Da, doar actorul dar nu asta-i important.
Eu ma gandeam la pretentii. Cand ai actori si regizor de cel mai inalt nivel (de Oscar, mai exact) esti judecat in contextul cel mai pretentios. Acuma, poate n-a vrut Jackson sa fie luat in seama - desi ma indoiesc- nu stiu, dar unii ( Disciple, StefanDo) ne obliga sa-l luam tare.

Realizarile anterioare ne obliga sa-l luam tare pe Jackson pentru acest "parfum ieftin". Si prin faptul ca a incercat sa pacaleasca privitorul jongland cu o imaginatie deochiata a unui copil pentru a ascunde fragmentarea filmului.

Maine. La 23:00 e on pe site.
Pitbull a fost bland cu filmul.

Sunt curios daca o sa mai copiezi bucati din cronicile Stii Tu Cui.;)

Sa inteleg ca nici acum nu ai fost rautacios.

Bine, atunci raspund si eu la fel, fara rautate: decat sa scriu ca "Oscioarele dragalase" are bun simt cinematografic, mai bine ori ma impusc, ori copiez.

P.S. La "Imaginarium" nu te bagi, ca e peste tine, am inteles.

nu aici, va rog, in parcare ;)

1. Nu am fost rautacios si stii destul de bine unde bat.
2. Tu ai prefera sa copiezi. Asa din bun-simt. Non-cinematografic.
3. M-as baga la "Dr. Parnassus" cu toata placerea, dar BluRayRippul de pe net are un sunet care ma exaspereaza. Ai inteles ce ai vrut. Adica prost.

Daca StefanDo si cu mine am observat rautatea, de ce continui sa minti cu nerusinare?

Inseamna ca nu stii sa faci anumite diferente.

Vä ia mama dracu'! X(X(X(

EMI! Ce ti-am zis eu asearä la Lujerului?
DISCI! Da' unde ne trezim acilea!?

Vedeti sä nu vä treziti în Raiu' Personal!

