pe LiterNet sunt carti pe care vi le puteti download-a gratuit. unele sunt bunicele

http://editura.liternet.ro/catalog

LE: download-ul de pe site este legal :)

Vad ca sunt si scenarii de film:

http://editura.liternet.ro/catalog/t.../Scenarii.html

Ma mir ca Cinemagia nu are un asemenea link pe prima pagina:
http://www.gutenberg.org/catalog/

da, am uitat sa precizez. cred ca asa vindeam mai bine link-ul. of, iar mi-am uitat teoriile de marketing, la naiba. trebuie sa dau un refresh ca pierd teren... :) multumesc de comentariu

Tatiana Tolstaia –Zâtul -minunatã!

Pierderea civilizaţiei dupã un dezastru nuclear care a distrus o mare parte resursele sau arhivele de cunoștinţe achiziţionate de umanitate de-a lungul întregii ei istorii. Ne aratã vulnerabilitatea dezvoltãrii noastre –câţi știm de fapt cum funcţioneazã chiar și lucrurile elementare din viaţa noastrã astfel încât sã le putem re-crea singuri ?

Astfel, societatea se regãsește brusc într-un stadiu apropiat de neolitic (regresia limbajului este semnificativã –nici mãcar noţiunea de cal nu este accesibilã).

Tatiana Tolstaya construiește aceastã lume post-apocalipticã pe tot felul de detalii simpatice (coerenţa unei astfel de lumi nu este punctul forte al cãrţii, dar pânã la urmã nici nu e necesarã pentru cã romanul este totuși unul metaforic): șoarecii sunt principala hranã (și monedã de schimb), focul e ceva mistic (și o metodã de abuz de putere pentru fochiști –oricum abuzul de putere pare sã fie unul dintre cele mai larg rãspândite scopuri în viaţã); mai sunt și “urmãrile” (mutaţiile genetice –unele foarte amuzante, mi-a plãcut personajul care avea urechile la subraţ așa cã îţi poţi da seama când trage cu urechea pentru cã e nevoit sã ridice braţele -și acestea sunt metafore, moduri de a reflecta monstruozitatea interioarã sau trãsãturile personajelor pe care ele încearcã sã le ascundã de ceilalţi, ca și cum viaţa interioarã, neavând instrumentele verbale necesare pentru a se exterioriza, se manifestã prin aceste excrescenţe fizice care dintre care mai bizare).
Dupã o "mezalianţã" (cãsãtoria cu Olenka, care se dovedește a fi fiica Sanitarului șef : “Sanitarii” sunt "organele" de teroare, ei te înhaţã imediat ce bãnuiesc cã dosești vreo carte -cãrţile sunt interzise, monopolul cunoașterii este cea mai puternicã armã a totalitarismului), Benedikt este mutat brusc din izba lui sãrãcãcioasã într-o vilã luxoasã, unde principala activitate este halitul (și nu de șoareci, ca înainte, ci de tot felul de bunãtãţi). Pentru a-și ocupa timpul cu ceva (acum nu mai are nevoie sã munceascã), Benedikt dã iama în bibliotecã (pânã la urmã apanajul Sanitarului șef este deţinerea unei biblioteci bogate) și devine dependent de cãrţi (din nefericire la un nivel relativ superficial și nediscriminativ –aceastã sete aparentã de cunoaștere nu îl face sã-și doreascã progresul personal și al societãţii în general, ci, dimpotrivã, îl îndeamnã sã adopte cu frenezie rolul de ajutor al socrului sanitar pentru a vâna potenţiali deţinãtori de cãrţi, perpetuând astfel sistemul totalitar aberant și tiranic a cãrui existenţã depinde de menţinerea maselor în starea lor de ignoranţã și teroare).
Intrucât ajunge sã nu mai aibã victime potenţial ascunzãtoare de cãrţi, Benedikt se lasã influenţat de Sanitarul șef pentru a se implica împreunã cu acesta în rãsturnarea de la putere a lui Fiodor Kuzmici ca sã punã mâna pe cãrţile acestuia, fãrã nici un alt fel de scop revoluţionar cu privire la îmbunãtãţirea condiţiilor existenţei oamenilor din oraș. Oricum, la final Benedikt tot nu gãsește (cum e și de așteptat) cartea care sã îl înveţe cum sã trãiascã (i-a venit lui o idee cum cã ar exista așa ceva). Deși cãrţile te ajutã sã pãstrezi cunoștinţele și lucrurile descoperite de-a lungul civilizaţiei, ele nu îţi pot spune cum sã-ţi trãiești viaţa și ce decizii sã iei ; pânã la urmã acestea depind de felul de persoanã care ai devenit și, deși cãrţile îţi pot influenţa dezvoltarea personalã, ele nu oferã o reţetã perfectã despre cum sã-ţi trãiești viaţa.

