Carlos Reygadas si al lui Stelle Licht ...

Jim Jarmusch si al lui Stranger than Paradise ....

Ambele de peste hotare.

E normal ca intr-o cinematografie cum e cea americana, axata aproape numai pe comercial, minimalismul sa nu prinda radacini. Exista totusi citiva care au riscat oprobiul public si acolo.

Din unghiul din care privesc eu lucrurile, atunci cand un stil (minimalist) se regaseste in mai multe medii artistice avem de a face cu un curent. Aceeasi intrebare am putea sa o punem si despre Art Nouveau (excluzand domeniul cinematografic, bineinteles), este stil sau curent? Cel mai simplu ar fi sa-l etichetam drept stil, insa judecand contextul in care s-a dezvoltat si manifestarile sale in diferite medii artistice, se contureaza o miscare distincta.
In cazul minimalismului, atat in design, arta vizuala, film, literatura etc. se aplica acelasi set de principii estetice care urmaresc acelasi scop.
Iar ca origine, as spune ca minimalismul a fost definit mai intai in literatura. Nu pot sa nu citez povestirea de sase cuvinte atribuita lui Hemingway: "For sale: baby shoes, never worn.". Exmplul asta mi se pare ca evidentiaza clar faptul ca nu e vorba doar de o preferinta stilistica.
Nu neg faptul ca in cazul unor regizori, minimalismul este abordat doar din punct de vedere stilistic, dar atunci cand stilul redefiniteste un film (imi vine in minte ca exemplu "Lat den ratte komma in"), sunt de parere ca avem de a face cu un curent. Scena asta ar trebui studiata in scolile de film, la capitolul minimalism.

Apropo de stil, am dat peste o definitie extrem de interesanta: "for some style is a very complex way of saying something simple, for others it is a very simple way of saying something complex."
(Jean Cocteau)

minimalismu' e acele persoane care lasa camera pornita si focalizata pe actori si pleaca in pauza de masa in timp ce actorii in platou discuta tot felu' de chestii :D

glumeam! glumeam?

Atata timp cat se trateaza acest subiect cu seriozitate, nu isi au rost glumele de acest gen!

Pentru a intelege ce e "minimalismul" avem nevoie de cea mai pertinenta teorie despre ceea ce e "realismul", si tocmai de unde provine el - definit de Bazin intr-o vreme cand alti contemporani lui se straduiau stangaci, dupa caz si dupa puteri, sa defineasca "neo-realismul".

Donc...

Bazin porneste de la o premisa ce se va dovedi revelatoare, atat pentru lucrarile ce-i vor sta la baza in anii urmatori, cat si pentru cei ce l-au studiat si care, dupa caz, i-au sustinut convingerile sau le-au contrat. El spunea ca "Realismul ARATA, montajul POVESTESTE". Asadar, nereferindu-se la "realism" ca si curent - desi tindea sa insinueze falsitatea altor studii ce ignorasera cu buna stiinta sau nu "bazele" teoriilor pe care le sustineau - Bazin traseaza o tusa groasa in semnalarile "realismului" (ca manifestare secventiala independenta, intr-o masura importanta, de montaj) inca de pe la inceputurile cinematografiei - mai exact, in "Nanuk", al lui R. Flaherty din 1922, film ce avea sa se numeasca mai tarziu "documentar". Apoi studiul sau continua, mai mult sau mai putin cronologic, constatand existenta "realismului" in capodopere confirmate, dar nu numai. Este interesant de urmarit ca ce ceea ce numea el "realism", atrage astazi o alta "obligatiune secventiala", numita de noi "minimalism". Majoritatea secventelor analizate de Bazin sunt nedecupate de montaj, asa cum stim ca "minimalistii" recurg in curentul "realismului', asemanatoare celei din "Politist, adjectiv", ca sa ma rezum unui exemplu local, in care Cristi asteapta sa intre in biroul comandantului.

Asadar...

In acceptiunea faptului ca Bazin a definit totodata si "minimalismul" in studiul sau asupra a cea ce numea "realism" ( atentie! a nu se confunda cu filmul-realist) putem spune ca "minimalismul" si "realismul" converg, si se manifesta fie secvential sau intr-un curent definitoriu, doar impreuna.

Exact ceea ce spunea Bela Tarr: montajul iti prezinta logica povestii dar te priveaza de logica vietii.

