da frate, tu ai terminologia clarificata, nu faci greseli elementare de constructie conceptuala. mai rau e cu altii care se impiedica de la primul cuvant si au impresia ca ridica mingi la fileu. probabil, ca-n delirul lor, avioanele planeaza la firul ierbii.

filmul ca "adevar 24 fotograme" este ADEVAR ca executie, ca si creatie, dar nu ca perceptie sau ca mesaj. asta nu a inteles domnu' critic.
acele "24 fotograme" care este un termen tehnic ne arata clar ca adevarul se refera la functionalitatea filmului, adica tot ce-l compune este adevar: munca creativa, interpretativa, tehnica si ce alte componente ar mai fi, fara de care un film n-ar mai fi un "adevar", ci un simulacru.

deci:
1 cind ma refer la 'adevar', ma refer - e limpede pt oricine (mai putin tov marx) - la faptu k orice creatie artistik (& cu atit mai abitir filmu, din ratiuni p kre nu l mai explic pt k, iarasi, sint clare pt oricine mai putin tov marx) inceark sa fie adevarata, nu falsa! orice intra in compozitia ei s supune ac axiome. orice relatii, situatii sint reprezentate in asha fel incit sa dea sentimentu adevarului, NU al falsului (deci, DA, vbesc dspr facerea unei opere d arta, dar si dspr perceptia ei!). arta este - k sa rapelez un vers al lui adrian maniu - 'adevaru (kre) nu poate fi spus decit mintind' (cocteau spunea dspr sine k e 'o minciuna kre spune intotdeauna adevarul' ;) )... cine vrea sa produk o arta (relatie, situatie etc) 'falsa'??
2 filmu d fictiune (asta nu intelege tov marx, kre emite asmenea enormitate!) NU este 'fals', deci nu s opune adevarului: este doar o modalitate d a vbi dspr adevar folosind o conventie diferita d cea a documentarului (in cadrul aceleasi arte) sau a altor forme d arta.
a face o reconstituire istorik, sa zicem - sau un film sf - nu presupune a face apel la alta definitie a adevarului, ci tot la aceea canonik. toate elementele filmului respectiv vizeaza obtinerea verosimilului - kre inseamna, d fapt, obtinerea acelui sentiment d realitate (adik d adevar).
sa luam ex filmului lui nae: este - clar - o fictiune, dar s bazeaza p o poveste reala (amalgamata & asezonata pt a obtine acel adevar dorit d regizor); decorurile, costumele etc. vor sa fie realiste (cf cu epok), iar situatiile & relatiile dintre pers, la fel. filmu lu nae (k orice opera d arta) s foloseste d toate ac elemente pt a ajunge la acel adevar la kre vor sa ajunga si filmele minimaliste: adevaru artei. 'fals' ar fi doar dk ingredientele folosite la facerea lui nu si-ar face treaba cum trebuie - dar, si atunci, este absurd sa credem k 'asa le-a vrut regizoru': el nu poate vrea decit obtinerea adevarului; dk nu-l obtine, pt k regizoru nu poate mai mult, filmu pare fals... (pina si un falsificator d tablouri vrea k pinzele ale, atribuite altui pictor, sa fie adevarate, nu falsuri! :lol: )
3 re: realitatea... este, iarasi, limpede k e vba dspr o reconstructie a sa (asta e valabil pt orice opera artistik), dar ac lucru nu contrazice faptu k, pt a ajunge la acea realitate, este nevoie - in fiekre secunda - d un 'contract' ferm cu adevaru. realitatea este - pina la proba contrarie - corelativu obiectiv cel mai apropiat d adevar (nu in sens filozofic, ci empiric): ea este ceea c s-a intimplat intr-un timp & loc bine definite (deci nu poate fi refutata cu argumente logice pt k, uneori, poate fi vba dspr o realitate interioara). ac realitate poate fi (si) una imaginara (k la lynch), un vis, o proiectie s.a.m.d., dar reconstructia ei s bazeaza p aceleasi legi: ceea c s doreste a s obtine este adevaru (NU minciuna!).
probabil k visele sint cele mai reale - & deci, mai adevarate - forme d reconstructie a realitatii; iar filmele inceark sa ajunga cit mai aproape d acest adevar...

