Ah, marul parea asa de bun, pacat ca era groaznic de amar bleah :-& si doar nu era sa recunoastem ca am fost fraieri O) si am papat un mar stricat. Uitati-o ! Ea e ! A zis ca nu isi da sarpele jos decat... astaaa ... ca sarpele nu vrea sa se dea jos decat daca inghitim galushka aa maru :D Asa patesti cand vrei si cu stomacu si cu privirea pline :P

normal, nujtiu de ce pana mea numa' el ia kaimaku tot timpu' si noi o luam in freza 8-}

parerea mea, nu exista moralitate in filme, iar daca exista oricum ramane acolo.....ceea ce e pacat!!!

nu poti sa critici pe altii , si opiniile lor religioase !!! nu judeca pt ca vei fi judecat,
majoritatea dintre noi suntem crestini cu numele si facem parte dintr o biserica doar cu numele, asa ca mai bine, sa nu discutam de cei de langa noi....

Presupun că e vorba de moralitatea auctorială, de etica realizatorilor.

Filmele care nu fac dreptate personajelor sunt imorale, pentru că ele încurajează, în funcție de atitudinea autorului, copierea de către spectator a infracțiunilor și contravențiilor din film sau, la fel de periculos, răzbunarea relelor rămase nepedepsite în film. Un film care păcătuiește în ambele sensuri: 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile.

O altă categorie de filme imorale este cea a manipulărilor extremiste: politice, xenofobe etc.

In ce fel sa le faca dreptate?
Ai vrea ca in toate filmele cei rai sa fie pedepsiti la sfarsit?
Moralitatea nu rezida in asta ci mai degraba in faptul ca autorul arata, prin diferite mijloace de expresie, de partea cui este.
In unele filme (foarte multe in prezent) personajele principale sunt criminali platiti, hoti, mafioti, prezentati intr-o lumina favorabila, cat se poate de simpatici, desi se ocupa cu lucruri total imorale. Chiar si in genul asta de filme exista o moralitate, insa cumva deplasata, translatata, ca sa zic asa. In sensul ca povestea se petrece de obicei in lumea crimei, a mafiei, cu alte cuvinte in alta paradigma, iar cei rai (in mod normal in lumea noastra) sunt nedreptatiti de altii si mai rai.

Repet, filmele în care criminalii nu suportă consecințele faptelor lor și care nici măcar nu întrevăd în vreun fel (prin existența vreunui martor, de exemplu) posibilitatea ca justiția umană sau divină să-i pedepsească pe vinovați, aceste filme - zic - sunt nu numai imorale, dar chiar periculoase. Nu mai discut aici de filmele catastrofice din punct de vedere etic în care crimele (chiar cea de omucidere) sunt prezentate drept ceva normal sau chiar dezirabil. Am dat chiar aici pe forum exemplul unui film de genul ăsta, de la care am ieșit din sala de proiecție.
Un exemplu pozitiv de moralitate auctorială îl dă regizorul coreean Pak Chanuk în Boksuneun naui geot, acolo unde omorurile premeditate sau din culpă sunt toate pedepsite, la final chiar cel care se răzbunase fiind la rându-i ucis. Cel mai interesant și moralizator este că în următorul lui film, Oldboy, Pak îl sinucide și pe asasinul din finalul lui Boksuneun...

Morality is in the eye of the beholder.

windom, are you a moral person?
before we ask or state something, we should all interogate ourselves and see where we stand. only after we can talk about morality in movies, sitcoms, music, photos and so on.
what is moral about a superhypermegaultragore movie? :)

Moral?:-O Doamne feri, am o minte mult prea perversa pentru a salasui si un dram de moralitate acolo. Moralitatea e pentru cei lipsiti de sensul umorului.
Si, btw, nu exista filme periculoase, exista in schimb persoane periculoase, care propovaduiesc asa-zisa "morala" crezindu-se mai catolici decit papa.

da cu virgula :))
exista filme periculoase pentru cei influentabili ;)

Amen to that.

