NADJA !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

serios?

am văzut filmul, am ascultat trupa, acum rămîne cartea, dar cred că tot in francă o voi citi. nu strică o traducere totuşi. abia aştept :D

Crima si Pedeapsa, Dostoievsky. Un roman inefabil si uimitor de frapant, iar in prezent Soareci si oameni, John Steinbeck:D

Chiar am o dilema de cateva zile. Vreau sa incep trilogia granitei si ma enerveaza ca tradusa nu e decat prima. Misto ca apare si a doua, dar parca le-as cauta pe toate in engleza. Cred ca zilele astea am sa iau Child of God in engleza. O au pe elefant.ro si ma ajunge pe la 20 lei cu toate reducerile.

Chiar ea in cerneala si hartie + amprente + eticheta cu pretul

http://www.polirom.ro/noutati/carti-...pagina_04.html

Am citit-o si eu in romana dar am avut-o si in engleza in audiobook :
http://www.youtube.com/watch?v=noDXwDmT0IA

O gasesti in engleza la biblioteca :
http://aleph20.bmms.ro:8991/F/EX9YEY...sub_library=71

Blood Meridian am citit-o si e chiar printre favoritele mele, dar nu face propriu-zis parte din trilogia granitei... desi tot cu granita e si aia.

http://en.wikipedia.org/wiki/The_Border_Trilogy

bremen, să ne spui ce crezi despre insula lui huxley.

Dupa o perioada (prea) lunga de timp am reinceput sa citesc asa cum o faceam in scoala generala si in primele clase de liceu. De cand am reintrat in "the reading spree" am citit:
- Vitelul de Aur- Ilf si Petrov
- Doctor Jivago- Boris Pasternak
-Oameni si Soareci- John Steinbeck
- Procesul- Franz Kafka
- Fata Din Zlataust- Ionel Teodoreanu
-Bel Ami- Guy de Mauppasant
- Balciul Desertaciunilor-William Makepeace Thackeray ( al doilea volum din editia "Adevarul", primul il citisem deja)
Plus primul volum din La Medeleni si cam 3/4 din Fratii Karamazov.
Urmeaza Idiotul, alte romane de Teodoreanu si un roman de Maurice Druon (Marile Familii).
O sa incerc sa scriu cate ceva despre fiecare.

11/22/63 de Stephen King. Romanul pune problema intoarcerii in timp - daca ai putea sa te intorci in 22 nov 63 si sa eviti asasinarea lui JFK, ai face-o? Si daca da, cum va schimba intoarcerea in trecut propria ta viata sau cum va schimba efectul de fluture viitorul? Foarte interesanta! Desi o ditamai cartea, am citit-o pe nerasuflate! Nota 10!

Azar Nafisi -Citind Lolita in Teheran
 

O carte de memorii mai atipicã. Azar, pasionatã de literaturã și profesoarã universitarã dedicatã, povestește relaţia deosebitã pe care a avut-o cu studentele sale preferate, tinere care s-au nãscut prea târziu pânã și pentru nostalgiile pre-revoluţionare, pe fundalul tumultuos al multelor schimbãri petrecute în Iran din anii ’70 încoace, cu metodele de a supravieţui unui sistem care îţi refuzã plãcerile elementare ale vieţii în numele unei doctrine (aici religioase) aride, prost înţelese și dãunãtoare tuturor prin artificialitatea și anti-umanitatea ei.

Stilul lui Nafisi este nepretenţios, iar, deși unele paralelisme literare sunt cam exagerate, cam aduse din condei, memoriile curg natural, elegant. Chiar și aspectele vieţii lor cu un marcat potenţial șocant sunt astfel povestite fãrã insistenţe inutile și dezvoltãri abominabile (lucru pe care îl detest la toate cãrţile noi care urmãresc vânzarea prin însãși oribilitatea ostentativã a celor povestite –femei lapidate sau atacate cu acid etc.) încât refuzul și condamnarea unui regim aberant sunt comunicate într-un mod paradoxal cu atât mai convingãtor cu cât delicateţea vieţii private și a tragediilor personale este respectatã.

"These students, like the rest of their generation, were different from mine in one fundamental aspect. My generation complained of a loss, the void in our lives that was created when our past was stolen from us, making us exiles in our own country. Yet we had a past to compare with the present; we had memories and images of what had been taken away. But my girls spoke constantly of stolen kisses, films they had never seen and the wind they had never felt on their skin."

"You don't read Gatsby," I said, "to learn whether adultery is good or bad but to learn about how complicated issues such as adultery and fidelity and marriage are. A great novel heightens your senses and sensitivity to the complexities of life and of individuals, and prevents you from the self-righteousness that sees morality in fixed formulas about good and evil..."

"There was nothing in reality that I could give her, so I told her instead about Nabokov's "other world". I asked her if she had noticed how in most of Nabokov's novels -Invitation to a Beheading, Bend Sinister, Ada, Pnin -there was always the shadow of another world, one that was only attainable through fiction. It is this world that prevents his heroes and heroines from utter despair, that becomes their refuge in a life that is consistently brutal."