ps filmele d animatie (mai nou, cgi-zate), fiind un hibrid pictura-cinema, nu sint decit exceptia kre confirma regula

dragule, cand spui ca am afirmat ceva, vreau sa ma si citezi. site-ul asta are setata aceasta optiune.
deci, NU am spus nicaieri ca un film de fictiune e un fals. e o scorneala de-a ta. tu esti un om care pune egal intre REALITATE si ADEVAR, intre IMPOSIBIL si IMPROBABIL (am avut o discutie si pe tema asta), asta inseamna ca deformezi, fara sa vrei, un adevar. deci, nu esti un partener bun de dialog. esti prea confuz pt a fi luat in seama. ti-am demonstrat a n oara ca gresesti si de acum imi pare inutila orice interactiune cu tine.
te las sa faci monologuri pt nestiutori.

esti rizibil. ai vb in acel articol doar de adevarul ca mesaj al filmului, iar sintagma "filmul e adevar 24 de fotograme" nu se incadra in teoria ta. astea sunt faptele.
ce incerci tu acum sa faci e doar o carpeala de idei sa nu ti se vada pantalonii rupti in fund.

nu, TU ai inteleg (gresit) c am scris eu - si a trebuit sa revin k sa mai explic o data: astea sint faptele!
ai scris (s poate verifik: "Deci, dupa tine FILMUL E REALITATE. adica, doar REALITATE. totala si asumata prin definitie. si cu fictiunea ce facem?") k fictiunea s opune realitatii... este o aberatie, p kre, dk nu ti-o asumi, esti un lash
si eu nu vbesc (doar) dspr 'adevar k mesaj al filmului' - asha cum, din comoditate, intelegi tu -, ci k adevar k o KEIE D BOLTA a intregului proces creativ!
esti intr-o confuzie colosala: filmu d fictiune NU exclude realitatea - 'mdl', '432' etc sint 'filme d fictiune' (in sensu k nu sint documentare) kre surprind, in acelasi timp, o realitate... c e asha greu d inteles?
probabil k, in capu tau, 'film d fictiune' = (doar) 'stapinul inelelor', 'star wars' etc... well, here is news for u: SI ALEA sint (dspr) o realitate!! imaginatie = realitate...
ps nu sint 'dragul' nimanui, cu atit mai putin al tau :x

hai bai cretinule, baga CITATUL unde am zis asa ceva?!

vezi mai sus, bai kiorule!
degeaba ai okelari, k tot nu vezi... :lol:

deci, unde e citatul, sau citezi din mintea ta oligofrena?!

SECVENTE
R:Alexandru Tatos

lashitate: a modifica un mesaj injurios d mama ("futu-ti gura ma-tii de potaie patologica, unde e citatul ca te rup!!!")... :sick:
kiorenie: a NU vedea citatul - reprodus in postarea d mai sus!!!
sint consternat...

din acest moment orice postare ce va contine macar o minuscula injurie la adresa unui alt partener de discutie va fi sters, fara exceptie

si am sa inchid si subiectul din cafenea, pentru ca nu a folosit la nimic

ultimul mesaj al lui marx a fost modificat de mine

so, unde am spus ca filmul de fictiune un fals?!

din doua clickuri mi-ai demonstra ca sunt kior. de ce oare e asa greu pt tine sa arati un "adevar"?

so, asta e citatul pe care als nu stie sa-l incadreze din setarile forumului pt fi delimitat si implicit vizibil de maculatura lui.

dar el a inteles ca eu as fi zis (!?) ca filmul de fictiune un fals.

si daca ne departam de notiunile stricte ale filosofiei, fictiunea este un accesoriu de care se folseste un creator pt a INCERCA o forma perceptiva a unui adevar.

deci, cum am zis mai sus, personajul als (care rimeaza cu f.als) NU STIE sa citeasca, nu are repere axiologice, nu cunoaste termenii pe care-i manipuleaza la fel ca un schiop cand joaca fotbal.
so, baietas, daca niciun citat nu esti capabil sa incadrezi, atunci e explicabil de ce nu te descurci cu niste biete definitii.
dixit.

