Votez cu Truffaut pentru ca l-a dat jos din masina pe un autostopist cand si-a dat seama ca habar nu avea de cinema.

La Godard mi-a placut scena aia,parca din Vivre sa vie,cu Maria Falconetti.

halal raison! :shock:

hai mah ca-i misto raison-ul lui
el a votat cu omul Truffaut nu cu cineastul
e si asta o optiune

am citit si celelalte topicuri despre Godard (ma gandeam sa ma las convinsa la o revizionare) si la "a bout de souffle" chiar tu insisti pe ideea ca in scenariu se simte mana lui truffaut. acelasi lucru am vrut si eu sa spun. deci nu inteleg postarea de mai sus.

pai meanwhile am aflat ca e doar o idee mica si nedezvoltata a lui Truffaut pe care acesta o abandonase (citesc acu o carte despre nouvelle vague)....dar cred in continuare ca se simte "mana" lui Truffaut....in sensul ca informatia e parca mai organizata, mai structurata....

oricum ar fi, Cu sufletul la gura e beton!

:D

Stii vorba aia...Truffaut was cinema?

...si apoi, ce importanta are cine a scris scenariu la A bout de souffle?
Jean Seberg face tot filmul.

nu Belmondo face tot filmul?

(acuma nah, daca tu esti baiat evident ca gagica face filmul, pt mine il face Belmondo)

cred ca ii prefer pe resnais (desi parca nu e 100% nouvellist), rohmer si rivette. dar imi plac si malle, truffaut sau godard. chabrol nu ma da pe spate, demoazelele lui demy m-au enervat iar despre agnes varda nu stiu inca prea multe

considerati ca filmele Nouvelle Vague sunt filme clasice? Nu as fi facut topicul asta la forumul "Clasic". Pentru ca adevarul e ca nu e nimic clasic in nouvelle vague. Totul este nou (deh!), are loc o regenerare, poate chiar o zdruncinare a clasicului sau o reformulare a lui. Dar dincolo de teorie, de curent, e senzatia aia de prospetime, de energie care pune orice in miscare, de vitalitate actuala, moderna, prezenta care se intampla chiar acum, in momentul asta....cam asta imi spun mie filmele din nouvelle vague...nu l-as asimila deloc cu clasicul.

Nu m-a impresionat deloc"400 coups".In nici un caz nu m-a facut sa plang,decat poate daca ar fi fost singurul film de pe lume.E uimitor cat de supraevaluate sunt filmele,regizorii..daca spunem Truffaut trebuie sa ne gandim la Dumnezeul filmului...
Un film monoton,nu mi-a trezit nici un sentiment,poate putina repulsie fata de mama lui Antoine,in rest nimic,si ceva simpatie pentru Rene,prietenul si colegul eroului principal.
Felul in care a fost filmat,da,e o alta poveste.Dar scenariul ,povestea ...banala.Searbada.Eroul ininteligibil,sters.Raceala tipica franzuzeasca.

Mai vezi-l o datä.
Si încä...
Eu si acum, la peste a 10-a oara, ma crucesc.

Nouvelle blague
Nouvel mer :shock: ...de
Nu mai vreau sa ma uit.Nu sufar de incapatanare,dar poate il voi privi cand voi fi pregatita ,peste un timp,ani,niciodata...
Inteleg ca a reprezentat un fel de pionierat in cinema,ca a...deschis drumuri(n-am gasit alta rima),ca la vremea lui soca,desi,si el si Godard,au debutat spectaculos dupa ce s-au inspirat din"Touch of Evil"al lui Orson Welles.Mi-a placut cum a fost realizat,filmat...Nu mi-a placut raceala din scenariu si relatia dintre personaje...la vremea lui o fi socat,o fi impresionat,dar acum nu vad,ce si cum,ce va impresioneaza,toti spuneti ca ati plans,ca v-a impresionat(acum niste ani probabil,cu respect o spun),dar de fapt filmul acesta a capatat valoare dupa ce Truffaut nu s-a oprit aici si a facut si alte filme.Faptul ca a fost interzis(desi filmul chiar si pentru vremea aia intr-o Franta consevatorista cum o stim,formalista..) i-a adus beneficii.Filmul e unul personal,inspirat din biografia lui Truffaut,poate avea oarece valoare documentara,si eu am avut o perioada tulbure in adolescenta si multi dintre dumneavoastra,dar filmul acesta mi s-a parut ...fad, ca si mesaj.Cred ca "Poile de carotte "("Morcoveata" ,Jules Renard) era mult mai original,vrand sa ilustreze respingerea si torturarea de catre parinti(in speta relatia oribila cu mama) a unui copil.
In schimb abia astept sa vad"Jules et Jim",marea capodopera...
Voila le tourbillon de la vie:
http://youtube.com/watch?v=dcVcwwo8QFE
http://youtube.com/watch?v=vDg4kW8HHoY&feature=related

