Din contra, cred ca Edgar Allan Poe scrie atat de plin de sensuri, atat de expresiv si de bogat in imagini, stari, atmosfera, incat, ca sa zic asa, regizorul avea de unde sa "aleaga": solul sadit de Poe e foarte fertil si nu stiu de ce l-a saracit asa de mult regizorul lui The fall of the house of Usher....eh...poate pt americani ar fi fost prea complex

:D

Mä bucurä comentariul täu. Eu, unul, fac parte dintre cei care "criticäm cu drag" acest film; suntem constienti de lipsurile lui, dar per ansamblu ne-a pläcut. Te rog sä-ti copiezi comentariul si în topicul propriu-zis la filmului, la "Cinematografia româneascä" - sau, mai direct, aici:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...6535&start=200
... si eventual sä-l dezvolti, chiar, cä ar fi de unde. Poate si dezbaterile noastre de-acolo te vor mai inspira.

Am citit threadul si cred ca n-are rost sa-l dezgrop acum, la un an de la ultimul mesaj. Discutia de acolo e in buna masura o disectie la nivel intelectual a filmului facuta de specialisti, sau macar cunoscatori, in timp ce ceea ce am scris eu e mai degraba o reactie emotionala a unui privitor amator.

Mi-a placut cronica ta si sunt in buna masura de acord cu ea. Nu stiu totusi cati oameni o sa detecteze "stäpânirea insuficientä a paginärii cinematografice" in scena pranzului. De exemplu, eu am vazut filmul cu inca doua persoane, dintre care una a fost incantata tocmai de secventa respectiva, pentru ca i s-a parut ca are "nerv". Personal nu mi-a placut pentru ca dialogul parea lipsit de firesc, mai ales in a doua jumatate. Fraza cu substanta "nepermis de firavä" a caracterizarii fetelor, m-a dus cu gandul la filmul lui Mungiu unde "firava" ar fi un compliment, "practic absenta" fiind un sintagma mai potrivita.

Mujeres al borde de un ataque de nervios, uneori exagerat, in ansamblu irezistibil.

Bridge to Terabithia - Dupa ce am oprit plictisit inainte de final doua horror-uri clasice de la care asteptam mult mai mult (The Devil Rides Out si Nightmare on Elm Street), mi-am zis ca e cazul sa schimb complet registrul si daca tot e sa fie o seara de experimente cinematografice ratate sa vad si Bridge to Terabithia. O productie Disney despre un taram magic... imi imaginam deja o poveste dulceaga si renderizari 3D la greu. Ceea ce am vazut in schimb e unul din cele mai inteligente si emotionante filme americane pentru tineret (si nu numai).

Departe de a picta o lume roz, povestea din Bridge to Terabithia il confrunta pe Jess, un baiat de clasa a saptea, cu probleme cat se poate de reale fara a-i oferi vreo bacheta magica care sa le rezolve. Familia sa e saraca, relatia cu tatal sau e dificila, iar colegii sai nu-l simpatizeaza prea mult. Cand o colega noua, Leslie, soseste la scoala, intre ei se formeaza o prietenie adevarata si impreuna isi creeaza o lume unde imaginatia vie a amandoura ii ajuta se evadeze din realitatea zilnica. Nu vreu sa stric vizionarea nimani, asa ca o sa zic doar ca finalul e complet diferit decat ma asteptam si da o dimensiune noua filmului.

The Graduate (1967)
Este un film clasic in toata puterea cuvantului, care a avut de toate: de la interpretarea placuta a lui Dustin Hoffman, la muzica celor de Art&Garfunkel, la replicile devenite celebre, la atmosfera specifica vremurilor si pana la regia lui Mike Nichols
8/10

Persona (1966)
L-am vazut o singura data dar mi-a lasat o impresie puternica, asa ca trebuie sa-l mai vad o data. Este un film greoi, complicat,care iti da de gandit si t face sa incerci sa rezolvi puzzle-ul. Tare mai este Bergman asta.
8,5/10 deocamdata
Apropo, nu-i asa ca seamana f tare cu Eraserhead-ul lui Linch? Atmosfera, modul in care este conceput?

