Inca nu a comentat nimeni ca am greseli de ortografie??? Chiar ma mir!!!

The Debt (2010) 7

N-am avut mari asteptari de el...insa m-a surprins placut pe alocuri, mai ales in modul in care regizorul iti ofera firmituri dintr-un deznodamant ca apoi sa-ti serveasca treptat adevarul plin de "savoarea" unei minciuni cat Zidul Berlinului de lunga:)

Underworld nu stiu cum 3D.

Am vazut trei filme ale lui Nanni Moretti in ianuarie:

Habemus papam
Un film ciudat, daca nu chiar un pic ireverentios. Multe scene frumoase, dar puse cap la cap totalul iese mediocru. Scene cu Papa la psihiatru, Papa in palton englezesc plimbandu-se fara noima pe strazile Romei si luptandu-se cu depresia, cardinali balanganindu-se pe slagare pop in salile Vaticanului sau jucand volei in curtea Vaticanului. Un fel prozaic si desacralizant de a prezenta Vaticanul venind din partea unui ateist. Si ei in fond sunt oameni, asta-i mesajul. Emotionanta figura bonoma a lui Michel Piccoli in probabil ultimul lui rol pe ecran.
7/10

Caro diario
Mi-a placut mult de tot. Trei povestiri fara legatura intre ele lipite sub forma unui jurnal de autor, mustind de (auto)ironie fina si o anumita melancolie si omagiu pentru locuri si filme dragi autorului: cartierele limitrofe si neturistice ale Romei, insulele vulcanice ale Siciliei, cinemaul italian alb-negru etc.
Ultima treime e de un haz nebun, pe tema "medicina si ipohondrie"
9/10

Il caimano
In filmul asta Moretti reuseste performanta sa uneasca doua genuri fara nimic comun intre ele: melodrama si satira politica. Film facut cu scopul de a-l desfiinta pe Berlusconi prezentat intr-o carcasa de drama de familie. Asezonat cu o poveste din lumea interna a facerii filmului, chestii de insider si prilej de aparitii actoricesti surprinzator-delicioase: Michele-Placido-Comissario-Corrado-Cattani pe post de batran libidinos si maimutarindu-l pe Berlusconi sau regizorul Paolo Sorrentino aici actor, tras sangeros in teapa la propriu in primele doua minute ale filmului.
8/10

dupa o lunga pauza de vizionat filme, intamplarea a facut ca intr-un anume context sa ma asez in fata ecranului pentru "Copie conforme".nici nu mai tin minte daca era pe lista din turneu, oricum, Kiarostami este un regizor care merita analizat, vazut si paravazut. nu degeaba a ajuns si in finala..
curiozitatea a plecat de la dorinta de a o vedea pe Binoche, intr-unul din ultimele sale roluri si pot spune cu mana pe inima ca naturaletea cu care aceasta actrita abordeaza partituri interpretative de o asemenea dificultate este de-a dreptul admirabila. scenariul simplu, dar original (!), ca sa fie in ton cu tema, ne aduce in prim plan scene unde dialogul fin- intelectualist (aici stilul francezilor nu se dezminte), ne sugereaza vag, un posibil Rohmer mai modern,dar nu este..
totul se impleteste armonios, relatia fictiva si apoi cea "reala" dintre cei doi protagonisti,un englez si o frantuzoaica, care, in timpul plimbarii prin incantatorul decor natural al Toscanei, incearca, fiecare in felul sau, sa demostreze ca originalul este mai valoros decat o copie si invers. pretextul intalnirii dintre cei doi devine o interesanta dizertatie despre viata, legaturi umane care se nasc firesc si emotii care ne coplesesc de fiecare data cand ceva ne aminteste de trecut. este o mare placere sa urmaresti acest film si in acelasi timp o provocare. poate ca si copiile au sarmul lor si cred, de ce nu, ca ele pot intrece in unele cazuri, originalul.

Am vazut in seara asta Grease Sing a long.A fost foarte distractiv.

