![]() |
Ce contine paharul defineste personajul...sau asa ar trebui.
ceaiul cred ca il defineste pe Profesor, nitel mai cizelat. Ceaiul este bautura unui om calculat, civilizat. gunoiul zic ca pe Scriitor (ratat atat in scris cat si temperament) laptele - natural, rustic asa cum e Calauza In plus, Calauza e personajul principal, asa ca cele 2 pahare ramase trebuie sa fie personajele secundare Profesorul si Scriitorul. Ambele personaje sunt extremele lumii intelectuale. Unul foarte calculat, realist, see it to believe it kinda of guy in Profesor si cel care crede in fictiune, dar numai in aia inventata de el, Scriitorul asa ca in realitate nu mai exista mister si bizar din cauza ca stie ca toate au fost inventate si bagate in carti si povesti. Amandoi nu au invatat nimic, nu au pierdut nimic, au fost dezamagiti doar din cauza ca ei cautau o dorinta care pur si simplu nu este acolo, nu este nicaieri...there are no quick fixes. |
Sunt de acord cu Mono legat de faptul ca sentimentul general al filmului era, facand abstractie de continua tensiune si acel simt al urgentei impus celor doi intelectuali de catre calauza, acela al unui fel de parcurs initiatic plin de semnificatii si simboluri ce era aparent la fel de lipsit de pericole ca debaraua mamei de Craciun. La prima vedere a filmului m-a iritat acesta falsa tensiune, ne-intelegand de ce calauza ii tot grabea pe cei doi oameni de teama unor inevitabile repercursiuni a Zonei, cand de fapt Zona parea la prima vadere o idilica si inocenta platforma industriala dezafectata. Daca ar fi sa vedem filmul doar cu ochi empirici si sa punctam doar ceea ce se vede, facand complet abstractie de ceea ce anumitele animale/obiecte/fenomene AR TREBUI sa simbolizeze, filmul n-ar fi decat povestea a trei oameni ce se joaca de-a fugarii si discutand pe drum niste bazaconii care mai de care mai profunde si mai filosofice dar lipsite complet de vre-un sens.
Miscarea de geniu insa a lui Tarkovski, si in general a tuturor creatorilor ce folosesc doar mijloacele auxiliare de spunere a unei povesti (imagine, sunet si poate actori), a fost sa poata forta imaginatia spectatorului sa se introduca in aceea lume ciudata si periculos de idilica fara ca sa fie nevoie de aparitia unor alte entitati ce ar fi urmat sa valideze tensiunea impusa de Calauza. De aceea probabil motivul principal pentru care mie mi-a placut "Calauza" a fost ca Tarkovski a reusit sa transforme din aceea infama Zona nu un loc periculos in mod fizic si imediat, ci mai degraba periculos in mod transcendent si transcedental (shiet, am cam zis-o :lol: ). Un loc unde initierea Scepticului si a Romanticului nu se face in domeniul campului senzorial ci in interiorul constiintei, acolo unde Zona se crede ca afecteaza cel mai tare. Intrebare: Cine le vorbea celor doi initiati (Scriitorul si Profesorul), Zona sau Calauza? Si Calauza pana la urma era doar un mesager al Zonei? Recunosc ca astfel de intrebari si-au gasit raspunsul in articole intregi, vreau totusi un raspuns simplu :P |
Originally Posted by Se7en:
Calauza e un excelent judecator de caracter si un psiholog mascat remarcabil sub un om simplu de la tara (ca sa nu-l fac taran). Zona e doar un teren normal, fara nimic special, dar care pana si regizorul il face deosebit dandu-i culoare...iar trimiteri la locul de joaca ce e intotdeauna colorat, dar care are reguli. Cine trece primul prin tunelul mizerabil, primul jucator fiind stabilit cu smecheria cu paiul mai lung, smecherie masluita de "the master gamer". Mi-a mai placut cum la final se duce la sotie si ii spune ca "ceilalti nu stiu cum sa joace jocul..." :lol: Cel mai intunecat joc pe care l-am vazut vreodata. |
mai spune-ne si noua ce filme ai mai vazut.
stiu ca ai blog, dar.... |
"Parfumul".
|
All times are GMT +2. The time now is 02:56. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.