Pentru cei influentabili, orice e periculos, nu trebuie sa sufle regizorii sa sufle in iaurt ca sa nu dea apa la moara unor sociopati. Eu nu consider ca un artist are vreo datoria morala fata de societate. Un regizor are ca target un public care e in stare oricum sa distinga binele de rau. Marea majoritate a persoanelor nu vor face bombe cu nitrat de sodiu pentru ca s-au uitat la Fight Club. Daca exista trei oameni care vor face asta, nu regizorul este vinovat pentru problemele lor psihice, care ar fi putut fi declansate oricand de cu totul altceva. Presupun ca nu sunteti de parere ca pentru masacrul de la Columbine e vinovat Marilyn Manson.

Oscar Wilde a spus un foarte mare adevar (nu singurul pe care l-a spus) - There is no such thing as a moral book or an immoral book. Books are well written or badly written. That is all. . Asta se poate aplica oricarei arte, inclusiv filmului.
Si Nabokov a spus si el ceva pe aceeasi tema: Style and Structure are the essence of a book; great ideas are hogwash.
Ce naiba, noi ne uitam la filme si citim carti strict pentru poveste si morala? Ganditi-va numai ca Hamlet are o poveste urata care poate fi rezumata in trei propozitii.

Imi amintesc de perioada in care pentru toate sinuciderile din armata vinovat era Marilyn Manson. Cum, necum, fiecare sinucigas avea pe perete un poster cu Manson... Il dadeau la PRO(st) TV (si pe omul nostru si pe Manson), aflau cu totii care a fost cauza gestului necugetat, problema era ingropata pina la urmatorul caz, cind iar era scos posterul cu Manson...

Al dreq Manson asta cati fani avea printre soldatii in termen! =))

Cred totusi ca este un aspect important punerea intr-o lumina deosebita a unor idei si concepte eronate. Nu zicea chiar urat Oscar Wilde, doar ca citatul nu se muleaza ok pe realitate ci doar la un anumit nivel. In acest sens un exemplu bun este acela al avertismentelor cu privire la continut care stabilesc anumite categorii de varste la care vizionarea anumitor filme nu este indicata. Copiii sunt cei mai influentabili si in cazul lor chiar conteaza ce informatii primesc pentru ca le pot lua cu naivitate ca fiind valide. Revenind la un nivel mai inalt, nici eu nu apreciez in multe cazuri filmele care nu au moralitate pentru ca mi se par automat filme proaste. Sunt si cazuri (rare) in care acest gen de idei sunt prezentate artistic ceea ce imi schimba parerea, dar nu si gandirea sau cazuri in care iau acea situatie imorala ca pe un lucru din care am ceva de invatat. Deci se pune clar problema de maturitatea celui care vizioneaza filme in care este promovata imoralitatea, de ceea ce iau ei din acele filme. In acelasi timp si cei care par si se cred influentabili se pot trezi cu anumite idei inserate in subconstient.
Filmele, in aceeasi masura ca si starurile, mass-media etc , sunt datatoare de trenduri si idei ;) .

Moralitatea in filme... da e destul de bine dak ca e destul de amplificata ideea,dar daca regizorul a bagat moralitate in film si a fost o idee proasta strica filmul

