Eu sunt dezamagit si sincer socat de rezultatul votului. Consider ca cel mai bun film de pana acum din turneu, a pierdut la cel mai prost de pana acum. Daca ar fi pierdut la un film ca Faces sau la Im lauf de zeit, nu as fi fost de acord, dar as fi inteles macar partial de ce s-a votat pentru ele. Dar la Calendar nu inteleg. Nu ajuta nici faptul ca deocamdata nimeni din cei care au votat cu Calendar nu a gasit de cuvinta sa duca o conversatie despre el pana la capat. Si asta mi se pare chiar si mai dezamagitor decat rezultatul votului. :|

Nu inteleg la ce te referi aici. Spre deosebire de Love Letter e un film mai deschis, despre care interpretarile pot varia, asa ca inevitabil apar mai multe piste, dar chiar nu inteleg ce vrei sa spui despre conversatiile duse pana la capat. Ce inseamna asta? Cum arata o conversatie dusa pana la capat? Fata de nemultumirile tale ti s-a raspuns si nu doar de catre o singura persoana. Poate tie nu ti s-a parut satisfacator raspunsul, dar cel putin sa spui despre film ca e ilogic din punct de vedere structural mi se pare exagerat. Poate ai dreptate sau poate esti prea incapatanat si tratezi superficial filmul lui Egoyan, poate noi facem acelasi lucru cu cel al lui Iwai. Discutiile pot continua oricum...

Cat despre rezultat... asta e, trebuie acceptat. Nu putem avea toti aceeasi parere, oricat de clar ni s-ar parea unora sau altora ca balanta inclina intr-o anumita parte.

De exemplu, ce mi s-a raspuns la intrebarile astea? Care apropo nu erau "nemultumiri", ci intrebari relevante si la obiect.

Twinsen, eu ti-am raspuns la o intrebare direct :) (Daca fotograful si traducatoarea sunt apropiati de ce nu se vede deloc asta cand filmeaza impreuna?) si la altele indirect, zic eu, numai ca acum nu ma apuc sa scotocesc sa-ti spun exact care ar fi respectivele raspunsuri. Apropos de intrebarea asta, as putea sa te intreb si eu legat de Love letter, daca e sa analizam logic filmul: Daca Itzuki (M) o iubea pe Itzuki (F) de ce se logodeste cu Hiroko in loc sa o caute, ca adult, pe cea pe care o iubea cu adevarat? Evident, filmul nu ar mai fi existat, asa cum nici Calendarul n-ar mai fi existat daca s-ar fi vazut ca cei doi soti sint apropiati :)

In legatura cu rezultatul votului, crede-ma ca nu e mai putin socant faptul ca Rosselini a fost descalificat in prima runda, chiar daca cel care a facut-o a fost Kiarostami. Eu n-am vazut Paisa, imi propun sa-l vad cit de curind (luni de zile ar putea insemna asta :) ) dar am vazut Rome, citta aperta, tot din trilogia de razboi, si este un film pe care-l recomand oricarui cinefil. O descalificare in turneul asta nu stirbeste nimic din valoarea regizorilor din joc. Eu cred ca multi dintre noi vom continua sa exploram regizorii pe care nu-i cunosteam deloc sau prea putin si nu vad de ce nu s-ar continua discutiile la filmele care n-au avut sansa sa participe in concurs in alte topice, deschise special pentru asta.

Sper sa-ti placa urmatorul film al lui Egoyan, nici eu nu l-am vazut inca, dar e clar diferit de Calendar. :)

Pentru ca nici unul dintre ei nu mai era acelasi din adolescenta. Ceea ce incerca de fapt era sa retraiasca o dragoste la fel ca cea de atunci, ceea ce de fapt nu mai e posibil.
Evident ca vom continua sa exploram regizorii, asta e unul din scopurile turneului. Dar e mult mai placut cand poti discuta cu argumente despre film si interlocutorii nu iti ignora intrebarile. Apropo, tu esti deocamdata singura persoana cu care am avut o discutie despre Calendar, dar nu ai facut parte dintre cei care au votat pentru el.

