De ce nu ar putea fi poetica? Oricum nu ma refeream la scena cu ciocanul, desi e excelent executata (cadre excelente, privirile inexpresive ale dansatoarelor de pe fundal, modul in care Gosling strange ciocanul in mana filmat dintr-un unghi foarte bun, tensiunea scenei, starea lui Gosling la limita, gata sa explodeze, modul in care tremura) Legat de scene poetice violente, ai vazut Sympathy for Lady Vengeance?


Da, cadrele lungi sunt un mijloc de poezie vizuala, dar de sine statatoare nu sunt de ajuns. Li se mai adauga muzica, cadrele frumoase vizual si unghiul de filmare, slow-motionul care ajuta la iesirea din temporalitate, poate expresia personajelor surprinsa la un moment dat, integrarea eleganta a personajelor in mediu, modul in care curge camera, utilizarea luminii, uneori data si de profunzimea unei situatii (mai putin prezenta aici), uneori chiar indepartarea de realitate si inglobarea absurdului intr-un mod natural (ca in scena din lift), contrast intre elementele cadrului (Gosling activ, iar pe fundal inexpresivitatea dansatoarelor; la Tarkosvky in Nostalghia miscarea unui personaj in timp ce restul lumii e imobila). E un mod al imaginii de a curge natural indiferent de indepartarea de realitate.


Ma bucur ca te-ai prins. Inca o doza de profunzime asa cum ne-ai obisnuit. Iti dau un exercitiu pentru acasa, socoteste ce durata ar fi avut Watchmen fara utilizarea slow-motionului, ca vad ca ai o problema cu utilizarea lui in Drive, dar in filmul ala pseudofilozofic si extrem penibil uneori e perfect ok, chiar "fabulos".

sa nu te-auda cumva minimalistii, ca ei is de alta parere.:)

Doar atat ai citit? Ca altfel nu-mi explic cum de ai raspuns astfel :P

PS: Ai vazut Santantango? :D

Scena din final mi s-a parut poetica, pe cele violente nu le-am perceput ca poezie. Nu-mi amintesc nici macar o scena, din nici un film, nu asta neaparat, in care sa fi considerat violenta ca poetica. Am acceptat violenta in filme, (desi sint filme pe care refuz sa le vad tocmai pe considerente de violenta, chiar daca sint aclamate, dezbatute, controversate) atunci cind am inteles ca slujeste altui scop, dar nu, nu am reusit s-o vad poetica. Pentru mine asta ar fi echivalentul acceptarii unei deviatii sadice. Nu zic, poate scena cu ciocanul are de aratat ceva mai presus de violenta, dar ar fi, repet, pentru mine, inacceptabila ca poezie.

@ Liviu: De acord cu tine in privinta unghiurilor de filmare,a prins cateva interesante.Legat de integrarea "eleganta" a personajelor in mediu trebuie sa te contrazic.In scena cu ciocanul dansatoarele la bustul gol care privesc lipsite de interes si de emotii in timp ce un om primeste ciocane peste mana sunt orice numai elegante dupa umila mea parere.Acum despre scena din lift,m-am prins si eu de ideea ca timpul se opreste in timp ce se saruta cei 2 ,insa tot prefabricata si nenaturala mi se pare pentru ca filmul e alcatuit in proportie de 80-90% numai din set pieces.
Nu are ritm pentru a fi poetic dupa mine,insa iti respect analiza.E clara treaba cu vizualurile,dar e de ajuns?Lacunele dramatice si cele narative chiar nu conteaza?Tocmai din cauza asta mi s-a parut superficial, pentru ca nu acorda aceeasi atentie celor 2 elemente.

Am citit, of course. Tu sustii ca Drive poseda un stil aparte, o poezie sau arta vizuala, ca autorul are un anume simt estetic. Insa estetica unui film nu tine doar o anumita frumusete a imaginii, ca si cum ai face un stop cadru in scena cu ciocanul si totul arata cool, interesant, stylish, etc. Toate elementele ce compun imaginea unui film, decorurile, costumele, eclerajul, stilul in general, miscarile si unghiurile camerei, focalele, culoarea, montajul, la care putem adauga sunetul, muzica; toate acestea, oricat de frumoase, poetice, extraordinare ar fi in mod separat, ele nu dau valoare filmului decat daca conlucreaza pentru a da un sens comun filmului, daca sunt strans legate printr-o semnificatie de actiunea si evenimentele filmului, daca caracterizeaza un personaj sau anumite raporturi dintre personaje. In filmul noir, de exemplu, imaginea intunecata, umbrele, incaperile stramte, nu redau nu doar o atmosfera ci si starea de spirit a personajelor. Apartamenul din Le Samourai nu e intamplator auster, cu peretii inchisi la culoare, cu mobilier strict necesar. El "spune" ceva despre caracterul lui Jeff Costelo. Care e sensul constrastul dintre inexpresivitatea dansatoarelor si agitatia lui Gosling in scena cu ciocanul din Drive? De ce tot filmul, ca intreg, personajele se comporta normal psihologic, iar aici, in aceasta scena nu? Mi se pare o scapare. De asemenea in Drive mi s-au parut nepotrivite culorile imaginii. Prea deschise, prea calde, prea saturate. In Payback cu Mel Gibson, de exemplu, culorile sunt reci, spre albastru, dure, potrivite unei istorii cu impuscaturi si violenta. La fel muzica in Drive, total nepotrivita mi se pare, parca e pusa la intamplare: "hai sa punem niste muzica din anii 80!" si nimic mai mult. Kurasawa spunea ca muzica trebuie sa compenseze o scena, daca scena e una fara importanta, plictisitoare, dar necesara, el adauga mereu muzica in fundal. Daca scena e intensa, dimpotriva, renunta la muzica.
Eu nu zic acuma ca toti ar trebui sa realizeze filmele la fel, in stil clasic.
Poti incalca orice reguli atata timp cat rezultatul e unul interesant. Din pacate in Drive nu se vede. E opinia mea.

