Pe langa faptul ca e printre cele mai reusite filme ale lui Malle, e primul film vazut de mine de acest autor.

Poate prin comparatzie cu celelalte este foarte bun.
Voi vedea diseara Au revoir les enfants!

Ascenseur nu mi-a placut. M-au secat la culme monologurile lui Florence (Jeanne Moreau), foarte "telenovelistice", oarecum stupide. Si altele.

Repet, e un film cu o tzinuta foarte eleganta....

Ok, np, nu m-am putut abtine, am o slabiciune pt. acest regizor. Si Au revoir les enfants e misto, sensibilos.

http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=5613

[quote="Carmine Galante"]
:) "Sensibilos",, fix expresia asta o folosea taica-meu...:)
imi trezeste nostalgii,,,in fine....

Heroes, ep. 1-23.

Quite good series, pentru cei pasionati de comics, super-heroes, with a human and social relationships twist.
I loved it, nota 8 spre 9.

Dead man's shoes - 5/10

Un soldat razbuna nedreptatile facute de niste baieti rai fratelui sau handicapat. Parca am mai vazut ceva asemanator intr-un film... sau in cateva sute... In plus, fiind mai mult sau mai putin obisnuit cu fanteziile de razbunare ale asiaticilor care sunt la fel de stupide, dar mult mai intense, n-am putut nici macar sa-l simt la nivel visceral. Pentru mine singurul motiv de a-l vedea a fost stilul in care e filmat, care mi-a placut, dar pana si acolo unii regizori asiatici de "revenge dramas" stau mai bine.

Pacat de Sandra
 

Premonition cu Sandra Bullock... foarte foarte plictisitor. Am tot asteptat ceva actiune, o zvacnire acolo. Foarte fad filmul :( nici macar interesant. Si la asta, la fel ca multe altele e suficient sa vizionezi trailerul si-l poti bifa ca vazut, fara sa mai irosesti 90-100 min

The Quiet 7/10
 

The Quiet 7/10

Un thriller foarte bun pe care il recomand. Mi-a placut modul in care se aseaza povestea, cadru cu cadru. Tocmai acest ritm oarecum lent face sa ai timp sa digerezi replicile astfel incat nu reuseste sa surprinda. Dar nici nu cred ca are nevoie sa surprinda. Singura surpriza a fost ca nu prea avem nuditate, dar a fost o surpriza placuta pentru ca scenele au avut suficient erotism.
Mi-a placut Elisha nu pentru ca ar fi jucat extraordinar ci pentru ca a facut un rol bun, peste ce o stiam in stare. Edie Falco e insa excelenta, si ca bonus avem de la ea si o scena topless.

Elektra. Al lui Kakogiannis, din 62, dupa tragedia antica a lui Euripide.

A fost foarte placut sa revin la povestile simple, clare, lucide cu personaje cu principii lineare, de nezdruncinat sau dimpotriva, personaje imorale, decazute etc. Cert e ca a fost relaxant sa urmaresc toate astea in contrast cu filmele din ce in ce mai sofisticate din ziua de azi, in care personajele sunt extrem de complexe, atat de complexe incat devin superflue, imposibil de delimitat, de incadrat. In Elektra nu a fost deloc greu sa tii partea lui Oreste si a surorii ei, a fost foarte simplu sa_l urasti pe regele venit prin crima la tron, si mai ales pe Clytemenestra cea criminala si adultera.

Avem contraste simple intre personajele rele si cele bune, intre faptele eroice si cele lase, intre puritatea si stricaciunea feminina etc. Contrastul cel mai marcant insa il simtim intre imobilitatea fizica a personajelor si dinamismul si vartejurile care se petrec la nivelul constiintelor diferitelor personaje.

Irene Papas e splendida. Incepand de la aspect ( e indoliata inca din copilarie) pana la devotamentul conjugal si fratern si principiile (usor rudimentare, vezi mandria ranita, setea de razbunare, incapacitatea ei de a accepta ca a fost gonita de la palat si etc) dupa care se calauzeste si care o tin in viatza etc.

Corul a fost personajul care mi_a smuls zambete cel mai adesea. Zambete calduroase, de placere. Femeile corului apar ca niste protectoare ale Elektrei dar si ale dreptatzii si adevarului.

