Deci n-am zis ca trebuie vazute si dupa aia POC deliberat, no way! Ci ca dupa ce cineva le-a vazut poate sa ia atitudinea de om implinit care n-a trecut prin viata degeaba si poate sa declame impreuna cu ciobanasul "si de-ar fi sa mor in camp de mohor / macar am vazut Mirror / si L'age d'or / si The great dictator / si un Erice Victor" sau cu marele nostru poiet Vasile Alexandri: "Mi-am vazut visul cu okii / De-acum pot sa mor ferice / Astazi lumea ne cunoaste / Roman zice - cinefil zice !"

Amateurs. Amateurs everywhere. X(
Just watch and learn, ok?
subiectivitatea asta mistica, ontologica (I fucking hate this word) care ameninta sa se pise cu jet chiar si pe reginele imuabilitatii din cultura si civilizatia noastra (matematica si fizica, de parexamplu), e una – vorba ta – de scriptorium, cu care n-avem ce face. Dac-am luao-n serios la modul practic am cadea in solipsism. Mie-mi pare ca exista cale de iesire din propria subiectivitate, iar ea trece prin subiectivitatea celuilalt. Cand subiectivitatea ta e confruntata cu si apoi coroborata de subiectivitatile altora nu se cheama ca incepe sa sa vada tarmul realitatii independente? Sigur, pana la coliziunea head-on cu obiectivitatea mai e cale lunga, asta e doar un stadiu primitiv al metodei stiintifice. Dar noi nu facem stiinta aici. Nu vrem sa reducem teoria artei la un algoritm compus dintr-un numar finit de pasi. (sigur, se poate obiecta ca subiectivitatile celorlalti sunt si ele filtrate iarasi de propria ta subiectivitate… dar ce dracu’, tu chiar vrei s-o luam razna?) In plus, pan’ la urma si la coada, oricat ar fi de unice si irepetabile, sufletelele noastre subiective, noi tot suntem la fel in virtutea faptului ca impartasim cadrul acleeasi specii biologice. Inainte de a fi modelate (nu chiar radical, zic eu) de felurite contigentze genetice, culturale, educationale, experientiale etc. etc. creierul uman, ca prototip, raspunde la stimuli si se comporta dupa legi batute-n cuie. Iar arta, oricat de alunecoasa in fata ratiunii critice ar parea prejudecatilor noastre, porneste totusi de la un suport material. O sculptura, oricat de variate ar fi senzatiile pe care le lasa unui contingent variat de gigei care se benocleaza la ea, ramane o bucata de piatra egala cu sine, fara fluctuatii intempestive in configuratia de atomi care-o compun. (te rog, nu ma lua din nou cu faza cu masa ca ti-am zis ca risc s-o iau razna). Deci ce-avem intr-un final? Stimul extern unic confruntat cu un grup de analizatori ce ascund propinquitati structurale profunde. De ce sa n-avem voie sa speram la un strop de obiectivitate? Qed!!!! (just kidding, aporia abia incepe; iar mintea mea frizeaza deja scurtcircuitarea. Fuck it. Tre sa-mi gasesc ocupatii mai putin periculoase. Sa ma lupt cu rechinii, de exemplu).
In legatura cu cultura de scriptorium, sunt de acord. Chiar imi faceam griji si eu in ultimul timp si caut sa iau masuri. Mi-am izolat existenta in coconul de abstractiuni al culturii ‘livresti’ (filme, carti, muzica, oceanul de informatie cruda al internetului) incat arta incepe sa-si piarda semnificatia, simt cum impactul ei in viata mea se tot dilueaza, si suspectez ca din cauza asta. Drept pentru care ma gandeam ca tre’ sa mai ies si eu in lume, sa-mi joc si eu cartea de zoon politikon si sa-mi incarc rezervorul de experienta bruta. Nu de alta (de dragul societatii lol) ci ca sa am unde sa-mi ancorez mai bine experientele estetice (pentru care, daca nu ma-nsel, traiesc). Conex la aspectul asta dar nu chiar in acelasi sens: luna trecuta am avut ocazia sa trag de coasa cateva ore dintr-o dup-amiaza caniculara printr-un buruienis feroce. Cand m-am intors seara la ultmul Dosto pe care nu-l bifasem, in lectura caruia eram afundat la vremea aia, nici nu-mi mai puteam aminti de cand nu mai citisem ceva cu atata pofta. Iar pana atunci ma tarasem prin carte cu destule crize de non-entuziasm. De fapt, ultimele 150 de pagini ma implora inca sa le onorez si pe ele de vreo trei saptamani.
Da, pretentia ca arta sa-ti ofere ceva te poate conduce cu succes in inima filistinismului, dupa cum ne-au tot atras atentia bietii Nabokov si Adorno. Insa nici l’art pour l’art-ul nu e optiune mai breaza sau mai rationala. Cand Kant (everybody calm the fuck down, am auzit si io la altii, n-am dat piept cu el nemediat) zice ca e necesar dezinteresul ca preambul la exerciul moral (care moralitate este fundamental definita de absenta intereselor ce privesc subiectul actiunii morale) nu poti sa nu te gandesti imediat la utilitatea(=interes) acestor practici ale dezinteresarii. E un cerc vicios. E asemanator paradoxului meditatiei. Cum sa faci sa meditezi cand meditatia presupune prin definitie sa nu faci absolut nimic? Imi amintesc de un guru contemporan care, referindu-se la iluminarea (care e de fapt obiectivul meditatiei) mistica intr-o prelegere de-a sa, reliefa un altul din multele paradoxuri (cine va incerca sa-si salveze sufletul si-l va pierde, anyone?) pe care pare sa se sprijine realitatea: ca sa atingi iluminarea trebe concomitent sa o doresti cu ardoarea cu care un cvasi-inecat cauta gura de aer salvatoare, dar si sa-ti golesti fara mila psihicul de balastul oricaror forme de dorintza. Funny shit, huh? Eu intuiesc ca asta se aplica si in arta.