"Looking back, I am amazed at how much we learned without even noticing it. We were, to borrow from Nabokov, to experience how the ordinary pebble of ordinary life could be transformed into a jewel through the magic eye of fiction."

Suna foarte fain - ai citit-o in romana? Suna la fel de bine ca in engleza?

Eu am citit Kazuo Ishiguro - Sa nu ma parasesti - o carte foarte buna, nu stiu daca de nota 10, dar merita citita. Eu vroiam sa vad filmul oricum, insa gasind cartea mi-am zis ca mai bine citesc roamanul mai intai. Sunt in continuare curioasa de film, dar nu atat cat eram inainte. Acum citesc Orele de Michael Cunnigham, o alta carte ecranizata. Am ajuns abia la jumatate, insa imi place, nu stiu ce o sa zic la final...

''Insula'' -ultima carte scrisa de Aldous Huxley . Un ziarist englez naufragiaza pe o insula din Oceanul Indian .Descopera acolo o comunitate bazata pe alte valori decat cele occidentale . Un amestec format din ceea are mai bun Occidentul (medicina ,tehnologie ) si Orientul (spiritualitate ). Ziaristul nostru desi are o misiune secreta( sa-i convinga pe insulari sa-si concesioneze imensele rezerve de petrol unei companii britanice) incepe sa fie tot mai atras de modul echilbrat de viata de pe insula .Toti sunt fericiti ,se iubesc ,se ajuta si cand trebuie mor cu demnitate si cu rinjetul pe buze.
Stilul lui Huxley (si in alte carti ) face ca lectura sa alunece usor pe gat desi in aceasta carte dialogurile stufoase au ceva didactic in ele si te duc cu gandul la dialogurile socratice.Apar si unele idei care in ''Brave New World '' te ingrozeau si te duceau cu gandul la o societate tiranica in care ''fericirea'' este bagata pe gat cetatenilor . In ''Insula '' Huxley pare sa intoarca foaia si este de acord cu : eugenia , limitarea numarului de copii ,specializarea profesionala inca din pruncie , folosirea drogurilor pentru experiente mistice .In plus avem : spargerea familiilor nucleare in favoarea unor familii cu mai multi parinti , toleranta religioasa + bonus : sex la greu pentru oricine cu oricine ,oricand .Probabil ca Huxley era dezamagit de rateul civilizatiei occidentale ( doua razboaie mondiale , nazism,comunism , poluare , consumerism ,s.a.) si a atacat destul de dur pilonii acesteia ;crestinismul , industializare excesiva , obsesia puterii , materialismul .
Avem in ''Insula '' (scrisa in 1962) toate lucrurile bune si nazbatiile care vor iesi la suprafata in anii'60 . Unele vor rezista si vor inglobate in societate dar altele mai naive /aberante /utopice vor trece la categoria de experimente esuate .
O curiozitate A.Huxley a murit pe 22 noiembrie 1963 in aceeasi zi cu C.S.Lewis ( narnian si cunoscut apologet crestin ) si cu J.F.Kennedy (omul care a spus : Nu te intreba ce poate face Marilyn Monroe pentru tine ci intreaba-te ce poti face tu pentru ea ) .Pe patul de moarte Huxley ar fi cerut o doza buna de LSD desi in carte credea ca trebuie sa ai curaj sa-ti privesti propria destramare cu curaj si curiozitate .

Tot cautand tristetea in poezii, dau de Ana Blandiana. Rasfoindu-i poeziile, ma lovesc de Cuplu care ma determina sa caut proza ei. Si-mi pica in mana, ciudat de accidental, A fi sau a privi.
E-o carte-reflectie, in care Blandiana nu se sfieste deloc sa analizeze cotidianul cu un ochi inteligent, dar parca detasat, si cu o capacitate de intelegere a lucrurilor foarte dezvoltata. Ce inseamna a fi sau a privi? A te arunca in valurile intamplarilor sau a reflecta ritmul si intensitatea lor, cultivandu-ti spiritul de observatie pana devii ceva de speriat in ochii celorlalti.
Imi place tanti asta; ma trimite si prin anticariate :x sa-i caut cartile.

Mie-mi placea cum arata in tinerete Ana Blandina :"> . http://www.youtube.com/watch?v=TixFexikYHg
La poezii il prefer pe Bacovia .In urma cu cateva sapatamani am reusit sa omor ditamai gandacul cu un Bacovia aflat la indemana. Sicriele de plumb inca lucreaza .:)) >:)

Am iubit povestirile lui Raymond Carver traduse la noi .Din pacate au fost traduse doar 3 (''Despre ce vorbim cand vorbim despre iubire '' ,''Taci ,te rog '' si Catedrala '' si s Poliromul s-a blocat la ele .Din fericre am dat de un alt autor am care aduce mult la stil cu Carver .E vorba de Tower Wells un scriitor american de la care Curtea Veche a tradus ''Sa distugi si sa arzi totul '' '' un volum subtire (200 pagini), ce cuprinde 9 povestiri .Deja am citit jumatte din carte si-mi pare rau ca e atat de anorexica (la numarul de pagini ) . Spre deosebire de alti scriitori buni din ultima vreme ,am observat la Tower Wells o lipsa de cinism , uneori o doza buna de duiosie in modul in care-si trateaza personajele , oameni care au dat-o in bara si ar merita o sapuneala buna. M-a mirat pentru ca titlul ma pregatise pentru duritati de tipul Palahniuk , Breson Ellis &Cormac McCarthy .
N-a fost sa fie ,din fericire .