Nu.

Uite scena care mi se pare mie poetica. Ii prindem in cadru pe ea, un politist si criminalul mort cu o foarfeca in ceafa, mediul auster, personajele nu se misca, muzica de-a dreptul superba, camera se indeparteaza foarte usor de ei, se opreste si apoi politistul incepe sa scoata foarfeca, prim plan pe mana lui scotand foarte usor foarfeca si ajunge sa i se vada varful de pe care curge doua picaturi de sange.


Nu la ea ma refeream, am zis si mai sus. Scena aia e doar extrem de bine realizata.


Exemplul ti l-am dat la contrast, dar intr-adevar l-as fi dat si aici daca m-ai fi intrebat. Ce sa zic, e deja o diferenta de estetica,cel putin pana nu-mi zici si de ce nu ti se pare eleganta integrarea fetelor lor inexpresive alaturi de un Gosling vulcanic. Ti-am mai spus, renunta la ideea ca trebuiau sa reactioneze normal, aici e problema. A fost destul de clar ca nu s-a vrut a fi un film realist, puteam sa vad lucrul asta de pe luna. Pana Si Gosling a zis asta, daca nu si Refn.


Nu-i vorba numai de faptul ca timpul se opreste, ci de toata absurditatea scenei. E nenaturala pentru ca se vrea nenaturala si trebuie acceptata ca atare, ca o deviere de la realitate. La ce te referi prin set pieces?


Dar nu ma refeream la tot filmul, ci doar la cateva momente din film. E si greu ca un film sa fie poetic in intregime, lucrul asta cred ca l-am vazut doar la Tarkovsky si mai recent la Malick. Poate si la Tarr. Cu toate astea, acele momente de poezie, deviatia intentionata de la realitate si crearea unui fel de fantasy noir (poate e mai bine asa decat action, pentru ca intr-adevar nu prea e actiune), sunt exact elementele care il deosebesc de gen.


Care lacune dramatice? Mi se pare ca scenariul raspunde tuturor intrebarilor, doar ca nu e genul de film in care sa spuna ala micu': "din filmul asta am invatat ca...". E un film simplu, excelent realizat, cu emotii puternice (cel putin eu asa le-am simtit). E un film care se adreseaza simturilor si nu cerebralului.


E o arta vizuala in primul rand, deci dau valoare filmului chiar si de sine-statatoare (ca altfel n-ar avea lumea orgasm la ultima ineptie a lui Gaspar Noe, doar ca ala chiar n-are nici macar un strop de emotie). Si aici utilizarea acestor elemente nu e legata de actiunea si evenimentele filmului? Elementele din scena cu ciocanul tocmai asta fac, il pun intr-un prim plan pe un Gosling vulcanic, in contrast cu restul mediului si in contrast cu modul lui de a fi pana atunci. Tocmai asta fac acele scene, caracterizeaza personajul, scenele cu el conducand il surprind de cele mai multe ori intr-un mare calm, sunt filmate in asa fel incat sa arate acea stare de calm, de parca "toate lucrurile sunt la locul lor" pentru personaj, e intr-o stare feerica de zici ca s-a nascut la volan si acolo ii e locul lui. Scena din lift e un mare contrast intre calmul cu care o saruta, accentuat de slow-motion si melodie, si explozia imediata, accentuata de alta melodie, una mai bizara, cadrele care surprind foarte bine expresia lui Gosling intrat intr-o transa de violenta si pe cea a lui Mulligan, pur si simplu bulversata de explozia soferului. Pentru cea de-a doua parte a scenei ajuta foarte mult si modul cum se misca camera, iar apoi acel cadru cu spatele lui Gosling care se intoarce usor cu acea privire pierduta, maniacala. Am zis mai sus si de scena ciocanului. Si mai sunt scene de astea...


Cum poti sa sari la scena cu ciocanul si sa nu zici absolut nimic despre evident. La fel ca Jeff Costelo, Gosling traieste intr-un interior auster, o camera aproape goala, cu doar un pat, televizor, o masuta si un frigider, exact pe starea interioara a personajului, un lup singuratic, neatasat de lumea materiala (in concordanta cu fapta care urmeaza, pentru ca nu are nimic de pierdut). Dupa jaf isi lasa bagajul, se uita prin camera si iese, se duce in mediul in care se simte natural, adica la volan. Nu inteleg cum poti sa selectezi exact lucrul ala din Le Samourai si sa treci total cu vederea peste aceeasi chestie in filmul asta.


Explicat mai sus.


Pentru ca nu exista o astfel de situatie pana atunci.


Ti-am zis ca are un aer de fantasy, aici intervin si culorile, pentru ilustrarea actiunii undeva intre real si fantastic.


Clar noi doi avem gusturi diferite. Coloana sonora mi se pare foarte inspirata si foarte bine folosita. Uita-te din nou la scena de inceput, dupa jaf, cand Gosling conduce noaptea, iar melodia spune "I want to drive you through the night" (mai evident de atat se poate?), e in spiritul singuratatii lui Gosling (nu doar versul respectiv, ci melodia ca intreg), apoi "there's something inside you. it's hard to explain" foarte potrivit cu misterul personajului si chiar cu ce are sa urmeze, acel ceva care il transforma pe el intr-un erou. La "A real hero" exista versul cu "a real human being", ceva ce Gosling devine abia dupa contactul cu Mulligan si fiul ei. Pana atunci parea total lipsit de sentminet, absolut inexpresiv. Urmeaza melodia "Under your spell" cu versul "i don't eat, i don't sleep, i do nothing but think of you" in timp ce Gosling lucreaza singur, iar alaturi e Mulligan la petrecerea de revenire a sotului. Melodiile mi se par atat de evident puse incat trebuie sa vrei sa fii orb ca sa nu le observi. Si melodiile de fundal de care vorbeam mai sus sunt foarte bine puse, la scena liftului, a masacrului din camera, intrarea in scena cu ciocanul, cea din scena cu ciocanul, scena liftului, starea de dupa cand conduce prin oras si se intalneste cu Cranston. Nici nu mai trebuie sa zic de refolosirea din final a melodiei "A real hero".