... dar Bazin nu a condamnat niciodata montajul. Unul dintre multele sale studii trateaza acest aspect, al lipsei sau minimizarii montajului, pentru a semnala provenienta "realismului" inca din "preistorie", considerand ca se vorbea prematur de "neo-realism" - enuntat subred si scartaitor de catre alti teoreticieni.
Secventele pe care Bazin le analizeaza trateaza, la un moment dat, paralela dintre A POVESTI
(tipica artei literare) si A ARATA (prioritate, uneori, dar si un plus pe care numai arta cinematografica il are). Faptul ca montajul era "personajul principal" ,in studiul sau indelung spre gasirea unei solutii viabile despre "ce e realismul", nu facea decat sa traseze niste linii groase, interioare, pe care numai cinematograful si le poate atibui. Bazin nu a facut decat sa arate ce se "intampla" cand montajul lipseste.

Pai cind ai facut deja primul cut, ai alterat realitatea. Si asistam la o accelerare rapida a fenomenului. Un film din anii '70 nu mai arata ca unul de azi. Se merge tot mai mult pe construirea unei realitati, se interpun tot mai multe intre ochiul camerei de filmat si ochiul nostru.

Aş putea trage concluzia că e realist şi minimalist să filmăm o persoană care îşi povesteşte viaţa în faţa camerei şi să evităm montajul unui flash back.... :D Da, în realitate cam aşa se întâmplă cu privitorul (interlocutorul). Numai că în cazul poveştii povestite, tocmai montajul ARATĂ.
În lipsa certitudinilor teoretice, vom mai specula o vreme despre ce este şi ce vrea minimalismul... nu e nimic rău în asta.
De exemplu: Un cadru larg seamănă cu ceea ce vede subiectul în realitate. Nu există o schimbare a unghiurilor subiective - eu văd din acelaşi punct, nu din perspectiva personajelor, nici măcar din perspectiva personajului principal. În cazul ăsta înseamnă că voi vedea două personaje din acelaşi unghi, nu alternativ, după cum vorbesc, fără plan/contraplan. (Observaţie: Totuşi, în realitate, ca privitor, mă apropii sau mă îndepărtez de obiectul privit sau îmi pot focaliza privirea la ceva anume.) Ăsta o fi minimalism? Atunci "Pescuit sportiv" e un film minimalist?
Ok. Trecând peste faptul că filmat aşa pare un teatru filmat, şi seamănă cu începuturile cinematografiei, ce îmi aduce din punct de vedere artistic, mie, spectatorului, în afara senzaţiei de "real"? Care e motivaţia? Ar trebui să fie şi alta decât "se poate şi aşa", sau "seamănă cu realitatea mai bine"!

Windom, apropo de filmele din 70 şi cum se schimbă filmarea. Mai ţineţi minte perioada "teatrală" când un personaj era împuşcat sau împuns cu sabia, fără să curgă vreo picătură de sânge? Când bătăile nu lăsau vânătăi şi umflături pe faţa personajelor? A apărut apoi şi sângele. A început să pară tot mai real. A urmat perioada cu valuri de sânge şi împuşcăturile care izbesc personajele de pereţi. Suntem în plină domnie a efectelor speciale. Filmarea urmează aceeaşi linie de exagerare. Pe nimeni nu mai interesează cum se întâmplă lucrurile în realitate, toată lumea se întrece să capteze atenţia spectatorului, să-i ofere mai mult decât a primit la filmul precedent. Era doar o paranteză.
Cât despre Bazin, mie nu prea îmi vine să interpretez ce ar fi putut să spună despre lucruri care încă nu existau, că nu ne poate contrazice, nu ne mai poate lămuri. :)

Motivatia consta in faptul ca acest "cinema of slow" iti ofera un moment de respiro, de analiza, meditatie asupra a ceea ce ai vazut pina atunci pe ecran, de sedimentare a trairilor sufletesti stirnite, poate, in secventa precedenta. Empatia pe care o ai cu personajul devine astfel mult mai profunda. Ori, tehnica actuala "la moda" - informatie-cut, informatie-cut - nu mai lasa loc pentru asa ceva. Desigur, depinde acum de modul in care o persoana percepe sau asimileaza un film.

c. ghevara @

Pai tocmai asta este "mostenirea" lui Bazin lasata cinematografului contemporan si a celor ce-l studiaza: adaptabilitatea continua a lucrarilor sale in conditiile in care cinema-ul isi pastreaza neschimbate anumite tendinte.

Curand, cineva va lansa o carte despre asta, dar din cate stiu, "minimalismul" nu va fi subiectul in cauza.