Foarte bine, dar trebuia sä pui un anunt gen "Edited by admin", sau asa ceva.
Altfel, da: de un an jumate ne sträduim sä creäm aici un climat normal, si în mare parte am reusit. Un topic ca äla din cafenea (sau ca vechiul "In suturi") ar fi eficient, în mäsura în care împricinatii ar avea mäcar acel minimum de bun-simt de a-si posta injuriile acolo (sau la morgä, care pentru asta a fost creatä). Asa, s-ar rezolva si problema "libertätii de expresie", precum si cea a comportamentului acceptabil. In conjunctie cu asta, ar trebui sä se aplice mult mai strict sistemul sanctiunilor: avertisment, urmat imediat de bannare temporarä (eventual, trimitere în surghiun la morgä, ca sä mai capete si aia ceva subprocente de rating, cä tot e moartä de luni de zile).

nenea moderatoru` ... fa`le cadou un dush rece ... sa isi revina :)

nu stiu dc s foloseste pluralul, pt k eu nu ma simt vinovat cu nimic: NU am postat nici injuraturi, nici cuvinte interzise.
in plus, s poate observa cu usurinta k marx a 'sarit la bataie' (k altcva nu stie) IMEDIAT c am postat articolu ala... deci, eu nu l-am provokt!

altminteri, c sa mai zic... e varza: incurk fictiunea cu filmu d fictiune, nu intelege sensu unor fraze p kre el insusi l foloseste, arunk doar sentinte injurioase fara acoperire etc... imi aminteste d un alt user paranoic, kre credea k dk 't face' p un forum, t face si in, hm, 'realitate'... or, valoarea d adevar a acestor sentinte e nula. k si personaju

in c ma priveste, consider capitolu INKEIAT: nu vreau sa mai am NICIUN FEL d interactiune cu ac indi-vid, pt mine e mort & ingropat...
m-am amuzat un timp sa vad pina unde poate merge, dar nu mai are niciun haz; m-am convins (si cre k toata lumea, din pakte :(( ) k poate merge mult prea departe cu insultele :sick:

Pentru cä am extrapolat si am fäcut si propuneri de viitor, valabile pentru alte cazuri si persaone.

tu nu provoci decat cand aberezi, in rest esti un inutil. si cand ramai fara argumente, apelezi la imaginea ta de diva frustrata.
tu nu vezi ca nu esti capabil sa aduci un set minim de contraargumente? mai si inventezi ineptii pe care mi le atribui cu nonsalanta.

astept d la cei kre au citit & inteles ideile articolului meu sa-mi impartaseask opiniile lor; in the meantime, imi face o deosebita placere sa postez interviul kre mi s-a luat & kre va aparea la ny, in preajma marii retrospective a filmului ro d la lincoln center... :happy:

1. Is the explosion of high quality and brutally honest Romanian cinema a
surprising and previously unpredictable phenomenon or is it a movement that has been evolving slowly since before the 1989 revolution?

Whenever i am asked to describe the evolution of the
Romanian cinema after 1990 i find it useful to
separate it in 2 distinctive moments: from 1990 to
2001 and from 2001 to the present. Why 2001 (the first
year of the 21st century, by the way)? Because that
year, Cristi Puiu made his discreetly-released, but
groundbreaking, time-changing debut with 'Stuff &
Dough' (hence, my joke about dividing Romanian cinema
between an era BCP (= before Cristi Puiu) and AM (Anno
Mungii)! ;)). Up to that moment, Romanian cinema had
been struggling, fiercely, to find its voice, only to
find that that particular voice was too shrill -
honestly hysterical (about the state of things in
Romanian society), but aesthetically loud...
The 'minimalists' sort of lowered the volume to the
minimum; their films (almost as inspired by real life
as those before them, but fortunately devoid of the
flawed, flamboyant rhetoric which accompanied those)
cut to the core - both ethically & stylistically. The
'quest for Truth' had finally found its way - to put
it in the bombastic, BCP-style. Or (in the minimalist
mode): Yes, it was surprising. Yes, it was
unpredictable. And no one saw it coming.
>
2. What does this film festival say about how far Romania has come in
confronting the ghosts of its past? Is it painful, therapeutic, or comical
(or a combination) for Romanians to see their Communist past relived on the screen?

