fliegauf e okay, deşi există la el o răutate şi un cinism pe care nu le împărtăşesc tot timpul. iar womb e deplasat de-a dreptul.

Well, Iran (Kiarostami) era in Asia last time I checked ;)
Dar inteleg ca te referi la Orientul Indepartat. Ei bine, intr-adevar nu e nici unul dar n-am facut-o deliberat. Explicatia ar fi ca subconstient acea zona ramane pt mine un fel de OZN, are un cod diferit de cultura european-americana spre care simt o mai mare atractie, imi e mai familiara.
Uitandu-ma peste lista mea de filme esentiale am gasit aceste titluri ale unor autori din acea zona (chiar daca n-au patruns in Top50):

Tot ordine cronologica:

Le Voyage Du Ballon Rouge (Flight Of The Red Balloon) 2007 Hou Hsiao-Hsien
Sanxia Haoren (Still Life) 2006 Zhang Ke Jia
Fa Yeung Nin Wa (In The Mood For Love) 2000 Wong Kar-Wai

Interesant ca toate sunt din 2000's si au o universalitate up-to-date, fiindu-mi astfel mai usor sa rezonez cu ele.


Ce-i drept, am in plan o operatiune de reconquista: Sa revad filmele din topul Sight&Sound pe care nu le-am gasit great cand le-am vazut initial (pe multe le-am vazut cu ani in urma si e posibil sa nu fi fost suficient de copt pt ele). Si sunt si multe asiatice printre alea.

Rezultatele unui proaspat sondaj pe tema Best of All-Time, de data aceasta printre cinefili (pe mubi):

http://mubi.com/lists/mubi-top-50-gr...time-2012-poll

Se pare ca cinefilii nu-s atat de departe de critici ca si optiuni fundamentale, after all.

stai prin preajmă mai mult timp, ca să vezi cine sunt cinefilii de pe mubi. s-a încercat un poll anul trecut şi ce a ieşit, mamă. ceva gen cinemagia, dar acolo s-a lăsat cu banuri ale unor useri excepţionali, iar trăncănicii de serviciu au continuat să existe şi să prospere.

http://mubi.com/topics/tag-gallagher...st-film-critic

nu de alta, dar un om care scrie în aşa fel despre Gertrud, nu poate fi posedat decît de o pasiune incendiară. and i love it. aşa da!

What interested him most about making movies, said Carl Th. Dreyer a few years before his death, was to “reproduce the feelings of the characters in my films […], to seize […] the thoughts that are behind the words […], the secrets that lie in the depths of their soul”.

“Gertrud [1964] is a film I made with my heart”, he added. With the heart. About the heart. “What interests me before all, it’s this, and not the technique of cinema.”

Technique, nonetheless, is the tool the heart must use. Accordingly, Dreyer mobilizes all cinema for the hunt. “I need a big screen”, he said. “I need the communal feeling of a theater. Something made to move has to move a crowd.” He wanted to do Gertrud in colour. Maybe 70mm, too, like Lawrence of Arabia (David Lean, 1962). Isn’t Lawrence (Peter O’Toole) on a camel in a desert like Gertrud (Nina Pens Rode) on a seat in a parlour? Dreyer wanted mass catharsis, the way Greek theatre did, or maybe the way college basketball does, with thousands of pulses synched to that ball’s movements. With the result that Gertrud is more like a basketball game than Lawrence, has more action, excitement, spills, chills and thrills, and has some of the “coolest” scenes in movies, piled on top of each other.

Curious it is, then, that some people complain Dreyer is slow and intellectual, talkie and dull, Gertrud particularly. They never spot the ball. As a result, it is unlikely in my lifetime that I shall share Gertrud on a big screen with two thousand pulses synched to her every movement. Like most people, I shall see Gertrud at home alone, on my television, and even with a large screen and Criterion’s excellent DVD, I shall have to press my player’s zoom button in order to see into her eyes. She and her men sit in full-length compositions like figures in gigantic tapestries. “I don’t like television”, Dreyer said.

în plus, ce spune despre filmele straubilor ţi-i apropie atît de mult, că nu te mai gîndeşti în primul rînd la matematică şi marxism cînd le vezi. viva Tag! (parcă nu mi se mai mare critica o meserie atît de mocirloasă).

topu' lu tag http://explore.bfi.org.uk/sightandso.../2012/voter/68
no fucking vertigo.

nene Chambord, ce-ai facut? ai cumparat toate revistele S&S, nr. pe Septembrie, cel cu topurile? :)
caut peste tot, intreb peste tot: NIMIC. am facut rezervare la un magazin ( o retea importanta) de carti, reviste si discuri. nici astia n-au primit nimic pana acum.
din intamplare un coleg de-al meu a gasit, undeva in provincie, departe, o singura revista, pe care a apucat-o cu amandoua mainile. :) mi-a telefonat sa-mi spuna ca n-au decat una, mi-ar fi cumparat si mie ca ne vorbisem.