Si te mai și gândești cã pânã la urmã dacã o carte nu este creatã ca o reflecţie naturalã a stadiului de evoluţie la care a ajuns societatea, atunci ea nu poate fi de mare ajutor cãci nu acoperã diferenţa de dezvoltare, ci, dimpotrivã, dã naștere la neînţelegeri și poate avea efecte chiar contrare intenţiei sale iniţiale.

Oricum mâncãrimea asta mentalã pe care o simte Benedikt, melancolia lui, faptul cã râvnește la "altceva", în cãutarea unei soluţii pentru un disconfort existenţial, sentimente care de altfel sunt salutare pentru cã ar trebui sã constituie motorul schimbãrii, sunt încã percepute negativ sub forma fantasticã, superstiţioasã a faimosului și ameninţãtorului zât, creaturã imaginarã care vine sã exprime o realitate ce nu-și gãsește o formulare verbalã pentru a o încadra în spaţiul psihologic al acestor fiinţe primitive.

Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler


"Am visat ca am avut un interviu cu Dumnezeu.
•«Deci vrei sa ai un interviu cu mine?» a întrebat Dumnezeu.
•«Daca ai timp...» am raspuns eu.

Dumnezeu a zâmbit, spunând:
•«Timpul meu este vesnic. Ce te gândesti sa ma întrebi?»
•«Ce te surprinde cel mai mult la omenire?»

Dumnezeu a raspuns:
•«Se plictisesc cu copilaria, se grabesc sa creasca mari si apoi iarasi tânjesc sa fie copii.»
•«Îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea.»

Bratele lui Dumnezeu m-au luat si am tacut un moment, apoi am întrebat:
•«Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile vietii, pe care vrei sa le învete copiii Tai?»

Dumnezeu a raspuns zâmbind:
•«Sa învete ca ei nu pot face pe nimeni sa-i iubeasca. Ce pot face însa, este sa se lase iubiti.»
•«Sa învete ca cel mai valoros lucru nu este ceea ce au în viata lor, ci pe cine îl au în viata lor.»
•«Sa învete ca nu-i bine sa se compare pe ei însisi cu altii.»
•«Sa învete ca o persoana bogata nu este una care are cel mai mult, ci una careia îi trebuie cel mai putin.»
•«Sa învete ca doar în câteva secunde pot provoca rani adânci în persoana iubita si pot trece multi ani ca sa le vindece.»
•«Sa învete sa ierte, prin practicarea iertarii.»
•«Sa învete ca exista persoane care îi iubesc mult, dar pur si simplu nu stiu sa exprime sau sa-si arate sentimentele.»
•«Sa învete ca banii pot cumpara orice, dar nu...FERICIREA!»
•«Sa învete ca doi oameni pot privi la acelasi lucru, dar îl pot vedea foarte diferit.»
•«Sa învete ca nu totdeauna este suficient sa fie iertati de altii, ci de asemenea trebuie sa se ierte pe ei însisi.»
•«Si sa învete ca EU sunt aici cu ei, întotdeauna."

Federico parca mi-ai taiat aripile atunci cind l-ai vorbit de rau pe Mann. Dupa 80 de pagini incep si eu sa dau semne de sictireala. Cel mai tare ma doborit insa un comentariu facut ieri la radio de Radu Banciu : ''N-am citit azi tot editorialul lui Ovidiu Ioanițoaia pentru ca ăsta scrie uneori chestii mai greu de citit ca romanele lui Thomas Mann '' :-?

