“Fading Gigolo”(2013)

1.Sharon Stone : atinsa bine de varsta la trasaturi ; evident ca aroganta ei de mare clasa compenseaza inasprirea expresiei.Picioarele cu care si-a castigat nemurirea schimbandu-le doar pozitia pret de doua secunde sunt insa mai lungi,mai frumoase si mai inspirat folosite de diva aici, intr-o secventa reusita, in care debiteaza niste ineptii despre ciocolata si sex.
Sa nu-mi repete nimeni ca Sharon n-are nimic de-a face cu actoria .Ar fi fost culmea sa aiba .E suficient sa priveasca spre camera si sa respire.

2. Woody Allen : marseaza puternic pe trucul lui dintotdeauna,seductia prin vulnerabilitate.Vulnerabilitatea lipsei de sex-appel ,care in cazul domniei sale,e mai sexy decat orice altceva.In carca lui cade sarcina unor mistouri fara menajamente la adresa evreilor ortodocsi,sarcina din care reuseste sa iasa onorabil.
Varsta ii confera un aer irezistibil si uite asa,de data asta m-a fentat si m-a facut sa-I iert pentru dezamagirea pe care mi-a produs-o cu doamna Blanchett.

3. Vanessa Paradis : din partea mea,premiul pentru cea mai buna interpretare.Cine inca nu stie va afla de la ea ca o femeie poate fi atinsa doar rostindu-i numele.Fioravante rosteste Avigal si Avigal incepe sa se simta alt om.;)

4.Sofia Vergara : foarte bine in combinatie cu Sharon Stone.Filmul e de vazut fie doar pentru cele cateva secunde de tango senzual cu Fioravante si pentru replica cu care deschide show-ul : “Fioravante,stii de ce are nevoie o femeie ? Sa fie admirata !” :))

Concluzie : nu este un film despre sex,si nici despre dragoste.
Ci despre faptul ca, cel mai sexual organ al omului….este creierul !
In raport cu asta, stridentele,stangaciile si exagerarile devin suportabile.:)

am auzit de multe ori, spunandu-se despre barbati, ca gandesc cu sexul. merci ca m-ai luminat, dupa saptamana mare!

n-am mai insirat cam demultisor pe-aici,impresiile mele despre filmele vazute. motivele au fost diverse si fara importanta pentru voi, asa ca trecem peste ele. imi place cand mai multi forumisti se uita la filme in acelasi timp si apoi le comenteaza, dar, din pacate, vremurile acelea s-au dus si-atunci, nu ne ramane decat sa ne consolam cu ideea ca altii, citesc despre ce se scrie pe-aici si daca reusim sa le captam un pic atentia, tot e bine, nu este chiar un timp pierdut.

"Cod 46" din 2003 si un regizor britanic complet necunoscut mie, Michael Winterbottom.
un film cu anumite pretentii, insa nejustificate. scenariul a vrut sa fie un pic altfel, o combinatie de mai multe clisee, imbracate in haina unui futurism ce epateaza. Tim Robbins, un actor mare, la propriu si la figurat, aparent tot tanar,ca in filmul care l-a consacrat, abordeaza rolul unui detectiv american plecat in Shanghai, cu o oarecare lehamite. practic, filmul castiga mult prin imagine si prin elementele de high-tech strecurate abil de regizor, ori de cate ori a avut ocazia, ba urmarind traseul detectivului prin imensa metropola, ba incercand sa ne faca sa pricepem cum sta treaba cu virusul empatic si indragosteala de clona mamei sale. filmul vrea sa imbine accente science-fiction cu intamplari care pun personajele in ipostaze normale, in asa fel incat, esti cumva cucerit de o relatie erotica intensa, intre doi protagonisti care nu prea se potrivesc, dar care, reusesc sa te tina aproape,daca nu prin ceea ce reusesc la nivel sentimental, macar prin actiunile lor, care sunt previzibile, dar care, macar, nu ne lasa sa dezlegam misterul codului cu pricina, chiar de la inceput.
nu de alta, dar nu ne-am mai fi intrebat aproape o ora intreaga,care-i spilu' cu degetul Mariei, care o mai chema si Gonzales, desi nu era fiica lui Speedy si nici n-avea figura de latino-americana.
asadar, puteti incerca experienta vizionarii unui film interesant, mai ales ca nu aveti tot timpul ocazia, sa vedeti panorama unui oras atat de viu si aglomerat, cum este Shanghaiul. un motiv in plus sa nu va plictisiti, este muzica aleasa pentru coloana sonora (The Free Association),un stil care se potriveste perfect si care ofera filmului, multa savoare.
Attachment 2512
Attachment 2513
Attachment 2514

