L-am văzut şi eu ieri seară la TIFF. Nu stau eu să judec cât de bine realizat e, dar cert e că mi-a plăcut şi de personaj şi de atmosfera filmului, a fost o adevărată plăcere să-l urmăresc.
Au fost şi unele chestii puţin exagerate sau simpliste şi anume de ce era nevoie de crime, dar le pot trece cu vederea. Una peste alta un film foarte bun pentru mine.

Însă sala nu a fost prea receptivă, mulţi chiar plictisindu-se, excepţie 2-3 momente în care chiar s-a râs binişor. Din fericire unul a fost chiar la final aşa că au fost şi destule aplauze.

Şi ca o chestie interesantă oricât de plictisitor ar fi putut părea Aurora (celor din sală că mie nu mi s-a părut), filmul la care am mers după Ultima Conversaţie a făcut ca Aurora să pară că e Piraţii din Caraibe sau Indiana Jones ca entertainment comparat cu Ultima Conversaţie.

Cristi Puiu: "Aurora" este un film important şi personal

Cristi Puiu a declarat, vineri, la TIFF, că "Aurora", cea mai nouă peliculă a sa, este "un film important" şi personal, ce nu poate fi văzut la orice oră şi care, în prezent, este la începutul "probei timpului", după care se va stabili dacă este "oţet sau vin bun".

Lungmetrajul "Aurora" a deschis, joi seară, secţiunea Zilele Filmului Românesc din cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), care se desfăşoară între 28 mai şi 6 iunie, la Cluj-Napoca.

Puiu a povestit, în conferinţa de vineri, despre proiectul peliculei, început imediat după filmul "Moartea domnului Lăzărescu".

"A fost un film extrem de greu, pentru că din start ştiam că nu o să fie uşor de făcut", a declarat regizorul, descriind etapa de finanţare ca pe "un fel de cruciadă în căutarea banilor". Filmul a ieşit din montaj cu o săptămână înainte de Festivalul de la Cannes, unde a fost prezentat în secţiunea Un Certain Regard.

În ceea ce priveşte titlul, Puiu a sugerat că "Aurora" poate fi un răspuns la filmul omonim al lui F.W. Murnau. "Propunerea pe care o face el (Murnau, n.r.) are legătură cu iubirea. Dar dacă lucrurile se întâmplă altfel, tot despre iubire este vorba?", a spus acesta.

Filmul "Aurora" doreşte, potrivit regizorului, şi să restituie "portretul unui tip de criminal". După "Moartea domnului Lăzărescu", "povestea unui om care moare", Puiu a realizat "povestea unui om care omoară". De altfel, cele două filme fac parte din seria poveştilor de la periferia Bucureştiului pe care Puiu doreşte să le prezinte. Şi, pentru a include filmul şi mai mult în această serie, Puiu a plasat în "Aurora" personaje din "Moartea domnului Lăzărescu", de exemplu, pe asistenta Mioara (Luminiţa Gheorghiu). Totodată, amanta personajului principal, Viorel, este doctoriţa Gina (Clara Vodă), care a apărut în acelaşi film.

"Povestea filmului are de-a face cu ceea ce înseamnă formarea mea din adolescenţă", a mărturisit Cristi Puiu, enumerând cărţile care l-au influenţat: "Străinul" de Albert Camus, "Tunelul" de Ernesto Sabato şi "Crimă şi pedeapsă" de F.M. Dostoievski.

Puiu a povestit că a dorit să construiască filmul "Aurora" într-o manieră prin care să nu dezvăluie foarte multe spectatorului, într-un mod în care pelicula să se "povestească singură". "Eu am ales să spun povestea asta asumând faptul că spectatorul ştie despre ce vorbesc. Perspectiva ultraexplicită mă plictiseşte", a spus Puiu, adăugând că unii regizori, în special cei care fac filme despre crime, consideră că "totul trebuie să fie explicat, să fie «underlined bold italic»".

"Inamicul numărul unu al acestui film este creierul spectatorului. Creierul are tendinţa de a simplifica. Nu i se reproşează unui film american că durează trei ore. De ce să nu zici «nu am chef să gândesc trei ore». Nu vrem să ne fie pus creierul în funcţiune timp de trei ore", a adăugat Puiu.

