E si asta un mod de a vedea lucrurile. Eu le-am vazut in felul urmator: tipa suferea ingrozitor, pur si simplu nu mai era capabila de nimic din ce tin eu minte. In biserica aia ea a rabufnit din cauza suferintei, poate si datorita contrastului intre ea si acei oameni care pareau foarte fericiti. Vazand acea lume a crezut ca o sa gasesaca alienare, nu neaparat in Dumnezeu, cat mai degraba sau poate mai intai in comunitatea respectiva. A intrat in comunitate si a incercat sa-l caute apoi si pe Dumnezeu, dar n-a gasit nimic. Nici oamenii respectivi si nici Dumnezeu nu a fost pt ea raspunsul, a intalnit o lume careia nu-i apartinea si in cele din urma a respins-o, ba chiar foarte dur as adauga. Repet, poate nu tin eu minte bine, dar orice incercare a ei de a face parte din lumea aia mirosea a falsitate, practic parea extrem de fortata, izvorata mai degraba din disperarea ei si din speranta ca poate aia era rezolvarea.

Iar, tu ai interpretat ca propria mandrie a indepartat-o de credinta, eu cred ca a fost pur si simplu faptul ca nu a avut-o niciodata, iar cand a incercat totul i se parea absurd, avand highlight faptul ca acel criminal a fost iertat de Dumnezeu inainte ca ea sa o faca, prin urmare nu avea nevoie de iertarea ei.

Inca o interpretare diferita. Eu am luat finalul ca pe o chestie pozitiva, taiatul parului e cam simbolic pentru schimbare si cred ca faptul ca filmul s-a terminat cu o asemenea scena insemna ca e in stare sa mearga mai departe, pe picioarele sale, fara ajutorul credintei. Golul ala ramane, normal, si nimeni nu-l poate umple, nici Dumnezeu, nici un iubit, nici un alt copil, nimic.

We'll just have to agree to disagree.

pff, cît am scăpat, ce de întîmplări!
iar secret sunshine, da, am mai discutat despre el :-? .
corpo celeste e anti-clerical cel mult, nu anti-religios. or, astea sunt chestii diferite.
oricît ai ţine la un cult, nu poţi spune că toţi cei implicaţi în el sunt sfinţi, altfel am da toţi la teologie dacă atît ar fi de ajuns şă fim transportaţi printre heruvimi. e dovedită statistic treaba. dă exemplul unui preot de care am văzut şi pe la noi, adică egoist, oportunist, nepăsător, irascibil, numai miere cînd îi trebuie lui, etc. dar un individ nu e musai reprezentantul întregii specii. mai e femeia care se dedică educaţiei celor tineri întru hristos, are şi ea atitudini care o dată se justifică, altă dată mai puţin. e umilită de cardinal, de situaţii cu copiii, poate e umilită şi de conştiinţa faptului că se retrage în biserică doar pentru a-şi umple viaţa. parcă fiecare îl "creează" pe hristos după propria-i asemănare, aşa cum s-a văzut şi cînd fetei i se prezintă un alt crist: furios, însingurat, adică întru totul asemănător ei şi cu care brusc simpatizează.
nu cred că filmul spune că religia e pentru proşti, ci că nu ajunge să ştii despre marta şi maria, nici să fii pus în situaţia de a experimenta pe viu ce simţeau unii şi alţii - orbirea simulată, ca să aderi. religia nu e empatie prin senzaţii (hai să ne crucificăm cu toţii ca să vedem what it's like, că sigur ne convertim), nu e nici muzică pop, nici matineu de gradiniţă, nici un crist ieşit din reclama de la colgate. ce e atunci? şi filmul nu răspunde, aşa cum nu poate răspunde nici protagonista lui, o fată care abia se "deşteaptă". a fi răspuns în locul ei, la modul categoric, ar fi însemnat să ieşi din arealul ei de reprezentări, să denaturezi filmul, care pînă atunci vedea lucrurile doar din perspectiva ei, a omului care începe să cîntărească lucrurile. poţi numai să faci supoziţii despre ce va fi mai departe. dar, dacă există o condiţie necesară, aceea de a da sinceritate la schimb pentru sinceritate, atunci nu o văd integrîndu-se în comunitatea credincioşilor. nu cu acei şi nici prin acei oameni, în orice caz. om fi oameni cu slăbiciuni, dar în chestii din astea nu te bagi fără un examen serios de sine, fără o curăţenie interioară, o igienă zilnic întreţinută şi nişte exigenţe faţă de tine însuţi. altfel nu e religie, e contabilitate.
cristul acela care se revoltă şi pică în apă (deşi după ce cade seamănă izbitor cu un tip care stă întins pe o saltea, cu mîinile sub cap şi se delectează la soare la modul chill total) poate nu e pus acolo total gratuit. învăţămîntul religios e mecanic, e pe acelaşi calapod pentru toţi şi e în mîna unor oameni care vin acolo cu alte scopuri decît acela de a sluji celui de sus, inclusiv acela de a-l folosi pe isus pe post de psihanalist.şi e greşit să crezi că adolescenţii sunt atît de idioţi încît să nu-şi dea seama.