Mie mi se pare tocmai pe dos. Toate personajele devin aproximativ egale. Nu vezi lucrurile din film cu ochii protagonistului. Fără un unghi al personajului principal, spectatorul se identifică mai greu cu el. De aici mi se pare empatizarea redusă şi senzaţia că filmul este mai sec, neutru, lipsit de sentimente. Desigur, depinde foarte mult de film, de cum înţelege autorul minimalismul, dacă înţelege ceva şi nu cumva e etalarea aiuristică a câtorva elemente despre care crede el că ar fi caracteristice minimalismului. Pe mine minimalismul m-ar duce cu gândul (repet că în lipsa teoriei concrete suntem pe tărâmul interpretărilor) la un principiu din arta japoneză, "shibui" parcă se cheamă, şi s-ar traduce prin "eleganţă restrînsă". Adică, în cazul filmului, eu cred că autorul, în loc să folosească un mod de filmare minimalist, ar trebui să judece secvenţele punctual şi să decidă alegerea procedeelor minime doar în cazul în care efectul asupra spectatorului nu este alterat. Deci, nu folosirea procedeului de dragul procedeului. Ci doar atunci când, pentru o situaţie concretă, el aduce, prin contrast cu o abordare clasică, o potenţare a efectului dramatic, o creştere a impactului emoţional, sau, cel puţin, acelaşi nivel al acestora, dar cu procedee minime. Uuuff! Sper să mă fac înţeles. :-S Dacă nu, voi apela la exemple. :)

Nu cred ca lipsa empatiei ori faptul ca spectatorul nu se identifica cu personajul determina automat ca filmul sa fie sec, neutru ori lipsit de sentimente. Aici, cel mai bun exemplu care-mi vine in minte e Haneke. Care e sec, neutru, dar te loveste drept la sentiment.:D
Ma gindesc acum si la o scena de inceput din The Insider, dupa ce Crowe este concediat si isi face bagajele. Acolo exista un montaj plan - contra-plan (sper ca asa-i zice, daca nu, ma bad:D ). Mai intii vedem, din POV-ul sau, cum in celalalt birou angajatii dau o petrecere. El nu aude nimic, fiind separat de restul de un perete de sticla. Cut si sintem de cealalta parte a peretelui de sticla, in mijlocul petrecerii (muzica, palavre etc.) si-l vedem pe Crowe, singurel, cum se pregateste de plecare. Cred ca mai misto nici ca se putea sugera singuratatea si izolarea personajului. Desigur, exista montaj. Insa nu despre asta e vorba. E vorba despre POV. POV-ul lui Crowe mi se pare foarte interesant pentru ca sugereaza mai mult ceea ce simte el decit ceea ce vede. La fel, POV-ul petrecerii e unul menit sa sugereze strict singuratatea personajului si nu interesul vreunui petrecaret fata de persoana lui Crowe. Acum am luat-o pe aratura... Dar (cred ca) ceea ce incerc sa spun e ca am inteles in mare ce vrei sa spui.:D De aceea mi-a si venit in minte exemplul asta de "shibui" intr-un film "mainstream" realizat de un "auteur".
Inteleg ceea ce vrei sa spui si legat de restul, insa ma gindesc ca un regizor care se hotaraste sa adopte un stil minimalist are o viziune generala a proiectului in urma careia hotaraste look-ul, feeling-ul, mood-ul acestuia. Nu cred ca porneste de la premisa - ok, vreau sa fac un film minimalist. Nu, cred ca mai degraba-si spune - am ideea asta. care ar fi cea mai reusita metoda de a o transpune pe ecran? Daca respectiva idee, respectivul subiect se refera la adulter, sa zicem... E o tema in care sentimentele primeaza. Automat, regizorul se gindeste ca un stil tehnicist nu se potriveste, ca e nevoie ca intre personaj (emitator) si spectator (receptor) sa existe cit mai putine interferente, sa se creeze intre cei doi o simbioza cit mai veritabila. Si atunci pune minimalismul in slujba acestui scop deoarece considera ca e cea mai nimerita metoda de a-si pune in aplicare ideea sa.

Precizare:

Regizorii romani "minimalisti" gandesc "minimalist" inca din primele randuri ale scrierii scenariului. Crede-ma! :)
De fapt, mizanscena este deja "vizualizata" in conceptia fiecarui autor, indiferant daca e "minimalist" sau nu. E o chestiune de asumare integrala a propriei opere - din scriere pana in transpunere. Estetica nu cauta sa se adapteaza scenariului, dar nici invers. Ele merg impreuna, chiar si din faza incipienta scenariului.

SMC, cum gândesc minimalist în scenariu? Scenariul lor arată altfel decât un scenariu ne-minimalist? Pot să văd undeva un scenariu minimalist? "Poliţist adjectiv" are pe undeva publicat scenariul. L-am citit. E minimalist?
Problema e că încă nu ne-am apucat să facem o listă pe puncte, aşa cum sugeram cu ceva în urmă, cu caracteristicile (mă rog, ceea ce credem noi că are) minimalismului.
Definiţia wikipediei în varianta românească vi se pare corectă, suficientă, clară: "Minimalismul se referă la acele mișcări sau stiluri în diverse forme de artă și design, în special arte vizuale și muzică, unde lucrarea de artă este redusă la părțile fundamentale." ?