Nouveau vague a incercat sa perfectioneze neorealismul italian(pe undeva il consider superior)..destul de scortos.
Pentru mine cinema inseamna(exemple la intamplare)sa zicem emotia baroca a lui Fellini amestecata cu geniul lui Vincente Minelli cu opulenta actoriceasca si materiala de la Hollywoodul de Aur...geniul european combinat cu libertatea si emotia pe care o oferea numai Hollywoodul...Hollywood caruia din pacate ii lipsea genialitatea regizorilor europeni.In Europa in schimb era si este greu,sa te lovesti de atatea prejudecati,de lipsa libertatii...
Nu exista un echilibru in cinema,iar astazi , cu atat mai putin.

europa? lipsa libertatii? poate aici, in tzaratul romano-bulgar. cinema-ul european occidental de dupa '60, nouvellist sau ne-nouvellist, e insasi expresia libertatii. kubrick si gilliam au sters-o din america, forman a regizat cele mai bune filme in cehoslovacia, iar fellini nu s-a format la hollywood.

Nu cred ca m-am exprimat prea clar: admir unele lucruri ale Hollywoodului clasic si genialitatea ideatica a regizorilor europeni.Dar niciodata nu s-a ajuns la un echilibru,nu s-a gasit formula perfecta in cinema.
Filmul noir atat de stilat al anilor '40,'50 e american si duce la paroxism expresionismul german,iar cele mai bune filme,reuseau sa le faca atunci...europenii emigrati.Cred ca Hitchcock si John Huston,Orson Welles i-au influentat in masa atunci pe europeni,si nu invers..Jules Dassin,Louis Malle,Visconti,Kurosava..
De aici incep neo-noir"Tirez sur la pianiste",Truffaut si A bout de souffle,Godard,(in ultimul, Jean Paul Belmondo e un alter -ego al lui Huphrey Bogart).Nu vad cum ar fi putut critica the french new wave cinema-ul american,imitandu-l..
Cinema-ul cehoaslovac,perfectioneza aceste tehnici si ce aduce nou e faptul ca se bazeaza pe povesti,scenarii autentice.Deja devine un manifest politic si e alta poveste.Nu se poate nega influenta hollywoodiana a lui Forman.Filmele realizate inainte de plecarea lui in America nu sunt cu nimic mai bune,si nici mai proaste decat cele facute in America,numai ca trateaza probleme diferite cu mijloace diferite.
Stanley Kubrik a colaborat f bine cu actorii europeni,cunoscute fiind radacinile sale evreiesti-austriace.S-a mutat apoi in Europa,filmand,dar cu ...finantari de la Hollywood,incercand sa faca filme asa-zis independente,producandu-si singur filmele,era alegrea personala,dupa succesele de la Hollywood.Si de altfel, despre capodoperele sale..(Dr. Strangelove,Portocala mecanica)nu cred ca are importanta ca au fost facute in Anglia,a continuat sa filmeze cu actori americani si s-a intors in America sa arate cat de departe a ajuns cu tehnica sa,in "Shining" de exemplu..Kubrik s-a miscat bine intre Europa si America,un exemplu de perfectionism..
Despre Terri Gilliam nu stiu prea multe,multumesc ca mi-ati spus,mi se pare absolut fabulos,cu desenele si lumea fantastica...
Am vazut doar "Fratii Grimm" ,sper sa-i vad filmele din anii'70,cand intr-adevar se faceau Filme adevarate.
Fellini...e unic si irepetabil,si merita un topic intreg.Nu pot sa uit insa pe sotia sa (nu in "La strada" nu in "Noptile Cabiriei") in "Ginger si Fred"...dansul acela,care spunea parca ,transmitea ca Hollywoodul are glamoure,iar Europa vede cu sufletul...
http://youtube.com/watch?v=-nrywgCvHAQ&feature=related

sa inteleg ca tu esti de parere ca de 50 de ani incoace nu s-a mai intamplat nimic semnificativ in cinema: nici stilistic nici din punct de vedere al naratiunii, nici din punctul de vedere al consturctiei personajelor? ar fi cam deprimant...