“Din raiul meu” – un film din iadul cinefililor.
Bărbatul ochelarist (și misterios!) desena liniștit în caiețelul său, când… deodată băgă fierăstrăul în lemn și începu a tăia, apoi puse mâna pe borcanu’ cu holșuruburi și începu a le bate (inspăimântător!) în scândură. Nu termină încă scara, când deodată sună ceasul și începu a urcă scările… și iar le urcă. Ajuns în sufragerie… trase perdeaua! Aceasta reprezintă prima secvență din film, în care ne este prezentat criminalul în bârlogul său, montată în paralel cu secvența în care tatăl protagonistei o învață cum să bage barca-n sticlă. Și nu mă înțelegeți greșit, “a băga barca-n sticlă” nu este un eufemism, ci chiar o învață pe fiica sa cum se introduc machetele de corăbii în sticlele de lapte, ca mai apoi să vedem cum le sparge.
Una dintre cele mai mari probleme ale filmului este faptul că are prea multe personaje secundare (tatăl, mama, surioara, frățiorul, bunica, prietenul și prietena cea nouă a prietenului), iar regizorul schimbă punctul de vedere dintr-o parte într-alta în repetate rânduri, astfel încât nu avem timp să relaționăm cu nimeni. Pelicula este bazată pe romanul scris de Alice Sebold și în comparație cu acesta, scenariștii (Fran Walsh, Philippa Boyens și Peter Jackson însuși) au făcut povestea în așa fel încât personajele au devenit lipsite de umanitate și complexitate. În ciuda lungimii sale de două ore, ne sunt prezentate doar schițe. George este criminal, pentru că așa vrea regizorul, Jack o iubește mai mult pe Suzie, doar că așa vrea regizorul, iar aceasta trece prin lanul de porumb, ca să agațe criminali, firește. Apropo, la începutul filmului ni se spune că pe atunci, prin anii ‘70, nu se obișnuia să se meargă cu răpitul pe coclauri, aflăm asta tot din voice-over, de la fetița cu nume de pește, Suzi Somon.
Acțiunea se petrece în două locații total diferite: “pre-Raiul” cel kitschos și Pământul. După ce fetița a fost ademenită de către criminal în groapa cea fermecată (aflată chiar pe proprietatea lui, lucru pe care poliția îl cam omite) prin metoda “come to the dark side, we have cookies”, aceasta ajunge într-un fel de purgatoriu, de unde veghează asupra lucrurilor ce se petrec pe Pământ și de unde narează cât poate ea de iritant, lucruri care nici măcar nu au legătură cu povestea filmului. De ce trebuie noi să știm cum se numesc fetițele omorâte în trecut de criminal, unde au locuit și cum au fost ucise?
Multe dintre secvențe se repetă obsesiv, fără un anumit scop dramaturgic. Un exemplu ar fi momentul în care fetița îi face poze viitorului ei criminal, ce apare de cel putin cinci-șase ori. Peisajul prin care călătorește protagonista se schimbă de la o zi la alta, fără nicio explicație logică și fără vreun obiectiv narativ. Ni se spune la început că este un loc dinainte de Rai și-atât. Apoi grafica computerizată este folosită într-o varietate de kitschuri duse la extrem, pentru că așa vrea regizorul.
Singurul motiv pentru care această peliculă ar trebui vizionată este simplu: la filmele slabe, greșelile sunt evidente, iar acest atribut le transformă în produse didactice, care pot fi studiate foarte ușor, într-un timp scurt, despre cum NU ar trebui să se facă un film.
Rachel Weisz și Mark Wahlberg interpretează modest rolul părinților, Saoirse Ronan este creața blondă cu ochii albaștrii (cam la aspectul fizic se oprește și interpretarea ei), care este prinsă de un criminal jucat bine de Stanley Tucci, cu toate c-ar fi ajutat un pic de subtilitate.
Finalul este dat de mama Gaia, care este asemănătoare cu justiția salopetelor murdare din “Răsuna valea” (1949, r. Paul Calinescu): George cel făr’-de-lege se află într-o parcare, punând ochii pe următoarea victimă. Aceasta îl refuză, întorcându-i spatele. Un țurțure îl țintește amenintător și se abate asupra criminalului, căzând direct pe umărul lui. Ochelaristul supraviețuiește tentativei, dar încă nu s-a terminat! George se dezechilibrează și cade în prăpastie. Care prăpastie? Eh, una de pe-acolo. Cea în care filmul se prăvălește odată cu tot CGI-ul din el. Iar în finalul sfârșitului de final, protagonista ne urează, voice-overind din Rai: “o viață lungă și fericită”, de unde putem conchide că singura șansă de revenire a regizorului ar fi să se întoarcă la filme de acțiune, acolo unde CGI-ul poate înlocui cât de cât o poveste spusă prost.
Dacă un cinefil ar ajunge în iad, atunci acesta este filmul care, asemenea lui Alex din “Portocala mecanică” (1971, r. Stanley Kubrick), i s-ar pune să-l vizioneze la nesfârșit, drept pedeapsă că a avut încredere în Sir Peter Jackson.

Emi, progresezi vizibil! :)
(La argumentatie si stil.)
Apropo de "Suzi Salmon":
Prin 1998, eram cu Collins (avea aproape zece ani), la o editurä. Pe rafturi, diverse cärti. Intr-un loc, una pentru copii: "Pisicuta Suzi".
Si Collins, calm:
- "Pisicuta Suzi"... Suzi pula.

@E.Floares:

Secventa aceea nu e prima din film si nu cred ca alea erau ‘sticle de lapte’:)).
Da, le sparge ulterior, dar dupa ce afla ca i-a murit copilul, ceea ce nu mi se pare prea exagerat.

‘Groapa cea fermecata’…nu a fost construita pe domeniul lui… daca tin minte era un lan de porumb. Oricum, avand in vedere ca aflam ca nu e prima sa crima, cred ca e safe sa presupunem ca nu e atat de batut in cap incat sa o omoare pe biata fata pe proprietatea lui:P. Si ea ajunge in purgatoriu abia dupa ce e omorata :D.

Momentul in care Susie il pozeaza pe viitorul ei criminal apare doar de doua ori, daca nu ma insel: o data chiar la inceput, cand e introduce Harvey si o data cand tatal ei isi da seama ca el a ucis-o. In afara de momentul asta, nu cred ca au mai fost alte repetitii. Cel putin, eu nu imi amintesc altele.
Nu vad de ce ar trebui ca peisajul sa ramana la fel, doar se presupune ca Susie se afla in ‘Raiul ei’, nu? Daca ea vrea varietate de peisaje, se poate,nu? Singurul minus ar fi abuzarea pe alocuri de tehnologia CGI, dar atat.