Puiu debutează în "Aurora" în calitate de actor. După ce a chemat la casting actori profesionişti, precum Adrian Titieni şi Hanno Hoffer, acesta a dat el însuşi probe, la propunerea Clarei Vodă. "Eu nu am vrut să joc în filmul ăsta. Dacă aş fi vrut să joc, mi-aş fi luat permisul în primăvară", a spus Puiu. Acesta a explicat că pe parcursul creării filmului se gândea la semne de circulaţie şi la scenariu. Salvarea sa a venit, însă, de la un instructor care semăna cu John Wayne.

Cristi Puiu a spus că a dorit să joace el însuşi în film pentru că nu a găsit "chimia" pe care o căuta şi privirea. "Era o privire de om obsedat", a adăugat acesta. "Trebuie să accepţi că Madame Bovary c'est toi", a spus Puiu, care, după ce a decis că va juca el rolul principal, a adaptat scenariul la propria personalitate. Şi pentru că postura de regizor care joacă în propriile filme ar fi dus la asemănări cu Sergiu Nicolaescu, echipa a glumit, luând în considerare numele Sergiu sau Moldovan pentru personajul principal.

Dar rolul principal din film a presupus şi un moment de nuditate, la duş. "Pentru mine era foarte important ca spectatorul să ştie «bă, vă arăt tot». Momentul de la duş trebuia să fie un enunţ fundamental al bărbatului. Totul se petrece în zona virilităţii", a spus Puiu, care a adăugat că a avut nevoie de şapte duble pentru scena de la duş.

"Aurora" este o producţie a casei Mandragora, realizat cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei România, Eurimages, SC Serv Invest SRL, OFC Section Cinéma, Centre National de la Cinématographie (Franţa), în colaborare cu ARTE France Cinéma, ZDF/ ARTE, Societatea Română de Televiziune, TSR/SSR, HBO România. Imaginea este semnată de Viorel Sergovici.

Nu am vazut inca filmul, dar nu cred ca rezist trei ore in sala de cinema. Astept sa-l vad la TV, cand o fi...

L-am väzut azi.
Captivant, tulburätor, haunting.
M-a tinut fascinat, l-am savurat, l-am înteles în mare - dar se desfoliazä greu, e stratificat, abscons, subtil... îmi aminteste de experientele cu "Blowup", "Persona", "Stalker"... Abia astept sä-l reväd a doua oarä... si a treia... si etc.
Nu mä hazardez cu-o cronicä, încä. Nu înainte de cel putin a doua vizionare.
Secventele mele favorite (deocamdatä):
- când vin äia de sus care l-au inundat
- crimele
- aia cu gagicile din magazin
- (evident!) tot episodul final

Prima concluzie:
Demonstreazä din nou cât de firesc e sä faci artä pornind de la o realitate cum nu se poate mai simplä.
Viorel are ceva din mine (dar, evident, nu numai din mine...).

Eu astept s-apara cartea sa ma prind. :D

@pit,
cum ramane cu demostratia modului cum se face arta?
astept cu nerabdare parerea lui keep dupa ce va citi cronica ta.

Precum îspusei si imediat dupä proiectie, mai va pânä la cronicä.
Indiscutabil, e cel mai greu film românesc fäcut vreodatä (cum ne prevenea si Cristi, înainte de proiectie: foarte "obositor", obositor de greu)... Si complex, si stratificat, si subtil... Primul film cäruia mi-e imposibil sä-i fac analiza dupä o singurä vizionare.
Deci, asteaptä cu räbdare; multä räbdare.

s-au incins spiritele...
a propos de osanale si alte alea...vezi comments

http://regizorcautpiesa.ro/stiri/Cri...tului-686.html

cam ofticos Gorzo asta...
na, s-o fi obisnuit ca doar el sa le-o traga in barba la altii, dar de el sa nu se ia nimeni.

Hai ca Puiu le zice foarte misto:

"Nu vezi că la tot pasul sunt afaceri de gaşcă şi prieteşuguri? Păi asta se cheamă prietenie? Să scriu articole elogioase despre un film care nu mi-a plăcut, despre o chestie care nu rimează cu nimic, şi să caut, să scormonesc şi să găsesc lucruri pe care le cred eu bune, ca să nu mă murdăresc pe mâini, şi să scriu despre ele, deşi alea reprezintă 2 procente din 100 de procente?! Sau poate nici măcar nu-ţi dai seama că, de fapt, nu ţi-a plăcut filmul. Sau, şi mai rău, poate chiar ţi-a plăcut. Te ia disperarea. E foarte rău.
A fost suficient să se nască valul ăsta şi gata, chestia e minată din interior. Implozie se cheamă. Că nu vine publicul să aducă osanale, nu o fac oamenii de pe stradă. NU, o fac oamenii din branşă, cronicarii. Nu se poate, puţină decenţă!