Scuze, vacanta si diverse asociate. am citit-o in engleza. nu stiu cum e in romana.


Vreau si eu sa stiu cum e asta ca e pe lista mea :)

Mi-a placut. E destul de statica, insa e scrisa bine. E o paralela intre viata a 3 femei - Virginia Woolf in timp ce scria Mrs Dalloway (cu referiri la depresiile ei si la sinuciderea ei), o americanca din anii '50 plictisita de viata care citeste Mrs Dalloway si o alta americanca din zilele noastre cam de 50 de ani poreclita Mrs Dalloway de amicul ei homosexual bolnav de sida, ea insasi fiind lesbi. Si cartea contine gandurile acestor 3 femei si cateva ore din viata lor dintr-o anumita zi. E frumos si finalul fiindca e si neasteptat, dar si face inca o legatura intre cele 3 femei.

CUM SA UITI O FEMEIE de Dan Lungu.

Scrisa tot pe doua planuri, in acelasi stil foarte placut dar cu mai multa complexitate comparativ cu "Sunt o baba comunista". Are mare potential ecranizabil, mi-ar placea sa vad candva un film in care rolul prezbiterului sa fie interpretat de Marcel Iures.

Eric-Emmanuel Schmitt - Cand ma gandesc ca Beethoven a murit in timp ce atatia cretini traiesc...

<< - Cand ma gandesc ca Beethoven a murit in timp ce atatia cretini traiesc!
Madame Vo Than Loc lansase cu violenta aceasta fraza.
Ma consulta apoi stergandu-si sudoarea de pe frunte.
- Nu sunteti de acord cu mine?
O privii fara sa raspund. Ea insista.
- Exista oameni a caror viata e inutila. Nu servesc la nimic.
- Fac copii!
- Da, fac copii! Copii la fel ca ei, copii care nu servesc la nimic!
Ce sa spun, se reproduc... Doar n-o sa va consolati ca niste inutili fabrica alti inutili, nu?
Daca acesta e sensul vietii, e prea putin pentru mine, nu semnez, demisionez. >>

Ultima carte citita a fost Flatmates - Chris Manby, varianta in engleza (nu stiu daca exista traducere in romana). Am terminat-o foarte greu, jumatate in avion jumatate pe unde am apucat, dar a meritat, foarte amuzanta pe alocuri, umor britanic si actiune buna, chiar daca previzibila.

N-am citit-o pe asta dar am citit altceva de Dan Lungu :''În iad toate becurile sunt arse ''. Un betivan ratat :-& are nostalgii din vremea liceului cand dumnelui era mare si tare in gasca lui de smecherasi utecisti . Un episod memorabil este ala in care tipul nostru ii imbata muci pe niste copii de la orfelinatul pe care-l vizita impreuna cu niste straini veniti cu ajutoare .Intamplator el era Mos Craciun si trebuia sa le imparta cadourile .Bad Santa in varianta romanesca.>:)

Dan Brown- Conspiratia - ce sa zic?! - foarte catchy si bine documentata. De apreciat ca nu mai pretinde ca romanele lui sunt bazate pe fapte reale. Buna de citit daca o imprumuti, n-as da insa banii pe ea. 7/8

Surpriza plăcută ce am avut-o în urma lecturării romanului "Cum să uiţi o femeie" de Dan Lungu, mă face să vi-l recomand cu căldură. Primele gânduri ce mi-au trecut prin minte când am pus mâna pe carte, nu au fost prea stimulative, crezând că voi avea de-a face cu un roman autohton patetic, intoxicat de prea mult romantism. I-am dat o şansă, şi spre surpindere mea, a meritat.
Andi, personajul principal în jurul căruia orbitează mai toată acţiunea, duce o viaţă boemă, mizeră dar fericită alături de iubita sa, Marga, o fată egoistă dar atrăgătoare. Relaţia dintre cei doi, tipic contemporană, se sfârşeşte subit şi fără explicaţii odată cu plecarea Margăi într-o direcţie necunoscută. Din acel moment viaţa tânărului jurnalist ia o cotitură dramatică, împinsă până la disperare. Vicisitudinile prin care acesta trece, nu fac altceva decât să-l ajute să se autocunoscă. Sentimentul iubirii pierdute sau a resemnării este armonizat în sufletul lui Andi şi de scepticismul privind existenţa divinităţii, acestea amplificând suferinţele şi procesele de conştiinţă.
Romanul este neeconomicos în privinţa figurilor de stil şi al metaforelor, în schimb este sărac în dialoguri.
****/5
P.S. Urmează să pun mâna pe romanul "Sunt o babă comunistă". Sper să am parte de aceiaşi surpriză plăcută...