Nu stiu daca te ajuta foarte tare, dar Muntele Vrajit e Thomas Mann-ul meu preferat. L-am citit, intr-adevar, acum ceva timp, dar, spre deosebire de Kafka unde non-sensul societatii, al civilizatiei, al ideologiilor prindea forme clar absurde, Mann este mult mai subtil si imi aduc aminte ca mi-a facut o deosebita placere sa ma balacesc intr-o carte imensa plina mai mult de idei (unele aberante, desi nu intr-un mod "ostentativ" si tocmai asta era farmecul) decat de personaje sau actiune, poate pentru ca ma si identificam cu Hans care tocmai isi terminase studiile si era nerabdator sa cunoasca lucruri, sa discute despre tot felul de idei, sa-si formeze pareri despre lume al caror adevar universal sa il apere cu inversunare... cat despre timp, domnul Mann are atat de mare dreptate!

Inca n-am bagat cartea in groaoa.E la aparate dar inca traieste .

Am gasit o chestie mai veche cu recomadari facute cindva de Cotidianul :


PRM si lupta impotriva comunismului
-Traian Basescu si renasterea liberalismului. Unificarea dreptei.
-“Mircea Geoana sau povestea unui om de succes”
-Am fost consilierul lui Basescu. Zece ani la Cotroceni
-“Crezurile lui Bucurenci: Proprietatea si Intimitatea”
-“Internetul - locul in care nu se lasa nimeni pacalit de nimeni”
-.Sunitii si siitii in muzicologia antenelor de pe bloc
Prefata:I.Cristoiu
-Zile toride in Alaska
. Ofensiva poloneza in cel de-al doilea razboi mondial
. Abstinenta la prostituate
. Submarine in Sahara
Mari victorii militare ale eschimosilor
. Cum m-am lasat de bautura. Un interviu cu Nicolae Vacaroiu
. Originalitatea in opera lui Costi Ionita
Etica hrebenciucana
. Ultima noapte de heroina, intaia noapte de “Tedi”
. De ce iubim frizerii
-”Eleganta limbajului politic” - C.V.Tudor
“Seriozitatea la romani”.
Hegel in Nigeria. O perspectiva.”
“De ce iubim femeile”, de Adrian Nastase.
-Contiunuitatea romanilor in Transilvania, de Laszlo Tokes
-Marile Enigme al Omenirii
- vol I: salariul Andreei Esca
- vol II: diploma de bacalaureat a lui Vanghelie
- vol III: conturile lui Ceausescu
- vol III (completare): conturile lui Voiculescu

MARGINEA FUNDATIEI de Isaac Asimov.

Au trecut aproape cinci secole de cand Hari Seldon a pus pe picioare cele doua Fundatii. Ciondanelile dintre cele doua par de domeniul trecutului insa nu-i deloc asa. Primarul Branoo, de pe intaia Fundatie, vrea neaparat sa-si impuna dominatia mai devreme asupra intregii galaxii. Oratorul Gendibal nutreste ambitii de a ajunge numarul 1 in cea de-a doua Fundatie si e constient ca are sanse doar daca isi reduce la tacere adversarii. Intr-un noian de ambitii nemasurate, consilierul Trevize e silit sa ia o hotarare, mai ales ca in scena intervine un element necunoscut, pe care multi il considera exclusiv mitologic...

sabine, lasa vrajeala cu cartile si mai pune si tu mana pe un film B-)

Radu Banciu era OK cand comenta Turul Frantei. Acum, de cand are emisiune, s-a trezit in el un cocalarism ceva de speriat. Diferentele intre el, Mircea Badea si Bendeac sunt minime.

