Cica habar nu ai despre ce vorbesti.

As alege "Avatar", e mai educativ pentru copii (în sens obiectiv, nu conventional-demagogic) - are tot felul de notiuni instructive, asa, ca un fel de National Geographic al SF-ului, iar spectacolul vizual si tehnica de filmare meritä. "Paranormal Activity" nu prea are la ce sä le foloseascä, asa cä l-as duce si la el, da' färä prioritate. Eventual, dacä-mi zice: "Azi am chef de un horror, da' unu' asa, mai curätel, nu gory, cä-s sätul."

Multumesc, Pit.
Mi-ai redat speranta ca mai exista si altceva pe acest forum. Si ca multi dintre mai tinerii tai colegi de breasla ar avea de unde sa se inspire si sa ramana originali fara sa cada in penibil.
Stefane, vezi ca ti-ai mai gasit un adept ceva mai sus. Asa a auzit el, prin targ, ca seamana cu Pocahontas si ca e pacat sa-l vada intr-un mediu special conceput. Si ca asteapta un dvd-rip de la aXXo.............. Cred ca un citat din Petre Ispirescu era mult mai inspirat si mai patriotic. Oricum rezultatul ar fi fost acelasi. Vizionare placuta! Sa nu uiti de popcorn...

Mihnea, pai si cum te lasau sa intri cu el in sala? /:)
Avantajele de a lucra in domeniul cinematografiei, nu?

Nu, cä nu oriunde si oricând mä cunosteau.
Dar în anii äia de haos post-revolutionar, nu mai existau interdictii, ratinguri si alte aiureli d-astea. Tin minte cä o singurä datä, la Eforie, ne-au zis: "Päi e «Portocala mecanicä», stiti...?" :| "Da, stim." :) "A... Bine, intrati..." :-?

Am vazut in sfarsit Avatar. In IMAX, asa cum mi-am dorit. Filmul mi-a placut, m-a prins si chiar as vrea sa-l revad. Pacat ca sala m-a dezamagit . Am avut 2 experiente Imax anterior, pe 2 continente si pot spune ca am fost impresionata.

Aici am fost initial dezamagita. Intre timp m-am informat si-am aflat ca Imax e de 2 feluri: teatru, cu ecran ca la noi si domul Imax care e ceea ce cautam de fapt.

Am avut "placerea" de a avea locuri in randul 4 de unde nu se vede deloc bine, totul este prea aproape si se pierde mult din experienta vizuala. Am sa-l revad intr-o sala normala, in 3D deoarece in Imax batalia pe locuri continua.

Mi-ar fi placut sa fi crescut si eu cu astfel de filme, dar din pacate pana la vreo 13 ani, capul meu a fost impuiat de ce era pe la tv, JCVD, Steven Seagal, si multe altele. Deabia imi luasem pc, daramite net :). Parintii mei nu au fost niste impatimiti ai filmelor, mama ce se mai uita, tata never. Imi aduc aminte cand am vazut prima oara la tv 'Inchisoarea Ingerilor', la vreo 11-12 ani, nu mai tin minte exact. Mi se parea cu totul diferit de celelalte filme, evident eram un necunoscator total, il stiam decat pe Al Pacino si De Niro cred :)). Si chiar daca dadeau filme bune la tv, le dadeau tarziu, iar eu nu apucam ora aia!

Da, si asta era o problemä... Mai stiu cä odatä, într-o sâmbätä noaptea, dädea SOTI "Mihai Viteazul", si Collins se certa cu maicä-sa apropo de culcare - pân-am täiat eu nodu' gordian: "Da' lasä dragä, copilu', sä se uite la film!" "Da' l-a mai väzut de trei ori...!" ~X(

ati observat ca topicuri de pe forumul asta, sfarsesc uneori derivand catre un subiect legat direct sau indirect de Serge' , chiar daca subiectele initiale nu au nici o legatura cu el? iata un exemplu in posturile de mai sus

=))

Cäci Sergiu e-n toate! E-n cele ce sunt
Si-n cele ce mâine vor râde la soare!
E-n pruncul din leagän si-n mosul senil,
E-n filmul cel mic, cel mai mic, mai märunt,
Cu doxä cam zero, da' gloante un kil,
Si în comisarul ce vesnic nu moare!

man, you ve got an obsession!