Kurosawa greseste. Unu la mana ca un regizor bun nu face scene plictisitoare ca sa fie nevoit sa compenseze muzical, iar doi la mana ca muzica poate creste intensitatea oricarei scene, scotand astfel un efect si mai mare decat fara ea. Ca exemplu iti dau scena din Sympathy for lady vengeance ca ziceam mai sus de ea, dar mai ales cea din Oldboy ca tot sunt la Park. Muzica si vizualul nu se anuleaza si nu trebuie sa se compenseze, el ar trebui sa se insumeze, sa obtina un rezultat amplificat, iar regizorii cu adevarat buni asta fac.


Cadrele sunt extrem de lungi si imobile, dar au ceva poetic de multe ori. E un film mult mai minimalist decat ce fac romanii si cu toate astea e mult mai frumos.

@danonino - Vorbim cand mai cresti. Pana atunci stai la Star Wars, Transformers si Watchmen ca acolo te pricepi. Si ma refeream la asta:


Iar mersul ala pe jos in slow-motion chiar are un scop, spre deosebire de nea Snyder care-l foloseste doar stilistic. Poate te prinzi de unul singur.

LE:

Fun fact: folosirea melodiilor Hand Covers Bruise si Intriguing possibilities una dupa alta, ambele din The Social Network.

Pai ori e poetic, ori e cu ritm.:))

Biata femeie a crezut ca o sa vada NFS si s-a trezit cu o ''porcarie '' de arta. Rusine .Faceti domne filme sa le inteleaga poporu'

http://www.hollywoodreporter.com/new...gosling-245871

Ce treaba are unul cu celalalt?Prin ritm ma refer ca filmul e static si lipsit de cursivitate pe durata lui.La acelasi lucru ma refer si prin set pieces.
In mare parte a spus Mercutio ce gandesc intr-un mod mai elaborat decat sunt eu in stare sa spun:))
Legat de fete,mi-e imposibil sa vad ceva elegant la ele pentru ca nu au nici un rol decat sa stea tepene,puteau sa fie niste manechine in locul lor si aveau acelasi efect.Nu mi s-a parut sa imbunatateasca scena cu ceva
Lacune dramatice prin lipsa de comunicare sau expresivitate.Tu ai vazut emotii puternice,eu am vazut pesonaje unidimensionale.
Despre cele narative cred ca am fost destul de clar cand am pomenit de set pieces.Raman la parerea ca e superficial dar iti inteleg punctul de vedere.

Daca zici tu... (nu stiu exact ce zici, nu de alta, dar chiar nu ma intereseaza)


Cea mai tare faza e ca n-are absolut nimic de-a face cu rasismul.


Filmul e destul de static, dar tocmai asta e, staticul e de multe ori componenta a poeziei vizuale. Dar e vorba de un static care are cursivitate, o curgere lenta si naturala cum si filmul asta are in cea mai mare parte a sa. Deci e static, dar nu e deloc lipsit de cursivitate.

"Pentru" ala e treaba. Din ceea ce ai scris eu am dedus ca, pentru a fi poetic, un film trebuie sa aiba ritm. Iar teoria asta functioneaza doar in muzica clasica. In cazul unui film, poezia vine din interior iar ritmul din exterior. Dar nu mai insist, oricum sint off topic fiindca n-am vazut inca filmul...

Ma rog, totul e discutabil intr-o anumita masura. Eu ti-am dat niste exemple (ce mi-a venit intai in minte) care arata cum elementele unui film conlucreaza pentru a da o semnificatie, tu zici ca au valoare si de sine statatoare. Nu e atat de evident in film, trebuie studiata problema mai aprofundat. Vad ca tot pledezi pentru scena cu ciocanul (e ultima oara cand ma refer la ea). Spui ca exista un contrast, etc. In cinema exista ceea ce se numeste reaction shot. Atunci cind are loc ceva grav intr-un film se introduc scrute cadre cu reactia celor din jur. E foarte eficienta tehnica. Se cam abuza intr-o perioada pe la Hollywood de ea. In celebra noastra scena cu ciocanul, fetele acelea nu reactioneaza cand Gosling vrea sa-i opereze un glont in cap gangsterului. Daca intamplarea ar fi avut loc la Auschwitz si in loc de Gosling era ofiter SS ce se ocupa de un detinut, iar in jur soldati care nu reactionau, era cat se poate de normal. In cazul nostru nu. Dar hai sa spunem ca asa a vrut regizorul sa procedeze. A vrut sa ne transmita ca locul respectiv era un soi de Auschwitz. Nici asa nu merge. E in fapt un soi de violenta gratuita, ca si faza din lift, ca si cea cu furculita, ca si cea cand bossul ii taie mana cu briceagul mecanicului. Eu unul nu apreciez metodele astea. Imi bagi pe gat violenta gratuita indulcita, chipurile, cu imagini viu colorate si muzica agreabila. Thank you, but no thanks.

Simt ca nu mai trebuie sa comentez nimic despre film pentru ca tot ce gandesc eu,spui tu, dar mult mai profesional ,deci trebuie sa adaug un +1 pentru ca a pus punctul pe i Mercutio.Touché monsieur !