Like talkin' to a motherfuckin' wall 8-|
E clar ca faci pe proasta doar ca sa ma enervezi asa ca o las balta.

http://agenda.liternet.ro/cronici/he...atintoyou.html

Beasts of the Southern Wild -foarte bun exceptand mostrele de intelepciune cu care eram bombardati din doua in doua minute de catre fetita lui Drogba. Scoate copilul asta la dude cu pretentii de panteism mixat cu Captain Planet si combinat cu vitalism nietzscean totul pe fond darwinist :noi suntem parte din Univers ;animalele bolnave sunt kilarite de alea puternice ;trebuie sa ne avem ca fratii cu aligatorii ,bufnitele ,limbricii si uneori cu oamenii ( doar cu unii ;) ).Vechea poveste cu civilizatia care de fapt a slabit si a corupt umanitatea.
Daca trecem peste astea ( si trecem -calul torrentat nu se cauta intre picioare :"> ) avem un film spectaculos atat pentru ochi dar si pentru suflet caruia ii pasa de niste marginali plutitori dar inimosi din Louisiana inundata .

8.5/10
Intra clar in top 10 pe anul asta la mine

http://www.youtube.com/watch?v=ZF7i2n5NXLo

Strangers When We Meet (1960)
Eu tocmai mi-am dat seama ca nu-mi place DELOC Kim Novak. Chiar deloc... Mi se pare atata de incordata si teatrala si...fara nimic in afara de frumusete..incat nu poate sa-mi placa cu adevarat un film in care o vad jucand. Kirk Douglas imi place, e sarmant..dar mi-a displacut personajul lui. De fapt care-i faza? Personajele astor doi se hotarasc sa-si insele sotii...si sfarsesc prin a se indragosti unul de celalalt. Ceva nu m-a convins total, insa. Poate usurinta si insistenta cu care, inca de la inceput, Lary (Douglas) o urmareste pe Maggie (Novak). Nu pare a fi nefericit in casnicia lui...nu ne este dat niciun indiciu in acest sens...pare un personaj foarte frivol asa, care o face just for fun. Personajul ei are, intr-adevar, un motiv aparent...dar mi se pare groaznic de melodramatizat de jocul lui Novak. In incercarea ei de a-si face personajul sa para misterios...nu face altceva decat sa-ti creeze impresia ca Maggie e usor autista si out of touch with reality. Ce mi-a placut a fost sfarsitul. A parut cea mai reala parte a filmului... A...si mi-a mai placut Walter Matthau in rolul vecninului care incearca sa profite de secretul aflat. Il rpinde bine si rolul de villain. Aproape 5

Killer Joe - nu e cel mai recent, e de weekendul trecut (imediat dupa recomandarea lui Godzo, uhm, asta, Gorzeu, damn, cum ii zice, Gorzo din Dilema) dar voiam sa-l bag pe gat celor care nu l-au avut in vedere. Bine, n-am cine stie ce argumente, dar la reputatia mea, nu mai e nevoie de fleacuri de-astea, nu? Matthew McConaughey si William Friedkin o pun de-un psycho de zile mari aici. Din ala cu iesiri de-o scabrosenie FrankBooth-iana si de-o glaciatiune emotionala, uhm, as vrea sa-i gasesc un termen de comparatie dar nu-mi vine-n minte nimic acum... sa-i zicem 'pe masura' (lame, I know). Aduce multisor cu delicos de sinistru si bolnavul si recentul The Killer Inside Me. Eventual, in special prin elementele de misoginism si pleiada corespunzatoare de rasfaturi la care sunt supuse personajele feminine.