In concluzie: a fost ca o baie relaxanta numai cu apa si sapun, iara nu cu uleiuri, geluri de dus, spumante, scruburi, masaje etc.

Being John Malkovich si Adaptation
in alte cuvinte, meet Charlie Kaufmann

Sylvia (2003)
 

Am scris pe forum de filmul Christinei Jeffs, despre viata poetesei Sylvia Plath...are ceva in comun cu "Orele", care reinterpreteaza viata Virginiei Woolf intr-un context contemporan. Nu stiu cate persoane mai sunt interesate in ziua de azi de acest gen de filme, dar pe mine ma emotioneaza teribil si ma inspira...

Undermind - 7/10
O increngatura divizat marktwainistic cu Cersetorul&Co-avalgamico-ciorchinala de planuri spatialo-biparalelice cat si duplicate temporal ce converg catre un punct culminant ce poposeste neriscant in Dupa-amiaza cainelui dar care in esenta reconstruiesc Reconstructionul printr-o conduita mercantila (oare Christoffer Boe a ajuns al doilea la Stony Brook si Dances With Films?).
Daca pe alocuri rizibilul isi face efectul adnotand nota distincta si necesara, scenariul delecteaza si isi permite sa fie si original desi in rascrucile, spontan-plauzibile mai-marelui Nevil Dwek, ale lui Derrick si Zane (e cel cu look-ul Bomfunk-MC's-istic) au loc vernisaje dubioase ale Memento-ului sau stratosferice zonelor-crepusculariene, rezolutia zaboveste eminamente (totusi) in competenta.
La o prima vizionare simti esotericul printre degete insa ramai cu banuiala si..DA! (e veridica, nu t(i)e-a imposturizat identitatea) argumentul este: inteligent, nu este: percutant, nici nu-si doreste asta dar el te instiga; ineditul fiind interferat si rotunjit de regia convenabila, recunoscatoare, daca nu timid rasculanta, si de soundul thrilleristic ales iscusit.
Si daca serpentinele narative (chiar rezolutistic) sunt savuros sinuoidale mai tot timpul, adica primele 99% din minute, finalul cadrului suprem (o transversalizeaza) e complezent, distonant, lasand un gust fad, searbad, ca un cubuletz de zahar intr-o pizza remake-up dupa o reteta traditionala dar cu o indemanare, ubicuitate, aparte.

"28 weeks later" 6/10.intunecos,agitat(uneori seamana mai mult cu o goana pe culoarele din doom 3 decat cu un zombie flick),cu actori remarcabili(robert carlyle si catherine mccormack)folositi putin si prost dar...la fel ca si "28 days",mi-a placut mai mult la o privire retrospectiva(la cateva ore dupa ce l-am vazut,cand s-au asezat impresiile)decat in primul moment.si iarasi ca in 28 days(desi acum nu mai e regizor d.boyle ci spaniolul de la "intacto"),raman in memorie filmarile aeriene ale unei londre pustii si reci.

8MM - nu prea m-a impresionat adica nu te atinge cu nimic .... se vrea o analiza a filmuletelor pornografice hard..... dar per total raman :huh: :huh: nu prea imi place iar pe nicholas cage nu prea il prinde rolul parerea mea....

La Vie en Rose -plictisitooooooorrr dar rau de tot nu asa .... deabea am rezistat sa nu adorm noroc ca nu eram singura ca altfel ori adormeam si ma scula femeia de servici cand matura sala ori ieseam din sala fugind... :sleep: asta ca sa nu ma zic ca nici Edith Piaf nu prea mea placut niciodata... iar trilurile alea ma omorau de-a dreptul.. eram in pragul sinuciderii :sick:
si imi pare rau pt fanii edith piaf daca exista asa ceva pe aici...

Croaziera pe procinema.
In timpul unui exercitiu de munca patriotica plina de avat utecist apare o tovarasa in costum de baie minuscul printre munti de moloz. Toata faza la o ferma de pasari, obiectiv de interes cultural... :

-De fetele astea cine se ocupa?
-Care fete?
-Din barci !

-Nu vrei un parfum ? Am JUBILEU.
-Da e bun ?
-Nu se gaseste!