Si, on topic, ca sa se lamureasca si WINDOM cum sta treaba cu Avataru... Eu nu cred ca problema sunt cei care accepta un astfel de film, ci cei care se opun cu indarjire dintr-un reflex preconceput, pe care cred ca nici cei care-l poseda nu-l pot caracteriza. Nu as vrea sa-l numesc animalic sau primitv, dar nici bine nu-mi suna.
Am mai subliniat pe undeva. Cum poti sa vorbesti despre un lucru pe care nu l-ai vazut (bun sau rau) si sa mai si comentezi pe seama lui la nivel de realizare? CUM? Ca tot sunteti cinefili (profi sau amatori). Asa considerati ca e normal? Faceti abstractie de Avatar. Avatar a fost un prilej pentru asa ceva.
Am inteles ca va plac filmele deosebite. Dar ele nu va vor face deosebiti decat atunci cand va fi cazul. Si de cele mai multe ori esuati lamentabil. Aveti, ca noi toti, puncte forte si mai putin forte.
Aveti alternative pentru orice pe lumea asta. A scos Peter Jackson un nou film. Tot ceva fantastic. Probabil mult mai original si mai deosebit decat Avatar sau altele. Inca nu l-am vazut si o voi face doar la cinema. Critica este impartita ca de obicei. Nu inteleg de ce va cramponati de lucruri care nu va anima pana la urma.
Am ajuns sa fiu luat la misto ca imi place un film. Care pana la urma nu e cea mai nereusita creatie din cate exista.
A fost un moment decisiv pentru 3D si a castigat, Daca nu castigase pana atunci. Daca va fi bine sau va fi rau, vom vedea in anii ce urmeaza. Oricum, zicea cineva p aici ca adevarata arta (care o fi aia) nu va muri niciodata, Total de acord.
Concluzie - arta nu va muri cu Sherlock Holmes sau Avatar. Asa ca nu-i panica!

Nope, this is just true love. :x

Cum nu mi s-a mai intamplat de ceva vreme sa ma entuziasmeze o postare de pe cinemagia intr-o asemenea masura, voi irosi un mesaj (care culmea mai contine si un citat kilometric) doar pentru a-ti spune ca mi-a placut foarte mult comentariul tau.

Uite aici isterie! :)

Official Avatar Movie - Want to learn the language of the Na'vi? Well, you can here:
www.learnnavi.org
Cuprinde inclusiv Na'vi pocket guide....... :)

p.s. va bagati careva la "baleneza"?

s-ar putea ca unele lucruri sa mai fie lasate si pentru varianta pe DVD, ca asa e la moda acum.