Asta intr-o lume relativa, vorba thread-ului, pt ca oamenii sunt inca depaaaarte de a fi niste fiinte (foarte) rationale. Nici cel mai intelept om din lume nu ar suporta sa traiasca prea mult timp inconjurat de ideii si emotii negative. Daca scopul moral al artei - banuiesc- ca nu este pus de nimeni la indoiala, se pune problema mijloacelor. Daca catharsisul lui Aristotel se poate atinge si prin emotii negative, prin care oamenii isi cunosc latura intunecata si isi exorcizeaza demonii, sau daca nu doar o hranesc... si are dreptate Tarkovski cand spune ca o opera de arta tre' sa aiba in spate, prin definitie, o idee ultima pozitiva, si sa nu fie lipsita de speranta. Acum pariez ca primul lucru care va vine in minte sunt happy-end-urile gretos de siropoase marca Hollywood, dar pana la urma daca, ne-am obisnuit sa fie prost facute nu inseamna ca sunt de lepadat a priori. Abundenta de pesimism si intuneric care castiga tot mai mult teren (uitati-va pe listele cu cele mai reusite personaje care sunt dominate autoritar de villaini) nu inseamna ca asta e calea corecta de a face film, ci ca raul e muuult mai confortabil de recreat datorita statutului privilegiat al acestuia pe care il are in univers - e peste tot, e gratis, nu tre' sa te lupti ca sa-l cunosti ci doar sa incetezi sa te lupti. Binele artisitc nu poate izvori decat de la cei (putini) care l-au atins, l-au conoscut, si la izvorul carora s-au conectat (Asta-i tot de la Tarkovski) . Eu am fost atins si socat de multe cele mai multe ori de cele mai sumbre si murdare descoperiri artistice dar, daca generalizez cazul meu (si altele cateva din ext. ), as zice ca omul are tendinta sa se detaseze de acestea si sa le ingroape, hranindu-si spiritul tot din rarissimile dar infinit mai puternicele amprente ale frumosului. La fel ca in viata - obtii rezultate si cu motivatia negativa dar abia daca se compara acestea cu cele calauzite de motivatia pozitiva.
Totusi, eu sunt si pt moralitate si imoralitate in arta, si bine si rau, si frumos si urat, pt ca in univers e si intuneric si lumina, iar adevarul si echilibrul nu pot fi atinse decat dupa ce (iti) cunosti extremele. Repet, accept ambii polii, dar numai cu conditia ca acestia sa fie ancorati in realitae, sa respecte legile dupa care... (eram sa zic "a facut Dumnezeu lumea" dar nu vreau sa-mi sara unii in cap) functioneza universul.

Cineva (parca Fassbinder, dar nu sint sigur) spunea odata ca menirea artei e sa te bulverseze, socheze, sa te zgiltiie din temelii. Doar astfel spune cu adevarat ceva. Daca vreau moralitate sau fericire, citesc Turnul de Veghere. Fericirea moleseste arta, adoarme simturile. Arta frumosului in film a devenit desueta datorita kitschului hollywoodian, asta-i realitatea.
Adevarata arta ignora moralitatea deoarece aceasta e un concept menit sa o sufoce. Parerea mea.

Apropo de Fassbinder (daca el era) pastrez si eu in caseta cu bijuterii aforistice doua piese de aceeasi culoare.
Lars von Trier: "A film has to be like a stone in the shoe" .
J.L.Godard: "My aesthetic is that o the sniper on the roof " .
Numai ca eu nu le-as ridica la rang de regula.

Daca vorbim despre ''moralitatea mic burgheza '' arta are dreptul s-o satirizeze si sa-i arate ipocrizia si inconsistenta.Daca vorbim despre marile teme morale ale umanitatii ,lucrurile se schimba .Razboiul ,Holocaustul ,genocidurile ,amenintarea nucleara ,foametea care afecteaza sute de milioane de oameni ,epidemiile ,prostitutia minorilor ,coruptia politica si economica ,sclavia,distrugerea mediului inconjurator- teme fata de care artistii au obligatii morale.Cine se indoieste de moralitatea unor filme precum : Apocalypse Now ,Au revoir les enfants ,Cainta ,Dr.Strangelove ...,Lista lui Schindler ,Hotii de biciclete ???
Nu poti sa stai neimplicat fata de o catastrofa si s-o tratezi ''obiectiv '' .Artistii nu sunt de pe Uranus .

Bremenezule, în filmele de mai sus nu e vorba de moralitate, ci de umanism (sau de umanitarism, dacă vrei).