Cat despre alte filme a lui Iwai care nu vor participa la concurs, la cei care sunt atrasi de filme de arta complexe le recomand All About Lily Chou Chou, iar cei carora le-a placut latura romantica din Love Letter ar trebui sa incerce Hana And Alice sau April Story. Swallowtail Butterfly e o capodopera si merita vazut de oricine.

Pai vorba lui Mercutio, depinde si cum l-o fi facut, nu doar temele abordate.
Uite ca m-am uitat pe imdb la Shunji Iwai si imi dau seama ca am mai vazut ceva de el inainte: "vignetta" din New York, I love you. Din ce imi amintesc eu (vag, nu mai stiu toate detaliile si nu o sa il revad acum ca nu m-a impresionat prima data) si acolo era vorba tot despre alienare si singuratate, dar nu cu Cameron Diaz, cu Orlando Bloom.
Si acolo dom' regizor vrea sa ne spuna ca un personaj are mari framantari interioare si cum ne spune chestia asta? Aratandu-l pe Orlando Bloom citind mereu Dostoievski, sa se vada clar ca are framantari interioare mari. Subtil. ;)

Adica n-am si eu dreptul sa-mi dau cu parerea pe peticul meu de comment?
No point at all. Doar inca o parere despre un film spusa de un programator. That makes two of us. :D :P :D


Acum sunt eu putin rautacios ca tu cunosti cel mai bine filmele lui Iwai si eu am o perspectiva deformata. Dar din ce am vazut eu (un lung metraj si un scurt metraj) nu mi se pare un regizor foarte subtil, nu sunt de acord cu tine in privinta asta.
O sa incerc sa vad All About Lily Chou Chou.
Eu am incheiat discutia pe subiectul asta.

Si ca sa glumim un pic:
Stiu ca esti un pic dezamagit ca votul meu fiind ultimul a inclinat balanta spre Egoyan si ti-a eliminat favoritul din turneu, dar uite ai ocazia sa te "razbuni" chiar saptamana asta cand concureaza Tsai Ming Liang, asiaticul proupus de mine.
Da cu el de pamanat!. :D Calca-l in picioare! :D Desfiinteaza-l! :D

de ce au barbatii tendinta de a transforma orice competitie intr-un meci (de fotbal) cu miza?
uite un exemplu de nume si masculin si feminin: GABI POPESCU. exista unisex si la nume,nu numai la imbracaminte...

Hai mai ca am zis-o ca gluma, nu serios. :D
Da GABI POPESCU e unisex, deci se poate. Si mai joaca si meciuri de fotbal. :D

Filmul urmareste o structura logica, n-ai cum sa negi lucrul asta. Exista prezent si trecut, iar legatura intre ele e realizata prin intermediul calendarului de deasupra telefonului, ca un fel de poarta a timpului. In trecut e prezentata destramarea relatiei celor doi si infiriparea alteia, toate astea in timp ce este realizat acel calendar. In prezent asistam la niste cine "romantice" aranjate, necesare radiografierii relatiei lor.

Din punct de vedere emotional e subiectiv, ca intotdeauna. Nu poti spune ca n-are sens emotional, nu stiu daca poti defini notiunea asta, iar daca ai putea ar fi tot o definitie subiectiva, care sa tina de tine, nu neaparat si de altii. Pe mine emotional m-a impresionat prin imaginile frumoase, pe altii prin ideea de instrainare de propria patrie dupa cum s-a spus, iar pe unii poate chiar i-a emotionat relatia ratata. Doar pentru ca nu te-a atins pe tine nu inseamna ca n-are sens emotional. Personal nu m-a impresionat foarte mult emotional nici Love Letter, iar filmul respectiv chiar pe asta pare sa se bazeze, nu e deloc un film rece precum Calendar, care nu-i de asa natura incat sa cearseasca un raspuns emotional din partea spectatorului.