se mai numesc si filme spanac (gust infect, dar bun la sanatate).
filmele astea le urmaresti pentru a te cultiva, insa multe dintre ele provoaca plictiseala.

@Federico

Arta e doar o reprezentare a vietii. Asa cum nu exista vreo "iluminare" reala si absoluta in nici o religie, la fel nu exista nici in arta. Viata fiecarui individ e in general foarte limitata asa ca e normal ca un om inteligent si relativ cult sa-si doreasca sa o extinda prin arta, sa asimileze experientele altor oameni, sa traiasca un anume extaz estetic. Dar fiecare om e condus de propriile pulsiuni si in ele se gaseste cheia existentei noastre, una profund subiectiva. Un nud de femeie va fi privit intodeauna diferit de un barbat si de o femeie, unde mai poate fi obiectivitate reala? Si da o anume obiectivitate se poate deriva, dar in esenta NU INTERESEAZA. E doar o unealta in spatele careia intodeauna conduc pulsiunile noastre subiective.

Sincer, m-ai dezamagit. :( Daca tu poti sa spui despre filmele alea ca "multe dintre ele provoaca plictiseala" atunci clar vorbim limbi diferite (desi initial mi-ai parut "inteligibil").

And dammit I don't even like Weerasethakul (so I know 1-2 things about being bored by a film)

PS: La remarca lui Twinsen n-am mai comentat pt ca, din partea lui, era de asteptat.

N-o spun ca un repros. N-ati gresit cu nimic. E dreptul fiecaruia sa se plictisesca oricand. Era doar o constatare subiectiva.

Maine se va publica Poll-ul regizorilor si sunt indicii ca vor fi diferente interesante:

http://twitpic.com/amehik

Well, they made it quicker:

Top100 si topurile fiecarui regizor in parte:
http://explore.bfi.org.uk/sightandso...012/directors/

Romani participanti:
A
Andrei Ujica Director Romania Male
C
Constantin Popescu Director Romania Male
Corneliu Porumboiu Director Romania Male
M
Marian Crisan Director Romania Male
N
Nae Caranfil Director Romania Male
R
Radu Jude Director Romania Male


Lipsesc Mungiu si Puiu. Greu de crezut ca n-au fost invitati. :-?

Tsai Ming-Liang s-a votat singur :))
http://explore.bfi.org.uk/sightandso...012/voter/1187

O)

Lol @ Tokyo Story cel mai bun film facut vreodata. :)) Daca Ozu l-ar fi filmat azi, nimeni nu l-ar baga in seama. Care om cinstit cu el insusi ar putea vedea de exemplu Le voyage du ballon rouge a lui Hou si sa nu considere ca e mai bine regizat ca Tokyo Story? :-?

:x :x :x

Cat despre ce zice T., n-am vazut inca Tokyo Story, dar nu tin minte sa ma fi impresionat Le voyage (nu ma refer strict la regie, nu cred ca asta a fost singurul criteriu dupa care au votat oamenii astia), mi-a placut, dar n-as zice ca-i vreo capodopera, muuult mai fain mi s-o parut filmul din care se inspira, Le ballon rouge.