Am găsit o ilustrare a shibui. http://image.wetpaint.com/image/1/OS...sXs-eqYg348858
http://lennieart.wetpaint.com/photo/...ained+Elegance

Parcă îmi amintesc că văzusem o fotografie acum vreo 25 de ani, când încă nu aveam internet. Tabloul pe care l-am găsit acum mi se pare 100% pictat după acea fotografie :D , dar n-are importanţă. Să fie pictorul sănătos! :))

Acceptand ca topicul asta e o bajbaiala in cautarea unei teorii, chiar si mai putin viabila, daca nu chiar inexistenta (deci, nu definitie!) in ceea ce priveste "minimalismul" - ca un subcurent, asa cum il vad eu conform teoriilor baziene - voi conchide:
... sigur ca gandesc "minimalist" din scenariu, ca doar nu crezi ca-si imagineaza vreo super-productie, pe care, neavand mijloace materiale sa o faca, recurg la "filmarile in apartamente". E limpede ca scenariul lor arata altfel decat tot ceea ce inseamna non-minimalism. Nu se vede? Chiar ai nevoie sa citesti scriptul ca sa intelegi estetica autorului asupra celor scrise de el insusi?

OK. O sa indraznesc eu. :)

In conceptia mea un "Val" (fie ca-i vechi ori nou) nu este un "Curent", asa cum cer unele gandiri. Deci "Valul" si "Curentul" nu cred ca-i tot aia, asa cum, de exemplu, afirma Michel Marie in "Nouvelle Vague". Sprijin mai degraba observatiile lui Truffaut din lucrarea sa de capatai, "O anumita tendinta", dar nu numai. Consider ca "Valul" insumeaza viziuni cinematografice asemanatoare ale unor regizori-autori de aceeasi varsta - dar nu neaparat - asupra unei societati comune lor. Deci, o "tendinta" comuna de a "vedea cinematografic" in jurul lor. "Curent" numesc "realismul" - cel teoretizat de Andre Bazin - si celelalte doua care s-au nascut ulterior din el: "neo-realismul" si, evident, "post neo-realismul", dar nu ele sunt vizate aici. Intrucat, interceptez "minimalismul" inca din teoriile lui Bazin ce defineau - cel mai viabil, cum spuneam mai sus - "realismul" (chiar si rasfoind doar Brecht si Bordwell), constat ca "minimalismul" este un subcurent al "realismului" (in linii baziene), dar mai ales o obligatiune a co-existentei timp real - timp filmic, in parametrii "curentului", sau nu.

Asadar, "minimalismul" este "realism" si un "subordonat" omniprezent al "Curentului - realism" . :-SS

Să ştii că aş avea nevoie să citesc scenariul. Nu are legătură cu super-producţia sau cu filmări de apartament. Am citit ”Poliţist adjectiv” şi nu mi se pare ”mai” minimalist decât un scenariu american obişnuit. E ”mai” minimalist doar în comparaţie cu alte scenarii româneşti, unele dintre ele, curat literatură. Cum scenariul este un produs minimalist prin definiţie, eram curios dacă el este şi mai schematic în cazul filmului minimalist. De exemplu, dacă Chantal Akerman este cu adevărat minimalistă, cum ar arăta scenariul la Jeanne Dielmann... pentru secvenţele următoare?

http://www.youtube.com/watch?v=5C5Az-239uM
http://www.youtube.com/watch?v=FDNzw...eature=related
http://www.youtube.com/watch?v=YSa4z...eature=related

INT. BUCĂTĂRIE - ZI

Jeanne curăţă cartofi. 2:31

INT. BUCĂTĂRIE - ZI

Jeanne prepară chiftele. 3:37

INT. CAMERĂ - ZI

Jeanne stă în fotoliu. 3:06

(Cifrele reprezintă timpul). În cazul ăsta, cu adevărat scenariul arată altfel decât unul clasic. În mod sigur e mult mai subţire.
Chiar nu am nevoie să citesc scriptul ca să înţeleg estetica autorului. Oricum, nu se regăseşte în scenariu.

This is really hard stuff...