Sincer, daca ai fi fost cu adevarat atent la film nici n-ai mai fi pus intrebarea asta. Se observa foarte usor ca relatia lor deja se racise. Noi suntem martori la ruptura definitiva, cumva asemanator cu ceea ce vedem in Blue Valentine. Ca sa putem constientiza stadiul relatiei lor ni se dau acele telefoane de la fosta sotie destul de devreme in film. Mai suntem dusi si in prezent pentru chestia asta. Trecutul e locul unde are loc ruptura, prezentul e locul in care se face radiografia ei.


Probabil un om obsedat, care a suferit o trauma peste care nu poate trece. E clar ca personajul principal e obsedat de modul in care a putut lasa relatia sa se destrame. Cred ca sansele pentru asa ceva sunt asemanatoare cu sansele ca doua persoane cu exact acelasi nume sa fie barbat si femeie si sa locuiasca in aceeasi zona, astfel incat scrisorile trimise pe o adresa sa ajunga la o alta adresa (dupa cum explica in film, si dupa realitate, daca adresa nu e corecta scrisoare nu e trimisa). Se adauga la toate astea sansele ca asa-zisele personaje sa fie in aceeasi clasa, iar ca dupa ce sotul va muri, sotia acestuia sa trimita scrisori decedatului si sa primeasca raspuns de la alta persoana cu acelasi nume, de sex opus, care il mai si cunoastea pe decedat. Acum ca ma gandesc mai bine, cred ca sansele sunt mult in favoarea ideei din Calendar din punct de vedere al realismului. Dupa cum tu insuti ai zis, un film nu trebuie sa fie neaparat realist, dar nu vad de ce lucrul asta s-ar aplica doar filmului japonez, dar nu si celuilalt.


Dupa cum s-a putut observa si in acest topic, nu e chiar usor sa realizezi scopul acelei scene. Eu am realizat abia pe la a treia sau a patra scena de acest tip ca totul e aranjat. Pe langa asta scena repetata arata obsesia personajului principal, incapacitatea de a trece peste o greseala persoanala foarte grava. E folosita de asemenea si ca mijloc de ajutor pentru scenele din trecut, explica ce s-a intamplat atunci sau, dupa cum am spus mai sus, prezentul e timpul in care are loc radiografierea trecutului. Tot prin repetarea acelor scene observam modul in care cameramanul trateaza experientele respective, fiind inca incapabil sa inteleaga ca e vina sa. Chestia asta poate fi trasa usor inspre realiatate, multe persoane vazand lucrurile doar dintr-o anumita perspectiva, avand impresia ca altii sunt vinovati pentru propriile greseli.


Aceasta raceala a discutiei, realizata prin nevoia de traducere a fiecarei fraze in ciuda banaliatii ei, creaza distanta dintre cameraman si acel loc si totodata distanta dintre el si celelalte doua personaje. Lucrul asta ii apoprie pe sotie si sofer, in timp ce ii indeparteaza pe cei doi soti. Pe de alta parte mie mi se pare normal sa-ti arate astea. Poate tie ti se pare banal, dar de multe ori banalul e chiar cel care-i moment de pornire pentru anumite lucruri, asa cum e si o relatie destramata. Daca vrei sa analizezi acest lucru nu poti sa nu arati banalul pentru ca-i mult prea important. Eu as zice ca de multe ori banalul nici nu-i chiar asa de banal, mai tot timpul sunt implicate emotii, de cele mai multe ori subtile. Majoritatea filmelor de arta sunt acuzate astfel, de la Tarkovsky si pana la Porumboiu al nostru. Daca e si cazul filmului de fata poate fi discutat, dar lasand asta la o parte ramane ce am spus inainte despre banal.

