Chiar daca stii cu cine ai de-a face tot e un psihopat cu o drujba in mana.Nu te incalzeste cu nimic ca l-ai vazut pe lumina sau nu.
Mai degraba te sperie ceva sau cineva pe care nu vezi,nu ai idee unde se afla si ce are de gand sa faca. Teroarea nevazuta e cea care te face s-o dai in paranoia.Nu prea imi vine in minte acum nici un film in care criminalul isi face victima/victimele s-o ia razna prin practica asta in afara de The house of the devil care nu prea mi-a placut dar ca idee asa il mentionez.

Nimic legat de automutilare?

Mi se pare o mostra... un tip de violenta cu adevarat terifiant deoarece presupune luciditate, logica, o anume doza de ratiune. Ea nu e manata de instinct, nicidecum. Automutilarea nu o avem in ADN, e impotriva celui mai pronuntat si mai vechi instinct al nostru, instinctul de conservare. E cea mai personala forma de violenta. Tot aici poate sa fie inclusa si sinuciderea, e automutilarea dusa la extrem.
Ca o observatie, sinuciderea unul dintre lucrurile care e diferentiaza de animale.

Ai un baiat cu masca si cu o drujba in maini care alearga oameni pe strazi, in celalalt ecran ai un baiat care se joaca cu un cutit pe propria piele. Incearca sa te transpui dincolo de ecran, sa devii omul de pe strada urmarit de o drujba, pe urma pune-te in cea de-a doua imagine in care tii cutitul ferm in mana si te joci cu el dezinvolt pe propria-ti piele.

Ideea e ca o simpla umbra, cateodata, e mai terifianta decat orice monstru creat prin efecte grafice costisitoare pe calculator.

Complet de acord, pe viitor tehnica asta laudata va transforma violenta in ceva tot mai artificial, sfirsind prin a nu mai oripila pe nimeni.
Automutilarea nu cred ca intra la violenta, in sensul de care vorbim noi aici, cel putin nu cazul pe care-l am eu in minte (127 Hours). Aia e o scena "violenta" doar pentru ca-i greu de privit, nu-i violenta cu sens peiorativ.

Yep, violenta psihologica prin aluzie, bate la fundul gol slasher-urile.
La Pianiste al lui Haneke. Nu mare branza dpdv gore-ologic insa iti inmoaie genunchii allright... B-)
Finalul lui Mulholland Drive. :x Dureros pana la senzatia de lesin la premiera. Dar atat cinstit. Cu un ochi plangi si cu unul razi. De fapt asta-i intotdeauna reactia normala in fata violentei bine reprezentate. Pe de o parte doare (din motive evidente) iar pe de alta jubilezi gratie reusitei artistice.

De acord,se aplica chestia asta cu umbra la ce am spus in postul anterior legat de teroarea nevazuta.

Bag si eu niste idei .Problema nu este ca este sau nu este violenta in societate contemporana ci modul in care avem acces la ea . Cum bine zicea Max Weber statul a reusit sa controleze violenta cel putin in societatile mai ''avansate '' si chiar daca n-a stirpit-o a trimis-o la periferia acceptabilului .In restul lumii nu are rost sa discut pentru ca acolo toti se kilaresc la greu si statul e in folosul citorva escroci. In mod clar societatea occidentala e mai putin violenta fata de acum 100 de ani (statistic vorbind) si fata de amaritii aia subdezvoltati care se cocoseaza intre ei .
Aici apare si buba pentru ca orice societate secreta violenta la greu (de la Rene Girard citare) si trebuie cumva s-o canalizeze pentru a nu se asfixia .Nu avem parte de violenta pe care-o meritam ( si citi n-ar merita cu virf si indesat ;) ) si apelam la surogate . In societatea contemporana arta ( cu A mare si a mic ) are si acest rol - sintetizarea si injectarea societatii cu insulina artificiala numita violenta :filme cu vampiri , extraterestre libidinoase si castratoare ,criminali in serie in fiecare seara la tv ,concerte rock cu galeti de singe (artificial bineinteles) .Suntem speriati tocmai pentru a fi anesteziati . Nu mai punem botu' usor .Facem mereu distinctia intre ce este acolo dupa cortina (spectaculosul ,macabru deseori ) si ceea ce ni se intimpla noua zilnic ( plictiseala la greu) . Ne aratam scandalizati de topoarele care zboare in filme sau la stirile de la ora 5 dar stam lipiti cu superglue si asteptam sa vedem cine si-o mai fura. Orice victima inseamna un ghinion care cade pe capul altul fraier . Rasuflam usurati pentru ca n-am fost noi .Am scapat. Despe noi (inca ) nu s-a scris in Libertatea , n-au fost intrebati parintii nostri indurerati de catre reporteri daca aveam dependenta de heroina sau daca ne placeau etnobotanicele. Suntem baieti cuminti si ne place sa-i vedem pe altii cum o comit.In filme sau la stiri.

Sau teama de necunoscut. Pe asta se bazeaza si publicitatea. Stiu ei ce stiu negustorii. Omul intotdeauna va prefera un produs cunoscut (coca-cola, tide, iphone) unuia necunoscut, chiar daca acesta din urma ar avea calitati mai bune.

Catharsis cu alte cuvinte.