Eu ii reprosez lui Banciu multe lucruri dar unul sare in ochi :ura .Una e sa critici in stinga si in dreapta si alta este sa urasti visceral . Adica si eu pot sa fac misto la o bere de Chivu ,Mutu ,Adelina Pestritu ,Mircea Badea si alte personaje. Nu pot insa sa-i urasc asa fara motive .La Banciu ( si uneori la CTP ) observ o ura implacabila de tip Saint -Just .Oamenii astia ar fi in stare sa apese pe butoanele alea care sa declanseze o catastrofa nucleara.
E si asta un simptom apocaliptic :toata lumea critica si este nemultumita de toate lucrurile si de toata lumea .Prefer critica pe care artistii o aplica oamenilor pentru ca in ea (inca ) se mai gaseste un dram de intelegere pentru tarele umane .Ce duiosie gasesti in : La Strada ,Hotii de biciclete , Piesa netermina pentru pianina mecanica (revazut sambata) ,etc.
Cita cruzime insa in filmele lui Altman sau Haneke .

The End Is Nigh my friends .

Exact. Aceeasi visceralitate am obsevat-o si eu. :( Mai are insa de lucrat la tehnica pana sa il ajunga pe CTP. Scrasnelile din dinti, spumele si cautatura de taur a celui din urma sunt greu de egalat :))

Bremen , trebuie totusi sa nu uiti ca Banciu are un stil aparte de a comenta forbal si aici nu ma refer la meciurile de fotbal. Are cultura generala, chiar foarte multa, si are multi ghimpi referitor la anumite persoane din presa fie scrisa fie tv.

eu il ascult la sptfm de ceva vreme, recunosc ca nu tot timpul sunt de acord cu ce zice , dar zice bine unele chesti

Banciu e un cretin plin de el, care transpira - si transpira! - ura prin toti porii. Este detestabil prin insusi faptul ca detesta absolut tot ce-l inconjoara si nu tine de (si cu) Marseille. E "haterul" prin definitie. El are numai certitudini, niciodata indoieli. El stie totul cel mai bine si da verdicte. E categoric totul pentru el si musai e sa fie pentru umanitate. De ce? Pentru ca asa a fost educat in famila sa de securisti.

Ce cauta o discutie despre sfertodoctul asta la acest topic?:-/

Recitit azi-noapte "Groapa" de Eugen Barbu. Si inca o data realizez ca acest scriitor este urias, poate cel mai mare scriitor roman de secol XX.

Extrem de tare si incredibil de aproape - Jonathan Safran Foer




L-am descoperit pe J.S. Foer cand am vazut debutul regizoral a lui Liev Schreiber. Mi-a placut atat de mult filmul, incat am zis ca trebuie sa pun neaparat mana pe cea de-a doua carte inainte sa apara filmul. Sper sa ne faca din nou o surpriza placuta Stephen Daldry si sa surprinda atat de bine atmosfera cum a facut si in The Hours
Autorul a ales un subiect sensibil chiar si pt cei care nu au simtit pe propria piele tragicul eveniment. Pe Oskar il simti alaturi de tine.. de parca mergi si tu cu el in cautarea lui Black. Te face sa razi, ii simti tristetea, dezamagirea, hotararea. Te intrebi daca o sa descopere ceea ce cauta sau o sa se descopere pe sine, pe ceilalti.

Un fragment care mi-a placut f mult:
"M-am simtit in noaptea aceea incredibil de aproape de toate lucrurile din univers, dar si extrem de singur. M-am intrebat, pentru prima oara in viata, daca viata merita toata munca pe care o depui ca sa traiesti. Ce anume face ca viata sa merite toate astea? Ce-i atat de ingrozitor in a fi mort pentru totdeauna, fara sa simti nimic, fara ca macar sa visezi? Ce-o fi asa grozav sa simti si sa visezi?"

P.S. Nu cititi descrierea de pe coperta pt ca o sa va strice placerea lecturii.

Aristotel - "Politica". Haios. :D

Petru Comarnescu - "Chipurile si privelistile Europei", vol. 1. O editie ingrijita de Traian Filip. Minunatie.

Rugaminte: imi puteti recomanda niscai edituri care au tradus romani in portugheza?

Va rooooog eu frumos!!!!!! Putem face ceva sa nu mai fie confuzia de mai sus intre Umberto Eco si Paulo Coelho. :(( X( :(( vai vai vai.mi-am stricat toata duminica.

joana, scumpo, scrie pe coperta: e Colehooo, Coelho, da? Eco nu ar scrie asa ceva nici in faza terminala de Alzheimer.