Tokyo Story are camera aproape mereu fixa, intodeauna la nivelul genunchiului. Iar povestea e o melodrama bine inchegata, dar simplista. E un film reusit in genul sau, dar daca asta era cea mai mare realizare a cinema-ului, atunci mai bine imi alegeam ca hobby gradinaritul.

well... "multe" e exagerat, daca te referi la top 100. eu insa le-am vazut pe toate, detin majoritatea dintre ele, le apreciez si le revad din cand in cand. ma adresam celor tineri in primul rand. inteleg ca pentru ei sunt plictisitoare. pentru ei sunt "spanac". au fost si pentru mine, de ce sa nu recunosc. ia de exemplu urmatoarele filme din top 10:

Citizen Kane
Tokyo Story
La Règle du jeu
Sunrise
Man with a Movie Camera
The Passion of Joan of Arc

astea nu-s filme care sa le vezi din prima fluierand si sa spui "wow" la sfarsit. mai ales cand ai ca etaloane de valoare Taxi driver, Apocalypse Now, Portocala mecanica, Pulp Fiction.
in comparatie cu ultimele, cele din top au imagini prafuite, ritmul lent, sunt despre intamplari din alte epoci, cu oameni care gandeau si vorbeau destul de diferit fata de cei de azi.
e greu sa rezonezi, sa relationezi cu/la ele. trebuie sa inveti sa le apreciezi, sa depui un efort pentru a le viziona. trebuie chiar sa citesti despre ele pentru a le intelege, pentru afla de ce sunt apreciate, in ce consta valoarea lor.

Te plangeai ca n-au propus ai nostri pe ai nostri, i-a razbunat Radu Jude pe toti, a bagat "Secvente" si "Proba de microfon" in top 10 all time :D

Mda, sunt foarte multe eminente care lipsesc. Pe langa romanasii nostri, ii caut si nu-i gasesc pe Von Trier, Kiarostami, Malick & m-ar fi interesat teribil un top 10 all time WKW, cu ce filme a crescut in cap.

Haneke a participat acum 10 ani la sondaj si n-are gusturi rele, dau cu copy-paste de pe imdb:
Au Hasard Balthazar (1966),
Lancelot of the Lake (1974),
The Mirror (1975),
Salò, or the 120 Days of Sodom (1975),
The Exterminating Angel (1962),
The Gold Rush (1925),
Psycho (1960),
A Woman Under the Influence (1974),
Germany Year Zero (1948)
L'eclisse (1962).

If I had a Sight&Sound ballot ...

Cum faci sa-ti filtrezi multitudinea de filme pe care le iubesti si sa scoti doar 10 ? E ca si cum ai urca un pisc. Cu cat te apropii de varf ... te cam ia cu ametzeli ...
Eu mi-am pus o masca de oxigen, am tras de 2 ori pe nas si am zis asa:

Se iau cei mai buni* 10 regizori (*pt mine doar, based on ce si cat am vazut eu si ce-mi place mie), se separa filmul preferat de la fiecare si se baga la cuptor:


Mulholland Drive 2001 David Lynch
The Thin Red Line 1998 Terrence Malick
Dekalog 1988 Krzysztof Kieslowski
Stalker 1979 Andrei Tarkovsky
The Killing of a Chinese Bookie 1976 John Cassavetes
Ma Nuit Chez Maud 1969 Eric Rohmer
À Bout De Souffle 1960 Jean-Luc Godard
Hiroshima Mon Amour 1959 Alain Resnais
Citizen Kane 1941 Orson Welles
La Passion De Jeanne D’Arc 1928 Carl Theodor Dreyer

chamb, mubi zice că eu am văzut mai multe filme decît tine :P

am făcut şi eu o listă cu filme care îmi plac mult, dar nu în lista preferinţelor, ci din 4 iulie spre începuturi, pentru că eu văd filme ca lumea numai de vreo 2 ani juma-3 încoace. între timp, din 4 iulie 2012 s-au mai adăugat, dar cele nou văzute vor face subiectul unei alte liste.

listuţa mea e acilea http://mubi.com/lists/sitting-on-a-cliff
voi încerca să spicuiesc, să fac un top 10 şi io. oricum, banditi a orgosolo va fi acolo.