Vlad Muresan pe FB:

Arta nu este domeniul sensibilitatii, ci domeniul inteligibilului incorporat in sensibilitate.

JS.

da da, ia încearcă tu să deznozi inteligibilul din sensibil pe cinemagia, să vezi cîţi fani o să ai :)) . the best you'll get va fi : fă-mă să-mi fie dor de tine.

Chiar si-un singur user încăpăţâna-s-ar sa faca rabat de la teorema ta si triumful meu tot desavarsitu-se-va.

Am asa un chef sa vorbesc ca sa nu tac dar cum nu sunt decat un snob incapabil sa gandeasca pentru sine si nu poate decat sa regurgiteze niste Gordon Wood (http://www.youtube.com/watch?v=QnZ0Y4rvz6E) ma gandeam sa fac un colaj de citate care mi se pare ca-mi defineste optica estetica cinematografica in ultima vreme.

1. L'art n'est pas a mes yeux une rejouissance solitaire. (Albert Camus, Discours de Suede du 10 decembre 1957 - redescoperit vincent-vega-style in recuzita bibliografica din toaleta intr-un manual de franceza din clasa a XI-a :)) )

2. I don't think about technique. The ideas dictate everything. You have to be true to that or you're dead. (David Lynch - in capul profilului de pe un site omolog al carui nume s-am mentionat obscen si ilegal de frecvent pe-aici)

3. Aveti grijä sä evitati relativizarea valorilor si haosul criteriilor. Nici o artä nu e atât de diferitä de "matematicä", sau stiintele exacte în general, încât sä se poatä preta la un anarhic "totul e posibil / permisibil". Pânä si muzica, poezia, pictura, atât de maleabile si elastice în sine, atât de deschise improvizatiei si liberei inspiratii, tot au seturi de reguli clare, care trebuie sä fie perfect stäpânite, înainte de a-ti putea permite sä dai frâu liber fanteziei creatoare nelimitate. Iar cinematografia este pe departe cea mai riguroasä în acest sens, urmatä îndeaproape de teatru si de arhitecturä. Deci, nu vä impacientati: atât profesionistii filmului si ai criticii, cât si cinefilii responsabili, sunt constienti de un sistem de criterii valorice esentiale clare, în jurul cäruia e destul loc si pentru gusturi personale, polemici, divergente de päreri, etc. Cine vine si cere: "Ia explicä-mi si mie care-s regulile alea!", înseamnä cä s-a cam gräbit sä se implice în discutiile responsabile despre cinema... (Pitbull aka Godfather-ul Cinemagiei, cu ocazia asta: http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=93949)

4. A tawdry corrupt art for a tawdry corrupt world. [...] Trash has given us an appetite for art. (Pauline Kael in Art Trash and the Movies)

PS: 5. Critica elitismului stoarce lacrimi inmii de dragul bacanilor mediocri care fac cumparaturi si vegeteaza in fata televizorului. :-* (Vlad Muresan)

PPS: glumesc, evident, cu ultima parte, nu va - asta-i pentru Mr. White - impacientati. Nu am cum sa nu glumesc. Sunt un bacan paradigmatic myself. :|

Inteleg ce vrei sa spui, dar nu sunt de acord cu tine. Revenind la comparatia "Psycho" vs "American Psycho", cred ca este un exemplu favorabil filmelor clasice. Prefer filmul lui Hitchcock si cred ca este un bun exemplu de film care rezista probei timpului.
Referitor la ce spuneai mai sus, sa stii ca si cinematografia prezinta tendinte de cretinizare, chiar scriam mai sus de "Avatar"! Evolutia artistica nu tine intotdeauna pasul cu cea tehnica, din pacate... :(

LOL, Corin(k)a, tu chiar m-ai luat in serios? :D
Multumesc, sunt flatat.
BTW & FYI, vezi ca m-am mai dat pe brazda ghinisor de-atunci. Si cu Chaplin si cu Hitch, si cu filmele vechi, in general. :D

Ma gandeam eu...
Chiar uitasem de "American Psycho" bate la fund pe "Psycho" si acum, recitind, chiar ma miram cum ai putut spune asa ceva! :P

American Psycho bate la fund pe Psycho. Na, nu e atat de greu... and i really mean it.