Cu siguranţă există un corespondent al formulei ăsteia şi în Europa Occidentală şi în SUA, că suntem toţi oameni şi atunci spiritul ăsta de gaşcă este prezent peste tot. La noi, însă, pagubele sunt mai mari, pentru că nu există o contrapondere.

E nevoie ca de partea cealaltă să existe oameni care să opună rezistenţă, să zică NU acestui spirit de gaşcă. Băi, NU! Aici intrăm în lumea cinemaului, aici intrăm în lumea spectacolului, iar judecata reclamă criterii, exigenţa şi rectitudine. Nu putem zice: Frate, am fost la o bere sau mi-ai reparat maşina sau mi-ai zugrăvit în casă, gata, scriu şi eu, la schimb, un articol elogios despre mizeria pe care tocmai ai făcut-o. Nu-i OK. Băi, îţi mulţumesc, suntem prieteni, dar ai făcut un film prost. Mai bine nu scriu. Mi se pare prost filmul, nu vreau să scriu. Dar nu. Şi-acum ce-o să se-ntâmple? Este un fel de lose-lose situation. În varianta asta pierd şi ăla care a făcut filmul, şi ăla care a scris cronica. Unul direcţia, celălalt credibilitatea. Nu ştiu dacă merită.

Dar probabil că este obligatoriu să trecem prin faza asta pentru a ne maturiza. Sunt foarte supărat. Diatriba asta, poate nu întru totul justificată, este consecinţa furiei pe care mi-a provocat-o lectura articolului lui Andrei Gorzo despre „Felicia, înainte de toate”, lectură care m-a revoltat şi care mi-a amintit de articolul lui Cezar Paul-Bădescu despre „Noro”, filmul lui Radu Gabrea. Şi nu doar Gorzo greşeşte. Doar ca el face parte – sau pare să facă parte – din categoria celor cu adevărat îndrăgostiţi de cinema."

Gata, domnule Cristi Puiu, m-ai castigat de partea ta!
Pentru ca ai avut curajul sa le-o tragi la cronicarii farisei, ai tot respectul meu.

da, chiar foarte tare interviul cu Puiu...

a dat Gorzo un link la comments. video. pentru cei care vor sa prinda si intonatia si limbajul trupului.
e trist ca exista risc in tot ceea ce facem chix, filozofeaza Puiu intr-un moment de regres inspre copilarie.

de fapt, na, asta-i linku:

http://www.hboclub.ro/video/1/0/Inte...risti-Puiu/57/)

Tulburător. Văzând asta mă gândesc că există cineva care-i stă în preajmă (probabil soția) și care-l ajută să se mențină pe linia de plutire dpdv psihiatric. Ar fi păcat să se piardă și ăsta, pentru că e unul dintre puținii aleși.

fii serios, serios :)

daca citesti ziarele dimineata, la cafea, ai ocazia sa afli si news-uri despre cinema-ul romanesc

uite:

Regizorul român Cristi Puiu a fost inclus în "echipa de vis" a invitaţilor marilor festivaluri de film din lume, în urma unui sondaj realizat de publicaţia Variety în rândul a 17 directori ai celor mai mari evenimente de gen din lume.

Directorii au fost întrebaţi care sunt regizorii pe care şi-ar dori cel mai mult să îi invite în programul lor, iar Cristi Puiu s-a clasat pe primul loc în topul regizorilor cu filme promiţătoare din noul val, alături de Miranda July (SUA), Kelly Reichardt (SUA), Xavier Dolan (Canada) şi Andrea Arnold (Anglia). Festivalurile reprezentate de participanţii la sondaj sunt acreditate de Fédération Internationale des Associations de Producteurs de Films, printre acestea numărându-se Festivalul de la Cannes, Festivalul de la Berlin, Festivalul de la Locarno şi Festivalul de la Veneţia. Cel mai recent film al cineastului român, "Aurora", a avut premiera în secţiunea Un Certain Regard a Festivalului de Film de la Cannes anul acesta. "Marfa şi banii" este lungmetrajul de debut al regizorului şi marchează, potrivit opiniei majorităţii criticilor, începutul noului val cinematografic românesc.