Mai bine ne povesteşti 9 Songs! :)

pentru asta exista o sectiune speciala pe forum. ne mutam acolo daca vrei.

Nu faci tu faţă în secţiunea aia. ;)

uite, vezi? ai facut cea mai mare greseala pe care o comit frecvent, barbatii: subestimeaza capacitatea femeilor de a face FATA (cu brio), oricarei parti anatomice a corpului lor.

An Unmarried Woman (1978)

Ce film! Ce interpretare! Ce scenariu!
Un film lipsit total de inhibitii, de prejudecati. O sotie-mama descatusata. O noua experienta de viata libera, fara constrangeri si fara tabieturi si rutini. Dialoguri sclipitoare, personaje care parca sunt in spatele camerelor, in viata reala. Superb cum reusesc sa fie atat de naturali. Filmul are si cateva faze +18, dar este natural; lipsit de grotescul acestor scene. Este un film despre normali cu normali.
Atat de firesc incat am impresia ca am cunoscut niste oameni si nu ca am vazut un film cu actori. Bun! Un 8,12 !

Ps. incredibil ca acest film nu are decat o parere in pagin lui....:(

Always - 6 - Romance siropos si previzibil, dar binisor facut. Damele de bloc, cu coc, i-ar da 10. Mi-a placut mult retriever-ul.
Miracle in Cell No. 7 - 9.5 - O comedie de la care se iese cu ochii injectati, dar nu de la ras. De la ceva praf, probabil.
Towelhead - 7 - Diferenta mare de varsta intre protagonisti. La ambii, hormonu bate neuronu.
The Book Thief - 5 - Deci, frate, filmul asta e de o exceptionalitate mirobolanta, ca mai toate filmele cu evrei oropsiti, scuzati pleonasmul. Am tastat 5 din zapaceala, ca m-o ravasit total.

"Five Dances"(2013)

Chiar daca as incerca sa schitez subiectul,n-as avea ce.Patru tineri balerini,doi baieti si doua fete, pregatesc impreuna cu coregraful lor spectacolul de deschidere a unui festival,in New York.
Intre piruete,fandari,figuri pe poante si exercitii de streching - se insinueaza probleme de viata,solidaritate si …atractie.

Filmul e intr-adevar generos cu pasionatii de dans care se pot bucura de frumusetea trupului in miscare .Dar nu cred ca acesta a fost un scop in sine.
Vad mai degraba in senzualitatea balerinilor un mod inspirat de a materializa erotismul iubirii,de a-l face simtit intr-o modalitate mai subtila si mai tusanta decat in unica scena de amor fizic explicit.
Trupul este doar un instrument de exprimare a sufletului din el ,sugereaza dansul,relatiile dintre cei patru coechipieri,atmosfera,totul.
Fara intriga,cu un minim de interactiune si de cuvinte, “Five Dances” pare a fi in primele capitole “ gol” ,aproape lipsit de orice substanta.Dar asa cum in dans e nevoie mai intai de incalzire,asa si filmul capata consistenta treptat si izbucneste in ultima parte,cand povestea de iubire dintre cei doi baieti vorbeste nu atat de pasiunile fizice ,cat despre clipele de gratie in care doua fiinte reusesc sa se atinga cu sufletul si sa spulbere singuratatea .