Nu, nu a vrut asta, nu a vrut sa-ti transmita nimic din trairile personajelor din jur. Ele sunt de forma, sunt un peisaj in spate, un tablou, de cate ori sa o zic: NU E REALITATE. M-am saturat sa tot repet, de acum nici nu mai raspund pe tema asta.


Nu vreau sa te jignesc, dar parca ai scos termenul dintr-un manual doar ca sa arati ca stii cinema. Ce relevanta are lucrul asta? De acum daca nu se foloseste tehnica respectiva nu mai e filmul bun? Esti obligat sa o folosesti? Uite aici li s-au aratat fetele tocmai invers, fara sa se vada o reactie pentru ca... citeste mai sus. La naiba, mi-a mai murit un neuron.


Am mai vorbit despre violenta ceva mai inainte. Dau un quote la ce am scris atunci:


Eu sunt adeptul cinemaului fara menajamente. Orice e nevoie ca sa transmita ceva trebuie pus pe ecran.

Pana la urma acest film e o chestie de gust. Argumente pro si contra vor tot exista in favoarea si defavoarea oricarui film de pe planeta asta, deci parerea mea e ca degeaba va contraziceti.
Plus ca nu pricep de ce e nevoie de exprimari de "ghettou" cand critici un film, decat daca poate iti doresti cu multa disperare sa atragi atentia... *yawn*...

Mie mi-a placut filmul, in ciuda unor pasaje cam lungi si fara rost.

Despre titlu: nu s-a gandit nimeni ca DRIVE nu inseamna numai "a conduce". Sincer nu cred ca se referea (numai) la a conduce o masina. Intelesurile sunt mult mai multe si mai adecvate actiunii filmului pana la urma: cruciada, curaj, determinare, hotarare, forta, efort, etc.

Binenteles ca l-am luat dintr-o carte, nu inventam roata acum, cinemaul nu se poate intelege doar asa, intuitiv. Si e cat se poate de relevant termenul in scena discutata. Autorul, vrand-nevarnd, ne transmite ceva prin reactia celor din jur la un eveniment, act, fapt dintr-un film. E ceva grav, amuzant, iesit din comun, normal: cei din jur ar trebui sa reactioneze corespunzator. In cazul nostru el ne transmite, prin reactia fetelor (sau lipsa ei), ca ce se intampla, actul de o violenta iesita din comun, e cat se poate de normal. Ceea ce nu-l face doar pe sofer "sarit de pe fix", ci pe toti ceilalti din jur care asista indiferenti. Suntem dintr-o data in alta lume? De ce spui ca nu e realitate? Of course ca nu-i, dar de la bun inceput, cu voiceover-ul si discursul cu 5 minute, cu ceasul legat de volan, cu urmarirea, cu povestea cu fata si toate celelalte, autorul construieste un personaj, vrea sa ne convinga prin aceste elemente realiste de istoria lui. Dintr-o data in scena cu ciocanul ar trebui s-o dam pe poezie, dupa cum spui tu. Anyway, fiecare cu ideea lui...A fost ultima interventie pe topicul acesta. No hard feelings please! :)

None taken. Si pentru mine a devenit cam obositoare discutia. Dar ca idee, poate intelegi mai bine stilul lui Refn si ce ziceam de absurditatea unor situatii: http://www.youtube.com/watch?v=18Wv6nm1Qvw Daca te uiti atent ai sa observi o scena cumva asemanatoare cu imaginea prostituatelor.

E un pic stanjenitor sa faci un offtopic dupa o rafala de comentarii la obiect si elaborate :"> dar vroiam sa zic referitor la poezia violentei in general: nici eu (ca si anaemona) n-as include (din ce tin minte) aici Lady V. ci mai degraba un Audition sau Oldboy (lungul plan secventa de pe coridor cu altercatia dintre erou si o armata intreaga de antagonisti si in care primul primeste un pumnal in spate). Asta ramanand in Asia. Ca in general, ce-a facut Tarantino in Kill Bill in materie de estetizare poetica a violentei, nu cred c-a deopasit sau o sa depaseasca cineva.

De fapt nu ai dreptate. Cum am văzut de o grămadă de ori The Social Network nu am simțit niciun moment că ar fi ceva similar. Și uitându-mă pe lista melodiilor de la Drive, văd că nu apar cele 2 piese menționate de tine.
Nu pot să cred decât că te-au deranjat prea mult ceilalți spectatori și de aia ți s-a părut că auzi altceva.

Erau pe o varianta care circula pe net. Sincer nici eu nu le-am observat in sala de cinema (si la fel, am ascultat de multe ori OST-ul TSN), dar ma gandeam ca poate chiar asta a fost, conditiile in care l-am vazut, dupa cum am si scris la inceput in topic. Am verificat pe soundtrack ieri si intr-adevar nu apar, dar am uitat de mesajul asta. Imi cer scuze pentru greseala.

LE: Cautai ceva pe net si am dat peste ideea ca ar fi vorba de un workprint, iar in versiunea finala ar fi scoasa. Hmm, posibil...

Cam așa pare.Chiar am găsit și o discuție pe imdb despre asta.
http://www.imdb.com/title/tt0780504/...flat/188903427

SUNT UNELE SPOILERE MAI INCOLO

Mie mi-a placut Drive la nebunie.Nu numai pentru ca Refn e unul dintre regizorii mei preferati,dar aici(in capodopera sa) stilizeaza violenta intr-un fel foarte similar lui Tarantino(si dupa parerea mea o face chiar mai bine).De exemplu.In Reservoir Dogs,Michael Madsen leaga un politist de un scaun si il tortureaza in timp ce la radio se aude "Stuck In The Middle With You" o melodie romantica de dans.Ce scena seamana cu asta?Scena in care Soferul intra cu masina in Nino si apoi il omoara.Ce fel de muzica este in background?O piesa de Riz Ortolani,numita "Oh,My Love".