Relatie? Care relatie? El e "fotograful" si ea e "traducatoarea". Personajele sunt atat de schematice incat nici macar nu sunt oameni, doar niste roluri abstracte. Niciodata nu vedem ceva ce ar putea sa arate de ce s-au placut sau vreun moment in care sa fi fost fericiti. Nu poti face radiografia a ceva ce nu a fost deloc prezentat. Iar in trecut nici macar ruptura nu e aratata, ci niste biserici.
Ok, aici ai dreptate.
In primul rand, continui sa afirm ca in filmul asta nu exista nici o relatie si nici un personaj, doar niste concepte superficial-abstracte, asa-zis "artistice". Dar folosindu-ne de imaginatie, fotograful greseste, pentru ca sotia sa se tine de mana cu un alt barbat, in prezenta lui? Poate ma insel eu, dar in momentul in care iti alegi un om sa-ti fie partener de viata, e cazul sa te gandesti bine. Cand te casatoresti faci niste promisiuni, atat lui personal cat si in fata societatii. Daca ulterior descoperi ca nu va potriviti, atunci greseala e si a ta, ca nu ti-ai dat seama mai devreme. Iar in cazul asta divortezi, nu filtrezi cu nesimtire cu un alt barbat, in prezenta sotului tau. Deci cu toata indulgenta, nu pot sa inteleg de unde ai ajuns la concluzia ca e "e vina lui".
De acord, dar e overdone to death. La fel ca scena cu telefonul. PRICEPEM! Daca faci un film de arta atunci sa presupune ca te adresezi unei audienta cu un anume nevel intelectual. Nu e nevoie sa repeteti aceeasi idee de peste zece ori, decat in cazul in care pur si simplu nu ai alte idei...

cred ca repetitivitatea scenelor cu cinele romantice ne da de inteles ca pentru fotograf acest lucru constituia un ritual erotic.
simtea o placere deosebita, se vedea pe figura lui, ca acele prezente feminine il incitau,iar consumarea sticlei cu vin era preludiul pentru actul erotic propriu-zis:rememorarea trecutului prin derularea acelor imagini cu sotia sa, pe fondul convorbirilor telefonice ale prostituatelor.

E o ipoteza interesanta, rvn. Dar chiar daca ar fi fost un act sexual in sine, tot nu as fi vrut sa-l vad repetat de atatea ori.

Personajele sunt intr-adevar cam putin dezvoltate, dar eu nici n-am simtit ca ar fi fost nevoie de mai mult. Nu inteleg de ce tii neaparat sa fi vazut acele momente cand ei s-ar fi inteles bine. Te-ar fi ajutat cu ceva? E chiar asa greu de acceptat ca ei s-ar fi inteles? Regizorul ne-a aratat ce a vrut, partea rupturii finale. Radiografia nu e a relatiei, ci a destramarii ei, lucrul care iti este prezentat pe tot parcursul filmului. Cat despre trecut, trebuie sa te contrazic iar, exact lucrul asta ne este aratat incetul cu incetul. La inceput nu realizezi ca ar fi vreo ceva intre sotie si sofer (de altfel nici nu e), pe parcurs vezi raceala sotului, neinteresat de peisaj, neinteresat de istoria locului, neinteresat de sotie. La un moment dat vedem cum sotia e lasata sa se duca singura cu soferul in camp, sotul e invitat, sotia insista chiar, dar el e de neclintit. Mai sunt prezentate inca cateva indicii ca intre cei doi se infiripa ceva, iar sotul nu face absolut nimic, e mult prea dezinteresat, a ajuns in punctul in care nici n-ai spune ca e sotul ei, lucru pe care tu il tot critici. Ideea asta e intentionata, sa nu para a fi impreuna, tocmai ca sa arate cat de mult s-au indepartat, desi, dupa ce ne e prezentat, ar fi mai bine sa spunem dupa cat de mult s-a indepartat el.