I guess it's definitely painful, it should be
therapeutical and, come to think of it, it is (not) so
comical. The Romanians do NOT want to 'see their
Communist past' on the screen; they would rather see
ANY other past than theirs relived on the big screen,
in big historical epic movies... Putting these two
moments of Romanian cinema face to face (although back
to back is more appropriate) is something
unprecedented - a useful experiment in collective
therapy (& hopefully, exorcism). My guess is the
Romanian expats will hype the films from THEIR past &
deride those from a present which is no longer theirs.
'Confronting the ghosts' is a tough job which requires
guts - and it takes a long time to find ALL the ghosts
and bring them alive on the screen. And then at the
end of the day, many people might not even want to
confront them: they have their own 'skeletons in the
cupboard' rattling up there - why would they like to
hear them rattle 'minimalistically' on the soundtrack
of some dark, desperate movie?!
>
3. How do Romanians react to the recent positive attention and acclaim given to their country's new status as a powerhouse film culture and one that is redefining cinema? How has the attention helped the country?

I think they tend to see it more in terms of image -
hence, a PR thing. Mungiu's Palme d'Or spelled out
'success' in capital letters, but it was irrelevant
that that success happened in cinema rather than in
soccer or fashion... They don't care much about
cinema; and some - prone to 'ghosts of the past'
whispering that 'everything is arranged in high
places' (the conspiracy theories are a Romanian
'specialty') - will go to great lengths explaining
that this unprecedented success is the result of our
EU accession!! The conspiracy theorists have an answer
to everything, don't they?
>
4. What has the traditional role of cinema been in Romanian society, say,
before 1989? And what is its role today? How has the filmmaker's relationship with his audience changed over the decades?

It was a popular art, to be sure - but definitely
relegated by the cultural establishment towards the
margin. It was also a powerful tool of propaganda
(even comedies were being ideological back then!) and,
whether people were aware of that or not, they still
enjoyed going to the movies to watch those historical
action flicks directed by Sergiu Nicolaescu - the
Romanian Cecil B. De Mille who occasionally played in
his own films...
I think movies, as collective entertainment, take a
break in Romania nowadays. The audience has become the
audienceS - 'target-groups' with specific needs, likes
& dislikes. The young (the most mobile age-group in
moviegoing) are engaged in a lot of 'occupational
piracy', downloading freely from the internet, the
middle-aged are too busy & too tired to go out & see a
movie, while the elderly are too poor, so they prefer
to stay at home in front of their tvs. They would
still make it to the cinemas, provided they saw the
same kind of mindless entertainment they get on tv -
on the big screen! They have been, i'm afraid,
hopelessly formatted by Hollywood movies & Hollywood
movies seen on tv. And the 'minimalists' (who are, in
fact, bona fide 'neorealists'!) don't make things easy
for them - with their gloomy mix of angst, poverty &
sadness. They 'portray the truth', but people don't
want truth, they want entertainment. These films
alienate them.
>
5. How were the films for this festival chosen? What common thread do they all share? What cultural and political statements are being made by their collective screening?

These are questions for Richard Pena, i think...?
But i would like to add, nevertheless, that i find his
selection extremely well-balanced, subtly
encompassing, bold and nuanced at the same time. It's
an unprecedented showcase of style and substance, for
which lauds are obligatory. Plus - it's a critic's
choice, so it's bound to be very good!
>
6. What do you hope that the festival will achieve with its American
audience?

The ultimate proof that Romanian cinema existed before
Cristi Puiu & Co.

Drägutel interviul, desi eu, unul, gäsesc arhicunoscute majoritatea enunturilor din el - dar, în fond, e pentru americani, care n-au de unde sti cum au stat, stäteau si stau lucrurile la noi. Aici stä marea lui importantä - în räspândirea pe plan international a unor date definitorii despre aceastä dublä jonctiune în filmul românesc: trecut-1990-CP-prezent.
Totusi, o idee mi-a atras atentia, si meritä sä fie dezvoltatä, mai ales în plan sociologic: "românilor nu le place sä fie confruntati cu propriul lor trecut comunist; cu ale tuturor celorlalti, da, nici o problemä". AICI E AICI! Evident, starea se aplicä în continuare, ajustatä, si asupra notoriei "perioade de tranzitie". Asta e motivatia reactiei atât de viscerale a unei întregi categorii, contra curentului minimalist...
...Ceea ce mä duce cu gândul la altä idee pe care ai abordat-o: faptul cä filmele româneste BCP erau, într-un fel, la fel de sincere, dar gongoric-isteric-declarative. Eu as mai zice si: impotente-inconsistente-incontinente. DE-AIA, ele n-au stârnit proteste: pe de o parte, lipsa de substantä realä le fäcea implicit inofensive, iar pe de altä parte, aerul de criticä politico-socialä cabaretist-operetisticä le transforma într-un divertisment pe placul boborului.