De asemenea,am fost surprins sa aflu ca Refn este dislexic si daltonist(dar poate vedea culori puternice,cum ar fi rozul strident din titlul filmului),deoarece pana acum si-a scris majoritatea scenariilor singur si Drive mi s-a parut sa fie si un deliciu vizual[anul asta la capitolul vizual stau sus Drive,Melancholia,Pina si Silent Souls(aici vorbim de frumusete estetica,nu neaparat de subiectul filmului)].

Intr-adevar, un an foarte bun la capitolul vizual, adica estetica vizuala, nu efecte speciale de genul Transformers, Avatar etc. Eu n-am vazut Silent Souls, dar la lista asta adaug ToL care e de departe primul (si nu doar pe anul asta) si foarte probabil The Turin Horse (inca n-am citit ce a scris Chambord, astept sa vad filmul).

:)) Uau, nu ma asteptam sa fiu atat de "influential" incat sa se fereasca lumea sa citeasca ce am zis despre un film de teama sa nu le afecteze propria receptare.

Acu serios, trebuie neaparat sa citesti imediat ce am scris despre TH. Toti care au citit mi-au zis ca viata li s-a schimbat total in bine. Au inceput sa curga in valuri peste ei: bani, femei, masini bazate ...

:)) Asa fac legat de orice film, nu vreau sa citesc nimic despre el pentru ca pot fi scapate usor spoilere. Prefer sa stiu doar un mic sinopsis si eventual ce receptie a avut :P

De inceput chiar incepe ca un drive-game: mood, setting, culori, lumini, muzica, perspectiva si bineinteles condusul in sine sunt coborate (downloadate ?) dintr-un NFS altoit cu GTA. Daca era dupa primele 15 minute cu siguranta respectabila doamna de mai sus nu si-ar fi cerut niciodata banii inapoi. Dar apoi incep sa (nu) se (mai) intample niste chestii si apare un nene care o zice pe sleau: "Dom'le ... eu am fost producator de film la viata mea, faceam filme de actiune, sexy, de astea, prin anii 80, some called 'em european, i thought they were shit !" Pai zi asa nene ! Copy-paste din primul rand de mai sus, alea cu "mood, setting, ..." si inlocuiti NFS cu "filme actiune anii 80" si GTA cu "european". Deci avem un film din 2011 imbracat in hainele cu care tac-su mergea la discoteca in anii 80. Buun. Un film self-aware, care iti vinde exact ce era in pliant. Si esenta (suc) si pulp (pulpa). Pe ce te bazezi ? Timing. Momentele cand Driver sta cu scobitoarea in gura si asteapta ca un motan cu unghiile scoase (si cu manusile scartzaind si ochii pe ceasul legat de volan care seteaza ritmul cardiac al spectatorului) sunt la fel de masurate ca cele in care baga in viteza si ii da batai. Fiecare cuvant intre el si Irene e precedat de o tacere. 2 timpi silence 1 timp zambet 1 timp vorba. Carey. Cand intra ea in scena parca iese soarele. Ajuta si tenul deschis si culoarea parului dar e ceva mai mult, o lumina pe care o emana. In timpul asta Driver e din ce in ce mai intunecat. Cadrul din lift cu scorpionul de pe geaca tremurand, parca trezit la viata, parca extinzandu-si membrele asupra lui. Din pacate intre timp filmul o virase catre tarantinism = retribution with blood buckets. Si asa dragii mosului monstrulica zis Anii 90 l-a papat pe Fat-Frumos zis anii 80. Si-am incalecat p'o sa ...

8 / 10 (bun)

Azi l-am ratat la mustata .Am plecat mai devreme si din cauza RATB-ului :(( am intirziat cu 20 minute si nu am mai intrat.Eram inghesuit in autobuz si eram spume de nervi .Pe un traseu pe care faceam 15 -20 minute am facut 50 de minute Ma gindeam sa ma duc la sofer si sa-l amenint cu un deget in buzunar si sa-i zbier :DRRIIIIVEEEEEEE .Nu era vina lui si m-am resemnat . Am ratat si L'humanité la care s-a dus un prieten .X(

Come ooon it was just one blood bucket nu ca la Tarantino cu remorca. Plus ca scenele mai greu de privit au fost redate cu un oarecare respect fata de spectatorii sensibili, in sensul ca actele violente au fost aratate fugitiv, aici ma refer in special la scena din lift unde driverul sta cu spatele si loviturile sunt mai mult sugerate decat aratate sub lupa.
La metafora cu scorpionul care se trezeste la viata am zambit malitios si-mi venea sa strig "it's alive, it'a aliiive!" >:) Blondina, o victima colaterala, trebuia cumva indepartata de lumea aia rea (si mafioata >:P) asa ca driverul a ales sa-si arate adevarata natura tocmai ca ea sa fuga cat o tineau picioarele.... poate si soferul autobuzului trebuia speriat cumva ca bremen sa ajunga la timp la film :))

Aa, aia din lift a fost parfum. Preferata mea e aia cand moshu mafiotu ia din senin o furculita si i-o baga lu ala cu treningu in ochi. Dupa care mai baga si cutzitu de vreo 5 ori ca sa fie toate tacamurile la masa. Mai lipsea sa-i dea si o farfurie de cap si un polonic dupa ceafa. Dar nu va luati dupa mine ca nu sunt de incredere la faze de astea (am o boala pe 2 categorii de filme: alea cu mafioti si alea cu box. Cand tre sa vad filme din gama asta tre sa ma sedez inainte. Si nu din cauza violentei. No sir. Din cauza ca toate vin la pachet cu valiza lor de trucuri fumate, printre care si setul de bucatarie de mai sus)

Dar problema majora a filmului e alta. Adica o aduci pe Miss C. Hendricks in film si o tii doar 5 minute si pe deasupra imbracata cu 4 bluze, 3 geci si 2 paltoane si incheiata pana in gat si la toti nasturii ?!?! :-O Ca si cum ti-ai cumpara o sticla de Dom Perignon doar pentru ca iti trebuie o sticla sa pui suc de rosii in ea. Pfff. #-o

In Cahiers du cinema pe octombrie, cronica la Drive se numeste Road to nowhere.
Printre altele se spune ca Refn a fost prea usor comparat cu Kubrick si ca intarzie sa disipeze linia ce separa o mare promisiune de o simpla speranta.