Un cinemagician lanseaza o carte despre .............filme . Sa-i uram succes si vant in pupa .

http://atelier.liternet.ro/articol/1...-filmului.html

Sunt o babă comunistă! - este a doua mea "întâlnire" cu Dan Lungu şi pot spune că acest roman m-a impresionat puţin spre deloc. Afirm acest lucru, pe de-o parte, pentru că aveam ca punct de referinţă un alt roman al aceluiaşi autor "Cum să uiţi o femeie", care, după propria-mi părere este mult mai consistent şi mai pătrunzător, iar pe de altă parte pentru că sunt sictirit de atâtea poveşti ceuşiste. În romanul de faţă, autorul zugrăveşte cu un umor bonom, ironic pe alocuri, nostalgia anilor petrecuţi în perioada gri a ceauşismului. Prim-planul ne este acaparat de o femeia etalon, o femeie comună, a cărei viaţă, autorul a ales să ne fie transpusă alambicat prin diferitele etape ale vieţii acesteia: copilăria grea de la sat, viaţa urbană în plin comunism şi traiul post-revoluţionar.
Romanul nu epatează prin figuri de stil şi metafore, aşa cum eram obişnuit din romanul citit anterior, pentru a evidenţia viaţa simplă, standardizată a oamenilor.
De asemenea, pentru cei care au trecut prin perioada comunistă, lecturarea romanului este şi un exerciţiu de readucere aminte şi de rememorare.

***/5

CASA UMBRELOR de Charles Dickens.

Charles Dickens e cunoscut mai mult pentru "David Cooperfield" si "Marile sperante" dar nici "Casa umbrelor" nu-i mai prejos. Am cititi mai bine de-o luna la aceasta carte cu doua volume si peste 1000 de pagini dar a meritat. Lectura e clasica, stilul e cel consacrat pentru marele scriitor, cat de frumos se scria odata...

JOCUL DE SMARALD de Ioan Petru Culianu.

Modul de concepere e asemanator celui din "Numele trandafirului": roman cu intriga politista la suprafata, roman cu multiple mesaje stiintifice si religioase in profunzime. La fel ca in exceptionala carte a lui Umberto Eco, cel care ar fi trebuit sa fie urmasul lui Mircea Eliade ne propune o calatorie fascinanta in perioada Evului Mediu al secolului XV in Florenta. Recomand cartea tuturor celor carora le-a placut "Il nomme della rosa", si nu numai lor...

Toate numele – Jose Saramago
Prin stilu-i carateristic (reguli de punctuaţie proprii, fraze lungi cu o puternică expresivitate), Saramago, crează o poveste fascinantă a unui registrator, Jose, care îşi dedică întreaga viaţa Arhivei Generale a Stării Civile, instituţie în care sunt îndosariate şi stocate toate numele existente într-o comunitate nedeterminată spaţial şi temporal.
Având la dispoziţie toate materialele necesare, acesta dezvoltă o adevărată pasiune pentru colecţia sa de „oameni celebri”, colecţie creată cu o acribie magistrală. Printre fişele de colecţie se strecoară accidental şi fişa unei necunoscute care reprezintă promotorul întregii acţiuni.
Frazele lungi, dialogurile inserate în text şi numărul destul de mare de digresiuni, fac acest roman, pe alocuri, anevoios de parcurs.
****/5

Ceea ce ar trebui cuprins in aceasta parte este de necuprins. Pentru a concepe si a pricepe acest salbatic adevar, trebuie sa-ti fi tarat vieti de-a randul zilele prin lagare, prin aceste locuri unde, fara o inlesnire cat de cat, nu apuci sa supravietuiesti nici macar unei singure condamnari, caci lagarele au fost nascocite pentru exterminare.
Urmarea: toti cei care au sorbit pana la fund, cei ce au gustat mai din plin sunt in mormant; ei nu vor vorbi niciodata. Esentialul despre lagarele Arhipelagului nu va fi spus de nimeni, nicicand.
Si este mult peste puterile unui condei solitar intreaga intindere a acestei istorii si a acestui adevar. In ce ma priveste, m-am invrednicit doar de o fanta prin care se poate intrezari Arhipelagul, nicidecum de o vedere din turn. Dar, din fericire, au mai iesit la suprafata cateva carti si altele vor continua sa apara. Poate ca parcurgand Povestirile din Kolima ale lui Salamov cititorul va simti mai aievea necrutatorul duh al Arhipelagului si limitele deznadejdii omenesti.
Dar pentru a afla gustul marii e de ajuns si o singura inghititura.