Pentru recunoaşterea valorii şi talentului său, Jurnalul Naţional îl declară pe Cristi Puiu "Omul zilei".


pit, scrie naibii cronica aia odata, ca altfel va trebui sa mergem inca o data sa vedem filmul. in doua luni, aproape l-am uitat.

Frumos :)

Nu pot sä scriu cronica înainte de a revedea filmul. E greu.

Cu tot respectul pentru Cristi, ma pis pe gestul facut de JeNe. X(

e grav.
mai bine foloseste-l pe post de hartie. nu de scris! da' , vezi ca zgarie! si poate te musca si Puiu de fund, sa fie faza completa.

Mai bine intreaba-l pe Pit ce si cum, inainte sa vorbesti. Gestul lor, aparent frumos, are radacini adanci.

sunt convinsa.
dar, Aurora mi-a placut. filmul merita vazut, merita laudat, merita...

..... chiar si banii de CNC...
aia nerambursabili

Nu la film ma refeream, nici macar la Puiu, eu am ce am cu JN si cu gestul lor.

oamenii si lucrurile se mai schimba.
nu era importanta parerea JN, nu asta am vrut sa scot in evidenta, ci faptul ca un roman este apreciat in afara tarii.
ti-am spus pe unde am umblat vara asta. mi-e rusine sa spun ca vin din Romania.
traim in epoca bronzului sau a fierului.asa de mare este diferenta.

In conditiile actuale, pentru mine ceea ce a facut JN este o jignire, iar daca Cristi Puiu nu riposteaza, voi riposta eu!

e alegerea ta. macar, traim intr-o tara libera.

Nu, ar trebui sa fie alegerea lui Cristi in semn de respect pentru breasla jignita de mizeria numita Jurnalul National!

Cristi Puiu's Aurora plays this Sunday afternoon at the 48th New York Film Festival. The film is currently without distribution.

el va rula si duminica pe 24 octombrie la Londra in cadrul sectiunii Film on the square a celei de-a 54a editii a festivalului de film de la Londra (BFI London Film Festival)

cateva cronici din ziarele americane

http://blogs.indiewire.com/twhalliii...tival_aurora/#

http://www.slantmagazine.com/film/review/aurora/5051

http://www.thelmagazine.com/TheMeasu...ff-2010-aurora

http://www.slantmagazine.com/house/2...l-2010-aurora/

http://www.nickschager.com/nsfp/2010...a-2010-c-.html

http://www.cineaste.com/articles/fes...de-cannes-2010

si de pe mubi

http://mubi.com/notebook/posts/1839

Cum poti sä aduci asemenea injurii celui mai bun critic de film din generatia actualä?
Un om competent, inteligent, cult, echilibrat, cu o ratiune sclipitoare, o luciditate täioasä si o profundä sensibilitate? Singurul lui defect, relativ oricum, e cä uneori manifestä o exigentä excesivä, care po

Pai, Pitbull... despre asta e vorba. De cum stiti voi toti sa va tineti in brate! Da' cine e Gorzo???? Am intrebat de vreo sapte ori pe diverse topicuri. E un baietel ce are si el relatiile lui (ca sa nu zic altceva). Tu tot il copiezi (copy paste) pe Gorzo in legatura cu toate filmele... sa inteleg ca nu poti avea parerea ta? Esti vreun discipol de-al lui? Ai studiat cu el (???)

Si pentru ca va spuneam ca am fost cu niste prieteni la Cannes unde am vazut pe viu reactia presei in legatura cu AUTOBIOGRAFIA... tot acolo am vazut si AURORA. Asa de bine a fost primit filmul asta (desi Puiu e un regizor bun... sau a fost?!) ca Puiu a plecat a doua zi dupa prima vizionare! Un director al unui mare festival spunea ca si-a pierdut 3 ore din viata sa vada filmul asta. Si daca ne uitam pe net... filmul nu a prea fost la festivaluri mari, categoria A. Doar la Cannes, unde cred ca sunteti de acord cu mine ca a fost luat din cauza primului film.

Si apoi... la al doilea film regizat sa te exprimi ca ai inceput filmarile cu un alt actor si apoi ti-ai dat seama ca nici un actor nu poate interpreta rolul... pai daca nu il avea pe Paunescu isi mai permitea asta?