Ar fi fost mai interesant ceva despre film, nu chestii generale, adica niste argumente la ce ai scris aici. Daca ai timp poate le poti pune si pe alea :P

M-a nedumerit un pic finalul. Filmul trebuia sa se incheie cu mecla lui Ryan Gosling in rigor mortis. Ar fi fost un final demn de restul filmului. Dar baiatul clipeste... Fuck, mi-am zis, dar, treaca-mearga, hai ca tot isi da duhul... Apoi isi misca mina, porneste... Fuck again... Apoi o arata pe gagica in fata usii si imi zic: Oh, Jesus, daca asta iese de acolo si sar unul in bratele celuilalt, m-am si lepadat pe vecie de nenea Refn asta. Din fericire nu s-a intimplat asta.#:-S Si totusi, trebuia neaparat ca omul sa moara in...exercitiul functiunii?:-? Ori, doamne feri, sa NU moara? Nici nu vreau sa-mi imaginez asta...
Oricum, mi-a placut filmul. Singurul lucru prin care m-a impresionat Ryan pina acum a fost faptul ca i-a tras-o lui Scarlett. Dar uite ca stie sa faca si altceva.=D> Bravos! Totusi, pentru mine, Albert Brooks e omul zilei, face un rol fenomenal. Pacat ca Bryan Cranston nu e folosit la potential maxim. Carey e molia pe care o stim, noua Gwyneth Paltrow, material de laba pentru profesorii universitari. M-am si intrebat, dupa primele 30 de minute, what's all the big fuss about? Filmul parea de o banalitate inspaimintatoare (plod mexican for christ sake??? Bring on the violins!!!). Apoi, din fericire, isi revine...
Nu l-as compara cu Tarantino, actiunea aici implodeaza, nu explodeaza. Mai degraba, cu The Limey al lui Soderbergh, ori chiar cu No Country For Old Men, din anumite puncte de vedere. Reținerea e punctul forte, si nu doar in jocul actoricesc. Un exemplu foarte bun e secventa accidentului ce pune capat acelei urmariri. Exceptional regizat momentul, chapeau! Iar pe coloana sonora, Badalamenti??? La inceput mi s-a parut putin lame si aceasta, cu versurile alea care ne baga pe git trairile personajelor, insa apoi își intra maestrul în mînă și ne oferă ceea ce știe el mai bine să creeze – mood. Acordurile alea, neîntrerupte de editing, ce continuă să ne învăluie pe parcursul mai multor scene, au impactul scontat.
All in all, o surpriza extrem de plăcută, minus Carey (nu zic ca-i actrita slaba, pur si simplu nu o suport) si finalul ala (relativ) ratat.

:)) :-bd

Si mie mi s-a parut povestea apa de ploaie, dar Gosling... jesuschristallmighty ce rol si ce personaj. Si el salveaza filmul precum o gaura neagra, curband in jurul lui spatiu, timp, lumina, si eclipsand tot. Nu stiu exact unde m-a atins, da' m-a socat acest achievement al filmului. Scenele cu liftul, cu ciocanul, cu altoirea lui Hendricks, sunt fenomenale. La fel cea in care trece cu masina printr-o parcare nocturna pe langa doi cocalari fiorosi si el ii priveste insistent si provocator, parca rugandu-i sa-i de ocazia sa-i joace-n pricioare, rulata cu incetinitorul. Incetinitorul e o bila alba babana a filmului, din pdv-ul meu. Si inca mi s-a parut underused. (de fapt slowmotion-ul mi se pare grotesc de insuficient exploatat in general, in cinemaul de azi.)

Tabloul asta trebuia sa dureze macar vreo 2 minute, nu cateva secunde, ca sa pot absorb incredibila tensiune pe care-o emana:



LE: Cred ca, de fapt, ce-mi place la ce face Gosling aici, e discrepanta dintre aparenta si esenta. Are o fata cumva copilaroasa si e si cam slabanog, insa cata ferocitate mocneste inauntru...



.

Clar nu l-ai vazut in Crazy,stupid,love.Numai slabanog nu e.:))
Pe mine nu m-a dat asa pe spate rolul lui pentru ca,dupa cum am zis in comentariile trecute din topic,joaca in acelasi fel ca si in Lars and the real girl,doar ca are cojones aici.

Iar incepem cu caltabosii?! :))

Clar l-am vazut in CSL! Am depus si marturie scrisa pe undeva despre asta. Dar: (trecand pe langa faptul ca era photoshopat acolo ) e drept, tipul are pachetele bine cristalizate, insa nu are masa. Asa-mi pare mie. Compara-l cu Bruce Wayne-ul luI Bale sau cu Jason Bourne-ul lui Damon, sau cu Bond-ul lui Craig. Gosling e inca necopt pe langa astia, inca un pustan.
Cat despre acting, nu l-am vazut in "Lars", dar ce-mi place mult aici e taciturnitatea aia extrema si vizavi de faptul ca are coaie, tot din asta reiese din pdv-ul meu si nu la scenele in care... e lasat sa fie-n largul lui :)) (in speta liftul), daca tu pe-astea le-ai avut in vedere. Eu ma gandesc mai repede la cea in care face cunostina cu personajul lui Brooks, cea in care face cunostinta cu barbaxo lui Carey si acesta il suspecteaza sa nu cumva sa-si facut damnlaua cu muierea lui si se da de ceasul mortii sa-l intimideze, insa driver-ul afiseaza un calm infinit si chiar si un rictus dispretuitor. Acolo-mi place mie cel mai mult.