Cel mai bun film al lui Daneliuc. 10/10

"black book" 2/10. o voma groaznica,dialoguri false si grosolane,emotii superficiale jucate de niste actori respingatori de la maimuta din rolul principal pana la ultimul figurant.sergiu nicolaescu(sunt cam de aceeasi varsta) al olandezilor inghesuie aici toate cliseele pe care le-a auzit sau le-a citit despre perioada ocupatiei(olandezii cresteau iepuri de casa si ii ascundeau pe evrei in basement samd).sincer,nici nu stiu pentru cine e filmul asta,sunt momente in care pare mai degraba o farsa.highly unrecommended.

"after the wedding" 6/10. dogma(tic) 100%,handheld shooting cat se poate,lumina naturala etc. unii spun ca reteta asta formala imbraca cel mai bine dramele de tip ibsenian (cu patimi inabusite,secrete de familie vechi si murdare..) dar mie mi se pare ca accentueaza(in rau) senzatia neplacuta pe care o ai cand privesti desfasurarea unor personaje schizoide,care strang din pumni si din maxilare,se holbeaza unele la altele fara sa scoata vreo vorba... "cautare a autenticitatii "? o fi,dar sa ramana la ei, ca e a dracului de obositoare.
bine ca n-a luat oscarul.

'transformers' - aseara, la festivalu d la taormina, in premiera mondiala in amfiteatru grec, precedat d un spectacol d lasere kre m-a lasat cu gura cascata tot restu filmului (2 h 15) :lol:
c sa zic? WOW!
cea mai awesome exp cinematografik - alaturi d '300' - a anului! nu m-a plictisit o secunda - desi nu sint kiar 'michael bay material' ('armaggedon' mi s-a parut o timpenie, iar la 'pearl harbor' nici nu m-am dus...)
e k si cum ai baga intr-un computer retetele tuturor filmelor d mare spectacol - d la e.t. la 'lord of the rings', trecind prin 'king kong', 'independence day', 'ninja turtles' a.s.o.... TOT :w00t: - si i-ai spune: cauta-mi the linking narrative to all these!

f bine balanced raportu umor/spectacol
sint convins k va fi the blockbuster of the year!

tocmai m-ai descris cel mai infiorator cosmar cinematografic cu putinta :lol:

Dreams, al lui Kurosawa (daca s-a discutat in alta parte aici pe forum, please directionati-ma si-mi mut jucariile).

Sunt in jur de 5 vise. Primul si ultimul dintre acestea te fac sa adori in mod special doua categorii de varsta la japonezi: copiii si batranii. Inafara de faptul ca da un sentiment de cronologie (filmul incepe cu visurile unui copil trimis de mama sa pe drumul initiatic - cautarea vulpilor la marginea curcubeului! pentru a-si cere iertare, continua cu cele ale unor adulti intr-o expeditie extrema pe munte si cu cel al unui capitan dupa un razboi sfarsit tragic pt plutonul 3 si se termina cu filosofarea senina a batranetzii), filmul este perfect rotund, indiferent de episodul in care ne oprim. Fiecare in parte are o "actiune" ampla, asa cum se invata la scoala generala, cu expozitiune, intriga, moment culminant si deznodamant. Asta te face ca la sfarsitul filmului sa te simti cu adevarat imbogatit (a nu se intelege ca orice film cu expozitiune, punct culminant etc ne imbogateste) pentru ca iti ofera posibilitatea sa gandesti/privesti viata, natura, moartea in ansamblul ei.
Privite in particular, visele traduc atat traume, angoase ce-si cer lacrimile cat si deschideri nebanuite catre vechi filosofii, nerezolvate nici pana in prezent.

De neuitat, absolut marcant: dansul piersicilor in floare + aparitia mortii in chip de fata seducatoare in somnul barbatului plecat in expeditie pe munte (si lupta acestuia cu ea) + funeraliile unei femei de 99 de ani (ce suma rotunda!) din final, unde funeralii=festival (cu tot tacamul, dans, muzica, rasete, veselie).

P.S. Cand folosim pluralul "visurile" si cand "visele"?

Din cate-mi amintesc, visele sunt cele asociate cu somnul iar visurile sunt dorintele lucide