Take Shelter

Fiind un fan al lui Michael Shannon deabia asteptam sa apara filmul,desi vroiam sa-l vad la cinema.Omul isi continua alegerea rolurilor in care portretizeaza personaje destul de tulburate si aici e in forma mare.Mi-a placut transformarea personajului care a fost lenta dar naturala in acelasi timp.Pana la final as fi zis ca e un film bun dar parca-i lipseste ceva si intradevar,ultima scena este piesa care lipseste din puzzle,care transforma filmul din unul bun in unul foarte bun.Coloana sonora de asemenea da un plus pentru atmosfera si vizualurile sunt extraordinare chiar daca-s CGI.

8.5/10

Abendland de Fred Kelemen, 1999
rămâne cu tine, numai ca să te întrebi, adoua zi, când te scoli la 6.30 ca să mergi la lucru - de ce naiba mă uit eu la filme? kelemen își face treabă acolo unde puțini se aventurează fără echipament de protecție sau iluzii de glamorizare - în cea mai insalubră moral viață de noapte, fără împușcături sau violuri vizibile, mai mult letargică, promiscuă prin indiferență și omisiune vizuală. în infernul pasiv-parșiv, clocotind ca un cazan la foc mic, se fac auzite lecții din tarkovski și blazarea din tarr. și muzica aia fado, atât de vâscoasă și atât de puțin melodramatică, bătând cu pumnii în niște urechi ce par definitiv zăvorâte..

Bronenosets Potyokim(1925)-7/10->Nu pot sa zic ca m-a dat pe spate avand in vedere ca e foarte datat (si ca punct de vedere si ca metode de filmmaking),dar m-a impresionat montajul (la asta ma si asteptam) si unele scene.

Hon dansade en sommar, de Arne Mattsson 1951
film aproape uitat. habar nu am cum am dat peste el. premiat la a doua ediţie a berlinalei, a iscat ceva controverse datorită nudităţii din conţinut. e o poveste standard, despre o iubire inegală dintre un băiat, prima generaţie urbană dintr-un neam de fermieri şi o fată dintr-o familie de oameni cu frică de dogmă. venind într-o vară, în vacanţă, în satul din care a plecat tatăl său, acesta îşi dă seama că nu sacrifică nimic dacă se înapoiază la ţară, pentru a-şi clădi o viaţă. nu vede nici o contradicţie între studiile pe care le-a făcut şi viaţa de fermier. nu crede că lezează în vreun fel orgoliul de orăşeni noi-născuţi ai părinţilor săi, care deja au început să tragă sfori pentru o bună plasare în lume a fiului lor prea-iubit. satul e încă, în cea mai mare parte a sa, sub dominaţia sternă a clericului-şef, care înfierează pe unde poate năravurile moderne şi egoismul tineretului, dar goneşte ca un maniac cu maşina lui nou-nouţă, cauzînd accidente. probabil chichiţa care atrage la acest film este miopia preotului, care crede până în ultimul moment că îşi duce la îndeplinire misiunea sacră de îndreptare a turmei, neînţelegând că unele dintre tragedii se datorează tocmai lui. el rămâne cu impresia că lucrurile urmează o ordine divină, care se supune logicii invizibile a virtuţii şi pedepsei, în timp ce, de fapt, logica e una terestră, în care oamenii sunt mai eficienţi decât oricare demiurg celest. e fain filmul şi pentru că e făcut în contraste foarte acute de alb şi negru, şi pentru regia lui arne mattsson, care are preferinţă pentru situaţiile în care te simţi neputincios să spargi ecranul şi să îndrepţi cumva lucrurile din film.

de ce nu-mi zice nimeni că am scris înnapoiază cu doi de n :D

Whou, de aproape 2 saptamini n-a mai scris nimeni aici. Ce faceti? nu mai vede nimeni filme? Ultimul meu film e The departed. In prima jumatate de ora a filmului m-am chinuit sa-mi amintesc cind l-am vazut, pentru ca imi aminteam fiecare replica, fara sa-mi amintesc, pe ansamblu, ca am am vazut filmul asta, altfel nu ma apucam sa ma uit la el; poate doar am visat. Dupa jumate de ora treaba s-a rezolvat, nu mai stiam nimic din ce se intimpla pe ecran, asa ca m-am linistit si am putut sa-l urmaresc. Comentarii inteligente n-am, decit ca mi-a placut, in special di Caprio :x si muzica. Ce sa mai, e un film care te tine in tensiune, cu eleganta, as adauga. Te enerveaza putin toate stropiturile alea de singe din final dar treci cu vederea gindindu-te ca au fost facute pentru o cauza nobila :))