Asta pentru ca mubi nu stie cate filme am vazut eu. Si nu stie pentru ca nu i-am spus decat de o parte din ele :)

It's like this: Cand mi-am facut cont acolo, am luat cele mai populare 1000 (parca) filme dintr-un clasament al lor si le-am notat pe alea. Din momentul ala am mai notat ce-am vazut (daca nu uitam). Pe imdb am notate de-a lungul timpului (si evident, vazute) aprox 1200 de filme. Si nici alea nu sunt toate. Dar n-are nici o importanta cate filme am vazut ci de care.

Si oricum cred ca ai vazut mai multe (si mai putin populare) ca mine pt ca din lista ta nu am vazut decat 13 :)

Si ca sa fac un top 5:


1. Contempt
Jean-Luc Godard

2. Persona
Ingmar Bergman

3. Damnation
Béla Tarr

4. My Joy
Sergei Loznitsa

5. The Turin Horse
Béla Tarr


Din pacate nu am pe mubi urcata vreo lista personala (din "ratiuni" de lene) cu care sa raspund la a ta, dar tin un Top 50 All-Time. Care actualmente arata asa:

Ordine cronologica / 1 film per regizor

I'm Not There. 2007 Todd Haynes
Dogville 2003 Lars Von Trier
Elephant 2003 Gus Van Sant
Mulholland Drive 2001 David Lynch
Werckmeister Harmóniák (Werckmeister Harmonies) 2000 Béla Tarr
Being John Malkovich 1999 Spike Jonze
Magnolia 1999 Paul Thomas Anderson
The Thin Red Line 1998 Terrence Malick
Crna Macka, Beli Macor (Black Cat, White Cat) 1998 Emir Kusturica
Ta'm E Guilass (The Taste Of Cherry) 1997 Abbas Kiarostami
Irma Vep 1996 Olivier Assayas
Toy Story 1995 John Lasseter
Utomlyonnye Solntsem (Burnt By The Sun) 1994 Nikita Mikhalkov
The Player 1992 Robert Altman
La Belle Noiseuse (The Beautiful Troublemaker) 1991 Jacques Rivette
Terminator 2: Judgment Day 1991 James Cameron
Dekalog (The Decalogue) 1988 Krzysztof Kieslowski
Der Himmel Uber Berlin (Wings Of Desire) 1987 Wim Wenders
O Melissokomos (The Beekeeper) 1986 Theo Angelopoulos
Brazil 1985 Terry Gilliam
Blood Simple. 1984 Joel & Ethan Coen
Missing 1982 Costa-Gavras
Blade Runner 1982 Ridley Scott
Mad Max 2 1981 George Miller
Stalker 1979 Andrei Tarkovsky
Apocalypse Now 1979 Francis Ford Coppola
Annie Hall 1977 Woody Allen
The Killing of a Chinese Bookie 1976 John Cassavetes
Picnic at Hanging Rock 1975 Peter Weir
Beyond The Valley Of The Dolls 1970 Russ Meyer
Ma Nuit Chez Maud (My Night At Maud's) 1969 Eric Rohmer
Reconstituirea (Reconstruction) 1968 Lucian Pintilie
Blow-Up 1966 Michelangelo Antonioni
Persona 1966 Ingmar Bergman
La Battaglia Di Algeri (The Battle Of Algiers) 1966 Gillo Pontecorvo
8 1/2 1963 Federico Fellini
La Jetée (The Pier) 1962 Chris Marker
À Bout De Souffle (Breathless) 1960 Jean-Luc Godard
Hiroshima Mon Amour (Hiroshima My Love) 1959 Alain Resnais
Pickpocket 1959 Robert Bresson
Le Salaire De La Peur (The Wages Of Fear) 1953 Henri-Georges Clouzot
Ladri Di Biciclette (The Bicycle Thieves) 1948 Vittorio De Sica
It's a Wonderful Life 1946 Frank Capra
Spellbound 1945 Alfred Hitchcock
Citizen Kane 1941 Orson Welles
Un Chien Andalou (An Andalusian Dog) 1929 Luis Buñuel
La Passion De Jeanne D'Arc (The Passion Of Joan Of Arc) 1928 Carl Theodor Dreyer
Sunrise 1927 F.W. Murnau
The Gold Rush 1925 Charles Chaplin
Sherlock Jr. 1924 Buster Keaton

1).Damnation
2).The Devil,Probably
3).Niki & Flo
4).Le Monde Vivant
5).Dealer

Iar all-time am asa:

1920-1960(stiu ca e perioada lunga,insa n-am vazut prea multe filme din fiecare deceniu care sa ma impresioneze si probabil ca astea sunt filmele pe care le voi pune pe lista la Sight And Sound daca voi ajunge sa fiu invitat vreodata acolo)