Daca 1984 e o privire din afara asupra unui sistem totalitar, Arhipelagul Gulag e ca un reportaj right from the belly of the beast. Si parca realitatea e putin (mai mult) mai nelinistitoare decat imaginatia lui Orwell. Desi limitata de conditiile speciale in care a fost scrisa, "investigatia literara" a lui Soljenitin e suficient de ampla pentru a-ti oferi o imagine destul de detaliata a ceea ce a insemnat efortul de reeducare (da, se citeste exterminare) prin munca a cetatenilor sovietici. De la cum se ajunge in Arhipelag (arestarea, ancheta, procesul-daca esti destul de norocos sa ai parte de unul, inchisorile de tranzit, transportul detinutilor) pana la efectele acestuia asupra structurilor interioare ale oamenilor (capitolul meu preferat, Sufletul si sarma ghimpata). E drept ca efectul cartii e mult diminuat de faptul ca tu stai comod in pat si citesti despre zekii care mor sufocati in vagoanele pentru vite in care au fost inghesuiti. Tu nu o sa simti nici macar amaraciunea unei singure inghitituri, asa ca trebuie sa te multumesti cu descrierea gustului marii. Si simpla descriere nu o sa te schimbe aproape deloc dar iti ridica multe intrebari si iti ofera si cateva certitudini.
As fi vrut sa las aici episodul arestarii lui Soljenitin pentru ca e de o frumusete care straluceste si mai tare prin intunecimea ororilor descrise in roman. Dar cred ca e prea lung, asa ca, daca tot am amintit de capitolul care mi-a placut cel mai mult, un mic fragment din el:

Cu gandul la lagarul care ne asteapta, uneori ne face placere sa ne amintim de trecut: cat de bine traiam! (Chiar daca traiseram prost) Cate sanse nefructificate! Cate flori neculese! Cum sa mai recuperezi timpul pierdut?... daca scap viu de aici o sa traiesc cu totul altfel, mult mai inteligent. Ziua viitoarei eliberari? Ea sageteaza orizontul cu raze ca un soare rasarind.
Si concluzia: sa rezisti pana atunci! Sa supravietuiesti! Cu orice pret!
O simpla locutiune, o expresie intrata in obisnuinta: "cu orice pret"
Si deodata cuvintele se umplu de sens, alcatuind un legamant teribil: sa supravietuiesti cu orice pret.
Si pentru cel ce face acest legamant, infruntand fara sa clipeasca explozia lui de lumina sangerie, pentru acela nenorocirea lui se inalta mai presus de orice, ecraneaza intregul univers.
E marea rascruce a vietii de lagar. De aici pornesc doua drumuri: unul o ia la dreapta, celalalt la stanga, unul urca, celalalt coboara. Pe cel din dreapta iti pierzi viata, pe cel din stanga iti pierzi constiinta.
Directiva pe care ti-o dai tie insuti: "rezista!" e izbucnirea instincuala o oricarei fiinte vii. Cine nu vrea sa supravietuiasca? Cine nu are dreptul sa supravietuiasca? Incordarea tuturor fortelor vitale ale organismului. Ordin catre toate celulele: "rezistati!"
.................................................. ........................
Dar "rezista" inca nu inseamna "cu orice pret". "Cu orice pret" inseamna cu pretul vietii altuia.

Am citit multe despre comunism dar pe Soljenitan nu prea l-am frecventat , spre rusinea mea :"> .
Merg pe triplete asa ca acum am ''supt '' oki :
''Drumul '' de Vasili Grossman -o culegere de povestiri ante si postbelice .O carte primita cadou de la un prieten care stie cat de mult mi-au placut ''Viata si destin '' si ''Panta Rhei '' . Multumesc si prietenului meu dar si lui nea Vasilica .
''Ceai in Sahara'' -Paul Bowles -destramarea unui cuplu intro calatorie fara scop prin desertul african .Traducerea - o mai veche cunostinta a nostra , un om disparut printre dune -Alex Leo Serban
-''Ziua Independentei '' -Richard Ford

foarte bun ghidul :)) . acoperă absolut fiecare clișeu care apare în filmele de gen.

VIPERA SUGRUMATA de Herve Bazin.

Folcoche e portretul scorpiei perfecte, mai rar un asemenea personaj in literatura universala. Ce-i drept autorul a avut un excelent model pentru crearea respectivului personaj, e recunoscut faptul ca acest roman, despre care am citit ca se studiaza la scoala in Franta, are puternice accente autobiografice. Fusese admirabila initiativa celor de la "Jurnalul National" cu cartea de buzunar, pacat ca a apus atat de repede.

Histoires Singulieres- Jean Muno


O culegere de nuvele fantastice a scriitorului belgian Jean Muno ce m-a captivat cum putine carti reusesc sa o faca. Nuvele simple, de mici dimensiuni, unele foarte scurte in care realitatea se amesteca cu imaginarul ca in unele vise in care se amesteca oameni pe care nu-i cunosti ce trec prin situatii halucinante, vise incomode, ce te agita, vise din care doresti sa te trezeti pentru ca nu stii cine esti tu, unde esti, e real si ireal in acelasi timp, dar al caror final te face sa mai amani un pic trezirea. Personajele se dedubleaza, fiecare e el insusi dar aflandu-se in acelasi timp intr-o alta dimensiune cunoscuta doar lui, perceputa doar de el. Cuvintele sunt invaluite in figuri de stil, lovind si apropiind in acelasi timp, ca ceva oribil dar fascinant, care te atrage si respinge in aceeasi masura. Pentru cei care au rabdare, o mica mostra:

TELEFONUL
Ca inainte.Exact ca inainte. Ba inca si mai groaznic. Miercuri(de fapt nu stiam ca-i miercuri) a sunat telefonul. M-am repezit, caci speram sa fie Denise. Alo!... Tacere. Alo!... O stranie si parca indepartata tacere. In sfarsit cineva :" Tu esti?... Tu esti, Patrick?" Cu cata oroare, am recunoscut vocea.
Miercuri, la ora convenita. Ca inainte! Ar fi trebuit sa raspund..Nu.
Si din nou, dupa cateva minute, telefonul. L-am privit fara sa ma clintesc, apoi, nemairezistand, am iesit din camera. A sunat indelung, era cumplit. De fapt am stiut dintotdeauna ca asa va fi, ca nu va exista nici o ruptura, un inainte ori un dupa. Ma are la mana, da, gratie lighioanei aceleia mici, din ebonita neagra ce sta pitita intr-un colt al camerei, ma are la mana.
Am dormit rau. M-am trezit de mai multe ori si de fiecare data, cu neliniste, o auzeam sunand, sunand mereu in adancul casei goale...Sau daca nu, poate ca in alta parte, in mine, in cosmarurile mele?
Stiu ce cere, ce pretinde. Sa ma prezint in fata ei ca de obicei, duminica la orele trei, cu cateva flori sau orice atentie delicata, ca sa se confirme o data in plus ca ne iubim, in ciuda situatiei, de vreme ce asta e firea lucrurilor. Ca inainte, ca intotdeauna. Nimic nu s-a schimbat: adevarul e pe veci inadmisibil.
Astazi e duminica. Ma voi duce. atata timp cat nu voi merge, telefonul va suna.
Ma voi duce si voi lua flori. De orice fel, proaspete sau uscate, un buchet sau coroana: in ochii ei, atentia conteaza, dovada, ritualul. Fidelitatea.
In ochii ei, ca inainte!
Voi culege flori din gradina- ultimele ruje de toamna- si ma voi duce la ea pe jos. Nu e prea departe. Ma voi inarma si cu o grebla mica, pentru ca inca nu e piatra pe mormantul ei...

Catedrala este un volum de povestiri semnat de Raymond Carver, în care majoritatea sunt prezentate cu un iz dramatic atipic, cu un limbaj cât se poate de banal şi simplu. Aceste drame după propria mea părere sunt nesensibilizante, necondimentate şi a căror profunzime şi consistenţă lasă de dorit. Dintre toate povestirile una singură pot spune că mi-a pus în mişcare senzorii emoţionali, drama în care un copil care urmează să-şi serbeze onomastica, are nenorocul de a fi accidentat de o maşină. Toată suferinţa cauzată de acel incident se răsfrânge în mod direct, profund şi neiertător asupra familiei acestuia. Finalul deşi este previzibil, este încărcat cu trăiri puternice.
Posibil, dacă stilul autorului ar fi fost unul mai plastic, mai cosmetizat ar fi avut cu totul şi cu totul alt impact asupra mea.
**/5

La carte et le territoire -Houellebecq 10/10

Este un alt fel de scris decât tradiţionalul Houellebecq. Personal, mi-a plãcut/ dat de gândit mai mult celãlalt Houellebecq, însã cel din „Harta şi teritoriul” te ţine în suspans, ştie sã se joace cu nervii tãi, te face dependent de lecturã, fãrã a pierde din tradiţionalul sarcasm, presãrat parcã aici cu mai multã amãrãciune ca de obicei.

Intriga se desfãşoarã în mediul artistic contemporan folosit ca motiv pentru a critica diverse aspecte ale societãţii: dominaţia banului, vulgaritatea, impostura mediaticã etc. Personajul principal, Jed Martin, este un pictor/fotograf mizantrop face portretele unor personalitãţi moderne ceea ce îi definitiveazã succesul artistic şi îi îngroaşã semnificativ contul bancar. Surpriza: Houellebecq este personaj în propriul roman. Jed îl contacteazã pentru a-i scrie prefaţa la catalogul de lansare a colecţiei. De la prima întâlnire se naşte o afinitate ciudatã între cei doi artişti aproape autişti când vine vorba de relaţionarea cu lumea. "Un tableau... dit pensivement Houellebecq. En tout cas, j’ai des murs pour l’accrocher. C’est la seule chose que j’aie vraiment, dans ma vie: des murs."

In carte sunt douã întâlniri cu moartea: cea a tatãlui lui Jed şi cea a lui... Houellebecq! Da, Houellebecq este ucis în propria carte! Si romanul continuã dupã acest moment. Când metroul a ajuns în staţia unde cobor ca sã mã duc la serviciu tocmai ajunsesem în acest punct al romanului. A TREBUIT sã termin cartea la serviciu în ziua aceea pentru cã pur şi simplu nu am mai putut-o lãsa din mânã! Este ca atunci când te trezeşti prea devreme dintr-un vis şi vrei sã adormi la loc sperând ca visul sã continue. Singurul avantaj cu o carte, e cã visul chiar poate continua (dacã îţi doseşti cartea dupã laptop ca sã nu se sesizeze lumea de la serviciu şi sã poţi continua lectura). Nu voi dezvãlui foarte mult ce se întâmplã dupã momentul asasinãrii lui Houellebecq (din carte) pentru cã acele pagini sunt unele dintre cele mai captivante. Stilul cãrţii se schimbã foarte mult, devenind un fel de thriller poliţist pe care Houellebecq (autorul) îl struneşte excelent şi te ţine cu sufletul la gurã pânã la final.