Exista patru avataruri majore prin care violenta patrunde in cinema:

- ca tema principala de studiu a filmului (Portocala Mecanica, Funny Games, A history of Violence, Das Weisse Band)
- ca mijloc de relevare a structurii interne a unui personaj (The Godfather, Taxi Driver, Raging Bull)
- ca element al naratiunii (fara rol descriptiv) care trebuie aratat pt a nu afecta cursivitatea fireasca a povestii (ex: cand moare John Travolta in Pulp Fiction - scena nu caracterizeaza in vreun fel personajele sau continutul povestii pe moment, dar era, probabil, o consecinta necesara a felului in care a gandit Tarantino, in linii mari, povestea; s-ar putea totusi sa nu fie cel mai bun exemplu asta, dar sper ca se-ntelege la ce ma refer)
- ca element egal cu sine, ce-si contine propria finalitate; violenta de dragul violentei; violenta exploatativa; entertainment-ul. (ex: toate thriller-urile de nota 7 de pe imdb =)) ; Tarantino in multe instante; mare parte din ce se-ntampla de vreun deceniu incoace in Asia Extrema)

Bine'nteles acestea nu sunt ferm delimitate, ci se intrepatrund partial (uneori pana la irecognoscibil) .



Just saying...

ai punctat corect, dar poate nu le-ai zis pe toate. oricum, in mare, cam astea sunt...
a lipsi filmele de violenta, este ca si cum te-ai rupe complet de o realitate pe care vrei s-o descrii cinematografic. practic, violenta exista peste tot si orice autor , daca vrea sa fie credibil, trebuie sa surprinda in imagini, realitatea, exact asa cum o vede aparatul de filmat, fara sa o distorsioneze, doar de teama ca prezentand aceasta forma extrema a caracterului uman devine imoral sau neinteles ca artist.
daca vrei, de exemplu, sa faci un film biografic, despre viata unui criminal in serie, este normal sa filmezi scene cu violenta maxima, fiindca daca ele ar lipsi, e ca si cum ai scapat esenta in ceea ce priveste creionarea personajului principal si evident, toata credibilitatea s-ar duce de rapa.sau alta speta, acea a filmelor de razboi, care sunt violente prin definitie....
nu poti evita prezentarea violentei sub nici o forma in aceste doua cazuri, dar asta nu inseamna ca filmele respective au un continut nociv, ci doar definesc o serie de intamplari, de fapte, asa cum se intampla ele in realitate si mi s-ar parea mai periculos, de exemplu, sa ascunzi, sa "idilizezi" si sa prezinti asemenea tipuri umane sau conflicte armate, ca pe niste "mielusei" sau "serbari campenesti", gasindu-le pana si circumstante atenuante.
l-am intrebat special pe Windom ce parere are despre interzicerea "Portocalei Mecanice" si raspunsul lui mi se pare corect dar nu complet. Intr-adevar, societatea anilor 70,nu a fost pregatita sa accepte filmul lui Kubrick, a fost complet nonconformist si scandalos de violent in imagini.dar, care mare regizor n-a patit chestia asta, cel putin cu unul dintre filmele sale?
de fapt, atunci cand filmul ne prezinta ipostaze in care noi, oamenii,nu vrem sa recunoastem ca ne putem gasi, ne este de fapt rusine cu ele si cu nemernicia noastra, il criticam,il repudiem,il interzicem pe motiv de imoralitate.este ca o oglinda in care ne vedem adevarata fata de care nu ne place. aceasta fata, cuprinde si violenta, bineinteles. mai ales violenta, fiindca foarte putini sunt in stare sa si-o asume ca trasatura de caracter. iar ce-i care o fac, fie braveaza , fie accepta ca sunt bolnavi si din acest motiv, societatea nu-i accepta,ii izoleaza, devin periculosi dar si neintelesi...

Dar oare e normal/moral sa faci de fel un film despre asa ceva?
Mi-aduc aminte cu ocazia asta de o faza cu Cristi Puiu, intr-un interviu din aproprierea aparitiei Aurorei, care m-a darmat jos de soc. Cica: nu stiu cum gandeste un criminal si nici nu vreau sa stiu. Nu cred ca mi-am revenit nici acum. E pur si simplu socant. Pot exista lucruri care nu merita cunoscute?! :-/ Poa' sa fie originea si natura violentei umane unul din ele?

Nope. Orice merita cunoscut. Cit traim, invatzam, maica...
Si cum sa nu faci un film despre Eddie sau Teddy? Ce, ei nu merita atentie doar pentru ca au fost baieti rai? De ce au fost rai? Care e povestea lor? Cum a casapit-o pe aia?:-/ I want to know. I want to believe. The true is out there...

Windom,

Un contra-argument ar fi chiar sub nasul tau. :)
Cu intunericul e inutil sa te lupti direct.
Pur si simplu il ignori si aduci lumina. :D

De ce sa-l ignori? Promisiunile salasuiesc acolo.:D

P.S. Nu-i moral, da-i fain.

"perversule",zi asa!
orice sta in caracterul uman, trebuie cunoscut, indiferent ca ne face rau sau bine. altfel, ramanem ignoranti. si prefer sa fiu violata (doamne fereste!), decat ignoranta....