Aici nu evorba de scenariu. Ce , nu poti sa faci filme fara ele ?!

c. ghevara @

Inainte ca topicul sa revina, sper, la oile pe care tu ai inceput sa le pastoresti inca din primul post, si care par a se risipi care pe unde vede cu ochii, tot datorita tie, care te-ai dovedit stangaci in a le pazi, da-mi voie sa-ti semnalez un aspect important, ce ar fi trebuit sa-l fac pe topicul "Portretului...", salvat in ultimul moment de o postare (in copy-paste) a lui rvn.
Te rog sa nu te superi pe mine, dar incepi a-mi dovedi (mie, cel putin) o minima atentie - daca nu nula - in textele pe care le analizezi, ori chiar si a anumitor fragmente din ele. Iti admir promptitudinea,( sincer nu cred sa existe cineva care sa posteze o observatie mai repede decat tine), dar "prompt", in cazul tau, uneori inseamna "grabit". Ai inceput sa devi retoric, cu alte cuvinte, ba chiar imi dai impresia ca ai avea deja pareri formate - in conformitate cu anumite texte care se refera la unele lucruri pe care ori nu le cunosti, ori le polemizezi de dragul "participarii" - , deci, preconcepute. Repet, nu te supara, mai ales ca ai ramas unul dintre cei foarte putini care mai au habar despre ce dracu' vorbesc, dar ca te grabesti al dracu' de repede sa concluzionezi inainte de a contempla. Exemplul concret al acestiu fapt (dar nu numai, ca si la "Portretul..." e idem) il constituie tocmai insertul din textul meu pe care tu il pui sub lupa, si care (tot ca la "Portretul..."), naste intrebari ce ti se intorc impotriva.
Adica...
Eu am zis (ma rog, scris): Chiar ai nevoie sa citesti scriptul ca sa intelegi estetica autorului asupra celor scrise de el insusi ? Deci, A LUI INTELEGERE, nu A TA, sau A MEA. Nu-mi da te rog impresia ca scriu in alta limba decat in romaneste, desi as prefera asta daca te-ai gandi oleaca inainte sa postezi (te rog, nu o lua ca pe o ironie, caci am spus-o cat se poate de serios). Hai sa ne inchipuim macar ca suntem la nivelul scrierii cu litere, nu la cel al trasarii liniutelor si bastonaselor - si aici ma includ, caci consider ca toti mai avem de invatat, si n-ar trebui sa ne oprim niciodata din asta.


hellstead @

Ba da, dar trebuie sa fii Chaplin sau Griffith pentru asta, ceea ce nu cred ca e cazul, nu? ;) Ori daca vrei s-o dai total in bara, fii Dan Chisu ( vezi W.S.S. si o sa intelegi de ce!)

Eu nu sunt de acord cu rationamentul tau. in primul rand Bazin a enuntat teoriile astea intr-o anumita perioada de timp si intr-un anumit context. E irelevant faptul ca el a fost primul care a teoretizat conceptul de minimalism, avand in vedere ca de cand a facut el lucrul asta au trecut ceva ani in care filmele au evoluat destul de mult. Este foarte clar ca ce este minimalism acum, nu era neaparat minimalism acum 40 de ani.

In plus, daca ne uitam pe Youtube putem vedea o gramada de filmulete minimaliste, cu costume de extraterestri sau cine stie ce alte minunatii facute in casa, ale caror subiecte n-au nici o treaba cu realismul.

Ei, uite SMC, am lăsat suficient timp să se scurgă între postarea ta şi răspunsul meu! Fii pe pace, nu mă supăr!
Prima ta frază e destul de lungă şi pentru că are două părţi distincte răspund aşişderea.
Îmi spui că „oile” s-au risipit de la primul post, datorită mie, care m-am dovedit stângaci în a le păzi. Ce era să fac? În primul rând, nu sunt moderator. Am lansat un topic, am spus clar ce doresc. Ce era să fac? Să tot scriu: „On topic, please!”? Când ştiu foarte bine că „oile” pasc pe ce pajişte vor ele, că pot bate câmpii dacă aşa au chef? Nu se întâmplă pentru prima oară pe forumul ăsta!

Partea a doua a frazei,


chiar n-am priceput-o. Sincer.


Am avut senzaţia că toţi cei care vorbim despre minimalism avem deja idei formate. Tocmai de aceea am lansat topical, cu scopul declarat în prima postare. Eram curios pe ce date şi informaţii concrete se bazează părerile noastre. Căutam răspunsuri concrete la întrebări concrete: Ce? Cine? Când? Cum? Unele “oi” au declarat că nu sunt specialiste în minimalism, altele au început să “pască” pe câmpii mlăştinoase. Dacă nu avem date concrete, asta e! Fără puncte de vedere ale specialiştilor, fără date concrete, n-avem ce face decât să rămânem în zona speculaţiilor şi să încercăm să găsim noi răspunsuri. Nu e nimic rău în asta, dar speculaţia şi ipotezele sunt teren fertile pentru polemici. Cum declaram în prima postare, scopul topicului nu era polemica. Dar nici nu mă feresc de ea! Te asigur că nu polemizez de dragul “participării”. Chiar sunt lucruri pe care nu le cunosc. Răspunsurile (sau mai degrabă lipsa lor) îmi demonstrează că nici alţii nu le ştiu. Tu cum stai? Cunoşti răspunsurile la întrebările concrete pe care le-am formulat la începutul topicului? Dacă nu, ceea ce scrii despre minimalism nu se bazează tot pe idei preconcepute?