Oricum, eu iti sugerez sa o schimbi pe o carte unde chiar scrie Umberto Eco pe coperta. Eroarea nu e la autor, e la titlul. Autorul e bun.

Aniela, asta e cultura romanului. Bag mana in foc ca doar a auzit de carte, de la pedichiurista, sau la mall, vorbeau doua vanzatoare si i-a ramas in cap..

i-o fi ramas, da' tot e bine ca i-a ramas de undeva si Umberto Eco. deci nu e totul pierdut. acum trebuie numai sa uite titlul si sa retina autorul. deja e un pas inainte.

si sa stii ca nu e neaparat cultura romaneasca. cand am fost in Praga cu un prieten (amandoi suntem fani Kundera), intr-un bar, o chelnerita (foarte aratoasa) citea. si prietenul meu o intreaba (ca sa intre in vorba desigur si cu speranta ca va primi un raspuns de genul Kundera, Kafka, Musil etc. -un inceput literar de exceptie pentru o relatie cu viitor stralucit) ce citeste. raspunsul a cazut sec si transant: Danielle Steel. mda, i s-a cam inmuiat ardoarea... intelectuala.

John Saul - Creatura.

Doar pentru amatorii genului.

Doris Lessing ''Carnetul auriu '' -o caramida de 800 de pagini -ed.Polirom
Tanti asta care a luat Nobelul scrie destul de bine desi o parte din problematica acestei carti s-ar putea sa nu (mai ) intereseze multa lume .Ma refer la miscarile africane de independenta din anii '50-'60 si la dezbaterile din cadrul partidului comunist britanic din care Doris Lessing a facut parte o buna perioada de timp. In rest cartea este un fel de ''Sex and the City '' mult mai rafinat bineinteles. Relatiile dintre barbati si femei sunt luate la puricat si analizate la greu din toate pozitiile.. Concluzia lui madam Lessing : femeile vor dragoste si respect si au parte de barbati care vor doar sex si ofera foarte putin ( spre deloc ) ceva emotional.Cu alte cuvinte pentru barbati femeile sunt un fel de benzinarii in care acestia-si fac plinul si pleaca mai departe la drum .Este foarte greu pentru o femeie sa-i priponesca fara sa-i mutileze .Astazi toate aceste lucruri sunt stiute si dezbatute prin toate revistele femeiesti dar in 1962 cind a aparut cartea erau destul de indraznete si au prins bine feministelor arzatoare de sutiene.

O am si eu pe lista. Dupa cate zici tu, eu as cam scoate-o :( Mai ales ca e kilometrica. Poate o inlocuiesc cu altceva de Lessing, ca sa nu-mi para rau...

Da, trebuie remarcat ca Lessing s-a apucat sa scrie despre astfel de problematici cu ceva vreme inainte ca acestea sa suprasatureze literatura anglofona. Si nu-i vorba doar de feminism, in The Fifth Child de exemplu (care e scurta si se citeste f repede) face o analiza penetranta si destul de ingrozitoare in esenta ei a felului in care e perceput handicapul psihic in societate, normalitate vs. anormalitate si cum aceasta ajunge sa fie egala cu "raul".

SUPERSTEAUA de Andrei Vochin.

Sunt dinamovist de mic dar inainte de a fi dinamovist sunt roman asa ca seara de 7 mai 1986 ramane o borna unica, de neuitat, in memoria mea de microbist impatimit. Cartea scoasa impreuna cu Gazeta Sporturilor are ceva mai mult de 500 de pagini din care se pot afla lucruri foarte interesante despre cea mai frumoasa aventura a unei echipe romanesti in cupele europene la fotbal. A trecut un sfert de veac, parca a fost ieri... Apaaaaaaaaaaaaaaaara Duckadam! Suntem finalisti! Am castigat cupa! Ce amintiri frumoase!