O salată de fructe exotice fără zahăr, scoasă de la congelator după 14 ani.
James Cameron a început să scrie scenariul pentru Avatar in 1995. Dupa ce l-a terminat, a considerat că nu dispune de tehnologia necesară (şi nici de bani) pentru a-l face, aşa că a asteptat ca povestea lui să poată lua forme tridimensionale în faţa spectatorilor ochelarişti, pregătiţi pentru marele eveniment al sfârşitului deceniului 201. Cunoaştem foarte bine filmele prin care s-a făcut remarcat, acum 10-20 de ani (“Titanic” 1997, “Terminator 1&2” 1984 respectiv 1991, “Aliens” 1986), iar Avatar nu se deosebeşte cu prea mult de acestea: aceeaşi atenţie obsesivă pentru detalii, concept grafic şi spectacol vizual. Însă în cazul de fată naraţiunea nu se mai ridică la nivelul imaginilor prezentate, aşa cum obişnuia odinioară.
Acţiunea filmului se petrece în anul 2154 pe Pandora, o lună ce aparţine sistemului stelar Alpha Centauri. Populaţia umană se ocupă de exploatarea rezervelor minerale ale Pandorei în timp ce populaţia Na’vi, o rasă umanoidă indigenă, încearcă să reziste expansiunii coloniştilor, care ameninţă existenţa nativilor şi a ecosistemului Pandorei. Urmărim evoluţia personajului principal, Jake Sully (Sam Worthington), de la un veteran de război paralizat până la un tarzan supradozat cu neuromultivitamine albastre călare pe-un balaur cu aripi bălţate (turucmactou parcă ii zice), ce se decide să participe în proiectul de interacţiune dintre oameni si populaţia Na’vi cu ajutorul unui avatar ,un corp modificat genetic asemănător nativilor Pandorei.
Povestea filmului este liniară şi întreţesată cu motive clasice, acţiunile personajelor fiind previzibile, lucru ce face ca toată cronologia evenimentelor să poată fi dedusă încă din spoturile publicitare ale filmului, înflorite de zecile de milioane de dolari pandorieni. Întâlnirea dintre două lumi a fost dezoltată şi răsdezvoltată în multe alte filme, încât să ne mai poată captiva atenţia, mai ales atunci când lumea nou-descoperită este pe cât de fantastică şi poetică, pe atât de superficial prezentată şi plictisitoare. În cazul de faţă, conflictul dintre populaţia umană şi cea Na’vi reprezintă o parabolă, destul de uşor de dedus, a colonizării diferitelor teritorii terestre de-a lungul istoriei, de la azteci până la pieile roşii. Pandora este o planetă plină de simboluri idealistice, adunate de prin toate filmele de acelaşi gen, atât de multe încât devine aproape falsă. Regăsim nenumărate motive din Robert E. Heinlein, Brian Aldiss (în special "Hothouse" şi trilogia "Helliconia"), Ursula K. LeGuin ("The word for world is forest"), Serge Brussolo (ce tratează pe larg în “La Fièvre” subiectul “planetei vii”), Stanislaw Lem (tema "planetei inteligente" din “Solaris”) şi multi alţii. Sau alte motive mult mai recente, preluate cu uşurinţă chiar din jocuri video (“World of Warcraft”) sau din filme precum “Matrix” (1999, regia Andy si Larry Wackowski). Dar unde se termină inspiraţia şi unde începe copierea mot-a-mot, nu putem spune cu precizie, cert este că cei neiniţiaţi în literatura sau în filmele S.F., vor rămâne cu gura căscată în faţa Avatar-ului showman-ului James Cameron.
Unul dintre cele mai importante criterii ale filmelor non-realiste (fantasy, science-fiction, etc.) pe care nu-l respectă lumea Avatar este acela că îi lipseşte ancora în realitate, iar singurele elemente realiste sunt mult prea banale pentru a compensa. Ca să putem relaţiona cu povestea din film, stratul realist subtil de la bază trebuie să fie mai solid, în timp ce în cazul de faţă, imaginaţia lui Cameron este atât de curajoasă şi atât de creatoare încât întreaga planetă Pandora devine aproape o aberaţie.
Motivul principal al invaziei Pandorei îl reprezintă un mineral unic în felul lui (unoptaniumul), care ar rezolva pentru totdeauna problema energiei pe Pământ. Pe lângă faptul că acest motiv îl putem întâlni în tot atâtea filme câţi graficieni a avut opera cameroniană, este foarte puţin probabil, ca omenirea să poată ajunge pe o planetă atât de îndepărtată, fără să fi rezolvat deja cel puţin partea cu energia (şi să nu uităm că acţiunea se petrece peste 144 de ani). Iar dacă am rezolvat-o cu energia, de ce-am mai avea nevoie de Pandora? O altă intrebare, care face ca filmul să-şi piardă orice logică, fie ea şi science-fiction, se referă la motivul interacţiunii dintre oameni şi populaţia Na’vi, folosindu-se de avatari. Aflăm că oamenii au inventat acest avatar pentru o încercare de rezolvare pe cale diplomatică a situaţiei, dar cum de exact în momentul în care protagonistul reuşeşte să câştige încrederea câtorva Na’vi şi este pe cale de a stabili legătura energetică cu marele copac, colonelul îşi pierde minţile şi începe războiul, călcând în picioare zeci de ani de dezvoltare ştiinţifică şi zeci de milioane de dolari, care au fost investiţi la inventarea avatarului. Astfel, filmul este clădit fără o coloană vertebrală dreaptă, care să poată susţine tot restul invenţiilor regizorului, servindu-ne povestea centrală precum şi mărul discordiei dintre cele două civilizaţii fără nicio explicaţie raţională, povestea S.F. devenind necredibilă.
Chimia dintre Neytiri (Zoe Saldana) şi Jake funcţionează, iar Sigourney Weaver este aceeaşi ca-n “Aliens” (ba chiar şi începutul şi sfârsitului filmului se aseamănă cu “Aliens”), de unde putem conchide că jocul actoricesc este potrivit de bun, ţinând cont că actorii nu au avut un scenariu atât de greu, iar James Cameron este un regizor respectabil, care se poate face înteles.
Replicile personajelor sunt utile cât să ducă povestea mai departe, iar în ceea ce priveşte memorabilitatea lor se poate spune că sunt atât de des-întâlnite încât Avatar pare remake-ul tuturor filmelor în care subiectul îl reprezintă războiul dintre două lumi.
Imaginea, în special cea IMAX® 3D, este răsculătoarea (aproape revoluţionară), iar cei părtaşi la efectele expresive şi poetice se vor simţi ca-n pragul trecerii dintre ani: foarte ameţiţi, distraţi şi orbiţi de avalanşele de afecte pirotehnice. Cascada elementelor vizuale este ieftină (artistic vorbind), aceasta nu compensează sub nicio formă concreteţii poveştii filmului, dar îşi face treaba nemaipomenit de bine, anume să ne ameţească şi să ne învârtească, de să uităm pe ce planetă suntem. O planetă cu o floră, cu o faună, cu un popor aparte şi cu un limbaj şi mai aparte, de ne lasă fără grai, o adevărată bijuterie computerizată. Munţii plutitori ai Pandorei (inspiraţi din munţii chinezi Huang Shan), pădurea tropicală iluminată natural a Na’vi-lor precum şi coliziunile dintre aceştia şi maşinăriile distrugătoare sunt câteva din elementele imagistice ale filmului pentru care James Cameron (împreună cu cei peste o mie de oameni care au lucrat la efectele vizuale) îşi merită banii, nu şi laudele. Laudele merg către computer.
Coloana sonoră nu se face remarcată, semn că James Horner (“Aliens” 1986, Inimă neînfricată” 1995, “Titanic” 1997) şi-a mai pierdut din vigoarea anilor ’80-‘90 , ritmul şi efectele sonore având rolul doar de a menţine atmosfera specifică poveştii filmului, neieşind cu nimic în evidenţă, nereuşind să intipărească în mintea spectatorului nici măcar o melodie sau vreun fragment de partitură.
Filmul reuşeşte să ne ofere o mică escapadă (nu mai mare de 162 de minute) pe o planetă ideală, care, odată ce-ai văzut-o, nu-ţi mai prezintă un interes atât de mare pentru o revenire (chit că se pregăteşte şi-un sequel). Singura modalitate prin care nu te poate dezamăgi (deloc!), este aceea de a-ţi închide procesul de meditaţie şi de gândire şi de a-ţi deschide la maximum capacele ochilor. Să sperăm că pe viitor se va ajunge la un echilibru între tehnica construirii filmului şi conţinutul acestuia, ca să nu ne mai întâlnim cu filme precum Avatar, care devin cult movies, doar datorită tehnicii implicate şi a campaniei uriaşe de promovare, nu şi datorită ideilor exprimate într-un mod original sau a naraţiunii lor.
În concluzie, filmul este asemănător cu o salată de fructe exotice, dar fără zahăr: te atrage vizual, dar îi lipseşte lucrul cel mai important - gustul.

