na bun,
revăzui filmul.

problema pe care o vizam în intervenţia de ieri dimineaţă e în secvenţa ultimă - vedem dela distanţa cum fata e prinsă de costi, apoi revedem prinderea din plan apropiat. m-a deranjat apropierea asta - atunci mai mult, acum maimult ca amintire de atunci: mă gîndeam că tipu asta de repetitie a unei scene ar trebui sa sublinieze ceva, e o alegere (estetică, de limbaj) prin care evidenţiezi anumite detalii ale unei întmplări (ca în persona, sa spunem). ori aci e vorba de o simplă revenire în intimitatea acţiunii, pentru a vedea reacţia de final al lui costi si asa mai departe. cred că secvenţa putea să continue cele văzute din depărtare, fără a mai relua prinderea propriu-zisă, reluarea îmi pare derutantă fiindcă trimite spre probleme de alt ordin faţă de dinamica generală a istoriei de pe ecran.

mie mi-a plăcut lucrul cu personajele cap-coadă. diferenţiezi bine caracterul poliţiştilor prin felul în care ai ales să filmezi actele sexuale. costi din interior, direct, presque explicit, e vizibilă frustrarea pe care o acumulează şi-n timpul actului respectiv, pe care îl ratează, urmările ratării fiind credibile în raport cu ceea ce dezvăluie el pe parcurs despre propria persoană - faţă de coleg, filmat din exterior, cu o respectuasă detaşare, casăzicaşa, care îl umanizează şi care face normală încercarea sa de a îl potoli pe costi şi de a o apăra pe fată.

replicile îmi par ok. am asistat la o discuţie între inspectori şcolari şi nu erau cu nimic mai prejos decît costi în afirmaţii. la fel, am auzit replici date de poliţişti, am o amică pe care a încercat un vecin poliţist să o violeze - norocul ei a stat în faptul că era ăla atît de excitat că a ejaculat înainte să apuce să o dezbrace -, aşa că scena propriu-zisă îmi pare credibilă. nu am citit decît mesajul de mai sus al lui Pitbull şi aseară mi-a zis Ştefan în două fraze care-i istoria cu aitilop pe cinemagia, da văzînd filmul (scenariul nu îl ştiu) m-a mirat mînia cu care Pitbull îl înfierează.

Pitbull, cu tot respectu, văzînd ceea ce impuţi tu acestui film în mesajul din 2008 - scene sexuale grobiene, partituri ratate, jucate convenţional, etc. - aş fi curios cum poţi justifica <i>artistic</i> alegerile de natură sexuală din neinvinsă-i dragostea... sau cum priveşti reacţiile actorilor acolo, majoritatea mie îmi par nişte caricaturi. nu vreau să spun că, gata, dacă cineva greşeşte o dată nu mai poate vorbi nicicînd depre morală sau demnitate în privinţa repectivă, în niciun caz nu vreau să sugerez asta. era doar o curiozitate retorică :)

Da, e prost facuta faza aia, ai dreptate. Pina atunci sint in timp real, ca sa zic asa, apoi reiau cu un fel de racord expresiv, prost taiat. Si pe mine ma deranjeaza mereu. In alta ordine de idei, as fi curios sa aflu si ce a vorbit ALS cu domnu' de la Clermont Ferrand despre AITILOP.
ALS?

Bai, tu ai avut probleme cu Politia pe centura, ma... =))

Se poate vedea vineri, 26 iunie, la Galeriile Artexpo din TNB, in cadrul maratonului de scurte Noaptea Lunga a Filmelor Scurte/ Future Shorts.

L-am vazut. Finalul e cam ambiguu.
Cum ii spuneam si lui Judex pe mess, primul gand care mi-a venit in minte dupa vizionare a fost "ok, si?".

Btw, what's next? Aitilop II?

Si nimic.

Intrarea de la ora 20:00, dar filmul e proiectat mai in noapte, fiind nerecomandat minorilor, normal.:">