Am vazut aseara "Stavisky" al lui Alain Resnais.
Raman la parerea ca noul val francez a reprezentat ceva atunci, acum dupa suprasaturatia de filme(majoritatea proaste ,vanadabile) americane,dupa atatia descendenti si plagiatori ai noului val francez ,filmele astea nu mi se par mare lucru.S-a vrut o fronda la adresa filmelor comerciale americane.
Sa ma intorc la "Stavizky".Probabil si sper ca nu e cel mai bun film al lui Resnais.Filmat minunat ,dar subiectul tras rau de par,multe nepotriviri si confuzii,real amestecat cu fictiune,deformare,nu ma omor dupa...Jean Paul Belmondo (potrivit pt comedie,il iubeam in copilarie) mi s-a parut la fel de rus ca Imparateasa Chinei la JO.
Charles Boyer imbatranit...Silvia Badesco de care nu- si aminteste nimeni in film...fragmente.

@ricutza

ma refeream la spiritul din filmele astea, la prospetimea si vitalitatea lor pe care nu s-a pus praful....ceva meta-tehnic sau meta-temporal....evident ca lucrurile au evoluat, bineinteles ca forma se schimba la fel si fondul....

ca sa fiu mai clara: daca ar face vreun regizor acum un film in maniera french new wave, eu una nu as avea senzatia ca ar fi un film demodat.....daca insa un regizor ar face acum un film neorealist sau expresionist, as sti cu siguranta ca nu apartine vremurilor noastre si as suspecta ca e facut in mod intentionat asa (pt aducere aminte)....

filmele nouvelle vague au o prospetime eterna si o naturalete hranitoare, mai ales prin intelectualismul pe care lumea il considera fortat sau emfatic, prin emotiile expuse atat de inteligent (iara nu siropos, bleg, lacrimogen, amar) si inedit si etc

dar,Ricutzule ce zici de Fellini? Nu -i asa ca nu e sec deloc si nici snob? Ala cinema.Cine dracu' mai poate face asa ceva...nici Imitatorul Begnini...nimeni.In schimb oricine poate filma ca noul val,oricand.Ma parole,ma fifille.Justement.
Nouvelle gag.

daca n-ar fi atit de transparente prejudecatile tale vizavi de noul val francez, ti-as spune ca ar merita vazute Anul trecut la Marienbad, Providence sau Mon oncle d'Amerique, mie mi-au placut mult

Dumneata ai preconceptii semidocte si pseudo-rafinate si dai ochii peste cap la filme supraestimate,care au avut un rol candva si atat,scuze de agresivitate,asta era daca voiam sa jignesc ,vad ca se poarta pe forumul asta.Dar fiecare are preferintele lui,nu inseamna ca unu e mai prost ca iubeste neoclasicismul si altul post-impresionismul,sa nu privim asa unilateral.
Oricum ,multumesc pt ultimele trei recomandari,sper sa merite efortul.Convingeti-ma ca noul val era grozav.Ajunge doar o fraza.

hei, nu te ambala asa. nu ti-am recomandat nimic, n-are rost

Asa e n-are rost cand n-ai argumente.Nu stiu de ce,dar dumneata cred ca esti insolentul aici.Forumul e pt discutii(CU MAI MULTE PERSOANE) nu pt obsesii personale luate ca judecati generale de valoare.Nu esti singurul ..