In salata de fructe nu se pune zahar, for cryin' ouit loud!

wrong :D

Poftim ?


Prea mult strica, corect. :D


Unde se spune ca am rezolvat-o cu energia. Si in fine ce legatura are un zbor interstelar cu energia de pe pamant sau cu minarea unui material, oricare ar fi el ?

Ia d-aci:

Without Unobtanium, interstellar commerce on this scale would not be possible. Unobtanium is not only the key to Earth’s energy needs in the 22nd century, but it is the enabler of interstellar travel and the establishment of a truly spacefaring civilization. Making a feed back loop, the more Unobtanium is mined, the more ships can be built, and more mining equipment can be sent to Pandora .


.

Ca sa citez din SouthPark, probabil un show pe care il urmaresti: The fuck man, the fuck ?

Am invatat ca pe forum conteaza mai mult limbajul decat continutul asa ca nu as vrea sa spun decat ca fraza mi se pare amuzanta.


http://www.youtube.com/watch?v=QtdZrVzaeJ0&feature=fvst parca nu-i asa rau. Si melodia de la inceput a fost buna.

As fi putut scrie mai mult despre review-ul tau si presupunerile si intrebarile pe care ti le pui dar nu cred ca are nimeni rabdare sa citeasca randuri si randuri de text. Eu am, ca altfel nu as fi citit textul fara spatii intre paragrafe. :D

PS: Judex are dreptate, salata de fructe cu zahar ? :(

Damn it, asa este! :| Fructele sunt facute doar din apa si sare. Cum am putut uita? :((


Nu Larry, Lana. Scuze pentru asta.[/quote]


Ceea ce am zis in articol, explicat ca pentru grupa mare de la gradinita: Avatar este ca un mar. Un mar de 20 de kg, pe care-l pui intr-o farfurie inexistenta.


Ai dreptate. Navele spatiale merg pe cartofii cumparati de la tanti Leana de la coltu' strazii.
Ma-sa de energie! Cine are nevoie de ea, ca sa ajunga in spatiu? Ne luam de fund in sus, infigem un cartof in el si away we gooo!


The fuck-exactly!


The fuck-exactly!...ah, pardon, m-a luat valul limbajului, am vrut sa zic ca e propozitie, nu fraza.


Daca nu e un filmulet in care sa ne fredonezi coloana sonora, eu nu dau click.


Eh, unii mai au... ca altfel nu ar mai lua revista.

sunt sigur ca stia, dar a spus-o si el asa ca e mai artistic vorbind. :)

acelasi lucru asternut de 15x in exprimari usor diferite cu exagerarile si neinformarile de rigoare (mai conteaza asta!?!?!).....

warcraft - regizat de sam raimi - o sa apara in anii ce vor urma (cica 2011). vedem atunci ce si cum.

@floares

Enjoy: http://www.youtube.com/watch?v=WS5ER8HaIhU

>:)