Knocked up

un film dragut.....despre responsabilitatile ce trebuie sa si le asume un burlac :)

The Sentinel - film cu pac-pac ºi Michael Douglas.
El: agent secret. Ea: consoarta preºedintelui. Egal love. Niºte unii vor sã-l omoare pe preºedinte. Reuºesc? hehehehe
Oricum, asta-i cusurul filmelor americane cu preºedinþi vânaþi : Toþi teroriºtii sunt niºte incapabili. by the way: unde sunt KGB-iºtii de altãdat???
de vãzut într-o marþi oarecare în timp ce lingi o wafe, gol ca o matroanã dupã ce þi-ai scris articolele de rahat ºi simþi nevoia sã fugi de tine... ºi de codurile meteorologice (vai, ce cuvânt lung)...
7 din 10

Ultimul film pe care l-am vazut a fost "In plin soare" (Plein Soleil, din 1960) prima ecranizare a romanului scris de Patricia Highsmith "Talentatul domn Ripley" difuzat pe TVR Cultural saptamana asta. Cu un Alain Delon (la 25 de ani) in rolul lui Tom Ripley, un pierde-vara angajat de un miliardar american sa-i aduca fiul acasa cu tot cu logodnica lui, in San Francisco. Dar Phillippe Greenleaf (Maurice Ronet) care duce o viata fara griji alaturi de Marge (Marie Laforet) nu are de gand sa se intoarca, mai ales ca Tom ar primi pentru aceasta o recompensa de 5.000 dolari, promisa de tata.
Acesta este doar inceputul, pentru ca umilit de Phillippe, Tom intelege rapid ca nu va reusi sa-l aduca pe baiat inapoi si pune la cale un plan diabolic prin care el sa fie singurul castigator, adica sa ramana si cu banii si cu fata. Gata oricand sa omoare pe oricine ii sta in cale, Tom isi savureaza calm reusitele folosindu-se de schimbul de identitati (cate poti face cu un pasaport fals!) si mai ales prin falsificarea de semnaturi. Desi actiunile domnului Ripley nu par premeditate, Alain Delon (ajutat si de infatisarea lui nevinovata) ii ofera personajului sau o stapanire de sine diabolica, reusind sa profite de fiecare informatie la maxim. El este dragut, saritor si cald, este criminalul perfect pentru ca nimeni nu-l poate banui, iar crimele lui se nasc in spatele acestei masti.
Un personaj bine conturat si un Alain Delon in forma maxima fac din acest film un thriller adevarat care nu are nevoie de secvente sangeroase sau violente, pentru ca scenariul nu este plictisitor sau previzibil.

Hana Bi (r: Takeshi Kitano)

Adica Floarea Focului. Filmul abunda de flori: roz, portocalii, rosii, albe, galbene. Crini, cale, trandafiri, floarea-soarelui, orhidee si multe altele necunoscute mie. Flori pe strazi, flori salbatice (pe care le culege sotia bolnava si carora le pune apa in borcan in timp ce un strain ii tot repeta ca acele flori sunt moarte!!! - foarte semnificativ). De asemenea, flori pictate (de foarte talentatul fost politist schilodit) care inlocuiesc componente din trupurile diverselor animale sau specii marine.

Un film despre un manunchi de destine tragice (ca manunchiul de flori "moarte"): un detectiv foarte talentat iesit
din structurile politiei si intrat in cele ale mafiei locale, a carui fiica moare si a carui sotie este bolnava incurabil de leucemie; un fost politist schilodit pe viata, abandonat de sotie si de copil; zeci de membri ai mafiei corupte care mor ucisi pe banda rulanta s.a.m.d.