Dupã descrierea unei lumi care şi-a pierdut autenticitatea, finalul romanului dã o dimensiune oarecum metafizicã şi melancolicã ironiei la adresa societãţii, pornind de la simptomele deviante ascunse de aparenţa trivialã a unei societãţi de consum. Aduce cumva cu acel „cultiver son jardin” al lui Voltaire. Cred cã este cel mai optimist sfârşit de roman pe care l-am citit pânã acum la Houellebecq. Totuşi el nu mai e acolo sã-l trãiascã.

GOLEM de Gustav Meyrink.

Volumul 49 din colectia "Cotidianul" e dedicat unui excelent roman ezoteric scris de un domn care a intentionat sa se sinucida la varsta de 24 de ani dar, din fericire pentru el si pentru literatura de tinuta, a intervenit ceva care l-a impiedicat. Din acel moment Meyrink a fost atras de ocultism, fapt care se vede din plin in romanul care-si plaseaza actiunea in ghetoul evreiesc din Praga secolului XIX.

Şatra - Zaharia Stancu
Scepticismul privind calitatea operei lui Zaharia Stancu m-a făcut să o păsuiesc suficient de mult, însă recomandarea unui prieten a reprezentat stimulentul de a lua romanul în mână. Nu aş fi crezut că o vreo 8 duzine de ţigani nomazi pot crea o atmosferă atât de intensă şi interesantă în acelaşi timp. Firul epic, la început palid, fad, fără prea multe sentimente împărtăşite, prinde spre final o consistenţă şi amploare rar întâlnite, realizat prin tehnica bulgărelui de zăpadă.
Micro cosmosul ţigănesc este înrămat de soarta irefutabilă a macro cosmosului dominat de incertitudine, de sentimentul pieirii şi de război. Pe fondul războiului şi a deportării ne este prezentată soarta intempestivă şi crudă a şatrei condusă de Him başa. Panica creată de conflicul armat se răsfrânge şi asupra micii comunităţi de ţigani, lucru ce, inevitabil, însămânţează în raţiunea oamenilor oacheşi sentimentul supravieţuirii.
Conflictele şi sentimentele a căror amploare se intesifică pe măsură ce drumul şatrei se apropie de "final", sunt armonios acompaniate de atacurile şi raidurile duşmanilor.
Deşi finalul este, evident, previzibil, au fost unele scene care au reuşit să mă surprindă şi să-mi dea de gândit.
De fiecare dată când dau gata un roman atât de bun, precum cel mai sus amintit, îmi reproşez că dedic mult prea puţin timp operelor aparţinând literaturii române.
*****/5

Dubravka Ugresic '' Ministerul durerii'' -Polirom

Dupa izbucnirea razboiului din Iugoslavia o intelectuala croata trecuta de 40 de ani se stabileste in Amsterdam .Reuseste sa se stecoare in lumea academica olandeza si sa predea niste dubioase cursuri de literatura iugoslava.Printre studentii ei se intalnesc destui tineri iugoslavi care frecventeaza cursurile doar pentru burse si pentru a nu fi expulzati din Olanda . Problema apare atunci cand profa incearca sa tina impreuna niste tineri de diverse etnii la un curs al unei culturi care a fost sparta in multe bucatele .Se mai poate vorbi de o cultura iugoslava intro Iugoslavie disparuta ??? Atitudinile diferite ( sictir ,nostalgie ,revolta ,amnezie voita) cu care vin studentii la cursuri se observa in discutiile de la seminarii si in referatele lor . In plus si madam profesoara are propriile ei probleme de adaptare la o Olanda transparenta pina la limita pornografiei. Vechea dilema a celui care a emigrat :nici aici dar nici acolo.
Bineinteles ca in evocarile studentilor apar multe episoade grotesti si macabre dar in altele se strecoara si o nostalgie dupa acel comunism soft in care ideologia parea adormita sau cel putin nu era iesea in evidenta ,o nostalgie dupa copilaria pierduta .Multe episoade iugoslave pot fi translatate si pentru copilaria noastra romaneasca : biciclete Billy /Pegas ,bomboanele KiKi/Mentosan ,excursiile la Adriatica /Navodari , s.a.
Am gasit si un omagiu adus celebrei sacose albe de rafie ,sacosa despre care iugoslavii credeau ca vine de la polonezi ,polonezii de la cehi ,cehii de la unguri ,ungurii de la romani si romanii de la tigani :))
Cartea are 300 de pagini si se citeste singura .N-ai timp sa intri bine in ea ca s-a si terminat .
Fara lirisme , fara parabole ,fara cioace si simboale ,totul deschis ,transparent -olandez.
Mai astept ca Poliromul sa mai traduca si alte carti ale acestei scriitoare .

Suna foarte bine. As vrea sa o cumpar, mai ales ca datorita proximitatii cu fosta Iugoslavie am o slabiciune pentru sarbi (si ceilalti fosti iugoslavi).

Eu am luat-o de la biblioteca din vecini .

CARTEA MIRONEI de Cella Serghi.