Dacă nu ai fost de acord cu obiecţiile mele la cronica ta de la „Portretul...”, puteai să răspunzi acolo. Eu mi-am argumentat obiecţiile. Era vorba de un text care poate fi analizat şi cântărit obiectiv. Ştiu că orice critică este dureroasă pentru orice autor, dar te rog să mă crezi am încercat (sper că am reuşit) să-mi strunesc ironia.
Din nou, n-am înţeles la ce întrebări născute, care mi se întorc împotrivă-mi, faci referire.


Deşi sunt sigur că scrii în româneşte, cred că m-a indus în eroare exprimarea ta şi contextul, faptul că în paragrafele dinainte mi te adresai. Probabil fraza trebuia să fie: “Chiar are nevoie autorul să-şi citească propriul script ca să-şi înţeleagă estetica asupra celor scrise de el însuşi?” Adică, e nevoie ca regizorul să citească scenariul scris de el însuşi ca să priceapă ce vrea să spună? Cred că asta era ideea. Sorry, chiar am fost indus în eroare de acel “ai nevoie să citeşti”. Zău, n-am vrut să fiu maliţios, dar aşa am înţeles.

Again! Chiar vreau să lămurim minimalismul ăsta. Chiar dacă datele lipsesc sau nu avem acces noi la ele, putem încerca să-i căutăm caracteristicile, notând ce au în comun filmele considerate “minimaliste”. Desigur unele puncte pot naşte discuţii în contradictoriu, dar argumentele pot clarifica. Discutând, vom putea cădea de acord care sunt proprietăţi adevărate şi care sunt false.

Încep lista, şi vă rog să adăugaţi şi (sau) să comentaţi punctele, să aduceţi obiecţii, argumente:

Minimalism, caracteristicile filmelor minimaliste

1. Fimele minimaliste se fac cu un buget redus.

2. Acţiunea se petrece în unităţi de timp şi spaţiu reduse.

OK. Desi... :-S
Da' hai sa revenim la ale noastre, nu inainte de a semnala ca ricutza a inteles, din cele mai sus de mine concluzionate, ca Bazin a teoretizat "minimalismul", nu REALISMUL - ceea ce, iarasi, ma face sa ma intreb cu cata atentie se citeste un post precedent, in masura in care urmatorul se refera direct la cele semnalate de el!

1. Filmele minimalisme se fac cu un buget redus.
Asa e, cel putin daca consideram ca "pelicula economa", e influentata de fondurile pe care filmul le primeste. Daca, "pelicula economa" e gandita astfel din motive artistice - adica autorul "gandeste minimalist" - independente de un buget pe care il are sau nu alocat (ca in cazul lui Melville, de exemplu, cu "L'armee des ombres", minimalist conceput, minimalist dovedit), atunci "minimalismul" nu e doar un rezultat al lipsei banilor. E un stil de a filma, asumat de autor(i), asimilat de "valuri" si "tendinte", ce se inscriu ca un subcurent ca fiind "realism-minimalist" - asa cum CRED EU ca a anticipat Bazin in anumite fragmente din "Qu'est-ce que la cinema". Da' vezi mai sus din cele de mine crezute!

2. Actiunea se petrece in unitati de timp si spatii reduse.
Mai bine ziceai: "Actiunea se petrece in unitati de timp largi, in spatii reduse." Si, astfel formulata, fraza iarasi ne trimitea spre teoriile baziene si spre faptul ca anumite "instincte" pe care cinematograful le-a avut si le are, nu vor fi pierdute niciodata.


P.S. Pentru o mai buna intelegere a celor sustinute de mine recomand noi venitilor pe topic o citire atenta a posturilor mele de mai sus.

Parerea mea e ca incercam aici sa "legalizam" cumva minimalismul, riscind sa-l transformam in ceva prozaic. Si nu-i frumos.[-( Pina la urma, e o chestie care tine mai mult de feeling, de aceea nici nu gasim o definitie concreta ori norme specifice in care sa se incadreze.

SMC.... cititul cu atenţie? ;)

Am scris:
2. Acţiunea se petrece în unităţi de timp şi spaţiu reduse. Nu spaţii reduse, cum ai copiat lista începută de mine.