Pe Saoirse Ronan nu am mai vazut-o decat in City of Ember. Consider ca a facut o treaba buna si acolo, dar aici chiar m-a impresionat.

Mie chiar mi s-a parut comica urarea ei de la sfarsit:)).

Daca filmul asta e una din pedepsele pe care mi le rezerva iadul cinefililor…si presupunand ca celelalte pedepse sunt asemanatoare, cred ca pot dormi linistit la noapte.:))

Am zis ca e prima in care ni-l arata pe criminal in casa lui. Si asa e.
Nu am zis ca e exagerat sa le sparga, nici daca si-ar fi dat foc la propria casa nu mi s-ar fi parut exagerat.

Se mentioneaza de DOUA ori in film ca lanul ala de porumb se afla in proprietatea casei lui. Zice aia din purgatoriul ala sau cum s-o fi numind.


Heheee, ia intreaba-l pe Pitbull, ca pe la a cincea repetitie am zis ca ies din sala de cinema, daca mai apara inca o data... si a mai aparut, de cel putin trei. :))


Si noua. Foarte!:))


Multumesc! Am observat ca-mi place mai mult sa fac o cronica contra unui film, decat pro. Atunci cand fac pro, mi se par un pic exagerate toate cuvintele pe care le folosesc.


Ar fi mers in film, daca era si nume de peste. :))

Uite asta e o recenzie reusita! Ca nu's eu de acord cu parerea scriitorului asta e alta poveste.

am inceput sa vad ca majoritatea care scriu comentarii se pricep la filme, in sensul ca cu asta se ocupa. eu, ca simplu privitor pot sa spun ca mi-a placut filmul si m-am mirat de nota mica de pe imdb. m-am mai lamurit acum, citind comentariile unor cunoscatori, dar totusi, cu toate lacunele, mi se pare subapreciat.

Mi-a placut cronica ta, e una de bun simt si lasa sa se intrevada usor ceea ce ai simtit uitandu-te la film.


Daca altcineva simte altfel si are o alta parere, de ce sa apara un sentiment 'prost'??

Ce-a scris domnu' profesor e doar pentru exigentii cinefili, dar pentru majoritatea care nu au cultura cinematografica, o cronica ca a ta e numai buna! Cred ca la urma urmei decizia iti apartine: daca vrei sa scrii pentru o elita sau pentru restul muritorilor de rand.
Mult succes in continuare.

Cat despre film, parerea mea e ca nu povestea in sine are ceva de transmis (poate doar pentru cei care au avut tangenta cu asemenea tragedii :| ) ci deschide o fereastra catre lumea de dincolo (si la urma urmei cine poate numi kitsch o astfel de viziune daca nu au trecut pe acolo).
Este un altfel de Peter Jackson.. nu consider un coborâş al regizorului, ci doar un 'altceva' al carierei lui.

Mi s-a parut usor comic faptul ca regizorul s-a bazat pe ”justiţia divină” ca sa-l pedepseasca pe criminalul-podofil, ca de la politie slabe sanse. Nu s-au dus sora si matusa cu dovezile la politie? Si politia, nimic?

Singurul lucru care mi-a placut la film (in afara de Rachel Weisz desigur) a fost Stanley Tucci, a carui performanta a fost excelenta (underrated actor...)

total de acord!
din pacate, daca n-ai citit cartea inainte nu prea are cum sa-ti placa filmul pentru ca nu intelegi o gramada de faze: ce-i cu tzurtzurele, de ce politistul si mama sunt cum sunt, de ce efectele speciale arata asa kitschos samd. Filmul si cartea nu vor sa exploateze drama familiei si suferinta lor, ci din contras, modul in care fiecare isi gaseste propria vindecare, actiunea avand-o in centru pe Susie.

M-a deranjat la film faptul ca personajele sunt prea sigure ca Susie e langa ei, si ca ai tot timpul senzatia ca l-ar putea prinde pe criminal. In carte el e mult mai atent si calculat, totate suspiciunile sunt bazate pe intuitii si in momentul in care apare intr-adevar dovada filelor din caiet, e deja prea tarziu. Si asta era interesant in carte si lipseste in film, faptul ca personajele se confrunta mereu cu iluzii si regrete si in acelasi timp trebuie sa faca fata realitatii.