Personajele pe care se centreaza filmul sunt cei doi fosti detectivi din politie. Fascinanta mi se pare psihologia primului (personajul principal de altfel) care pare ca a traversat de-a lungul vietii o intreaga metamorfoza. Ai senzatia (confirmata de altfel prin intermediul relatarilor colegilor de breasla) ca acesta a fost un detectiv exemplar, un model aspirational al tinerilor politisti, extrem de riguros si de corect. Pentru a ajunge in final sa jefuiasca o banca, sa deserveasca mafia si sa ucida fara a tine socoteala vietilor curmate (chiar daca cei pe care ii ucide sunt de fapt cei pe care i-ar fi arestat in postura de politist). Poate ca Nishi (jucat de insusi Takeshi Kitano)a ramas lipsit de reper morale, prin pierderea sotiei si a fiicei, astfel ca a omori un om sau 50 pentru el e totuna. Nishi nu vorbeste deloc. Abia spune cateva cuvinte pe tot parcursul filmului, si acestea ii sunt adresate sotiei lui. In schimb to ce face evidentiaza inutilitatea pe care si-o simte in a trai. Cred ca se simtea inutil chiar si atunci cand, in excursia (recomandata de doctor) oferita sotiei lui, incerca sa o faca pe aceasta cat mai fericita.

De remarcat firul narativ, care se constituie nu linear, ci cu flash-back-uri, reconstiuiri sau relatri ale altor personaje, dinafara.

Ce mi-a placut cel mai mult in acest film: tablourile pictate de politistul anchilozat. Tabloruile scary din spital. Momentele savuroase pe care Nishi i le ofera sotiei lui, artificiile din pustietate, ghicitul cartzilor, trasul clopotului la manastire (pentru ca un copil aflat in vizita isi dorea foarte mult sa auda cum suna clopotul) etc.

nu cumva era vorba de "hana bi"in loc de bin-jip?

da
evident

Hana Bi.

Bin Jip intentionam sa-l vad. Cred ca de aici confuzia.

Cashback 7.5 - 10, dragutz, momente bunicele, insa cam siropos spre final.
Ceva cliseuri, insa momente bune, dar cam haotic prezentate. Coloana sonora de multe ori nepotrivita, incepe bine (calitativ vorbind), se termina prost..

The Battleship of Potemkin (Eisenstein).

Cu ce sa incep? Nu mi-a fost niciodata asa greu sa vbesc despre un film. Ma tot intreb daca nu as exagera spunand ca e un film aproape perfect. Dar poate ca nu asta e important, daca e perfect sau nu.

Niciodata un film inspirat din istorie, un film despre razboi sau revolutie nu m-a captat in interiorul lui (nici macare Apocalypse Now). Crucisatorul Potiomkin in schimb a facut asta de la primele secunde prin: personajele/ actorii de o expresivitate si persuasiune flagrante, prin scenariu foarte bine balantat (nu se pierde aiurea in detalii si aprofundari plicticoase, fiecarui moment ii este acordat exact atata timp cat ii trebuie pt a se face inteles ca fiind important si sugestiv, omogenitatea scenariului prin faptul ca indiferent din ce moment al filmului ai incepe sa te uiti intelegi ca ce se petrece este un moment de cotitura in istoria Rusiei etc), muzica absolut fantastica, vie, arzatoare, incidentala, si montajul......despre montajul lui Eisenstein, mai ales din acest film, s-au scris vagoane intregi, eu nu am sa zic decat ca e concentrat, pretentios si creator de sensuri.

Exact la asta ma gandeam si eu ieri, ca ar fi sanse sa dea si niste Antonioni.

De curand m-am uitat la "On The Waterfront" (1954) cu Marlon Brando si este un film extraordinar( 9/10) , mai ales modul cum joaca MB dar si Karl Malden. Uitati-va la el mai mult nu va zic, decat ca American Film Institute a pus rolul jucat de Brando pe locul 2 dupa Peter O'Toole din Lawrence Of Arabia.

Pentru afirmatia asta ai merita biciuit. :) Filmul nu poate fi incadrat intr-o notatie. E de 20 si....

Scuza-ma Carmine daca te-am suparat :D , dar am dat 10 la fimele care mi se par perfecte. Nu prea mi-a placut actrita din rolul lui Edie, in schimb ursii aia de Karl Malden si Cobb au fost extraordinari.