Tot e bine ca exista oameni care mai si citesc inainte sa scrie pe forumuri si bloguri. B-)

Copilul lui Noe- Eric-Emmanuel Schmitt
 

Pe Eric-Emmanuel Schmitt l-am descoperit citind ,la recomandarea cuiva, o nuvela "Oscar si Tanti Roz", simpla si profunda ce mi-a starnit curiozitatea de a mai citi din scrierile sale. A urmat "Evanghelia Dupa Pilat", un roman extraordinar. Si, cea mai recenta carte citita- "Copilul Lui Noe", o poveste spusa din prisma unui copil evreu, din timpul celui de-al doilea razboi mondial, in stilul simplu, simplist dar atat de graitor si profund al lui Schmitt. Religia e iubire sau respect? E mai bine sa fii evreu sau catolic? Intrebari pe care si le pune un copil de noua ani, La Vila Galbena, un adapost clandestin al copiilor evrei prigoniti de nazisti, ingrijiti de blandul Parinte Ponce.

Scrie remarcabil, intr-adevar. Am ascultat acum catva timp o colectie de scurte povestiri,
citite excelent de Pierre Arditi

I Am Legend de Richard Matheson

In primul rand,vreau sa zic ca ultima ecranizare (sunt 3 la numar) cu Will Smith,fiind si singura care am vazut-o, nici macar nu zgarie suprafata in termeni de subiect comparativ cu romanul si asta pentru ca e bazat doar vag dupa el.Cartea dateaza din 1954 si a redefinit genul horror,mai exact povestile cu vampiri,tratand cu logica miturile cum ar fi tarusul in inima,frica de cruce si de usturoi, dand chiar explicatii in termeni medicali.In ciuda faptului ca romanul este vechi de 57 de ani,se pastreaza foarte bine,datorita viziunii lui Matheson care prezinta convingator o lume post apocaliptica in care bantuie creaturile noptii.Sper ca intr-o zi sa se adapteze cum trebuie romanul,pentru ca o merita cu varf si indesat.

ULTIMA REVERENTA. ARHIVA LUI SHERLOCK HOLMES de Arthur Conan Doyle.

Sunt 20 de povestiri care compun al patrulea si cel din urma volum al "colectiei Sherlock Holmes", colectie publicata la editura Adevarul. Sir Arthur Conan Doyle a avut o tentativa de a-si lichida personajul dar, la cererea ulterioara a publicului, a trebuit sa revina si sa publice si alte intamplari. Bine a facut pentru ca, fara discutie, personajul Sherlock Holmes e cel care ii asigura locul de cinste in istoria literaturii. In ultima vreme s-au realizat doua ecranizari importante: aceea a lui Guy Ritchie, n-am vazut filmele dar ele nu par sa aiba legatura cu spiritul cartilor lui Doyle, si serialul englezesc difuzat si redifuzat de AXN. Aceste ecranizari incearca "modernizarea" lui Holmes dar parca era mai bine daca-l lasau cum l-a creat sir Arthur...

Azi-noapte pe la 3 am terminat volumul 2 din "Jocurile foamei - Sfidarea" si astept ecranizarea primului volum. Pe mine chiar m-a prins cartea asta si sunt curioasa cum va fi filmul, sper ca macar primul - am inteles ca urmeaza si ecranizarile celelorlalte volume - sa nu fie dezamagitor.
Trailer: http://www.imdb.com/video/imdb/vi2402131481/

bine punctat, "I Am Legend" e una din cartile mele preferate.

filmul lui Smith nu e rau, daca l-ar fi lansat sub alt nume si n-ar fi pomenit de romanul lui Matheson ar fi un film de actiune decent .. dar daca il privesti ca o adaptare a romanului "I Am Legend" vei vedea ca filmul e pur si simplu o bataie de joc, fata de ce putea fi cu un subiect atat de bine dezvoltat in carte, asa cum ai spus si tu, si nu mai zic de buget, cu banii aia se putea face ceva epic .. de-asta urasc filmul ala asa de mult :)

recomand The Last Man on Earth (1964) probabil cea mai buna adaptare a cartii lui Matheson