O sa mai privesti copanele de pui cu aceiasi ochi dupa ce-ai vazut in Killer Joe?:">

Hope Springs -un amestec de umor si lacrameala in povestea unui cuplu cu 31 de ani de caznicie in spate . Ea mai vrea el nu mai vrea (cu ea) . Ea ( Meryl Streep ) in rolul nevestei neglizate iar el e (Tomy Lee Jones ) sotul mohorat si cu libidoul cazut sub parchet . Madama il trege pe mototol la psihoterapeutul de cuplu si cum banuiam pompitele incep iarasi sa fie lubrifiate si sa lucreze.
Probleme de tip familia Bundy in care se mai adauga ceva seriozitate si gata scapam de inca un divort . Americancele astea si problemele lor X( Pai cate romancute nu ar vrea ca barbatii lor sa vina acasa si sa citeasca ziarele in loc dea drumul unor meciuri de box cu invingatorul stiut dinainte . Americacele nu mai pot de bine domne' ,de aia se tot plang :)) Toata ziua vor comunicare ,atentie,sentimente si chiar ...preludiu . Rusine .
6/10

bremen cum ai putut sa-i dai 6/10 rusinii asteia? Filmul nu-i decit o reclama foarte lunga si foarte penibila la psihoterapie de cuplu :-& E trist cind vezi actorii astia lasindu-si stacheta atit de jos. Stiu ca-i judec, da-i judec tocmai pentru ca asteptam mai mult de la ei. :(

Doar de hatarul celor 2 actori am fost marinimos cu nota .Le-am dat cat sa treaca bacul :-S .Au lasat totusi niste plicuri babane in buzunarele mele cele largi si primitoare.

Pe vremea mea bacul se lua cu 7...

Seven Psychopaths (2012)
Ultimul film al lui McDonagh , tipul care-a facut In Bruges. O a doua colaborare cu Colin Farrell...nu stiu ce-i face lui Farrell da sa-i mai faca, mie mi se pare ca functioneaza colaborarea. Cast-ul e de milioane: Tom Waits, Christopher Walken, Woody Harrelson... Need I say more? :) Dupa parrea mea filmul functioneaza in a really strange way. Pare un soi de Tarantino amestecat cu Fear and Loathing... E genul ala de film...despre film...puternic autoreferential si oarecum `intertextual`. Un nenea (Farrell) se chinuie sa scrie un scenariu la care are doar titlul, Seven Psychopaths. Prietenul sau cel mai bun se ofera sa-l ajute si ii ofera cativa psihopati cu povestile aferente. Doar ca opiniile celor doi vin usor in contradictoriu. Personajul lui Farrell vrea un film lipsit de violenta, fara scena sangeroasa din final unde toata lumea impusca pe toata lumea, vrea ceva soft si life afirming. Prietenul sau, pe de alta parte, vrea un soi de blood fest cu un punct culminant memorabil si extrem de sangeros. McDonagh, strangely enough, impaca si capra si varza. Mie mi s-a parut un film bun, cu o gramada de moment amuzante si cu niste personaje faine si interesante, chiar daca, uneori, subdezvoltate. Is 7 psihopati, n-ai cum sa-i trasezi pe toti extrem de coerent! Eu ii dau asa un 7.50 filmului ca m-a distrat timp de doua ore. Si ca pare Tom Waits cu iepurele. Si Harrelson cu cainele lui cu tot :) Eu zic ca merita un ochi fugar asa.

''Arbitrage ''- 2012 .S-au inmultit in ultimii ani filmele care-i bestelesc tare de tot pe maharii lacomi care au dus economia lumii pe marginea prapastiei . Si filmul asta merge in aceeasi directie aratand ca-n spatele gargarei de marketing se afla doar indivizi lipsiti de scrupule . Luat in vizor de data asta este Robert Miller ( jucat de grizonatul Richard Gere) un afacerist care a manarit registrele contabile ca sa-si acopere pierderile si sa-si vanda firma falimentara drept companie de succes .Lucrurile se complica tot mai mult pentru ''cinstitul familist '' si-n buna traditie a demascarii apar o gramada de mizerii pe care omul nostru le tinea bine pitite : inevitabila amanta , minciunile din afaceri , coruperea autoritatilor . Toate cad brusc in capul frumusel al lui Richard Gere si puscaria pare sa-l astepte la capatul numeroselor lui manevre . Scenaristul pare insa sa-i tina partea si sa nu -l arunce in hau . Poate pentru ca este fascinat de monstri imorali ( in domeniul economic de data asta) sau poate ca a vazut-o pe ma-sa suspinand la vreun film cu R.Gere si l-a simtit pe sexosul actor ca pe taticul lui adevarat ( nu soferul ala transpirat si betiv care-l cotonogea cand era mic ) . Indiferent de motive e clar ca R.G. e si el om si merita o sansa .
Susan Sarandon pe post de nevasta -victima dispusa sa accepte multe magarii pentru a pastra imaginea impecabila a familiei .
Tim Roth apare si el jucandu-l pe un detectiv inrait si hotarat sa-l bage pe Gere la mititica chiar folosind mijloace ilegale .
Un film bunicel cu putine grade de tarie .Se elimina usor din organism si nu te lasa mahmur .