Cred ca pentru partea de relatie am raspuns mai sus. Cat despre superficialitatea construirii personajelor, as zice ca uneori personajele sunt atat de superficiale pe cat sunt tratate de privitor. Cu siguranta nu e un film despre care sa spui ca personajele sunt foarte bine definite, construite in cel mai mic detaliu, nici pe departe, dar e de ajuns pentru ceea ce vrea filmul sa transmita.


Depinde. Dupa ce ne este prezentat in film sotia are doar o mica parte din vina. Ea este indepartata constient de catre sot. Tu ai putea suporta o asemenea raceala de la persoana iubita? O asemenea indiferenta? Cred ca oricine nu are vederi extreme asupra casniciei de genul "pana cand moartea ne va desparti" ii poate da dreptate sotiei. O casnicie e un efort din partea ambelor persoane, iar atunci cand una din ele renunta la acest lucru practic casnicia nu mai exista decat in acte. Dupa parerea ta care-i nesimtirea mai mare? Faptul ca sotia a filtrat putin si s-a tinut de mana cu un strain sau ca sotul o indeparteaza sistematic si e total indiferent de ce se intampla cu sotia sa? De mentionat ca flirtul e urmarea (logica zic eu) a greselilor sotului. Pune-te in situatia sotiei.


Dar nu e repetata aceeasi idee, ci e condusa mai departe. Scena o fi aceeasi, dar de fiecare data afli alte lucruri despre personaje si relatia lor. E ca si cum ai spune ca Groundhog Day, sau mai nou Source Code, repeta acelasi lucru la nesfarsit. Simplul fapt ca decorul e acelasi nu inseamna ca povestea nu evolueaza.

@rvn - Nu stiu ce sa zic. Personal mi se pare ca nu exista ceva in film care sa conduca spre ideea asta.

ba eu cred ca chiar asta e.de-aia si apeleaza la o agentie care sa-i livreze fetele. cred ca orice barbat care vrea sa-si satisfaca anumite fantezii si intra in contact cu o asemenea agentie are anumite preferinte: de exemplu:blonda sau bruneta, inalta sau scunda..
in fine..cerinta fotografului era ca madmoazela cu pricina sa aiba o anumita nationalitate,ca apoi,cand vine la intalnire,sa satisfaca acest capriciu de a palavragi in limba materna,apoi, la ultima sarja de vin pusa in pahar,ea sa se ridice de la masa si sa vorbeasca la telefon....
e si asta o forma de satisfacere erotica,doar ca e mult mai subtila,iar Twinsen a priceput ce vreau sa zic...
si daca mai aveti vreodata curiozitatea sa vedeti filmul, observati expresia fetei lui,cu cat tipele se adanceau in convorbiri,cu atat crestea si intensitatea cu care el retraia momentele petrecute in Armenia si se vedea clar cat de mult ii placea(ca sa nu folosesc o expresie directa sau nepotrivita cu topicul,dar eu cred ca tocmai asta era,un orgasm.)
poti sterge commentuldaca vrei,dar asta e parerea mea.

Si ce anume vrea filmul sa transmita? Ca nu e bine sa fii atat de preocupat de job incat sa ignori totul din jur? Asta da revelatie! :P
Deci a cere ca sotia sa-ti fie fidela, e o vedere "extrema" asupra casatoriei? :-?
Poti te rog sa descrii ce anume ai aflat nou la fiecare reiterare a scenei?

Cred ca lucrul asta a fost facut destul de clar de Egoyan, dar nu prea vad cum de aici poti deduce ca:


De priceput am priceput, dar mi se pare total la nimerelea. Si vrei sa spui ca tipul avea fantezii erotice legate de perioada in care relatia lui s-a destramat? Acele imagini pe care le vedem noi il duceau pe el la orgasm? Daca vedem pe fata lui ca ii placea inseamna ca era de natura erotica? (descarc iar filmul ca sa vad expresia fetei cu atentie) Care-i indiciul care ar trebui sa ne duca cu gandul la asta? Doar fata sa care exprima placere cand isi reaminteste?