Oameni buni... despre ce vorbim? De cum sa toti banii ? De cum sa traiesti intr-o alta lume? Sau vorbim despre Gorzo, taticul criticilor din Romania ...

Criticii astia chiar au naivitatea sa isi inchipuie ca spectatorii le citesc cronicile si se hotarasc sa se duca sau sa nu se duca la cinema sa vada un film in functie de cronicile pe care le scriu?

Si, apropo de ce spunea Lalaby, referitor la felul in care este primit un film romanesc in strainatate, stiu de la cineastii care imi sunt prieteni ca in Romania se fac publice doar cronicile straine favorabile unui film romanesc nu si cele defavorabile. Mai stim si noi, spectatorii obisnuiti, cate ceva despre bucataria interna a industriei filmului...

am vazut si eu in sfarsit Aurora.

In timpul filmului imi venea sa ma urc pe pereti, sa-mi scot telefonul din buzunar sa joc un joculet, sa-l pocnesc in fata pe Dl Puiu pentru ca ma chinuie intr-un asemenea hal, etc. Groaznica experienta de spectator pe care sincer nu-mi doresc sa o mai repet vreodata pentru filmul asta. Slava Domnului ca nu sunt prea multi regizori care sa faca filme asa, pentru ca mi s-ar stinge total pasiunea pentru cinema.
Apoi s-au aprins luminile, au inceput intrebarile si comentariile, si revenind la sentimente mai nobile, am inceput sa ma gandesc si eu la ce am vazut. Si da lucrurile se legau, totul incepea sa aiba sens si a trebuit sa recunosc ca Aurora e cel putin interesanta. Nu cred ca s-au inventat cuvinte care sa descrie parerea mea pentru ca e un film care mi-a placut, dar pe care l-am urat sa-l vad. Si nu, nu ar fi fost ok sa mi-l povesteasca cineva.

Sper totusi ca in urmatorul film Puiu sa arate totusi ceva mai multa compasiune pentru lumea din public pentru ca eu una nu cred ca mai rezist la o experienta similara.

ricutza,
daca filmul dezvaluia de la inceput ce "cocea" Viorel in minte-aia-i pusa pe carlige,fii sigura ca dupa 5 min. se auzeau numai sforaituri.
mie mi se pare o "tortura" cel putin interesanta,Aurora.
poate era bine daca totusi CP nu se incumeta sa-si interpreteze propriul personaj si insista in gasirea unui actor care s-o faca mai bine decat el,chiar daca el sustine ca asa simtit, ca el poate s-o faca cel mai bine.
parerea mea este ca el s-a inselat,dar nu sunt tocmai eu in masura sa critic.
Aurora este un film deosebit.vizionarea lui este o experienta speciala.cel putin,pentru mine asa a fost si am vazut ca si pentru tine.daca este asa,inseamna ca d-l Puiu a marcat inca o data!

Arta montajului in Aurora




In filmul lui Cristi Puiu, Aurora, la fel de important este "cand" se filmeaza anumite stari prin care trece personajul; cel putin, la fel de important, ca si "cum" se filmeaza ele si "cat" timp se filmeaza. Acest cinema pe care cineastul il practica in cel de-al treilea sau film (al prezentului, fara un trecut concomitent – vizual si/sau dialogal – ,ambiguu deci, pana in ultimul plan-secventa , cand ambiguitatea isi va releva sensul), depinde, intr-o masura vitala, si de montaj. Iar, uneori, momentele in care Puiu recurge la montaj, sint printre cele mai inteligent valorificate in cinema-ul pe care l-am vazut pana acum. Cum sporeste el ambiguitatea prin montaj, in loc sa mai elimine din ea (voit sau accidental, considerand ca in general, la un moment dat, in cinema, montajul constitue sudura necesara intr-o mai buna receptare a povestii)? Simplu, dar revelator deopotriva. O face prin mici salturi temporale, adica prin oarece incalcari ale regulii transpunerii timpului real in timp filmic (de altfel, in ceea ce filmul si rezida), insa in momente bine calculate, deloc intamplatoare (considerand ca autorul a fost nevoit sa “franga” actiunile unui om intreprinse in vreo treizeci si ceva de ore, in trei ore de transpunere cinematografica). Astfel, obligat de aceasta structura, Puiu tot trebuia sa regurga la montaj, dar nu neaparat si "cand" a ales sa o faca. In Aurora, orice ambiguitate este precedata de momente in care actiunea, ce-l poarta si aseaza pe Viorel in diferite locuri/ipostaze, devine mai ambigua, dar si invers.