Hai să vedem cum e cu unităţile de timp. În filmele pe care le considerăm minimaliste, mie mi se pare că acţiunea se întinde pe zile, săptămâni. Nu găsesc în memorie unele în care urmărim un personaj din copilărie până la maturitate, sau pe parcursul mai multor ani. Nu prea există nici flash back-uri care să ne trimită departe în trecut. Filmul începe în prezentul personajelor, fără intro-uri din trecutul lor. (Dacă nu se înţelege, voi explica.) De asta am scris unitate de timp redusă. Dacă crezi că lucrurile stau altfel, şi de aceea spui "unităţi de timp largi", explică puţin!
În cazul unităţii de spaţiu mă refer la faptul că acţiunea se desfăsoară într-un oraş, cel mult ţară. Protagonistul nu se plimbă de la Bucureşti la New York, prin jungla amazoniană apoi prin Sahara. Nici acţiunea nu se desfăşoară simultan în mai multe locuri îndepărtate.

La primul punct, buget redus, adică low budget sau chiar micro budget. Mă refer la ceea ce se poate constata cu ochiul liber ca fiind comun tuturor filmelor minimaliste. Sunt sigur că la alte puncte , cum ar fi tehnică, procedee artistice, lucrurile se complică şi sunt mai puţin nete.

OK.

Fie si asa: "Actiunea se petrece in unitati de timp LARGI, intr-un SPATIU redus" - si tot se potcoveste, avand in vedere ca "unitatile de timp largi" trimit mai repede spre respectarea timpului real de cel filmic; si iarasi ne intoarcem la principiile baziene.:D
Ceea ce intelegi tu prin "unitati de timp largi" e strans legat de SPATIUL si TIMPUL in care actiunea sau existenta personajelor este evocata in filmul respectiv , deci in conditiuni SPATIO-TEMPORALE - care e alta mancare de peste, desi chiar si asa, se pare ca ai dreptate, si "minimalismul" face abstractie de astfel de formulari cinematografice, ceea ce iar ma trimite, intr-un fel sau altul, la "realismul" inchipuit de Bazin. :D

unele lucruri serioase in viata sunt spuse in gluma

@SMC

Mai încerc o dată. #-o Acţiunea filmelor minimalisme se petrece în unităţi de timp reduse, mici. Unitate de timp, adică oră, zi, săptămână, lună, an, deceniu, secol. Acţiunea filmelor minimaliste se desfăşoară în unităţi mici de timp, adică ore, zile, săptămâni. Sau, mă rog, intervale de timp, dacă preferi, mici, reduse. Deci, nu largi.
Eşti de acord cu asta?

Depinde cum interpretam lucrurile: unitatea de timp poate sa fie considerata si "larga" daca ne referim la dilatarea timpului, fapt ce se intimpla frecvent in filmele minimaliste. Iar o unitate de timp scurta intr-un film poate fi interpretata ca o concentrare a timpului real: atunci cind actiunea se desfasoara intr-un interval de o saptamina, sa zicem, dar este prezentata pe ecran intr-o jumatate de ora. Asadar, "largire", cu sensul de dilatare si "scurtare" cu sensul de concentrare. Cel putin asa vad eu lucrurile...

Windom, dacă ai citit puţin înainte, în lipsa datelor concrete, aş încerca să stabilim împreună care sunt caracteristicile filmelor minimaliste. Am început aşa:

Minimalism, caracteristicile filmelor minimaliste

1. Fimele minimaliste se fac cu un buget redus.

2. Acţiunea se petrece în unităţi de timp şi spaţiu reduse.

Mă refer la acţiune, nu la timp filmic. Nu e vorba de dilatări, contracţii etc. Mie mi se pare că acţiunea filmelor minimaliste se desfăşoară într-un interval de zile, săptămâni, sau cel mult luni. Sunteţi de acord că asta ar fi o caracteristică a filmelor minimaliste? Dacă nu, haideţi să căutăm filme considerate minimaliste în care se întâmplă altfel!

Da, eu sint de acord ca e o caracteristica a filmului minimalist, principalul scop fiind accentuarea realismului. Cred ca asta e o alta trasatura a majoritatii filmelor minimaliste: totul sa fie redat cit mai real,renuntindu-se la alte mismasuri...

Windom incepe sa-si dea seama...!
Ma bucur nespus ca n-am vorbit in van. :) :) :)

În concluzie, putem adăuga ca o caracteristică a filmului minimalist realismul? Înainte de a vorbi despre cum redau filmele minimaliste realitatea, haideţi să stabilim despre subiecte. Putem spune că tratează subiecte aparent reale, din viaţa de zi cu zi, că genul predominant este drama? Ştiţi SF minimalist, poliţiste, comedii etc?
În paralel cu lista caracteristicilor filmului minimalist, cred că am putea demara şi o listă a filmelor considerate minimaliste.