De ce as face asta?

Mi se pare ca ajungem deja la interpratari aleatorii pentru un film care, zic eu, nici nu merita atata analiza.


Nu stiu cat de mult ai mai urmarit forumul in ultimele luni, dar exista ceva ce as putea numi "the danonino effect" (nu se vrea a fi un atac la persoana lui, ci doar la tipul de idee pe care o exprima uneori, idee fata de care m-am exprimat constant). Definitia ar fi cam urmatoarea: interpretare telegrafica, in nu mai mult de unul sau doua cuvinte, a unei creatii artistice (mai mult sau mai putin "artistica"); interpretare superficiala, redusa la minim de cuvinte astfel incat o idee sa para cat mai banala; Exemple: "2001: O odisee spatiala este un film despre maimute, pietre, o lumina rosie din perete si doi astronauti", "Calauza e un film despre 3 tipi care au plecat la picnic" etc. (exemplele sunt inventate, pentru alea adevarate se poate cauta).

Nota personala: astfel de intrepretari superficiale reflecta insasi superficialitatea interpretatorului. Tu clar nu esti din categoria asta, dar nu inteleg de ce alegi sa simplifici atat de mult lucrurile. Daca suntem rautaciosi putem face asta cu absolut orice creatie artstica.

Si ca sa-ti raspund la intrebare, da, e vorba despre asta. Totusi, daca ar fi sa elaborez macar putin as zice ca e vorba despre indiferenta, atat fata de persoana iubita, cat si despre mediul inconjurator. Personajul principal ignora pana si obiectul muncii, e indiferent fata de frumusetea locului, el a venit doar sa faca anumite poze si sa plece, pare sa fie de o superficialitate enorma fata de orice. E vorba despre rezultatele acestei indiferente, despre obsesie, poate si despre instrainarea de pamantul natal asa cum s-a spus pe aici, o teorie destul de sustinuta in film, cel putin fata de cea legata de erotism.

Si o chestie legata de tema unui film, care oricand poate fi redusa la doua cuvinte care-i fac sa nu dreptate (eu as zice ca niciodata nu poate fi vorba de dreptate), cred ca meritul unei creatii nu e legat de tema pe care o trateaza, ci de modul in care face asta. varu zicea pe undeva, daca nu ma insel, vorbind despre o replica din ultimul film al lui Malick ("unless you love, you're life will flash by"), ca nu e mare diferenta fata de versurile manelelor. Cred ca are ceva dreptate, dar profunzimea unei fraze atat de simple, chiar daca e un cliseu, e data de modul in care e tratata ea.

Cum se raporteaza asta la filmul de fata? Trateaza temele de mai sus cu o anumita originalitate si, desi nu e un monument de profunzime, nu o face intr-un mod chiar superficial.



De ce esti carcotas si te faci ca nu ai vazut restul citatului? Este exact raspunsul pentru intrebarea ta. Consideri ca odata ce unul dintre soti se indeparteaza atat de tare de celalalt mai exista o casatorie in afara de cea din acte? Odata ce ajungi sa fii total indiferent fata de ea (cel putin la ideea asta ne conduce regizorul) iti mai respecti juramintele? De ce e considerata infidelitatea cel mai mare pacat? De exemplu nu o fi un pacat mai mare sa-ti tratezi cu indiferenta partenerul de viata o perioada indelungata? Sa-i sugi viata treptat? In plus, noi nu vedem ce se intampla intre obsesia fotografului si ruptura din trecut. Putem presupune orice, putem presupune ca dupa acel flirt sotia a divortat. Desigur, asta nu-i scuza flirtul din timpul casniciei, dar mi se pare o nimica toata fata de ce facea sotul.