Parca ma descrii pe mine de vreo 3-4 ani ani incoace . Memoria mea era superstrong dar vad da semne de oboseala .Uit titluri de filme , de carti ,nume de actori sau de cintareti . Din filmele care m-au ''rupt in doua '' nu a ramas mare lucru in afara unui parfum ,a unui damf ,totul dizolvindu-se in creierasul meu . Cred ca ar fi cazul sa incep sa revad capodoperele care mi-au placut : Umberto D ,Hotii de biciclete ,Apocalypse Now ,Solaris ,Ordet , La Strada Anul trecut la Birlad pentru ca din ele nu-mi mai aduc aminte multe lucruri .Frinturi ,petice ,chipuri .
Degenerez ,imbatrinesc ,voi muri .

Cita dreptate avea Cristina Aguilera in acest cintecel :
If you look back in history
It’s a common double standard of society
The guy gets all the glory the more he can score
While the girl can do the same and yet you call her a whore

I don’t understand why it’s okay
The guy can get away with it & the girl gets named
All my ladies come together and make a change
Start a new beginning for us everybody sing

Se pare insa ca anul trecut unii regizori n-au fost de acord cu aceste versuri .Asa ne-am procopsit cu ditamai pandemie in Contagion din cauza infidelitatii de care a dovada Gwyneth Paltrow.
In The Descendants , Alexander Payne ii dileste o elice la scafirlie infidelei Patricia Hastie ,nevasta lui Georgica Clooney . Pai poti sa-l inseli pe Georgica fara s-o patesti mai rau ca preacurvarele biblice . NUUUUU . Atunci mai scapai de o lapidare dar in acest film nu exista mila .:(( . Exista mila pentru amanat -omul nu este nici ciomagiat ,nici castrat ci are parte de o mustrare subtirica .
In rest doua fete cu limbaj cam porcos ,un pusti nating ;) , un socru de cosmar , o padure nedispusa sa-si piarda virginitatea pentru niste turisti cu bani , multa muzica hawaiana .
Un film decent dar care nu putea emite pretentii la Oscar . 8/10

Am (re)vazut The Great Gatsby, cu mare placere, varianta cu Robert Redford. Excelent!!! Atmosfera, decoruri, costume, tot- reconstituirea unei epoci "nebune" a anilor '20 in SUA. Imi place Redford pentru jocul cumva introvertit din acest film, Mia Farrow usor cam "aeriana", volatila, in rolul lui Daisy si Bruce Dern- tipul "taranului" cu bani, cu siraguri de perle de sute de mii de dolari. Ce mai- un film de colectie! Recomandat tuturor amatorilor de filme bune!!

Elena - Andrei Zvyagintsev -2011 .Destul de evident sub ultimele sale filme. La fel ca-n celelalte filme ale sale familie este baza .Ea te face ,ea te desface ('' eu te-am facut eu te omor '').Lipseste din pacate din film Maria Bonnevie :-*
O poveste destul de clara ce aduce aminte de romanele realist/naturaliste din secolul 19 . O femeie face tot ce-i sta in putere sa scoata din mocirla familia fiului sau chiar daca asta insemana sa-l infrunte pe bogatasul cu care traieste . De parca l-ar fi citit pe Darwin (sau pe Dawkins ) cucoana noastra foloseste toate armele pentru a favoriza supravietuirea propriilor progenituri .Fiica bogatasului este victima indirecta in acesta confruntare . Lupta pentru supravietuire este astfel masluita dar Zvyagintsev nu vrea sa intervina moralizator si sa echilibreze balanta prin aplicarea unei pedepse la finalul filmului. Aduce un pic cu sfirsitul din ''Crimes and Misdemeanors ''

7.5/10

http://www.youtube.com/watch?v=3kUg8uu1N_k

The Dark Knight 8.5/10

Un film care mi-a palcut foarte mult, actiunea putin cam complicata daca iti pierzi atentia de la film, dar un film bun, mi-a placut, Ledger si-a meritat cu desavarsire Oscarul, intr-adevar un film bun.