De acord,e un film decent in care Will isi face treaba dar in afara de cateva idei luate din carte e cu totul altceva.Daca ar fi fost loial sursei probabil ca iesea un fel de capodopera horror in mainile unui regizor competent dar au tintit spre publicul tanar ceea ce e trist,pentru ca multe adaptari dupa romane in ziua de azi sunt coborate la nivelul publicului care nu prea e obisnuit sa-si foloseasca creierul.Intr-un top cu cele mai bune romane post apocaliptice care l-am gasit pe net,spunea cineva ca sfarsitul din The Omega Man ar fi superior celui din carte cu toate ca ma indoiesc ca ar putea sfarsi mai bine, dar nu am vazut filmul ca sa comentez mai mult.Chiar o sa vad The Last Man on Earth si The Omega Man ca sa compar care-i mai fidel cartii.E chiar aiurea cand te gandesti ca-s atatea carti care n-au fost adaptate cum trebuie si ei fac remake-uri la filme care nici nu necesita asa ceva.

CRACIUNUL LUI MAIGRET de George Simenon.

E al 54-lea roman din seria anchetelor comisarului intruchipat candva exceptional de catre cel care a fost Jean Gabin. Maigret n-are parte de liniste nici macar in ziua in care crestinatatea sarbatoreste Nasterea Domnului dar nu se poate spune ca acest fapt il deranjeaza. Chiar in dimineata de Craciun comisarul e vizitat de doua femei care locuiesc in apartamentele de vis-a-vis. Domnisoara Doncoeur e fata batrana, veche admiratoare a lui Maigret in vreme ce mai tanara doamna Martin o are in grija pe micuta Colette, fiica fratelui sotului ei. Colette e imobilizata la pat si l-a vazut in noaptea Craciunului intrand la ea in camera pe... Mos Craciun. Domnisoara Doncoeur a considerat chestiunea suficient de ciudata si a convins-o pe vecina ei sa-i faca o vizita celebrului anchetator. Maigret merge la fata locului si constientizeaza ca povestea e mult mai serioasa decat pare la prima vedere. Cu binecunoscutu-i fler, el reuseste pana seara sa dezlege misterul.

Se mira cineva la televizor de conformismul tinerei generatii si de faptul ca nu se mai revolta precum tinerii din '89 /Piata Universitatii .
Iata si un pasaj din ''The Golden Notebook ''de Doris Lessing care lamureste unele lucruri si explica apatia tinerilor :

''When Janet first asked her mother if she could go to boarding-school, Anna was reluctant. She hated everything boarding-schools stood for. Having made enquiries about various 'progressive'schools, she talked to Janet again; but meanwhile the little girl had brought homea friend of hers, already at a conventional boarding-school, to help persuade her mother. The two children, bright-eyed and apprehensive that Anna might refuse,chattered about uniforms, dormitories, school outings and so on; and Annaunderstood that a 'progressive' school was just what Janet did not want. She was saying, in fact, 'I want to be ordinary, I don't want to be like you.' She had taken a look at the world of disorder, experiment, where people lived from day today, like balls perpetually jigging on the top of jets of prancing water; keeping themselves open for any new feeling or adventure, and had decided it was not for her. Anna said: 'Janet, do you realise how different it will be from anythingyou've ever known? It means going for walks in crocodiles, like soldiers, and looking like everyone else, and doing things regularly at certain times. If you're not careful you're going to come out of it like a processed pea, just like everyone else.''Yes, I know,' said the thirteen-year-old, smiling. The smile said: I know you hate all that, but why should I? 'It will be a conflict for you.''I don't think it will,' said Janet, suddenly sullen, reacting away from the idea that she could ever accept her mother's way of life enough to be in conflictover it. ''

MAIGRET SI VAGABONDUL de George Simenon.

E al 55-lea roman din seria dedicata anchetelor comisarului intruchipat remarcabil de catre marele Jean Gabin. Un vagabond este aruncat in apele Senei dar este salvat de la moarte in ultimul moment. Pare un fapt banal si, la urma urmei, pe cine intereseaza soarta unui vagabond cand exista "cestiuni" mult mai arzatoare in agenda zilei ? Totusi, e greu de explicat cine ar intentiona sa ucida un amarat si Maigret devine foarte interesat de caz cand afla ca individul fusese in trecut un medic respectabil...