Pe vremea cand faceam scoala numele reprezentativ pentru literatura feminina romana era Hortensia Papadat Bengescu. Fragmentul din "Concert din muzica de Bach" era aproape necitibil asa ca m-am rezumat la comentariu pentru bac. Mai tarziu am auzit de Ileana Vulpescu si "Arta Conversatiei", de Gabriela Adamesteanu si "Dimineata pierduta" dar nu le-am citit. Datorita Jurnalului National si colectiei sale am avut insa sansa sa descopar o mare scriitoare. Camil Petrescu si Eugen Lovinescu au avut mana buna: romanele "Panza de paianjen" si "Cartea Mironei" sunt scrise foarte fluent si sensibil, le-am citit cu placere.

Citind cartea asta am dat si de un documentar pe DIGI World care reia in mare parte ideile scrise de Niall Fersguson . De citit si vazut impreuna mai ales ca documentarul ruleaza la tv zilele astea .

http://www.youtube.com/watch?v=99avUOszsRw

Tell me what a man finds sexually attractive and I will tell you his entire philosophy of life. Show me the woman he sleeps with and I will tell you his valuation of himself. No matter what corruption he's taught about the virtue of selflessness, sex is the most profoundly selfish of all acts, an act which he cannot perform for any motive but his own enjoyment -- just try to think of performing it in a spirit of selfless charity! -- an act which is not possible in self-abasement, only in self-exaltation, only in the confidence of being desired and being worthy of desire. He will always be attracted to the woman who reflects the deepest vision of himself, the woman whose surrender permits him to experience -- or fake -- a sense of self-esteem. The man who is proudly certain of his own value, will want the highest type of woman he can find, the woman he admires, the strongest, the hardest to conquer -- because only the possession of a heroine will give him the sense of achievement, not the possession of a brainless slut.

He does not seek to gain his value, he seeks to express it. There is no conflict between the standards of his mind and the desires of his body. But the man who is convinced of his own worthlessness will be drawn to a woman he despises -- because she will reflect his own secret self, she will release him from that objective reality in which he is a fraud, she will give him a momentary illusion of his own value and a momentary escape from the moral code that damns him. Observe the ugly mess which most men make of their sex lives -- and observe the mess of contradictions which they hold as their moral philosophy. One proceeds from the other. Love is our response to our highest values -- and can be nothing else. Let a man corrupt his values and his view of existence, let him profess that love is not self-enjoyment but self-denial, that virtue consists, not of pride, but of pity or pain or weakness or sacrifice, that the noblest love is born, not of admiration, but of charity, not in response to values, but in response to flaws -- and he will have cut himself in two.

His body will not obey him, it will not respond, it will make him impotent toward the woman he professes to love and draw him to the lowest type of whore he can find. His body will always follow the ultimate logic of his deepest convictions; if he believes that flaws are values, he has damned existence as evil and only the evil will attract him. He has damned himself and he will feel that depravity is all he is worthy of enjoying. He has equated virtue with pain and he will feel that vice is the only realm of pleasure. Then he will scream that his body has vicious desires of its own which his mind cannot conquer, that sex is sin, that true love is a pure emotion of the spirit. And then he will wonder why love brings him nothing but boredom, and sex -- nothing but shame.

Mda...

Si cine a scris aceste cuvinte ??? :-/

^my guess: una din tipele din Sex and the City ? :-?
se da premii daca am ghicit ? ;;)

Eu cred ca e tipa asta :
http://smartwoman.hotnews.ro/La-un-m...ra-in-viata-ta

Exista google, dude. o_O
Preferi sa m-astepti pe mine cu raspunsul?
Anyway, cica Ayn Rand e vinovata (! - previzibil, nu? lol) - in Atlas Shrugged.
N-am citit cartea dar dadusem de un citat din citatul asta pe un site de fotografii erotice lol (nota bene: dar artistice, mai, nu vulgare) care era atasat unui entry si mi-a trecut prin cap sa-l lipesc si aci. Voua nu va place? :|

Daa, life changing ! Nu banuiam ca Ayn Rand era still a virgin cand scris Atlas Shrugged. Altfel nu se explica. Daca ar fi trecut prin ceva pillow talk ar fi auzit cuvintele magice:

Bitch NOO ! ... I mean ... baby, no, it's not like that ... how can i explain this to you ... ok, lemme tell you this joke:

http://www.cinemagia.ro/forum/showpo...5&postcount=15

Haha, tin minte postul ala.
Dar, da, bine-nteles, ca nu-i nimic life changing acolo.
Life changig e Sonata Kreutzer.
Futu-te-n gat, Lev Nikolaevici. :-*

Ha, apropo de Lev, ghiciti la ce carte muncesc eu de la inceputul anului ... Dap, e Razboi si Pace. Si da, life-changing tag does apply in this case too. Mai am volumul 4 de citit. Acum am luat o pauza (ma delectez cu revistele de film si muzica pe care mi le-am luat la iesirea din tara din septembrie) dar sper sa o termin pana in 2013. Revin cu 2 vorbe dupa, desi nu stiu ce as putea sa spun despre ea fara sa sune partial.