Presupun ca te referi doar la prezent, pentru ca despre trecut am zis deja. Raspund la asta dupa ce se termina filmul de descarcat ca sa vorbesc lucruri exacte, nu din amintiri, desi n-ar trebui sa fac asta. Tu pui niste intrebari scurte si ma faci pe mine sa dau raspunsuri lungi ce tin mai mult de observatie decat de interpretare, adica lucruri pe care le-ai putea depista si singur fara sa ma pui pe mine la munca :))

Dupa cum am zis si in raspunsul pentru rvn, mi se pare prea mult timp pierdut pentru un film care nu merita atata bataie de cap. Dar, daca tot sunt anumite intrebari puse, iar eu am m-am bagat in discutie, n-am ce face decat sa merg pana la capat.

Calendar

L-am vazut si eu intr-un tarziu. Scriu doar cateva cuvinte, oricum nu mai e mare lucru de completat la ce s-a discutat pana acum.

Un film care prezinta destramarea relatiei unui cuplu intr-un mod inedit (unic) - toata lumea e de acord cu asta. De remarcat felul in care aceasta ruptura se intensifica dupa fiecare secventa din trecut (de la primele secvente in care soferul vorbea exclusiv despre istoria acelor biserici, la cele din urma in care a ajuns chiar sa-l intrebe pe fotograf daca doreste sa afle ce simte pentru sotia lui). La fel de interesant de urmarit este si modul in care el reactioneaza pe loc (neputincios, fricos, avand si handicapul limbii) comparativ cu modul de reactie din prezent, in care isi aduce aminte si analizeaza atent fiecare moment al excursiei, raspunzand cu calm la fiecare replica a sotiei sale (poate ca acele replici spuse in trecut ar fi putut schimba cursul relatiei celor doi).

Cat despre tipele cu care cina in prezent, eu asa am inteles: el suna la un bordel (cerand probabil prostituate sau dame de companie de nationalitate armena sau care sa cunoasca aceasta limba) iar matroana ii trimitea ce avea disponibil (asta cred eu, ca cerea tipe care sa vorbeasca armeana, pentru a reconstitui cat mai bine scenele din trecut) . Iar desfasurarea cinei era evident un scenariu pregatit dinainte.

Sunt de acord. Lasand Calendar la o parte, mi se pare interesant ca nimeni niciodata nu pare sa-si schimbe parerea despre un film. Se discuta mult si cu siguranta unele aspecte se clarifica, dar cel putin pana acum, nimeni nu si-a schimbat in esenta opinia. E doar o observatie, nu vreau sa deschid o discutie off-topic. :)

in nici o secventa din film, nu apare vreo dovada clara ca sotia si-a inselat fizic, sotul.faptul ca x(persoana casatorita) tine de mana pe y, este doar un indiciu subtil ca intre ei s-a infiripat ceva ce unii au sugerat aici ca ar putea sa fie o viitoare relatie "totala".si probabil ca, asa e...
eu, am folosit intentionat termenul de "RITUAL EROTIC", fiindca este o diferenta destul de importanta de nuanta intre EROTIC SI SEXUAL. satisfacere erotica insemna ca ea se producea la nivel spiritual, asa cum relatia nevestei lui cu acel armean, parea sa fie tot de aceeasi natura.
un sot sau o sotie, poate ajunge sa recurga la acest soi de infidelitate si ceea ce s-a comentat pana acum despre destinul unor casatorii intre persoane care apartin unor culturi diferite si implicit,pierderea identitatii culturale datorita exilului,cred ca justifica cu siguranta, aparitia acestui tip aparte de infidelitate.
poate traducatoarea, nici nu a ramas impreuna cu ghidul,n-avem certitudinea asta...
dar ea, prin mesajele ulterioare pe care le trimitea sotului, isi exprima regretul ca ruptura lor a fost mai degraba de natura spirituala si nu sexuala,iar el, prin acele cine aranjate de agentiile care tocmai de-aia exista (ca sa satisfaca cerintele excentricilor de tot felul), incerca sa copieze cumva, acel tip de relatie infidela, prin care isi pierduse sotia...