Daca e sa ne batem in cine e mai deosebit, cred ca Resnais il bate pe Felinni, din simplul motiv ca era mult mai nebun. "Anul trecut la Marienbad" te lasa cu dureri de cap pentru ca nu poti sa iti explici cum de nu intelegi nimic.
Nu cred ca are rost insa sa ne aventuram in astfel de comparatii.
Din pucntul meu de vedere, sunt regizori care indiscutabil si-au pus amprenta pe cinema. Noul Val Francez a fost mai pedagogic, drept care inca mai vedem in filme o serie de procedee initiate de ei. Cinema-ul fara Noul Val Francez n-ar fi avut sare si piper. Este ultimul mare curent pe care l-a dat cinematograful european, si descoperirile facute atunci au luminat multi regizori.

Din pacate, pe mine sincer ma impresioneaza foarte rar filmele vechi (de pana in anii '70-'80). Pe majoritatea le vad intr-un scop pur educativ. Vad ca sunt valoroase, stiu ce au facut pentru cinema, cunosc contextul in care au aparut, le apreciez, dar foarte rar chiar le-as socoti printre filmele preferate.

Da,s-ar putea sa ma convingi Ricutzule.
N-am vazut " La derniere annee a Marienbad" si nici " Hiroshima ,mon amour".Ma atrag povestile de dragoste interrasiale,echivoce,adulterul,astea...cand am timp.
Mie imi plac filmele din orice epoca,numai ca astea frantuzesti(desi sunt francofila pana la moarte cu toate ca vad defectele francezilor)sunt reci,distante,didacticiste,exhibitionste" voila de vezi ce stiu sa fac"...

Francois Truffaut
 

Francois Truffaud pentru:
Cele 400 de lovituri
Nu trageti in pianist
Jules ei Jim

A fost critic la "Cahiers du cinema"

Azi 14 august se implinesc 46 de ani, de cand Studiourile UNIVERSAL din Los Angeles a inceput munca la HITCHBOOK, documentul sonor considerat de multi "Biblia cinefililor" , care a insemnat vre-o cinci ani de vizionari, scrieri si transcrieri. Cercetare stiintifica serioasa, un dialog creator intre "maestrul suspansului Alfred Hitchcock si fanul sau Francois Truffraut

Hitchcock e mult mai tare.

Re: Francois Truffaut
 

Este vorba despre ecranizarea sau sonorizarea interviului luat de Truffaut lui Hitchcock, sau despre ce e vorba in acest documentar?

La a adoua vizionare Godard incepe sa-mi placa ,iar Truffaut sa ma plictiseasca.Asta inseamna ca trebuie sa ma mai uit o data:-P :mad: :rolleyes: :o

"Les Quatre cents coups"
Top 250: #249
MOVIEmeter: Up 204% in popularity this week.

Asta da procentaj.

nu nteleg, 400 coups ocupa locul 249 intr-un top 250?
cam defaimator, dar incredibil....si neplauzibil....ce top e asta, cine l-a facut?
care e sursa?

Si eu tot pe Alain Resnais il plac cel mai mult.
Dar si ceilalti regizori imi sunt cu totii foarte dragi, caci iubesc cinematografia franceza, o ador !

Nu e un top facut de lume avizata ... e top imdb.

ce sa faca si ei....

Da, sa nu facem confuzie intre "filme bune" si "filme populare".

Agnes Varda nici un vot ?!
Bravo fetelor bravoooooooo :(

Cleo de 5 a 7

:)

filmul clasic pt tehnica filajului in cinema .... tehnica prin care intram in subiectivitatea cea mai intima a unui personaj, filandu-l, vazand prin ochii lui tot ce il inconjoara.

synopsis: Cleo este suspecta de o boala foarte grava, terminala, asa ca se duce la ora 5 la niste analize medicale; raspunsul acestor analize (va mai trai sau va muri) il va avea abia peste 2 ore. In tot acest timp, Cleo trece prin tot felul de stari si are tot felul de ganduri si intentii.