http://www.feeder.ro/2009/06/22/schi...lmelor-scurte/

l-am vazut si eu. am ramas cu sentimente mitijate. e puternic, deranjant, iti lasa un sentiment de scarba amestecat cu frica (din nou ezit sa revin in romania)
atmosfera e bine creata, mistocareala aia, vai cat o recunosc si o detest, imi starneste si mie accese de violenta. filmul pare sa descinda din estetica grobiana a denelismului (adica de la daneliuc da' nu mi-a iesit "ismul") de dupa revolutie, dar mi se pare ca aici tonul e just, mai putin gratuit si mai pe sleau, fara pretentii metaforice, in schimb foarte eficient emotional.
dar, ce pacat ca subiectului chiar ii lipseste subtilitatea. Adica n-o fi cu salamu pe capota, dar e cu prostituata si politistii, cele mai frecvente stereotipuri cinematografice ever. (:| Dialogurile sunt bune in ansamblu (nu am inteles de ce s-a asarnat asa lumea importiva lui), cu cateva exceptii: faza cu Rocco care pare mai mult o fantezie a scenaristului decat o trasatura a personajului. e simpatica, dar falsa. Plus frazele cu "ba" (adica toate) :). Am senzatia ca a devenit un cliseul al limbajului "natural" din ultimele filme ro. daca adaugi "ba" la fiecare sf. de fraza, discutia devine naturala.
interpretarea e si ea in valuri. Meda imi place foarte mult. Ireconesabila. cei doi in schimb, desi pronunta bine "ba-urile" tot baieti cultivati par a fi. nu stiu de ce. cred ca accentueaza prea bine cuvintele, vorbesc corect.

'ba' e nelipsit din orice dialog bucurestean, nu deriva din filmele noi, e venit direct din oralitate.
si eu il folosesc, chiar si dupa un citat din, sa zicem, 'bhagavad gita', fara sa intentionez sa devin 'natural' in discurs.

eu sint tot timpul un natural.

Mai bine zis - previzibil! :D
OK, hai sä fiu blând: bietul examen ratat va fi tratat o vreme ca si cum ar fi un titlu din cinematografia româneascä.
Te bucuri, usere? Yay, ce bine! Somn-usor.

Hai sterge topicu asta. Vreau sa vad daca ai singe in tine sa o faci.
Daca esti las si nu stergi topicul asta, inseamna ca admiti o realitate: ca oricit ai scheuna tu si alte cohorte de neispraviti, filmul asta, facut de mine, cum am vrut eu, este un titlu din cinemaul romanesc.

Hai, Buridane.

Nici nu mä gândesc. Primele pagini sunt o comoarä.
Gata, tasteazä mai departe. Eu mai am si altele de fäcut. Pa.

Stiam eu ca ti-e frica sa mai comiti gainarii, acum ca ai fost dat in vileag.

Poate gresesc eu ... dar asta nu era un scurt facut pentru diploma de la unatc ? In ce masura se poate numi asa ceva "cinema`ul romanesc" ? Toti care au realizat filme pentru diploma au pretentia sa li se spuna cineasti romani ?

P.S. No offence ... sunt doar curios.

Da, e un filmulet de diplomä – repudiat de scoalä, atât din cauza vulgaritätii, cât si dintr-a calitätii slabe; conjugate, în fond – fiidcä un principiu estetic de bazä dicteazä o relatie proportionalä între formä si justifcare. Cu cât esti mai îndräznet, socant, nonconformist, revolutionar... (hai s-o zic si pe asta, «iconoclast», cum i-ar pläcea absolventului respectiv sä se auto-eticheteze) cu atât ai mai mare nevoie de un fundament mai solid, la nivelul semnificatiilor, care sä-ti legitimeze cutezanta si excentricitatea demersului.
Or, aici lucrurile stau taman pe dos. Pelicula nu transmite NICI O IDEE, nici o semnificatie, nici un sens. Nu face decât sä fotografieze, sec, o felie de viatä sordidä. Realismul ei (remarcat cu justete de putinii comentatori de mai sus), oricum neimaginativ (observatorul n-a descoperit nimic nou în realitatea din jur, pur si simplu a extras ceva ce se vede si cu ochiul liber), e flagrant de insuficient ca sä justifice o asemenea iesire din canoane (sexualitate explicitä, limbaj grobian, etc.). De aici, justificatul repros de vulgaritate gratuitä: nu spune nimic - nu face decât sä arate... simplu exhibitionism, care nu justificä defel grija tipicarä a detaliilor, constructia reusitä a atmosferei, precizia si autoritatea directorului de imagine, sau folosirea unei actrite ca Meda Victor (mi s-a frânt inima s-o väd înjositä asa, si-i recomand cu cäldurä sä fie mai exigentä când acceptä roluri; amicitiile colegiale pot motiva aparitii inofensive - dar nu si asa ceva.) Iar scuza Bietului MF cä l-a fäcut "cum vrea el" e puerilä si neprofesionistä, vädind nu personalitate, ci încäpätânare nätângä; cu totii facem "cum vrem noi" câte ceva, mäcar o datä pe zi (dimineata e cel mai sänätos), dar nu ne läudäm cu asta; e un lucru firesc, deloc eroic. Un motiv de mândrie ar fi sä faci ceva cum trebuie, ceva care sä emotioneze, sä convingä (iar aici nu mä refer la amicii care te bat pe spate, la comentatorii diplomati - sau ipocriti - ori la cei care pur si simplu n-au chef de injuriile Bietului MF), si mai ales sä comunice o semnificatie - dar, pentru asta, ai nevoie de talent, inteligentä si, mai ales, continut.
Ca atare – cu regret, nu: nu este unul dintre acele exercitii de examen care prin valoarea lor acced în patrimoniul cinematografiei românesti. Indiferent de decizia conducerii universitätii, de diversele promoväri private si eventualele tertipuri folosite pentru a-l aräta, non-valoarea lui intrinsecä rämâne aceeasi. Singura sansä ar fi : alt scenariu, alti autori = alt film.