Taxi Blues de Lungin 9/10

E o tragicomedie in care un taximetrist, care isi rezlolva conflictele psihice si furia prin exercitii fizice dure, intalneste un cantaret la saxofon zevzec, alcoolic si deprimat, care stie ca societatea in care traiesc amandoi nu iti poate oferi mare lucru, asa ca nu-i ramane decat sa se bucure de alcool si femei, pastrandu-si visul de a deveni celebru, desi e constient ca o munca sustinuta si respectarea contractelor cu filarmonica sau orice alta institutie de stat culturala nu ii vor folosi la nimic, asa ca doar o coincidenta minunata l-ar putea ajuta sa ajunga faimos. Ceea ce se si intampla, spre surprinderea lui Shlikov care se simte, in mod surprinzator chiar si pentru el insusi, atasat si responsabil de zapacitul de Liosha (il salveaza cand vrea sa se sinucida, il scoate de mai multe ori de la politie, il iarta ca i-a fermecat cu nenorocitul de saxofon prietena cu care si-o mai tragea si el dupa o bauta zdravana etc.). Pe langa ticnitul de veteran de razboi cu care imparte apartamentul, isi da seama ca are nevoie de Liosha sau de o victima sigura ca el pentru a da un sens propriei duritati prin salvarea cuiva.

Am revazut si io recent The Departed (cred ca exact cam pe vremea cand ai postat tu mesajul which is funny) a 11 sau a 12 oara!! A fost atroce lol. Insa tot mai are cateva faze care nu se dau bautete si pace nici dupa atata tavaleala. Cred ca sunt nemuritoare. Ex: aproape toate fazele cu Marc Wahlberg, si scenele de pe acoperis din ultimul act, plus cea cu telefonul. Scenele de pe acoperis sunt de o asa frumusete fotografica (nu numai, of course) de te (ma, of course) ia cu furnicaturi in buricele destelor. Am revazut o groaza de filme in ultimul timp. Simt asa o fobie fata de noutati si necunoscut cum n-am mai pomenit, si mi-e frica sa nu ma dezamgeasca ce nu cunosc si prefer sa ma tot intorc la vechituri abuzate pe care le-am intors pe toate partile (vi s-a-ntamplat vreodata?). De ex, am vazut Tinker Tailor de 4 ori, The Social Network de doua ori in ultima saptamana (pt a 6 sau a 7-a oara si e din ce in ce mai bun, nu i s-a ofilit nici o petala), Fight Club a 4 oara (nu mi-a placut niciodata dar tot continui sa-i mia dau sanse lol; insa nu pot sa m-apropii de el, e prea tras de par, prea senzationalist; plus ritmul - prea videoclipoidal pt mine... plus naratorul : puke: ) Se7en, tot a 4-a oara - la fel ca TSN, din ce in ce mai bun; prima oara nici nu mi-a placut cine stie ce dar si-a dat drumul dupa; cred ca-i cel mai bun rol al lui Pitt; iar finalul cred ca are unul dintre cele mai zdrobitoare suspansuri ever, e o tensiune gretos de acuta acolo; gretos ca 'cinematografia' arsa de apusul ala canicular.

am mai pus mâna pe un film de Peter Delpeut - Felice... Felice... 1998

cu delpeut nu pot fi decât parțială și pe bună dreptate. în primul rând, pentru că filmele lui, toate 4 văzute până acum, au o afecțiune uriașă pentru imaginile vechi, dar vechi pe bune, nu rehașurări ale cotidianului în tușe nostalgice, ci vechi în sensul de contemporane cu străbunica. își croiește istoriile în jurul lor, nu le utilizează ca să facă morfologia unui eveniment contemporan, restabilindu-i vreun pedigree sinuos, ci își plasează narațiunea acolo, în deceniile cuprinse de o fervoare pe care poate nu o mai simțim la fel astăzi. dar nu e romanțos. delpeut evită pe scylla și caribda între care se zbat cei ce au de a face cu trecutul în film: fie de a-l trata ca pe o piele de șarpe năpârlită irevocabil, tehnologic, instituțional, emoțional depășită, fie de a căuta vârsta de aur în el, într-un acces exploziv de renegare a prezentului. filmul lui delpeut e lucid, vorbește despre ce e uman constant și chiar inevitabila paralelă est-vest se insinuează printre secvențe mai mult ca un liant, decât ca ceva schismatic și strident. foarte fain 9/10.

The Getaway ramane un film de care nu ma plictisesc se pare niciodata.