Mä intrigä ultima întrebare si räspunsul ei: în ce sens ar fi relevantä "dovada supremä cä a existat film românesc si BCP"?

creca in sensul primei intrebari - daca exista niste baze inca inainte de CP (si inainte de 89), pe care se putea construi ceva acum...

si care sunt filmele alese de Pena?

voila:

What’s playing when

WED, Apr16 2 pm
8 pm
The Pale Light of Sorrow / Lumina palidã a durerii
Sunday at Six / Duminicã la ora ºase
Dir. Iulian Mihu, 1980
Dir. Lucian Pintilie, 1965

THU, Apr 17 1 pm
3:10 pm
Occident
Love Sick / Legãturi bolnãvicioase
Dir. Cristian Mungiu, 2002
Dir. Tudor Giurgiu, 2006

FRI, Apr 18 12:30 pm
2:40 pm

4:45 pm

6:50 pm

9:15 pm
Don’t Lean Out the Window / E pericolos sporgersi
Maria

Ryna

Occident

Ryna
Dir. Nae Caranfil, 1994
Dir. Peter-Cãlin Netzer, 2003

Dir. Ruxandra Zenide, 2005

Dir. Cristian Mungiu, 2002

Dir. Ruxandra Zenide, 2005

SAT, Apr 19 1:15 pm
4:10 pm

6:20 pm

8:30 pm
The Return of the Banished / Întoarcerea lui Vodã Lãpuºneanu
The Paper Will Be Blue / Hârtia va fi albastrã

Contest (a.k.a. Orienteering) / Concurs

Forest of the Hanged / Pãdurea spânzuraþilor
Dir. Malvina Urºianu, 1979
Dir. Radu Muntean, 2006

Dir. Dan Piþa, 1982

Dir. Liviu Ciulei, 1964

SUN, Apr 20 12 pm
2:50 pm

5:10 pm

7:10 pm

9:00 pm
The Pale Light of Sorrow / Lumina palidã a durerii
Maria

Microphone Test / Probã de microfon

A Girl’s Tear / O lacrimã de fatã

Don’t Lean Out the Window / E pericolos sporgersi
Dir. Iulian Mihu, 1980
Dir. Peter-Cãlin Netzer, 2003

Dir. Mircea Daneliuc, 1980

Dir. Iosif Demian, 1980

Dir. Nae Caranfil, 1994

MON, Apr 21 1:45 pm
4:00 pm

6:00 pm
Contest (a.k.a. Orienteering) / Concurs
A Girl’s Tear / O lacrimã de fatã

The Paper Will Be Blue / Hârtia va fi albastrã
Dir. Dan Piþa, 1982
Dir. Iosif Demian, 1980

Dir. Radu Muntean, 2006

TUE, Apr 22 1:00 pm
3:45 pm

8:30 pm
Return of the Banished / Întoarcerea lui Vodã Lãpuºneanu
Microphone Test / Probã de microfon

Sunday at Six / Duminicã la ora ºase
Dir. Malvina Urºianu, 1979
Dir. Mircea Daneliuc, 1980

Dir. Lucian Pintilie, 1965

WED, Apr 23 1:00 pm
3:00 pm

5:00 pm

7:00 pm

9:00 pm
Circus Performers / Saltimbancii
Sequences / Secvenþe

Adela

12:08 East of Bucharest / A fost sau n-a fost?

Adela
Dir. Elisabeta Bostan, 1981
Dir. Alexandru Tatos, 1982

Dir. Mircea Veroiu, 1985

Dir. Corneliu Porumboiu, 2006

Dir. Mircea Veroiu, 1985

THU, Apr 24 1:00 pm
4:00 pm
The Death of Mr. Lazarescu / Moartea domnului Lãzãrescu
Forest of the Hanged / Pãdurea spânzuraþilor
Dir. Cristi Puiu, 2005
Dir. Liviu Ciulei, 1964

SAT, Apr 26 8:15 pm Sequences / Secvenþe Dir. Alexandru Tatos, 1982
SUN. Apr 27 1:30 pm
3:30 pm

5:30 pm

7:20 pm
Love Sick / Legãturi bolnãvicioase
Circus Performers / Saltimbancii

12:08 East of Bucharest / A fost sau n-a fost?