BMF,

Ti-am vazut filmul. E OK. Foarte atent si foarte ambitios (cu asta ne-am obisnuit deja de la tine), mi se pare unul din putinele scurturi (nu-i po' zice scurte, ca e masculin evident) cu iz britanic intr-un bazin de sensibilitate uneori cam latina.

Nu cred ca va lasa urme in istoria filmului cu F mare asa cum sperai, cat ar fi de mic bazinul de care vorbeam si cat de subtiri ar fi noii pesti care-l populeaza, sper insa ca ti-a lasat niste urme importante acolo unde conteaza: in buget:), in minte, prin casa, pe tricou, prin baie, pe parbriz si ce mai stiu eu pe unde.

Nu-i discut neajunsurile. Sunt putine, in comparatie cu soliditatea constructiei. O sa zic doar ca as fi vrut facut altfel finalul, dar sincer, nu conteaza. Ma revolta insa sa aud ca nu poti sa-l trimiti in festivaluri - pare facut pentru asa ceva. Zic sa mai vorbesti cu ei, toata lumea ar avea de castigat.

Felicitari tuturor celor care au lucrat la film (pe multi ii cunosc) si care au facut treaba buna din, mi se pare mie, resurse putine.

Tie, un sfat. Lasa-l dracului de F mare, chemarea Istoriei cu gonguri. It's a cheap trap. Vezi de alea mici, acolo sta bucuria si placerea de a face. Si dupa ce le recastigi pe astea, sa fii sigur ca vine si F.

Si totul era nimic, asadar? :D

am vazut si eu (spre rusinea mea abia acum) filmul.
Mi-a placut ideea si cred ca e o problema de actualitate. Nu mi-a placut insa personajul prostituatei si nici cum a fost jucat. Mi-ar fi placut sa fie mai prezenta cumva (desi imi place cum e descoperit personajul) si nu asa de timorata de la inceput. Mi-ar fi placut sa cred ca ea are macar o urma de indoiala ca nu se va termina totul prost.

In rest, m-a facut sa ma gandesc la propria mea intalnire de gradul trei cu politia. Ma asezasem 10 minute cu o prietena pe o banca seara la fantana la universitate (inainte sa ne indreptam fiecare spre casele naostre), si a venit un libidinos sa se bage in vorba cu noi. Si noi nu stiam cum sa scapam de el la modul cat mai calm ca sa nu ne trezim cu o palma peste fata sau ceva. Si el tot vroia sa ne atraga intr-un club. Ma rog, la un momentdat s-a ridicat si a plecat, am plecat si noi, facem trei pasi si ne trezim cu un politist in spate. Si politistul suparat nevoie mare ca de ce n-am raspuns de prima data cand ne-a strigat. Noi i-am zis ca suntem totusi intr-un loc relativ aglomerat si nu am auzit si nici nu ne-am dat seama ca vorbea cu noi. Apoi a inceput sa ne chestioneze ca ce vroia tipul ala de la noi. Si i-am explicat care a fost situatia si ca nu stiam nici noi cum sa mai scapam de el. Si dup-aia era intrigat ca de ce nu am venit la ei sa le cerem ajutorul. Si le-am zis ca nu ne-a dat prin cap. Politistul ne-a cerut actele sa ne legitimam, i le-am aratat, si0a notat el ceva pe-acolo si ne-a lasat in pace. Dar oricum ne-a facut sa ne simtim ca inamicii publici.
Pe mine m-a distrat insa teribil ideea ca am fost suspectata ca as putea face ceva neregulamentar. Eram si eu si prietena mea imbracate super casual, cu pantaloni lungi, labartosi, nimic decolatat, nimic ostentativ, nici macar nu eram fardate sau ceva. Nu l-am inteles nici pe libidinos cum s-a gandit el ca ar putea sa ne prosteasca, si nici pe politisti.

plus o secundä (de viatä!) :))