Am vazut 1984 un film foarte interesant, dupa romanul lui George Orwell. Bun pentru cei interesati de manipularea maselor si implementari de ideologii. NU numai pentru asta!

Secret Sunshine (Milyang) - unul din filmele care a concurat la Cannes cu 432 si personal il prefer fara ezitare castigatorului. Nu o sa intru in detaliile povestii pentru ca altfel n-as putea evita spoilerele, insa e cu siguranta una din cele mai realiste si profunde pe care le-am vazut in ultimul timp. Am fost surprins sa gasesc intr-un film corean o prezentare remarcabil de corecta a traseului psihologic a unei persoane atrasa de crestinism in urma unor drame personale. In timp ce 432 se ineca in gloom, Milyang are puterea de a vedea umorul chiar in cele mai duroase situatii, fara sa incerce nici o clipa sa le nege gravitatea sau sa le vulgarizeze. Un film de o umanitate rara.

Pe site-ul EvZ, la un articol despre anul cinematografic 2007, unul dintre comentariile citititorilor suna asa:
Nu reusesc sa pricep genul asta de reprosuri. Faptul ca un film e intunecat nu e un lucru rau. Tonul unui film e o optiune estetica la fel ca oricare alta. E ca si cand ai fi deranjat de filmele care au muzica de fundal instrumentala, sau de cele cu protagonisti antipatici. Oricare din deciziile astea (inclusiv ca filmul sa fie 'gloomy') pot sau nu sa fie gresite si pot sau nu sa contribuie pozitiv la produsul finit, dar la modul universal nu au valoare intrinseca.
Nici nu prea vad cum ar trebui sa arate un film vesel avand ca subiect problema avortului in perioada comunista.

Päi ideea subînteleasä este: ia mai gata cu filmele despre avorturi în perioada comunistä!
Comentariile astea trädeazä un mod de perceptie simplist, superficial si semidoct - �* la: un film sumbru te împinge la sinucidere; o actritä care joacä în secvente erotice e curvä; copiii care aflä prematur cä nu i-a adus barza vor fi obsedati sexual; pistoalele de jucärie (variante: jocurile video, filmele cu bätäi si desenele animate violente) fac din copii niste monstri; si alte asemenea perle de desteptäciune.

Stiti care e diferenta? Asiaticii au mai putin impresia ca o drama personala inseamna sfarsitul lumii. Da, e o optiune estetica sa faci un film complet depresiv si self-important, dupa cum e si optiunea mea personala sa nu imi placa un astfel de film. Daca nu exista deloc bucurie sau umor, ca in 432, avortul devine practic nesemnificativ. Si asa toti sunt sictiriti si au o viata de c***t, aprope ca te bucuri pentru fetusul ala ca n-a mai trebuit sa traiasca. In comparatie Miylang e capabil sa creeze o lume nuantata, in care traiesc personaje reale, umane, si tocmai de aceea te afecteaza mai mult durerea lor.

Pai exista veselie si umor in scena mesei, deci nu e total downbeat filmul. Pe de alta parte, it's a f uckin' abortion, ai vrea sa impartaseasca Otilia si Gabita un moment de relaxare si umor dupa ce una a stat cateva ore cu sonda in ea asteptand sa iasa fatul, si alta a luat fatul si l-a aruncat la gunoi, iar ambele s-au culcat cu doctorul? Poate sa aiba un mic numar de dans, un cantecel vesel, ceva? Asta il facea mai semnificativ?
PS: Banuiesc, din modul cum descrii filmul, ca nu te omori nici dupa Bergman, Kieslowski si alti regizori care se axeaza pe povesti personale lipsite de optimism.

Banuiesti gresit, cel putin 70% din filmele care le am sunt drame si o parte din ele sunt complet lipsite de optimism. De altfel nici Milyang nu e catusi de putin o comedie. Problema e ca intr-o drama reala trebuie sa existe o miza, iar in 432 nu prea e nimic de pierdut. Viata e infatisata atat de deprimanta (si NU era asa, am prins destul din comunism incat sa stiu) incat chiar daca avortul mergea bine cam tot aia era. E ca si cum ai vedea un orb din nastere si l-ai compatimi pentru drama lui. Corect, dar drama unuia care a orbit la 25 de ani e mult mai trista si in acelasi timp are potentialul sa fie mult mai interesanta ca subiect de film.