Toate reperele si cotele necesare pentru istoria cinemaului .Folositi lupa .

http://www.historyshots.com/film/index.cfm

Stiu ca nu-i fair, in principiu, fata de Gloria si Stefan, dar, de facto, si-o cam merita, so here it goes:

Personally, I would prefer viewers becoming more knowledgeable via exposure to great ideas, great books/art and living life to its fullest (if you’ll forgive the cheesy cliche), rather than reading film criticism, theory, etc

http://mubi.com/topics/becoming-a-better-film-watcher

(ce ziceai de interdisciplinaritate, Mal? :P )


Pff, unde erai cand sarisera sacalii pe mine, man? :P Eu am trecut de partea dusmanului intre timp. Cred. Nu stiu cat de avenita e o comparatie ierarhica, dar, daca mi-ai cere s-aleg acum pe care as vrea sa-l revad din cele doua, I think I'd go for Hitch. :| E mai impozant formal.

Nu chiar. L-am cautat in Germania, in septembrie, dar nu era (si culmea, am gasit printre altele Film Comment, un titlu destul de greu de prins in Europa). Mai ramanea varianta sa-l comand direct la BFI dar ma cam zgaria faptul ca totusi rezultatul final al topului avea the icing on the cake total nesatisfacator: Nici Vertigo si nici Tokyo Story nu sunt macar filme mari, nu mai vorbesc de cel mai bun. Asa ca m-am enervat si nu l-am mai comandat :)

Dar ... am inceput un vast program (selectiv, doar titlurile care nu m-au prins atunci cand le-am vazut initial) de revizionari si revizii bazat pe el. N-am trecut inca de primele 20 de pozitii dar deja mi s-au deschis ochii si am vazut aurul din niste filme pe care pana acum le dispretuiam (cauza majoritara: le vazusem la o varsta cinefilica prea cruda pt ce ofera ele de mestecat). Dar tot asa, alte filme din lista mi s-au cimentat definitiv ca unworthy si overrated.

But doesn't "exposure to great ideas" actually include "reading film criticism, theory". And this comes from a fellow who hasn't been readin much theory.

Ma batea gandul sa fac un micro-doctorat in replica vizavi (salut, bremen, trollolol) de problema asta da' mi-a trecut pan' la urma. S-ar putea totusi sa aiba o bruma de relevanta daca mentionez ca acum vreo 2-3 ani am parcurs un curs TTC (audio-video) numit Great Ideas of Philosophy iar in cele 60 de seminarii constituente problema esteticii era atacata frontal (mai era abordata dar foarte vag, inca o data in afara de asta) cu o singura ocazie. Estetica in general. Na. Go figure. Bine-nteles, cuvantul cinema nu fusese invitat nici macar sa stea-n picioare intr-un ungher jegos al discursului. Iar din toate aluviunile istoriei filosofiei sarite (in gol) sa rezolve problema, i s-a dat atentie doar Facultatii de Judecare a lui Kant. Evident, influenta restrictiilor de timp nu poate fi data de-o parte, but still. Anyway, arta in general e departe de a fi absolvita de obligatia de a-si justifica existenta in ziua de azi pe fata pamantului si prezenta in decalogul valorilor umane, darmite gargara despre arta... Iar Filmul e cea mai prapadita dintre ele... Darmite gargara despre film... Imi propusesem sa incerc sa m-abtin sa scap cat mai putine nume si titluri in argumetnul asta, dar tot nu pot sa nu mentionez ca mi-a venit imediat in minte scena din Jurnalul de la Paltinis in care Noica ii zicea lui Plesu ca toata zbenguiala lui pe marginea esteticii e o pierdere de timp. Ca nu merita fiindca domeniul n-are clasicitate. Nu e unul din 'lucrurile cu adevrat importante' (vorba lui A. Paleologu). In fine. S-ar putea sa nu strice deloc unui cinefil sa intre in contact cu un program de alfabetizare si initiere elementara precum superba Film Art: An Introduction a lui Bordwell (desi nu bag mana-n foc), dar nu cred ca se cade sa-ti vina sa-ti deschizi o vena - cum mi se intampla mie lol - daca nu poti din varii motive sa ajungi si la Making Meaning: Inference and Rhetoric in the Fiction Film sau alte gogomanii elitiste si pretentioase (Ray Carney, Deleuze si mortii mamelor lor mai care).

My EOY Tops pt anii 2010's all in one handy place:
http://mubi.com/users/1183437/lists

http://www.theyshootpictures.com/gf1...l1000films.htm

Pus deja si pe imdb: http://www.imdb.com/list/a9LhrX8hZk4/

Schimbari enorme. In principal ma bucura cat au urcat filmele lui Tarkovski, WKW, Kiarostami, Tarr, faptul ca in sfarsit apare niste Tsai pe acolo. Imi place ca filmele mai noi sunt in sfarsit puse cot la cot cu cele clasice si ca multe, foarte multe filme, au intrat in top, majoritatea non-americane.