The Last Tango in Paris - 9/10
Eyes Wide Shut - 9/10

After the sunset (Hoti de diamante) - 6/10.
varianta cu Thomas Crown Affair unde joaca alaturi de Rene Russo, a fost mai reusita decat ... rapirea de diamante :hmm:

Dear Wendy, in regia lui Thomas Vintergerg si scenariul lui Lars von Trier. Ce rateu de film! Au cam dat-o in bara cu scenariul (oarecum stupid si patetic). Niste pusti americani alienati, autodeclarati pacifisti, lipsiti complet de entuziasmul adolescentei, de tonusul si inteligenta specifice varstei, se "indragostesc" de armele lor, pe care le personifica si le zeifica. Pentru ca descoperindu-si aceasta pasiune-obsesie, ajung sa simta ca traiesc. Intr-un final, evident tragic, copiii vor ajunge sa macelareasca si sa fie macelariti de politie.

OH, ce plictis!
Muzica filmului insa este foarte tare: The Zombies (e, de altfel, singurul element vital al filmului)

Nota 3!

Da, acesta este un film care merita vazut.

Wolf Creek 7/10
Inside Man 9/10 in regia lui Spike Lee si scris de Russell Gewirtz, o noua varianta de spargere a unei banci aflate in NY, cu diverse conexiuni si interese in anumite paturi sociale, film in care are o scurta aparitie si Florina Petcu, care are un fel de rol de parasuta translatoare din albaneza in engleza.

Breach [2007] - De filme cu si despre FBI s-au plictisit aproape toti. Totusi, se-ntampla sa dam si peste cateva scenarii mai reusite. Subiect improspatat de Scorsese in The Departed, culisele federale raman (re)surse inca bune de exploatat pe panza. Breach e scris dupa un fapt real. Banuit de spionaj, prins si condamnat in cele din urma, Hanssen este jucat de Chris Cooper si dejucat de Ryan Phillippe, adjuvantul lui - sau, mai simplu - clerk. Ecranizarea, fidela in mare masura cazului real, detaliaza cateva din punctele terminus ale "carierei" de "mole" a lui Hanssen, care s-a dovedit un om desavarsit, sau cel putin aspirant, disimuland tacticos si divulgand secrete de insemnatate ale agentiei catre rusi.

Filmul incepe cu o secventa dintr-un comunicat de presa in care se mentioneaza arestul suspectului de spionaj, secventa cat se poate de inspirata pentru a nuanta impactul realitate - film, dupa care, in ritm potrivit, scenariul (il) urmareste pe Hanssen pana in... lift.

Cazul a fost mediatizat la scara larga, ca atare filmul nu are cum sa impresioneze in deznodamant, insa este regizat impecabil (in opinia mea) - din punctul de vedere al intrigii - incat nu devine nici plictisitor, nici lipsit de suspans, nici previzibil; axat pe un dublu plan, unul - portretizarea lui Hanssen si in plan secund - operatiunea Biroului de a-l prinde sub mai multe capete de acuzare.

Bun film.

Vanity Fair(2004)- I have always been a sucker for period films, but still...Sa ecranizezi un mamut precum romanu lui Thackeray e destul de difcil, mai ales daca doresti sa urmaresti firul narativ cu precizie (lucru pe care filmul o face), problema e ca atunci cand ai o cunoscuta (Reese Witherspoon) tinzi s ii dai ei capul de afis peste o necunoscuta (Romola Garai), cand de fapt nu exista un personaj principal, ci o descriere a unei societati, pe baza unor exemplificari. Roluri secundare lesinate, un Gabriel Byrnes plasat inadecvat si o groaza de secvente fara sare si piper care chiar te fac s derulezi cu repeziciune. Lousy. 4/10

La Jetée
La Nouvelle Vague e, pentru mine, una dintre cele mai frumoase perioade ale secolului xx. din filmele pe care le-am vazut, nu prea am ce reprosa (L'Année Dernière �* Marienbad si Jules et Jim sunt printre filmele mele favoritele all time), dar asta in cauza parca are un minus (poate si pentru doar cele 26 de minute). e abstract, dar un abstract prea abstractizat pentru a fi numit abstract :lol:
imi plac in schimb fotografiile, modalitatile lui nenea Marker de a lega intre ele fotografiile fara sa stea mai mult sau mai putin pe una.
l-am vazut de doua ori. urmeaza si a treia oara neaparat