Revive this thread ! ! !

Frumoase posturi si interesant redactate..
Felicitari pentru initiativa si sper ca nu sunt singurul care asteapta lista filmelor "minimaliste'

Solyaris? Moon? Le-am putea zice SF-uri minimaliste?

N-am văzut Moon. :(
În mod interesant, deşi nu l-am văzut nicăieri catalogat drept ”minimalist”, poate că am putea să-l introducem pe Solyaris în categorie. :-? Totuşi, trebuie să remarcăm că din punctul de vedere al procedeelor artistice nu are nimic în comun cu ceea ce considerăm azi ”minimalism”. Modul de exprimare e unul de film ”normal”, filmările sunt convenţionale.
Judecând după resursele materiale folosite pare minimalist, dar n-am idee dacă în 1972, bugetul de aproximativ 1 milion de ruble era mic sau mare. :-?

Am putea începe lista filmelor cu cele certe (şi româneşti), dar să nu uităm de lista caracteristicilor minimalismului cinematografic.

Daca ne-am lua dupa caracteristicile enuntate de C.ghevara si anume:

1. Fimele minimaliste se fac cu un buget redus.

2. Acţiunea se petrece în unităţi de timp şi spaţiu reduse.

Am putea zice ca Moon e un film minimalist pentru simplul fapt ca actiunea se petrece aproape doar in interiorul navei si numarul mic de personaje contureaza si mai mult idea de minimalism..

Oare numarul mic de personaje e inca o caracteristica a minimalismului?

Parca stiam ca e un film independent dar nu ma interesat niciodata ce buget a avut si nici macar nu mi se pare ca asta ar fi demna de o caracteristica a minimalismului in cinematografie

DESI

Stay pure.. Stay poor (Less is More)

Unele dintre cele mai minimaliste filme pe care le-am vazut vreodata: "Elephant" , "Gerry" si "Last Days" - toate de Gus van Sant. Primul sunt sigur ca e o capodopera si e unul din preferatele mele all time; la celelalte am incercat niste senzatii derutante, nu am reusit sa imi dau seama de ce parte a "subtirei linii rosii" dintre sublim si ridicol se situeaza.

Stellet licht (2007) - cel mai minimalist film pe care l-am vazut anul asta, un Marti, dupa Craciun un pic mai poetic. Sobru si aseptic precum un Dreyer...

Minunat film ,cinema de arta pe ruta Dreyer -Bergman - Malick -Tarkovski

Mai minimalist decat Buried (2010) nu cred ca exista. Un singur personaj intr-un sicriu, sau ce-i ala.

Daca o sa luam minimalismul asta la disecat o sa observam ca e cam 70% feeling si doar vreo 30% mijloace de implementare a acelui feeling. Havin' a dude in a coffin isn't necessary minimalism. It could be just a dude in a coffin...

tot citind topicul acesta am ajuns sa inchiriez si eu in sfarsit moartea domnului lazarescu. am avut mai multe tentative esuate - subiectul fiind atat de deprimant. dar subiectul pana la urma, tema se poate spune, salveaza curul filmului (cum spun americanii). cu forma nu sunt neaparat de acord. e de inteles ca drama umana este deja prezenta in poveste si nu e nevoie de prea multe mijloace cinematografice pentru a accentua dramatismul. daca mai adaugi niste close-up-ri cu fata suferinda a domului lazarescu si o muzica trista pe fundal, incepe sa semene a film indian. totusi, asa cum mentiona cineva mai devreme pe topic, metoda minimalista poate fi usor luata drept diletantism la un moment dat. are cu alte cuvinte doua taisuri. de exemplu nu inteleg care e ideea de a filma o scena statica intr-o incapere cu camera in mana tremurand. toate scenele de interior sunt filmate asa si nu vad care e efectul scontat. mie nu mi-a sugerat nici pe departe realism gen reportaj sau cineverite, ci pur si simplu amatorism.

N-a zis nimeni cä e un film accesibil, comod, usurel...

Minimalismul se referă la acele mișcări sau stiluri în diverse forme de artă și design, în special arte vizuale și muzică, unde lucrarea de artă este redusă la părțile fundamentale. În alte domenii ale artelor, minimalismul caracterizează nuvelele lui Ernest Hemingway, piesele de teatru ale lui Samuel Beckett, filmele lui Jean-Pierre Melville și Robert Bresson, poveștile lui Raymond Carver și chiar planurile de automobile ale lui Colin Chapman.

Wikipedia

:)) Vedeti ca nu-i asa de greu ?