Artiștii nu au obligația morală de a lupta cu relele de care pomenești (dacă o fac, asta se datorează în primul rând profilului lor psihologic militant), ci pe aceea de a nu reprezenta aceste rele ca pe ceva dezirabil sau justificat ori chiar și numai tolerabil. Moralitatea în artă se referă la echilibrul dintre crimă și pedeapsă, și nu e vorba numai de justiția legală, ci în primul rând de cea înfăptuită de autor.

Pai tocmai aratind relele ei lupta impotriva lor.Arta este arma lor cu care ii socheaza (trezesc) pe ceilalti.Nu a facut ''Arhipelagul Gulag '' mai multe impotriva comunismului decit o gramada de lucrari stiintifice scrise desovietologii din Occident ??

Bine, dar nu văd ce relevanță are afirmarea moralității unor opere prin excelență morale (chiar moralizatoare). La rubrica asta, după ce s-a încercat fără succes definirea eticii în artă - unii confundând categoriile ei cu cele ale esteticii de pildă - s-a trecut la negarea imperativului moral și a funcției moralizatoare, a finalității morale a artei. Cu atât mai mult nu înțeleg ce legătură are invocarea unor pelicule situate dincolo de orice suspiciune de imoralitate, când interesantă era tocmai invocarea unor cazuri la limită, controversate.

Gasesti si destule filme controversate dar acum traim intro perioada de relativism moral si este bine sa reamintim (uneori ) ca nu toata lumea aruncat etica la tomberon.Nu vezi ca azi toti se dau detasati si obiectivi .Tot mai multi cred ca etica a pierdut definitiv lupta cu estetica.Nimeni nu mai condamna ,nimeni nu mai ridica vocea in mod acuzator -tinde sa fie considerat depasit ,bosorog moralizator.
De exemplu un regizor este intervievat de un reporter cu clasicele intrebari.La un moment dat artistul tine sa precizeze ca :''prin acest film eu n-am vrut sa judec sau sa condamn (consumul de droguri ,prostitutia,bigamia :)) ,jocurile de noroc ) ci doar sa arat o alta fata ,bla bla.'' De parca daca le condamna facea un pacat capital.

cum ziceam pana si filmele sunt datatoare de trenduri si atunci de ce sa nu se incerce aruncarea unor pastile benefice care sa imbunatateasca principiile si gandirea cinefililor? cum auzisem spre exemplu faza ca se indeamna sa fie prezent cat mai des exemplul unei mese luate in familie cu alimente sanatoase si nu faimoasa scena in care americanul comanda mai stiu eu ce galeti pline de la kfc si le infuleca pe canapea in fatza tv-ului. astfel de elemente patrund in subconstient mai mult decat credem.

Înțeleg, bremenezule.

Să vezi fază! Voiam să te trimit la cugetarea aia a lui Gorzo cu Polițist (adj.) catalogat drept „film ateu”, dar am constatat că cel care o postase fuseseși chiar tu! :))

Au gasit astia o traducere la titlul unui film dar cred ca se potriveste pentru orice hermeneutica a unei opere :''Fiecare vede altceva " (Vantage Point ). :P

Umanism nu prea e, dar de umanitarism sau umanitate putem vorbi, iar acestea pot fi considerate fara probleme ramificatii ale moralitatii.
Daca moralitatea e cea la care te referi tu, inseamna ca ar trebui sa ramanem la stadiul de basm, unde binele triumfa intotdeauna, sau sa avem numai "crime si pedepse" dostoievskiene?
In spatele tuturor reprosurilor, de orice natura, pe care le aduc contestatarii unui produs artistic, se ascunde in final ideea ultima ca nu e realist, nu e natural, nu e ca-n viata... nu respecta legile universului. Iar in viata raul nu isi primeste intotdeauna pedeapsa cuvenita (cel putin nu in viata asta) .

sau fiecare interpreteaza cum vrea.
in orice societate exista reguli. a le respecta e obligatia fiecarui individ in parte si asta inseamna a fi moral.
in realizarea unei opere de arta, inclusiv un film, n-ar trebui sa existe constrangeri,ci doar retinere din partea autorului,daca vrea.