[Paul] Simon & [Art] Garfunkel

The Last Tango in Paris... film care mi se pare si acum de actualitate, relatia personala dintre doi oameni care impart un apartament inchiriat, dorind sa uite de tot ceea ce este afara, si sa traiasca momentul respectiv, chiar daca trecutul ii urmareste 10/10

am vazut in sfarsit...Next: capcana viitorului 6/10 --mie una filmul asta mi se pare cea mai mare prostie... dar Mare cu M
efectiv am pierdut 2 ore din viata pe care mai bine le petreceam dormind era mai cu folos... si cu mult mai interesant.. Jessica Biel- fara nici o importanta umplutura umplutura nu se remarca prin nimic ... la un moment dat filmu devine chiar kitchos knd incepe Cage sa se dedubleze tretripleze cvantrupleze... intelegeti ca sa verifice toate variantele posibile ale viitorului care intr-un final va face bum... in concluzie Cage isi da seama ca mai mult de jumate de film a fost o greseala si ne intoarcem la jumatea filmului...
morala: vizionare acestui film a fost o greseala mai mare decat cea facuta de cage in film care duce la explozia unei incarcaturi atomice

dar ce, mai are nevoie sa se remarce? :happy:

excelent spus!
este probaabil singurul film romanesc la care am simtit cu adevarat momente de autentica inspiratie, senzatii si trairi adevarate; restul incercarilor romanesti cu toate revolutiile mamei lor si neorealismul gregar - o permanenta senzatie de fals, fortzat, artificial si gretzos.

@Cazeemeer
Asa e, my mistake

florryinn - persona e filmul care a inspirat Mullholand Drive, de asemanarea cu Eraserhead am indoieli.. :)

Lost in Translation.

Oh, ce film slab! Inconsistent. Inconsisent scenariul, inconsistente personajele, extrem de simpliste (cele doua personaje principale nu aveau decat o singura caracteristica de fiecare, ea era plictisita de viata si el era la fel), inconsistent scenariul, dialogul rudimentar, muzica stearsa, oh, Doamne, pt ce a luat filmul asta Oscar la scenariu?

Un film inutil.

Are farmecul lui si un final misto.

Pai care farmec? Singurul aspect fermecator al filmului este locatia: Tokyo. Intr-adevar, un loc exotic, fermecator, complet diferit de ce stim. Dar in rest? Poate buzele Scarlettei sa aiba ceva farmec...
Si finalul? Ce asa mare branza e de finalul ala? E un final de film si atat.

Am scris despre el aici la vremea lui. I-am dat 6,5, cu toate ca merita un pic mai mult.

Mersi, Carmine, am citit acum. Ce sa zic, sunt intr-adevar niste elemente care compun niste tablouri, tablourile relatiilor dintre cele doua cupluri.....but still....what's so big deal?

In fine, nici nu cred ca merita sa ne contrazicem pe acest film, mai bine vino si tu in topicul despre Godard de la "Clasic"

:)

SALVADOR - biografia anarhistului catalan salvador puig antich, condamnat la moarte si executat in 1974 (de fapt un asasinat politic dictat de franco in seria represaliilor dupa uciderea de catre ETA a primului ministru carrero blanco)
mi-a placut mult prima parte, ritm alert, muzica buna (actiunile subversive constau in "exproprieri" adik spargerea unor banci, jethro tull si king crimson isi gasesc loc in soundtrack)
finalul se pierde undeva prin incaperile intunecoase ale inchisorii, ceva accente melodramatice, asteptarea tensionata a unei gratieri care n-a mai venit. apoi executia barbara, ultim privilegiu al unui regim criminal

"captivity"-1/10.nimic despre nimic.