Nu inteleg de ce trebuie sa aiba toti "masa" ca sa fie luati in serios.Omu' e destul de bine facut si suspectez ca are un metabolism rapid,lucru care-l face sa arate asa de "ripped" pentru il stiu de cand juca in Young Hercules si era slab de pe atunci.Bale a trebuit sa se ingrase dupa ce-a terminat The machinist si a facut-o cu inghetata,gogosi si pizza.Ajunsese la vreo 80 si ceva de kg si cand l-a vazut Nolan i-a zis sa mai dea jos cateva.Practic,Bale a trecut prin atatea schimbari fizice severe de-a lungul carierei de actor ca ar putea sa devina nutritionist =)) La fel pot spune si despre Damon care in ultimii ani jongleaza rolurile care-i cer sa se ingrase sau sa puna masa musculara.Citisem un interviu cu Gosling acum vreo 2 luni in Total Film parca, unde l-au intrebat care e rolul lui preferat si a spus ca cel din Lars and the real girl,rol pe care a vrut sa-l emuleze in Drive pentru ca doar ce terminase filmarile la Blue Valentine si i se acrise de atatea dialoguri.Legat de scenele mentionate de tine,acolo se vede ca e genul calm care nu se lasa intimidat de nimic,parca aduce un pic cu Clint Eastwood prin lipsa comunicarii, doar ca e ceva mai rafinat dar nu se sfieste sa calce pe acceleratie daca e nevoie.Genul asta de persoane sunt foarte imprevizibile pentru ca nu-si arata emotiile.

Clint Eastwood are o figura foarte expresiva, mult mai sugestiva decat vorbirea lui. De aceea isi limiteaza dialogurile la minim. E cel mai bun atunci cand trebuie sa deducem ce gandeste in timp ce camera il urmareste de aproape.
Pe de alta parte tipul din Drive are o fata de copil, in neconcordanta cu faptele lui de violenta. E neconvingator pentru mine cu zambetul acela imobil, sub forma de felie de pepene, asteptand cateva secunde pana sa dea un raspuns, ca si cum ii trebuie ceva mai mult timp decat unui om normal sa proceseze ce i s-a comunicat. Desi la inceput, in scena urmarii, e prezentat ca fiind iute in miscari si decizii. Alta nepotrivire.

Filmu' e f. tare, "un basm cavaleresc postmodern" - cum bine zice I. Birsan!

Tocmai atunci cand asteapta cateva secunde sa raspunda sau scenele acelea lungi in care nu se intampla nimic mi s-au parut mie fortate si ca incearca sa fie prea art house doar de dragul de a parea pretentios pe ecran.Referitor de Eastwood ma limitez doar la comunicare pentru ca asa cum ai spus si tu, nu are expresivitatea lui,rautatea din priviri.Tot in acelasi articol mai spune:" I also thought a lot about Prince in Purple Rain, and Alain Delon in Le Samourai. In some way the character was an amalgamation of the all the heroes in all the movies that Nicolas had seen."
Deci chiar daca pe asta s-au axat, nu inseamna neaparat ca le-a si reusit.

Va rog frumos, inca o data, nu mai citati tot carnatul :) Nu e atat de greu sa scoti o parte din citat daca nu e nevoie de ea.

Gata boss,promit ca nu mai fac:P

Sintagma "babyface killer" nu-ti spune nimic? B-)

Ba da. Era porecla lui Ole Gunnar Solskjær. :|

Asta ma gandeam sa zic si eu mai devreme.=)) A fost primul lucru care mi-a trecut prin minte cand am citit ce-a scris Federico.

L-am vazut si eu ieri sa ma declar foarte multumit minus finalul .Coloana sonora de zile mari ,zimbetul in coltul gurii afisat de R.G.,imaginile metalizate ,ceasurile alea de pe bord .Intra in mod clar in top 5 pe 2011 alaturi de ''Corcodusul vietii '' si ''Melancolista'' .
Am cumparat bilet cu 3 minute inainte sa inceapa filmul.Scria acolo (la cinema Europa) ca trebuie sa fie 2 cumparatori pentru ca filmul sa ruleze.Ma panicasem ca nu mai vedeam alt ''fraier'' dar doamna de la casa m-a asigurat ca mai cumparase o tipa bilet. :-/ O fi cumparat dar eu n-am vazut-o in sala:-/ .Eram singurel in ditamai sala si incercam un sentiment ciudat de parca eram in arhiva unui fost cinema si dadusem peste niste filme compromitatoare .Stiti ceva gen :8 mm sau Tesis. Dadusem de fapt peste ''Drive '' care chiar era compromitator .;) 9/10

I knew that. :P
Dar nu cred(eam) ca s-a inventat special pentru el.
Sau da? :-?

Pentru mine e de departe cel mai bun film al anului... din pacate nu e pentru publicul larg si probabil nu va fi inteles si gustat de fanii Transformers, Twilight, Harry Potter, Avatar etc :)


Completare (pentru cei care s-au plans de final): mie mi se pare ok finalul, cu (anti)eroul care supravietuieste. Consolideaza impresia usor suprarealista de personaj din alta lume pe care si-o construieste treptat de-a lungul filmului, de erou mitic care apare si dispare de la un oras la altul, afisand o incredere in sine vecina cu nebunia. Pe parcursul fillmului, tipul nu-si face nici un back-up plan... daca undeva e o problema, el pur si simplu se duce si rezolva :)) Mai cred ca aspectul mitologic al personajului principal e sugerat subtil si de versurile soundtrack-ului, prin contradictie ("a real human being" - ceva ce tipul nostru nu prea e, dar poate ar vrea sa fie).