Nu-mi răstălmăci vorbele. Arta nu este și nici nu-și propune a fi o reproducere fotografică a realității, că atunci e documentar.
Unde am spus eu că binele trebuie să învingă întotdeauna în film? Dar apropo, ce ai tu în vedere atunci când spui „binele”, că s-ar putea să vorbim de două lucruri diferite.
În orice caz, IMORAL NU E CA BINELE SĂ FIE ÎNFRÂNT CI CA ÎNFRÂNGEREA LUI SĂ NE FIE LIVRATĂ CA O VICTORIE, ORI INVERS: TRIUMFUL LUI, DREPT DEZNODĂMÂNT TRAGIC.

Ok, nu rastalmacesc nimic, am pus semnul intrebarii doar, pt ca nu intelegeam ceva ce acum mi-e mult mai clar. Imi place foarte mult verdictul tau, s-ar putea sa ai dreptate.
Prin "bine" ma refer la valorile morale pe care le reprezinta actiunile unui personaj sau grup de personaje, in jurul carora se dezvolta filmul, sau chiar personajele insesi. Ce altceva?

Edit: Deci in cazul asta problema moralitatii nu mai poate fi fentata de autor - ori esti de-o parte ori de alta; nu e cale de mijloc.

Eu când spun „bine” mă refer la forțele care luptă pentru viață, libertate, demnitate umană, pace, armonie și bunăstare universală; „răul” urmărește, dimpotrivă, distrugerea, tirania, sclavia, războiul.
În afară de ceea ce am scris mai devreme, imoral este ca, în calitate de creator, în film în particular și în artă în general să minți, să manipulezi cu rea credință, să instigi la ură (chiar și la cea de sine), să faci apologia crimelor împotriva legii, a omeniei și așa mai departe. Din punct de vedere tehnic, există și alte păcate, cum e de pildă plagiatul... :)

Nu, ceva nu-i in regula. Ce ne facem cu blocurile de realitate perfect integre din "Politist, adj. " , de exemplu, sau cu neoralistii in general? Acolo realitatea nu ne e livrata in niciun alt fel decat asa cum este. Realitatea poate fi reprodusa aproape fotografic fara a cadea in imitatie (sau documentar) - se face pe bucati, care sunt apoi ordonate intr-o opera in mod creator, artistic. Si chiar si in restul filmelor care nu sunt ahtiate dupa realism, cred ca nu incearca decat sa spuna o poveste cat mai credibila (si eventual interesanta) - iar credibilitatea nu cred ca mai lasa loc de manipulare sau minciuna morala. In ce fel ti s-au parut - Ipu - ca ne sunt livrate imoralitatile din "432" , de acuzi filmul ca eu nu inteleg? Violenta din "Kill Bill" - cine stabileste daca e livrata pt amuza sau altceva? Depinde de viziunea fiecaruia. In "Milk" , iarasi, in ce mod ne livreaza pe ecran van Sant homosexualitatea, mama tuturor controverselor moraliste, daca nu pur si simplu? Eu cred ca "verdictul tau" ramane valid insa doar in cazul filmelor proaste care cad in propaganda, manipulare etc. iar pt restul ramane afirmatia lui Oscar Wilde.