Apropo de filmele asiatice, am vãzute In the mood for love ºi Summer, Spring, Fall and Winter. Încetul cu încetul pricep ºi eu cum stau lucrurile!

eu nu am luat 432 ca pe vreun protest anti-comunist, sau cum am mai auzit. perioada aia a fost aleasa, pentru ca avorturile erau interzise (chiar si avortul l-am privit ca pe un mijloc, nu ca pe un scop al filmului), dar personajele/intamplarile le iau ca pe niste simboluri, care alcatuiesc o lupta deschisa, nu contra sistemului (fie el comunist, capitalist sau comuna primitiva) ci conditiei umane.
ps: fara dar si poate, 432 e cel mai controversat film romanesc, raportat si la nivelul la care a ajuns sa fie cunosc si peste granita.

vrei sã spui "Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring"

incetul cu incetul pricepe si ea cum stau lucrurile! :P

"Lilja 4-ever" Cred ca e filmul care se aseamana cel mai mult cu '432' din cele pe care le-am vazut in ultimii ani. O poveste foarte intima despre mediul ostil, prietenie, alegeri gresite si toate lucrurile care te pot determina sa te sinucizi sau nu. Iar "Mein Herz brennt" a celor de la Rammstein inca imi rasuna in cap... Sumbru, si totusi... frumos.

nu, nu se aseamana cu 432. si nici nu e frumos. de altfel, a fost si inceputul sfarsitului pt lukas m.
si apropo de filme asiatice, va recomand 'lust, caution' - o bijuterie!

ultimul...
 

Ultimul film vazut a fost "The Flock" sau ma rog, "Turma", in traducere romaneasca (inspirata sau nu...puteti sa va hotarati singuri...poate, in masura in care niste "sex-offenderi" - perversi, obsedati sexual ce depasesc limitele legale ale placerii, sa spunem - pot fi caracterizati drept o turma de animale fara prea multa ratiune...eu n-as fi de acord).
Mi-a lasat un gust amar...desi de obicei agreez filmele din genul horror, deoarece majoritatea reusesc sa ma amuze prin absurd si scene scoase mai degraba din filme science-fiction...mult sange pentru nimic...aici nu am avut de ce sa ma amuz...subiectul e destul de important ca si tema politica, dar punerea lui in scena e teribil de neinspirata...despre ce e vorba aici: un richard gere obosit rau este fortat sa se retraga din pozitia de autoritate locala in ceea ce prveste monitorizarea si arestarea acestor sex-offenderi, si se pregateste sa lase locul tinerei si neeperimentatei claire danes (plangacioasa, spalacita, mult prea socata pentru acest rol...as revedea-o in stardust mai curand...), asa ca ii arata prin intermediul unei ultime anchete cum decurg lucrurile, si prind ei acolo si cativa terminati din astia "in the process"...cum va suna? e o premisa ok...doar ca problemele de scenariu si de interpretare sunt insurmontabile...n-am inteles cum se face ca toti sex-offenderii se stransesera toti in acel mic orasel, iar gere era bineinteles singurul care se ocupa de ei, desi erau vreo doua duzini...aveau adunari ca alcoolicii ananomi, si locuri retrase unde se distrau in voie...anchetele nu duceau nicaieri pana la acest ultim moment sclipitir din cariera obositului politist...ce sa mai, o intreaga incurcatura...
Toti actorii joaca prost...de parca stiu dinainte cu ce au de-a face si realizeaza ca nu merita efortul...
Hmmm...chiar ma gandeam sa inchei cu un lucru ce mi-a placut in film...dar n-am reusit sa gasesc nimic...oh, well, maybe next time...enjoy, if you must :?

Bune observatii, si coincid cu opiniile mele. Iatä cronica, în topicul aferent:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=14731

No country for old men si Ratatouille... la nici unul nu am rezistat mai mult de jumatate de ora. Amandoua sunt excelente ca si stil, dar cu personaje schematice si povesti insipide. Macar No country for old men are personalitate, dar cu siguranta nu una atractiva pentru mine.

Ratatouille are ceva care te prinde fara sa simti macar! La mine asa s-a intamplat! Da, povestea nu e cine stie ce, dar e Disney, what did u expect? Citeam undeva ca se face aici un imn al mancarii!

88 minutes - nice dar extrem de dezamagitor. Nu reusesc sa imi dau seama de ce, dar nu m-a prins asa cum ma asteptasem de la filmele lui Pacino!

No Country for Old Men- ce sa zic?...mi-a placut prima jumatate; cadrele lungi, dialogurile scurte, lipsa coloanei sonore creeand atmosfera, dand filmului atitudine si clasa.
Insa, in a 2-a jumatate, abuzul de cele enumerate si, de ce nu, lipsa de inspiratie scenaristica au transformat usor-usor tensiunea intr-o mare plictiseala, pentru ca finalul sa fie pur si simplu "taiat" in ceea ce eu imi imaginez o "saturare' a fratilor Coen.
Iar mult laudatului J. Bardem nu-i prea gasesc circumstante pentru Oscar (poate doar prin prisma prestatiilor slabe ale rivalilor- nu stiu inca, n-am vazut nici un alt film concurent), rolul lui sprijinindu-se in principal pe fizionomie si mai putin pe act...

Sweeney Todd - demonu ala barbier din Fleet Street: nu m-a prins, prea mult kitsch si prea putina imaginatie. Toata lumea a cazut de acord ca Johnny Depp arata bine.

The Thing ... Alien ... Naked Gun ... The Lost Weekend ... 12 Monkeys.