Ida - 9.5 - Probabil stiti filmele alea despre sau cu tangenta la holocaust, intruzive, in tuse groase, doar-doar s-o zvarcoli spectatorul in spasme de compasiune si vinovatie. Alea cu liste, trenuri si pianisti.
Ida nu-i asa.

Cui nu-i place sa se joace? Este buna intrebarea... voi cei care va place sa jucati o gramada de jocuri online va intampin cu un fabulos joc in care te joci si muncesti virtual, dar castigi bani reali, nu ezitati sa incercati, este cat se poate de real, cum jucati pe Farmville, Candy Crush.... etc si fara un castig real, incercati si acest joc, nu o sa va para rau,va este de ajuns 5-10 minute de timp nu mai mult,credeti-ma, nu o sa va para rau.... http://www.marketglory.com/strategygame/marian_x

Neighboring Sounds - 8.5 - Stephen King a fost intrebat de ce crede ca romanele lui au succes. D-lui a raspuns ca o poveste buna e ca un Buick solid clasic dar, asemenea Buick-ului, trebuie garnisita cu inoxuri pe ici pe colo, altfel n-are farmec. Foarte reusite inoxurile din filmul asta, de unde si nota foarte buna, dar n-am reusit sa sesizez Buick-ul. Poate la a doua vizionare oi intelege care e liantul si i-oi da un 10.

The Hobbit: Desolation of Smaug - 5 - Soporific. Mai bine ma uitam la un film european.

“Dead Man Talking”(2012)

O comedie acceptabila care combina satira sociala cu mici lectii moralizatoare de sorginte new age.
Filmul ne baga intr-o inchisoare, unde un condamnat la moarte doreste sa-si petreaca timpul ce-l mai desparte de neant, vorbind.Despre propria viata.Dar cat inseamna acest timp ? Un minut,o ora,o luna ? Legea nu prevede explicit ( pentru ca legile vor fi mereu depasite de imprevizibilul si de complexitatea existentei),iar cei implicati vor trebui sa readapteze din mers procedura.
Si – ati ghicit,nu ? – avem de-a face c-un refresh pe mitul povestilor salvatoare .Condamnatul nostru povesteste,asistenta e cucerita,iar cand ceva se dovedeste productiv el trebuie exploatat.

Ca sa nu fac spoiler:
Pe de o parte “Dead ManTalkin’’ persifleaza pana la ridicol demagogia electorala,mirajul anihilant al puterii, isteria mediatica a programele de tip reality-show.Iar pe de alta ne vrajeste cu niste secvente mai sentimentale : criminalul este o victima mai intai si apoi agresor ; viata nu e nicicand mai frumoasa decat atunci cand o pierzi si cea mai intensa parte a ei sta in gesturi simple.Cum ar fi sa-ti imbratisezi aproapele,sa impati cu el prajitura de ziua ta si …sa-i asculti povestea:)

Mixul acesta de umor si corason e articulat binisor,fara stridente,iar finalul, pe mine una m-a cucerit : condamnatul la moarte raspunde in ultima sa secunda de viata la ce inseamna “a trai”.E cel mai banal si predictibil raspuns.Ceea ce nu inseamna ca nu-i si emotionant.
Ce sa-i faci,vorba pustoaicei fascinata de el : tot ce ne dorim fiecare pana la urma ,este sa facem parte dintr-o poveste.Indiferent a cui si indiferent in ce rol.Caci a trai nu este atat o chestiune de rol,cat una de interpretare si asta ar putea fi, in rezumat,tocmai morala lui “Dead Man Talkin” ;)

Los Cronocrimenes (Time Crimes), un sci-fi spaniol minimalist, cu cateva idei despre timp si spatiu nu noi, dar ingrijit si corect redate. Nu dureaza nici prea mult, n-are nici scene turnate doar de dragul de a fi turnate. Echivalentul cinematografic al unei limonade pe timp de vara. Mi-a placut si o sa mai revin curand la cinemaul iberic. Daca stie cineva vreun alt sci-fi spaniol bun, sunt deschis la recomandari. :)

7/10.