Ce voiam eu să spun e că „binele” și „răul” sunt noțiuni imuabile și exterioare artei - nu le pot inventa un creator sau altul după bunul plac, ei numai le redescoperă, contribuie la o mai exactă identificare și definire a lor.
În Polițist (adjectiv) realismul este simulat numai, prin stilul de filmare și prin cel al dialogurilor. Nu este un film imoral. El propune o întrebare. Răspunsurile pe care chipurile le-a dat Porumboiu le-au descoperit în film numai aceia care au avut probleme cu legea sau cu justiția.
432 e un caz interesant, pentru că, în mod surprinzător, filmul a fost apreciat și de cei care au condamnat acțiunile eroinelor (inclusiv juriul cannez), dar și de cei care le-au găsit justificate din punct de vedere moral. Tema fiind controversată și opunând valori pozitive - pe de o parte viața, iubirea, cinstea; de cealaltă parte libertatea, bunăstarea - e greu de stabilit imoralitatea filmului. Totuși, înjosirea ființei umane („omucidere”, prostituare, înșelare etc.) fără a-i oferi șansa unei tentative de auto-reabilitare morală este cel puțin de prost gust.
Tarantino este un mingicar, un cabotin, un circar, un producător de divertisment; el este dincolo de moralitate și imoralitate pentru că totul este bidimensional, lipsit de profunzime și de mesaj la el.
Filmul lui Van Sant nu-l pot comenta, pentru că nu l-am văzut.

Ipu, ce parere ai de Claude Chabrol referitor la moralitate si imoralitate? Sfirsitul "Ceremoniei" este de-a dreptul socant si pot spune si imoral si totusi filmul pe ansamblu nu mi se pare imoral. Iar un alt film de-al lui, "Juste avant la nuit" mi se pare exemplul perfect de autor sau de arta care se ridica deasupra moralitatii si imoralitatii. Personajul principal, care ne e prezentat drept criminal de la inceputul filmului se dovedeste a fi in final cel mai moral dintre personaje.

...mona dragă, deși nu am pretenția că numai despre așa ceva se poate discuta la rubrica asta, eu m-am referit numai la moralitatea cineaștilor, nu și la moralitatea personajelor. Esențială e atitudinea autorului față de acțiuni și față de personaje, nu acțiunile și personajele în sine.
Fac încă o precizare, pentru că poate nu m-am exprimat destul de clar atunci când am pomenit de echilibrul dintre crimă și pedeapsă. Nu e vorba de ispășire în sens juridic, ci de condamnarea crimei, de delimitarea artistului de ea. Și ispășirea are însă importanța ei, dar nu pentru a da satisfacție privitorului, ci pentru a-i inculca ideea că în viața reală crimele se pedepsesc, adică pentru a-l descuraja să copieze el însuși faptele antisociale din filme. Știți voi, vorba autorului Evangheliei după Matei: „Toți cei ce scot sabia...” Prin acest verset simplu, el i-a avertizat pe creștinii care ar fi căutat să-și rezolve în mod violent problemele - în primul rând, răzbunarea deicidului.
Regizorul Florin Șerban în schimb este atât de naiv/nesimțit încât, după ce le proiectează unor infractori dintr-o închisoare un film în care un sechestrator care pune în pericol cu sânge rece viața unei ființe nevinovate amenințând cu cinism că îi secționează carotida „ca la porc” este lăsat să scape iar apoi reținut fără a i se deranja măcar un fir de păr, atât de naiv/iresponsabil - zic - încât constată automulțumit: „Sper că nu v-am dat idei!” Ești sigur, maestre?

Ipu, prima mea intrebare era ce parere ai de Chabrol referitor la moralitate si imoralitate? Nu am vrut sa aduc in discutie moralitatea personajelor, desi mi se pare ca ar fi o discutie interesanta, au fost doar 2 exemple si scuze pentru exprimarea mea, daca a dus la un inteles gresit.

In Ceremonia, Chabrol construieste un climat care duce la o crima cu singe rece, la care ajunge personajul principal din frustrare si dorinta de razbunare. In plus ni se da de inteles ca nu e asta prima crima savirsita. E Chabrol imoral pentru ca face posibila crima? sau e pentru ca desi ia o pozitie fata de crima nu e totala si in final isi lasa privitorii sa dea singuri un verdict, daca vor?