De cel putin trei ori, numai in prima jumatate a filmului, Viorel este propulsat prin montaj, dintr-o stare afectiva proasta dar misterioasa, intr-o alta, mai misterioasa – exceptand al patrulea cadru – cred – ,relativ scurt, in care, intr-un plan indepartat, personajul va avea un dialog neauzit, in cadrul uzinei unde lucreaza, cu o persoana pe care nu o vom mai vedea in film. Ba mai mult, acest prim “dialog” ete rezultatul unei stari vizibil nelinistite, pe care personajul doar ce o afisase cu doua cadre mai devreme, dar nu-si va gasi niciodata relevanta in naratiune. Singura relevanta a acelei interactionari neauzite nu este decat un motiv al nelinistii pe care el o avusese inainte.

Insa varful lancei al acestor catapultari ale personajului si actiunii prin montaj, il constituie trei situatii extreme de importante - atat pentru naratiunea filmului (ce se desfasoara uneori in locuri aparent lipsite de sens), cat si pentru personaj in sine, si prezenta lui acolo (implicit, a starilor pe care le-a avut si le va avea si a demersurilor pe care le va initia). In doua randuri, montajul il trimite undeva pe un camp, intr-o zona rurala, unde printre niste masini parcate, eroul nostru observa activitatea din fata unei case; pentru ca intr-un alt rand sa urmareasca, in magazin, dupa rafturi, o femeie care isi face cumparaturile. Si dincolo de acest montaj (cu aferentul efect psihologic asupra personajului si spectatorului, dar si cu cauze narative), Cristi Puiu ne mai demonstreaza ca in cinema, timpul povestirii, al prezentului absolut, inseamna cu adevarat ambiguitate.

eu cred ca CP a vrut sa creeze o "psihoza",sa ne faca sa ne "trezim" din nepasare.uite,in fiecare zi, suntem adanciti in rutina si rezolvarea problemelor existentiale,incat nu sesizam ca printre noi respira,traiesc si sunt bine-mersi,destul de multi care ar putea sa fie sau sa devina ca Viorel...
nu s-a intamplat niciodata sa va mirati de un gest asemanator, venit din partea unei persoane,pe care o cunoasteati chiar personal si sa nu va vina sa credeti ca a putut savarsi o asemenea fapta?omul era..."aparent",normal...si niciodata n-am fi crezut ca doar datorita unor manifestari comportamentale ciudate,"iesite din comun",ar fi capabil sa atinga punctul culminat intr-un asemenea mod...
mie,da..
ciudatenia lui Viorel este speciala,punctul forte al personajului. si cred ca CP a ales bine gesturile pe care sa le faca pentru a ne convinge de asta,treptat,lent si tensionat...
in schimb,interpretarea lui cred ca este "discutabila",sensul fiecarei actiuni a lui e nebuloasa...
fiecare judeca cum poate,un dram de nebunie cred ca exista in fiecare dintre noi...
chiar si la medicii care o trateaza...asa ca...pana la urma normalitatea e ceva atat de plicticos si banal,incat nu ne-ar satisface existenta deloc.am fi prea terni.

Îşi mai aduce aminte cineva de citatul exact de atunci când Viorel îl ia la rost pe iubitui Puşei.
Ştiu că era ceva de genul şi citez aproximativ din memorie:
dom'le să ştii că mie nu-mi place de umorul tău(nu-l apreciez) şi te rog să mă laşi în pace.
Dacă ştiţi exact fraza v-aş fi recunoscător.

eu imi amintesc partea asta:

mie nu imi place de dumneata - punct. e chimic si e epidermic. intelegi? si ai un simt al umorului care ma deranjeaza....

Da, "un simţ al umorului care mă deranjează" asta era, mulţumesc.

Nu prea inteleg faza cu regula transpunerii timpului real in timp flmic. Despre ce vorbesti mai exact?
Si sa fim seriosi, nu e Puiu marele erou care trebuie sa "franga" actiunile unui om din 30 de ore in 3 ore de transpunere cinemtografica. Ca s-au facut si filme care acopera durate de ani, decenii sau chiar secole...