1).Pickpocket(1959,Bresson)
2).Rashomon(1950,Kurosawa)
3).A Man Escaped(1956,Bresson)
4).The Great Dictator(1940,Chaplin)
5).Umberto D.(1952,De Sica)
6).Wild Strawberries(1957,Bergman)
7).Seven Samurai(1954,Kurosawa)
8).The Rules Of The Game(1939,Renoir)
9).Vampyr(1932,Dreyer)
10).The Gold Rush(1925,Chaplin)

1960-1970:

1).Andrei Rublev(1969,Tarkovsky)
2).Le Samourai(1967,Melville)
3).La Dolce Vita(1960,Fellini)
4).2001:A Space Odyssey(1968,Kubrick)
5).Teorema(1968,Pasolini)
6).Ivan's Childhood(1962,Tarkovsky)
7).Oedipus Rex(1967,Pasolini)
8).Barrier(1966,Skolimowski)
9).Blow-Up(1966,Antonioni)
10).Il Posto(1961,Olmi)

1970-1980:

1).A Clockwork Orange(1971,Kubrick)
2).Manhattan(1979,Allen)
3).Last Tango In Paris(1972,Bertolucci)
4).Satan's Brew(1976,Fassbinder)
5).The Devil,Probably(1977,Bresson)
6).In A Year With 13 Moons(1978,Fassbinder)
7).Straw Dogs(1971,Peckinpah)
8).Stroszek(1977,Herzog)
9).Camera Buff(1979,Kieslowski)
10).The Enigma Of Kaspar Hauser(1974,Herzog)

1980-1990:

1).Fitzcarraldo(1982,Herzog)
2).The Seventh Continent(1989,Haneke)
3).The Belly Of An Architect(1987,Greenaway)
4).Damnation(1988,Tarr)
5).Broadway Danny Rose(1984,Allen)
6).Boy Meets Girl(1984,Carax)
7).A Short Film About Killing(1988,Kieslowski)
8).Stranger Than Paradise(1984,Jarmusch)
9).L'Argent(1983,Bresson)
10).Women On The Verge Of A Nervous Breakdown(1988,Almodovar)

1990-2000:

1).Funny Games(1997,Haneke)
2).Close-Up(1990,Kiarostami)
3).All About My Mother(1999,Almodovar)
4).Benny's Video(1992,Haneke)
5).Schizopolis(1996,Soderbergh)
6).Boogie Nights(1997,Anderson)
7).The Wind Will Carry Us(1999,Kiarostami)
8).Drifting Clouds(1996,Kaurismaki)
9).L'Humanite(1999,Dumont)
10).Reservoir Dogs(1992,Tarantino)

2000-2010:

1).Enter The Void(2009,Noe)
2).Japon(2002,Reygadas)
3).Niki & Flo(2003,Pintilie)
4).Colossal Youth(2006,Costa)
5).Le Monde Vivant(2003,Green)
6).The Death Of Mr. Lazarescu(2005,Puiu)
7).Silent Light(2007,Reygadas)
8).Werckmeister Harmonies(2000,Tarr)
9).Import/Export(2007,Seidl)
10).The Piano Teacher(2001,Haneke)

@Chambord

Nici macar un film asiatic din 50? :)

chamb :-* :-* :-* schastie moe de loznitsa :x super

marcus :-* :-* :-* le monde vivant :x . ce film ! şi dealerul e al lui fliegauf? una din cele mai brooding şi apăsătoare meditaţii asupra dependenţei de droguri. ce mă distrează este că la garrell am văzut deja două filme , care decalră că vor să fie o demistificare a dependenţei de droguri, să le ştirbească din atracţie, pentru că în filme, de obicei, cei morţi de supradoză sunt prezentaţi ca un fel de antieroi romantici, iar pentru că 'normalitatea' banală şi agresivă condamnă drogurile, a le lua înseamnă un fel de manifest împotriva acestei stări de lucruri asfixiante. garrell eşuează. dealerul lui fliegauf e ceea ce Elle a passé tant d'heures sous les sunlights şi sauvage innocence nu au reuşit să fie. dacă despre el e vorba, bineînţeles :-/
p.s. de bresson nu mai zic. se subînţelege. one of the best shits ever.

D-abia astept sa vezi Just The Wind(fav film from 2012 so far) al lui Fliegauf si sa-mi spui cum ti se pare.I should watch more of his work.