Filmul nu e nicidecum atat de prost cum il prezinta Pitbull, dar intr-adevar Jackson s-a avantat la un pic mai mult decat a putut duce. E o diferenta intre a comprima o carte cu multa actiune si a restrange o carte cu multe sentimente si stari...tocmai de-asta multe chestii in film par schematice sau aiuristice.

Dragii mei, hai sä ne lämurim:
Intâi si-ntâi, discutäm un film în sine, asa cum e el.
Abia apoi ne extindem viziunea analiticä si la relatiile lui cu eventualele surse de inspiratie (cärti, piese de teatru, etc.)
Exceptie fac ecranizärile dupä mari opere, deja consacrate cu mult timp înainte.
Acolo, da: pornim de la fidelitatea (de fond, nu de detaliu) fatä de roman, eveniment istoric, etc.

...Deci, dacä-n film turturele äla e un stift, degeaba-mi spune mie-n carte cä nu, cä-i un simbol falic inversat, sau sabia lui Damocles, sau mânia lui Zamolxes (si multe altele asemenea). Ca me se romp - capisci?

Sunt si nu sunt de acord cu tine. Filmele apar intr-un anumit context, la un anumit moment in cariera regizorilor si nu poti cere unor creatori sa neglijeze complet atat ceea ce au facut pana atunci, cat si sursele care i-au inspirat, pe motivul ca nu toata lumea are acces la informatiile astea.

Daca iti povestesc ca nu mi-a placut 8 si 1/2 de Fellini, printre altele pentru ca a fost primul film vazut al lui, cred ca imi vei spune sa vad si altele si apoi sa revin cu o noua vizonare. Si evident, avand in vedere cum am evoluat de la momentul respectiv, ti-as da dreptate.

Acum, fara a-mi propune o comparatie intre Fellini si Peter Jackson, as vrea sa fim de acord ca regula: "judecam doar filmul pentru ceea ce este in sine" nu sta intotdeauna in picioare. Ba chiar am putea spune ca este de foarte putine ori valabila, pentru ca de fiecare data cand vedem un film nou, nu ne putem ignora bagajul de cunostinte deja acumulat deci il vedem prin prisma filmelor vizionate anterior.

Revenind insa la The Lovely Bones, e foarte adevarat ca Peter Jackson nu putea avea pretentia ca toata lumea sa fi citit cartea inainte de a intra in sala de cinema. Dar cred ca se astepta ca majoritatea spectatorilor sa fi vazut Lord of the Rings. Macar pe partea de efecte poti sa-ti dai seama ca ceea ce vezi in the Lovely Bones se leaga de stilul cartii, pentru ca ar trebui sa stii ca omul asta se pricepe foarte bine in a face efecte speciale credibile. Daca nu te mai uiti la film comentand deciziile tehnice, si incerci sa le intelegi functia dramatugica si sa le accepti ca pe echivalentul unor "licente poetice", cred ca deja valoarea lui The Lovely Bones creste.

Dupa cum am spus si in postul anterior, nu consider filmul asta ca fiind extraordinar. Are evident problemele lui. Eu am spus doar ca totusi nu merita desfiintat complet pentru ca in cazul in care ai citit cartea si ai mai vazut filme de Peter Jackson, e posibil sa ti se para un film ok.

Ricutzel, stii ce te dä pe tine afarä din casä?
- Inteligenta
- Diplomatia
- Bunul-simt
- O generozitate si o tolerantä grossly over any safe & secure limits!

in general ma enerveaza mai mult filmele cu pretentii ca sunt super artistice sau capodopere dar care nu-mi transmit nimic, decat filmele care-mi trezesc o cat de mica emotie.

Asta mi s-a parut un film foarte misto...ceva mai neobisnuit, poate nu pentru publicu "comercial", dar in mod sigur foarte foarte interesant:)

Eeee, aici nu ne mai pupäm (în päreri! ;) ) la fel ca dincolo - but who cares? Dac-am fi cu totii de acord în toate, life would be such a boooooore!

Filmul e aproape perfect. Faptul ca a fost nevoie de interventia divina pentru a pedepsi criminalul a cam stricat farmecul. Mi-au placut toti actorii, in mod deosebit Susan Sarandon.