Este total ambiguu (pentru mine cel putin) ce vrei tu sa spui despre ambiguitate.


Mie mi se pare ca Viorel nu are cum sa fie propulsat intr-o stare misterioasa pentru ca el stie foarte bine ce face si de ce face ceea ce face. Iarasi, nelinistea pe care o amintesti nu are cum sa fie a personajului pentru ca desi noi nu auzim discutia lui din fabrica, el o aude, si mai mult, participa la ea. Am senzatia deci ca tu confunzi sentimentele personajuui din film, cu cele ale spectatorului din sala.
Dar chiar si asa, pot spune ca nu am resimtit nici un fel de neliniste vazand acest film, ci mai mult frustrare si enervare ca sunt atat de mult timp lasata pe dinafara.

Iarasi nu inteleg ce vrei sa spui, nu inteleg care sunt cele trei situatii extrem de importante si de ce consideri tu montajul ca fiind asa de special (si zic asta nu pentru ca el nu ar fi important dar nu reiese absolut deloc din afirmatiile tale)


Serios? nu de alta dar ultima parte a filmului anuleaza total ambiguitatea intr-un mod usor gretos din punctul meu de vedere. Si zic asta pentru ca daca in 90% din film, spatiul in care personajul opereaza e total irelevant si lipsit de individualitate (pentru ca nu ne prea intereseaza unde locuieste, unde lucreaza, in ce oras se intampla actiunea, in ce timp etc), in ultima parte (a sectiei de politie) devine atat de pitoresc, atat de caracteristic romanesc incat se distruge toata magia necunoscutelor cu care se lucrase pana atunci.

Aurora
 

eu nu inteleg faza asta ca se plinge toata lumea ca e lung dar ca e misto filmul.
si niste comentarii de o ambiguitate mai mare n-am vazut, frate.
o sa merg si eu sa-l vad ca la Avatar n-am ajuns.
:((

dar inca ma intreb, se merita "experienta"? ca de 5 zile ma tot straduiesc sa-l prind in cinema!

(... si daca mai citesc mult ce a scris SMC ma gindesc sa-l vad de 2 ori ca eu nu as putea sa scriu atitea detalii dupa prima vizionare!)

stie cineva cind apare la noi Kung Fu Panda 2 :"> ?

Va rula si in alte orase in afara de Bucuresti?

guys, e de ajuns sa intrati pe pagina unui film de pe cinemagia ca sa vedeti cand are loc premiera si in ce orase ruleaza

Daca te duci doar pentru experienta, eu as zice ca mai bine stai acasa.
La Aurora merita sa mergi pentru orice alt motiv (pentru Cristi Puiu, pentru a sustine cinematograful romanesc, pentru a te lasa pus pe ganduri s.a.m.d), dar nu e genul de film la care experienta vizionarii sa fie nemaipomenita. Cel putin pentru mine nu a fost...

poate ai zis din punct de vedere al profesionistului din tine,chestia asta...
p.s.:ai disecat la "sange" analiza lui SMC.poate montajul n-a fost punctul forte al filmului,tu esti cea mai potrvita sa dai verdictul,dar, eu cred ca "Aurora" este o experienta inedita,cel putin in peisajul cinematografic romanesc...
Totusi, Cristi Puiu,a incercat si poate chiar a reusit (zic unii) sa mentina o permanenta stare de "curiozitate",spectatorului.chiar daca la sfarsit,modul cum a ales sa justifice gestul,n-a fost tocmai fericit,mie una,vizionarea lui (chiar si-a doua oara!),mi-a produs aceeasi senzatie,chiar asteptam sa-l revad,ca sa pot sa adaug anumitor actiuni ale personajelor,semnificatii noi....
este atat de banal,divortul!in zilele noastre,oamenii se casatoresc si divorteaza cu aceeasi usurinta cu care mananca sau merg pe strada.si totusi...exista si exceptii. Cristi Puiu l-a gasit pe Viorel...

As vrea sa specific ca am disecat "la sange" analiza lui SMC, si nu montajul filmului, care sunt de acord ca in filmul asta are un rol destul de important, mai ales prin comparatie cu celelalte filme ale lui Puiu.