Fa yeung nin wa, 2000

In the mood for love are o frumusete tacuta surprinsa in imagini, gesturile personajelor, in acel slow-motion curgator, care devine si atragatoare pe masura vizionarii.
Timpul e lent, culorile foarte vii, stropii de ploaie sunt reali. M-a blocat putin mai mult toata melancolia asta culeasa cu atata tristete in toate cadrele-mere, papuci, telefoane, verighete, ziduri... Totul acoperit de o coloana sonora cum pli ta; ca o poezie grava si tulbure.
Revazut, 10.

Am vazut aseara "The Reader" cu Kate Winslet. Il aveam pe lista de vazut de ceva timp dar am vrut sa citesc mai intai cartea. Desi subiectul e controversat, filmul e bine facut, emotionant, respecta f bine cartea si Kate Winslet si tanarul ei partener joaca foarte bine. 8 din 10

“Elegy”(2008)

Regia feminina razbate prin toti porii si cumuleaza multe din pacatele genului: poveste telenovelistica,final lacrimogen,croiala mainstream,de serie.Si un sfarsit roz la culoare,cu recuperarea cam triumfalista a umanitatii temporar ratacite .Deci un film pentru plebe si nu pentru obrazuri subtiri ;)

Din aceste considerente ,filmul ar fi luat de la mine un 6.Dar i-am dat 7 si l-am inclus si la categoria “Favorite”.
Pentru ca e super-delectabil :"> Pentru accentul pe care il pune in portretizari: pe el,un barbat liber ,inteligent si erudit il face vulnerabil.Pe ea,o femeie irezistibila,o face devotata.Pentru ca Isabel Coixet imbraca cu acest rol frumusetea de zeita a Penelopei Cruz,ca intr-o haina de lux :x ; doar Almodovar a reusit sa-i mai surprinda atat de précis si inspirat senzualitatea,si doar in “Imbratisari frante”.Pentru vocea din off, in ton confesiv –ironic, care mentine indicele glicemic la valori suportabile.Pentru cateva replici memorabile si pentru alte cateva la care razi din plin.Pentru ca e un film usor,care demonstreaza ca usor nu inseamna neaparat si nevizionabil.Pentru coloana sonora superba, care-ti flutura in suflet rascolitor.Pentru ca in ciuda concesiilor de ordin comercial, reuseste sa spuna ceva.
Pentru ca te lasa ca un copil fermecat de o poveste,cu credinta ca viata ar putea fi asemenea ei.Pentru ca uneori,mai vrem si cate un film Prozac :)

The Machine (2013) - initial mi-a dat senzatia ca actorii sunt cam slabi si ca urmeaza sa fie presarat cu siroposenii de 2 lei, dar am avut o surpiza placuta. S-a dovedit a fi intr-un final un sf chiar bunicel.

City of Ember (2008) - pare un pic dedicat adolescentilor, dar este dragut si relaxant de vazut.

Star Wars - sunt singura de pe planeta care inca nu le vazusem. E bine ca am reparat greseala totusi. Sa nu mai zic ca in sfarsit sunt si eu in tema cand vine vorba de tonele de aluzii ce au fost, sunt si vor fi facute pe baza lor. In rest.. no comment :))

Her (2013) - Un SF care te pune un pic pe ganduri si expune destul de reusit ideea iubirii intre un om si un sistem de operare. A avut si cateva faze la care eram "whaaaat??". I-am dat credit pentru ca am vazut ca e apreciat, dar eu ma tot gandeam initial ca poate va fi ceva drama romantico-siropoasa pe un fond SF. Este totusi mai mult de atat si prezinta niste teorii si situatii interesante.