Inca o chestie: mi s-ar fi parut mai stereotip finalul daca murea. Ar fi fost un final oarecum previzibil si nu asa de tragic, cred eu. Ceea e cu adevarat tragic e ca a supravietuit, dar fara fata. Pentru el probabil a fost clar ca a pierdut-o pentru totdeauna dupa scena din lift (momentul in care se inchide usa glisanta e simbolic in acest sens), dar adevarata tragedie este ca ea l-ar fi acceptat probabil chiar si asa, pentru ca se duce sa-i bata la usa, dar el nu are de unde sa stie, a plecat deja. Asta mi se pare mai tragic decat daca ar fi murit si lucrurile ar fi fost clare.

de curand am dat peste acest blog de film (salut, dooma :"> )

http://nilesfilmfiles.blogspot.com/2...oes-drive.html

e complet inedit si (dar sa ne oprim aici cu paralela)...

Dupa cum observati la o aruncatura de ochi e destul de urias de ce pune tipul pe masa iar lectura eseului cere oleaca de rabdare. E cineva dispus sa discutam anumite chestii din el? Nimic ambitios, nu va speriati, in principiu ma intereseaza un simplu da sau nu fata de anumite teze pe care le ridica la fileu individul, si daca aveti chef si niste argumente eventual (dar doar daca aveti chef). Pe mine m-a socat profunzimea viziunii autorului, Rob Ager e mic copil pe langa el. Aproape ca e pe cale sa-mi schimbe modul cum privesc cinemaul, pe anumite planuri. Ce ziceti?

Hai ca n-am ce face si mai vin cu o idee. Pentru fanii filmului: vreti sa facem o lista cu "100" (cate-om gasi, nu e musai o norma fixa) de micro-chestii preferate din estetica filmului. Ideal ar sa fie cat mai subtile posibil pentru ca probabilitatea de a impartasi o observatie noua celorlalti sa fie cat mai ridicata. E si important, nu e un joc gratuit idiot, prilejul pentru a cunoaste filmul pana in cele mai obscure unghiuri dar si ca exercitiu de testare a ascutimii perceptiei. Haide, nu fiti bulangii! :D
Dau eu startul:

1. Imi place, la cele doua jafuri in care il vedem actionand pe driver, momentele in care le deschide usa in intampinare complicilor care se intorc cu prada, si imi place si tracking-ul oblic ascendent si ofensiv al camerei catre chipul sau. actiunea asta a driverului e un detaliu care aduce o nota foarte apasata de realism scenei, mi se pare mie. Miscare camerei... e doar estetica, nu cred ca am ce explica.

2. Imi place cum devine un motiv, aparand in doua ocazii, faptul ca unul din cei doi perpetratori ai jafului ramane in urma de fiecare data, si este asteptat febril si cu sufletul la gura de partenerii sai. De asemenea faptul ca prima lovitura o anticipa, sub aspectul acesta, pe ultima, cred contribuie subliminal la sporirea pregnantei impactului emotional la urmatoare.

3. Imi place - oh, boy, o ador pe-asta - cadrul care surprinde rezolutia ambuscadei din camera de hotel, cu chipul driverului aproape exhaustiv inrosit de sange, cu ochii stupefiati de socul incercarii, cum protrude din penumbra unui perete inspre zona de close-up a camerei (de filmat) stationand cateva clipe si apoi retragandu-se la loc, totul captat in ralenti.

4. Tot in aceasta locatie (camera de hotel) imi place cum dupa ce o plesneste peste fata pe tipa tradatoare si o lipeste de saltea, ii acopera gura cu o mana inmanusata si cu indexul erect al celeilate tintuind-o amenintator de la distanta si - acum vine parte care-mi place - in procesul amenintarilor verbale scoate si replica (stati sa ma uit ca s-o citez exact! :P ... n-am gasit, bag de la mine): from now on every word that comes out of your mouth is the truth or else I'm gonna hurt you. "I'm gonna hurt you"-ul ala e de o subtilitate si un eufemism care denota un self-confidence de cote zenitale + foarte foarte puternica senzatia de naturalete si realism. (O scena asemanatoare exista si in filmul "The Town" - am si mentionat asta pe topicul aferent la vremea aferenta - : cica "we're gonna hurt some people" si apoi le ravagiaza domicilui si le devasteaza trupurile de-a binelea. E pe principiul "cainele care musca (rau) nu latra". B-) Un alt moment din aceeasi categorie e cel din "The Godfather" cand Tom ii "plateste o vizita" (sic!) producatorului de filme pentru a-i impune o decizie, si la fel, diplomatia si eleganta amenintarilor lui sunt ingrozitoare... mai ales dupa ce ajungem sa realizam de ce se va dovedi a fi in stare sa faca pentru a-si atinge scopul). Oops, am cam deviat de la traseu, sorry. Dar o sa supravietuiti voi cumva, nu?

5. Cadrul din finalul urmarii de dupa atacul de la amanet cu masina adversarilor rasturnadu-se la tentativa de viraj, filmat prin fereastra dorsala a autoturismului driverului, din nou in ralenti.

6. Inapoi in camera de hotel asaltata: actiunea de a blocare a usii prin intermediul saltelei. Reactia instinctuala, improvizationala si disperata, dar si ideea in sine a masurii de auto-aparare- au o tusa de jalnic, patetic si penibil - wich is exactly what REALITY is all about!! Foarte tare.

7. "Sorry, wrong floor" - more than you could possibly imagine, pal. :(

8... va urma!