Exagerind putin, fapta eroinei, Sandrine Bonnaire, as putea-o considera ca o revolta a sclavului impotriva stapinului sau, care duce la moartea celui din urma. E revolta sclavilor imorala? Asta e o intrebare in afara discutiei despre cineasti si poate e oarecum retorica. Dar e un fel de justificare a mea pentru actiunea filmului.

De fapt in al doilea film pomenit de mine consider ca Chabrol ar putea fi imoral. Pentru ca desi construieste un personaj moral, care se caieste pentru fapta lui si vrea sa fie judecat pentru ea, ca sa poata dormi linistit noaptea, regizorul alege partajarea unei anumite clase sociale, de care chiar personajul principal vrea sa se dezica si pastrarea confortului celor implicati in favoarea denuntarii crimei si consecintelor ce ar fi urmat din asta, atitudinea regizorului fiind la polul opus fata de cea din "La femme infidele", in care fiind vorba de aceeasi clasa sociala, cel vinovat este condamnat fara nici o urma de ezitare din partea autorului. Interesant este ca Chabrol este cel care face scenariul original la Femeia infidela, pe cind celelalte 2 sint adaptari.

Nu vreau sa discut neaparat despre Chabrol, dar recunosc ca este un regizor care ma intriga :">

Legat de imoralitate in filme, eu ii consider imorali pe acei regizori care isi trateaza spectatorii ca o turma, care nu le dau nimic de gindit celor ce privesc, din contra ii afunda intr-o stare vegetativa, chiar daca e vorba de filme de actiune. Dar consider ca nici macar nu merita sa vorbim despre acesti regizori... a chacun son gout :)

Ipu, un film isi este autosuficient, si nu trebuie judecat in raport cu ceva din exterior. Pozitia autorului nu ar trebui sa ne intreseze - cand judecam filmul - decat daca aceasta este perceptibila si in film. (In cele slabe, aceasta e subliniata de obicei de coloana sonora.) Mai da-mi exemple de filme imorale sau morale, te rog!

Așa cum scriam în mesajul cu numărul 84, atunci când se confruntă principii, valori absolut pozitive (viața cu demnitatea, cinstea cu umanitatea, pacea cu libertatea etc. etc.) e greu de stabilit moralitatea autorului care înclină într-o parte sau în alta balanța propriului verdict.
Am dat exemplul filmului 432, dar mi-a venit în minte soluția dată de N. Mărgineanu în acea re-turnare a poveștii victimei furtului transformată la rându-i în hoț, ca la De Sica. Spre deosebire de eroul din Lotri de biciclete, personajul principal din Schimb valutar își pierde complet busola morală - ucide, escrochează. Regizorul însă are o sclipire de geniu și modifică exact înainte de a turna ultima scenă deznodământul banal al scenariului, care presupunea arestarea pe aeroport a eroului. Realizând circumstanțele atenuante ale eroului - faptul că victima omorului (comis într-un moment de disperare) era un escroc dependent de jocuri de noroc care își deposeda victimele de toate economiile lor pentru a le pierde apoi la cărți și că sărmanii bătrâni escrocați de erou aveau oricum viitorul asigurat în străinătate - bătrânul cineast hotărăște ca, în schimbul pulverizării sumelor obținute prin fraudă, eroul și familia sa să-și recapete speranța unui viitor clădit pe muncă, nădejde ce fusese pierdută odată cu dispariția economiilor celor doi soți ce luaseră decizia de a emigra. Într-un mod similar, în Ploaia de pietre, Loach îi oferă, prin vocea preotului căruia eroul, cuprins de remușcări și aflat pe punctul de a se preda poliției i se confesează, („Moartea cămătarului s-a produs dintr-un accident? A mai văzut cineva? Atunci, de ce să-ți pedepsești familia printr-o lungă captivitate, atunci când vina nu-ți aparține?”), șansa unei existențe noi, clădite, evident, pe muncă și cinste.