Iar cand ma refer la o experienta a vizionarii nemaipomenita, ma gandesc la filme ca Avatar sau Lord of the Rings care strict pe asta se bazeaza. Din punctul asta de vedere am zis ca Aurora nu e un film la care sa te duci pentru experienta.

citeam articolul acesta:

http://www.cinemagia.ro/stiri/aurora...ti-puiu-15480/

despre filmul Aurora.

in franceza abattoir vine de la abattre, adica a omori, a impusca. e locul unde sunt omorate animalele. abattu inseamna omorat, impuscat.
am crezut ca mor de ras citind urmatorul pasaj:

"Îşi străbate dintr-o cameră în alta apartamentul igrasiat, cu pereţii decopertaţi, cu bucătăria în dezordine, murdară. Trece pe lângă un abator. Este abătut" :))
scuzati interventia, nu m-am putut abtine.

Ah, da. Mersi, nici nu observasem. Abia astept sa il vad, sunt curios daca a reusit sa captureze estetic ideile adanci exprimate in interviuri.

ricutza@
Sorry, da' n-ai disecat nimic, cu atat mai putin "la sange". Nu-mi lasi de ales, decat sa te trimit la o recitire a textului, eventual o revizionare a filmului. Dar inteleg solidaritatea feminina. ;)
Totusi...

1. "Despre ce vorbesti mai exact?"
Transpunerea timpului real in timp filmic se face cel mai viabil prin planuri-secventa (poti sa ai unu singur, ca Hitch si Sokurov - in Funia, respectiv Arca... - sau prin mai multe (folosind montajul interior), ca Wyler in Detective Story, cu conditia sa respecti acest timp (tot din montaj).
E adevarat, "franturi" destepte mai exista in cinema. Dar, la Puiu, smecheria este atunci CAND ele se produc, si ce relevanta isi au ele in starile pe care le induce personajul spectatorului.
"Ca s-au facut si filme care acopera durate de ani, ...."
Din pacate, asta e o alta mancare de peste ce se serveste cu un alt vin. N-are legatura cu Aurora, montajul lui, textul meu... Complettly off!

2. "Este total ambiguu (pentru mine, cel putin) ce vrei tu sa spui despre ambiguitate."
In Aurora, orice secventa (plan-secventa), nu intregeste cu nimic actiunea secventei ce i se succede, sau careia ii precede. Ma rog... aproape. Planul-secventa din Aurora este o necunoscuta plasata in mijlocul altor doua necunoscute. Altfel zis, ambiguitatea atrage ambiguitate.

3. "... pt ca el stie foarte bine ce face si de ce face ceea ce face"
Corect. Dar noi nu.
"... nelinistea pe care tu o amintesti..."
Asa, si? Eu cred ca-i a personajului, deoarece, inaintea dialogului, el afisa oarece stari de nervozitate, care aveau sa se releve in acel dialog (vezi gestica si limbajul corporal). Cum ziceam: relevanta acelui dialog este motivul nelinistii pe care el o avusese inainte. Atat, nimic mai mult...

4.Vezi punctul 1 (smecheria "franturilor").

5. "nu de alta dar ultima parte a filmului anuleaza total ambiguitatea..."
Fals.
Elucidarea misterului asupra celor patru persoane impuscate, nu anuleaza ambiguitatea-i caracteristica. Raman multe lucruri suspendate in aer, neelucidate, precum problemele de sanatate pe care Viorel clar le are (vezi cum se palpeaza sub dus in anumite zone) sau spectrul in care se desfasoara relatia dintre el si fosta sotie.. Ce (sub)constientizezi tu, probabil, e ca Aurora e un puzzle, si nu e... E un "fals puzzle". E filmul in care prezentul suprem (al povestirii in care se dialogheaza putin) e ambiguitate.

Iar aia cu "trece pe langa un abator. E abatut" e monumentala. =))

acum,fiecare poate interpreta cum vrea scena dusului...
putem stii cu exactitate ce a insemnat? cred ca nici Puiu nu stie...
sau poate doar a vrut sa ne arate ca e "dotat"!?
oricum,boala nu e acolo,unde sugerezi tu,ci putin mai sus.la dovleaca. acolo,sigur are ceva!
uite,eu ma tot intreb de unde i-a venit ideea de a purta geanta aceea alb cu rosu pe care scria un numar,64...parca?semnifica ceva?si unde naiba o fi gasit-o? nu cred ca mai poti cumpara din magazine asa ceva! dar,cu siguranta sarea in ochi. o geanta alba,la o tinuta de iarna si mai ales la un barbat, este cel putin ciudat....