6/10

http://www.youtube.com/watch?v=waORywYAG7Q

"red, white and blue"
vazut destul de tarziu; il tineam in sertar, ptr ca stiam ce bunatate e acolo si n-am fost nici o secunda dezamagit. film la limita intelegerii obisnuite. decolorat, atroce, coborand fara sa se grabeasca in tot ce avem mai adanc in noi. peste "bellflower" (dca e sa ma gandesc la ceva cu care seamana).

si 2 bijuterii cu willem dafoe: "4:44 Last Day on Earth", si "The Hunter". daca "red, white & blue" era cam de 6, astea doua ating cota de capodopera: 7/10 amandoua. cel putin primul e hipnotic (laudat tare si in "cahiers du cinema")

Daca Haneke ar fi facut Amour in 1971 in Romania iata cam ce ar fi iesit >:) :))


http://www.youtube.com/watch?v=yEGwJQcp6SQ

"zero dark thirty". 4/10. "heart of darkness", mhm?
nu, ce sa mint, il asteptam si io, ca orice om normal, gata sa musc din trailerele astea facute destept (care te fac sa crezi ca apare saptamanal cate unu care e masurabil cu kubrick :D )
cred ca tipa asta (bigelow) e mai aproape de hemingway decat de conrad.
adica (la fel ca in filmu' cu submarinul, k-19) o fascineaza moartea (sau pericolul de-a muri) brusca a alcatuirii umane. nu reuseste s-o inteleaga, s-o accepte.
dar filmu' e greoi, masiv, fara nerv, si nici nu putea sa fie altfel. cred ca pe forumu asta am mai spus ca 9/11 e un fenomen atat de greu de prins incat nu poti decat sa iei felii mici din el si sa le amanuntesti.

"Hitchcock". Fain, bine jucat, o placere.

Argo (2012) - o deceptie aproape totala. Doua puncte luminoase:
1. faptul ca se puncteaza clar, de la inceput, faptul ca americanii si englezii au rasturnat guvernul democratic ales ca sa-si puna marioneta (sahul) care, la capatul unui regim de teroare si sfidare la adresa maselor, a fugit cu un avion burduist cu aur lasand tara pe mana fanaticilor
2. tensiunea dusa intr-un crescendo foarte bine construit spre final.

In rest, sa-mi fie cu iertare dar e un film submediocru.

mhmm,oare de ce a picat topicul asta in "dizgratie", nu se mai uita lumea la filme?:-/

"Compliance"-2012.
hopa! (mi-am zis), trebuie sa fie ceva de capul astuia, daca se aplica regula "filmul bate viata".
nu-mi pot inchipui cum unii oameni reusesc sa devina atat de manevrabili, atat de naivi si atat de prosti (pe romaneste), incat sa fie marionetele unor escroci care au ajuns sa joace piese de teatru la telefon cu atata talent, incat, devine o adevarata afacere (slujba) sa dai reprezentatii de genul acesteia din film si la sfarsit sa spui "nu te supara, frate!".
previzibilitatea desfasurarii actiunii este destul de clara. farsa este cuvantul cheie, jucata admirabil la ambele capete ale firului de telefon, lucru care s-a simtit in crescendo-ul tensiunii cu care s-a derulat toata mascarada inscenata de psihopatul constient de marele sau talent.

recent, unei colege de serviciu, i s-a intamplat ceva asemanator (indirect). daca n-as fi stiut chestia asta dinainte, as fi zis ca este imposibil ca in realitate sa patesti asa ceva. si uite ca, oamenii, pot face si zice orice, sub hipnoza stresului.
il recomand ca pe un film "educativ".