Totul se petrece in timp real (aproximativ).

illo saves the day ... again.

din fericire, exemplul ales ca si adversar, Le Mepris, este ales prost . Asta pt ca Le Mepris e unul din putinele filme de dragoste ale lui Godard in care povestea amoroasa e clara, e sensibila, adica in maniera lui Truffaut. Ce aduce in plus Godard fata de aceasta poveste de dragoste centrala este penajul de idei, intertextualitatea, filmul in film, povestea regizorului si a filmului sau, povestea creatiei, mitologia. Din puntul asta de vedere, Godard devine hiper-complex, pe cand Truffaut tinde in filmele sale mai epice (Domiciliul Conjugal, Jules et Jim) sa isi monopolizeze propriile filme cu povestea lor, sau sa le sufoce cu povestea lor. Nu ai diversitate, nu ai optiuni, nu poti alege sa te focusezi si pe altceva decat pe povestea in sine.

Chambod, I'm waiting for you here!

se pare ca am ramas ultimii iubitori de Godard :(

pai, ne gasim la topicul JLG cand ne mai vine vreo idee despre filmele lui.

a, scrisesem mai sus despre Le Mepris, de asta ziceam ca te asteptam

Ai vazut Sauve qui peut la vie (1980)? As vrea sa-l vad, mi-l recomanzi?
:)

illo, nu l-am vazut dar ca orice Godard poti sa-l consideri recomandat a priori :P
stii ce as vrea sa vad eu ? ultimul lui film - Notre musique din 2004. Hai sa-ti zic un secret (da' nu mai zici la nimeni, promiti ? :"> ) Primul film de Godard pe care l-am vazut e unul care nu are nici 10 ani vechime - Eloge de l'amour. Mi-a placut la nebunie si de atunci am inceput sa-l descopar pe JLG. Urmatorul vazut a fost A bout de soufle :P Am vazut si Le mepris e super taredar hai sa il comentam maine seara, tre sa ma duc la nani acush, sunt in delegatie si am o zi plina ochi maine. somn usor sapte purici p'un picior :P

Chambord, am vazut Sauve qui peut la vie, am scris in sectiunea Iconoclast, unde a fost mutat mult-iubitul JL Godard.

La femme d'a cote

Un film delicios, bun ca un tiramisu, cu accente prea dulci uneori, insa overall, gustos.
Cu Fanny Ardant si Gerard Depardieu in rolurile amantilor infideli, prinsi in volbura si vuietul unei relatii extraconjugale. Nu e insa o relatie extraconjugala oarecare, nici gratuita nu e, pentru ca cei doi se iubisera mistuitor in tinerete, inainte de a se fi casatorit. Nesansa lor insa este ca, odata casatoriti, sa nimereasca intr-un orasel de provincie, pe aceeasi strada, casa in casa.

Cum se intampla lucrurile, cum o iau razna relatiile, asta e mai mult sau mai putin firesc si frecvent, in anumite contexte. Ceeea ce este special la film insa este modul in care este prezentata povestea lui, si este atat de specifica New Wave-ului. Totul are forma unei relatari de tip reportaj: filmul incepe cu o doamna foarte placuta, pe la 50 de ani, care in fata unui teren de tenis ne promite o poveste tragica si foarte interesanta. Ea ne va relata despre ce s-a intamplat in casele celor doua cupluri conjugale si cum s-a ajuns la asa ceva.

Pe tot parcursul filmului, mai multe secvente se vor desfasura la acest club de tenis si cred ca asta este destul de simbolic (prietenul meu sustine ca acest tenis semnifica jocul dintre barbati si femei, mingea e cand la unul, cand la celalalt, si asta se intampla intr-adevar in film).

Am vazut aseara Le mépris. Nu prea-s fan Godard, nu m-a dat nici filmul pe spate. Atita hiper-stilizare si pseudo-intelectualism ce nu fac altceva decit sa saraceasca onestitatea a ceea ce se intimpla pe ecran. E opusul lui Bergman, cel putin pentru mine. Daca acolo, trairile interioare ale personajelor creeaza simpatie ori macar indeamna la exercitiu intelectual, aici toate artificiile rocambolesti te alieneaza de respectivele personaje. Cind afirma Brigitte pe un ton categoric ceva de genul: "Ieri te-am iubit, azi nu te mai iubesc..." m-a pufnit risul. A scos dopul si toate sentimentele au disparut in canalizare sau cum? In plus, m-a si deprimat. Chestia asta:
Attachment 508
a devenit chestia asta?
Attachment 509
Jesus H Christ. Iar filmul a stirnit controverse pentru ca BB a aratat o buca?=))