Jules and Jim - Henri Pierre Roche 10/10

O carte minunata care cu greu lasa loc posibilitatii de a face pauza; trei personaje care "lupta" pentru viata lor incercand sa-si "umple" golurile urmand un itinerar bine stabilt de impulsul momentului al unei femeii care traieste cu adevarat.
Filmul nu il recomand, duce lipsa de amanunte destul de importante.

Scafandrul si fluturele - Jean-Dominique Bauby 6/10

O aventura deosebita care pe mine nu m-a atins asemenea altora. Incep sa percep altfel rolul Bibliotecii Judetene si ajutorul pe care aceasta il poate oferi.
Urmeaza si filmul ...

Andre Glucksmann - Discursul urii.

O carte destul de groaie dar foarte interesantă. Mai mult filosofică, poate şi puţin politică încercând să explice de unde provine ura, fie că e ea individuală sau de masă. (Cu o luciditate şi o capacitate de anticipaţie care deranjează, A.G. evidenţiază principala problemă filosofică a secolului al XXI-lea: a supravieţui, înseamnă a supravieţui urii.)

Şi pentru a vă convinge, un mic extract:

"Ura explodeaz, radicală, şi face tabula rasa, chiar dacă îşi găseşte sfărştul într-o sinucigaşă ură de sine.
O ură atât de împărtăşită este structurată ca un discurs care răspunde la tot, satisfăcându-i pe toţi... (ea) ne înveseleşte intimitatea, întrebându-ne pe fiecare dintre noi despre raţiunea noastră de a trăi şi a iubi."

Sven Hassel - Imperiul Iadului

O carte de nota 10 care merita citita si mi-a placut foarte mult.

Ce ma bucur cand gasesc oameni carora cartea asta li s-a parut mediocra!
Dupa Mar adentro, filmul deja nu mai conteaza nici el.

Eu am luat-o de la Biblioteca Judeteana pentru o prietena, primul lucru pe care doamnele de acolo mi l-au spus a fost ca este o carte trista si mi-au starnit curiozitatea, voiam sa vad ce anume le-a impresionat, in special pentru faptul ca au acces la un numar mare de carti (sunt impresionate asemenea majoritatii femeilor de orice sau chiar are ceva cartea aceasta). Povestea o consider trista pentru ca incerc sa imi imaginez ce poate insemna un astfel de incident pentru o persoana (personajul avusese o viata "la limita",tocmai voia sa isi achizitioneze o masina rapida ca mai apoi sa se afle la polul opus), pentru familia acesteia, insa cartea nu mi-a transmis nimic.

Am urmarit postarile tale si am observat ca ai un ochi critic, poti sa postezi te rog o lista cu titluri pe care tu le recomanzi ?

Am vazut ca ai citit trilogia Millennium si nu ai fost foarte incantata de ea si mai am exemplul unei prietene care incepuse sa citeasca o carte scrisa de o persoana (tot nordica) care s-a trezit cu veleitati de scriitoare si partea frumoasa este ca avea si niste preturi "interesante" la carti ceea ce ma face sa ajung la concluzia ca sunt totusi persoane care incurca talentul pentru a scrie cu dorinta de a-si vedea numele scris pe o carte.

A Clockwork Orange de Anthony Burgess.

a devenit una din preferatele mele.

Horia Ursu - "Asediul Vienei". Recitita, de fapt, intr-o zi. Recomandata cu incredere.

PS
4i - tie ti-o imprumut cu cea mai mare placere. ;)

Am terminat primul volum din ''Muntele vrajit '' .Mai urmeaza alte 2 vol . (mai groase =)) ).
Concluzia primului volum :daca aveti o ruda tebecista -pastrati distanta altfel s-ar putea sa v-o luati .

Ultima carte citita este Lolita de Vladimir Nabokov - desi majoritatea persoanelor nu au reactii pozitive fata de "descrierile " personajului principal asupra Lolitei mie chiar mi-a facut placere sa parcurg romanul .;)
Acum citesc Nesuferitele zile de luni de Arnon Grunberg - sunt debia la jumatatea cartii asa ca o sa revin cu o parere dupa ce o termin:)