The Death of Mr. Lazarescu / Moartea domnului Lãzãrescu
Dir. Tudor Giurgiu, 2006
Dir. Elisabeta Bostan, 1981

Dir. Corneliu Porumboiu, 2006

Dir. Cristi Puiu, 2005

Lincoln Center, Walter Reade Theater
165 W 65th St (upper level, between Broadway and Amsterdam Ave). Please note: Due to construction work taking place around Lincoln Center, access to the Walter Reade Theater is at 165 West 65th Street close to Amsterdam Avenue. Once there, take the escalator, elevator or stairs to the upper level.

ps SA-NTELEG K MARX NU VA FI BANAT pt porcariile & injuriile postate?!? :shock:

:?
Eu nu am priceput fraza subliniata - e vorba de confruntarea "individuala cu trecutul" ( care oricum in cazul multora nu era nici pe departe "comunist" ci eventual "intr-un mediu influentat de un regim comunist" ) ?

E vorba de o sintezä deplasatä dinspre individual spre general - în sensul cä sentimentul de vinovätie colectivä, inculcat de fesenisti imediat dupä revolutie, pe acel teren psiho-afectiv atât de receptiv si fertil, fiind proaspät destelenit (pentru ca, prin culpabilizare la nivel national, sä se auto-legitimeze ca "mântuitori"), a rodit pe termen lung: prea multi oameni preferä acum sä ignore trecutul, din superficialitate, lasitate, frivolitate, nestiind cä "cine-si uitä trecutul, riscä sä-l repete".
Nu e singurul motiv al denigrärii câtorva dintre filmele Noii Generatii, dar inträ si el în combinatie - mai ales în cazul "432"-ului, are nu se referä nici la securisti, nici la secretarii de partid, nici la alte "cadre active", ci la omul de rând, cu doza lui de complicitate tacitä si pasivä, mariatä si cu nevoia legitimä de a supravietui.

Chiar crezi cã asta e cauza ignorãrii/uitãrii sau pur ºi simplu faptul cã - indiferent cât de "incomplet" este capitalismul ºi sistemul democratic din România actualã - diferenþa dintre traiul cotidian "de acuma" ºi cel "de atunci" face absolut normalã o asemenea uitare ? :?

Suntem însã "pe lângã subiect" aºa cã nu vreau sã mã lungesc acuma aici. :)

Si nu numai atât. Sistemul se regäseste, in macro, si în multe alte straturi ale gândirii sociale de la noi.
Altfel, ai dreptate, ne îndepärtäm de subiect. Back to topic.

reconstituirea.

Am ales "Moromeþii" pentru cã rãspunde cel mai bine la întrebarea "-ªi acum, încotro, Niculae ?"

La o primã vedere, superficialã, s-ar putea crede cã toatã greutatea mesajului stã în ultima replicã a filmului - anemicã ironie la adresa sistemului dictatorial de tristã amintire. Ar fi o eroare !

De fapt, pânã sã ajungã la momentul final, Stere Gulea a tãiat in carne vie, disecând necruþãtor pãcatele pãrinteºti, acuzând fãrã ezitare marele defect al neamului nostru - prea sfânta rãbdare care ne-a þinut atâta amar de vreme legaþi de amãgitoarea senzaþie de stabilitate cu care pãmântul strãmoºesc ne-a fascinat generaþie dupã generaþie. Bisturiul sãu s-a oprit, însã, deasupra carotidei, lãsînd finalizarea în seama noastrã. Este, oare, suficientã desprinderea de cele materiale si abordarea temerarã a Golgotei Cunoasterii fãrã a avea un sprijin material susþinut conºtient de cãtre societatea care te-a creat ?

In acest context, ramanem cu toþii niºte Moromeþi pierduþi ceaþa bunelor intenþii care sunt sortite ratãrii atâta vreme cât nu ne lepãdãm de egoismul mãrunt care nu vede mai departe de gardul care þine laolaltã oile care ne dau laptele de zi cu zi, lasând uzufructul lânii - mult mai valoros - în seama lupilor.

revazut - aici la ny, in cadru retrospectivei - 'secvente': ex-ce-lent, a cistigat detashat pariu cu timpu, e clar d pus in top 5 (alaturi d 'proba d microfon') &, k atare, face d rushine orikre top 10 in kre figureaza 'actoru & salbaticii' si nu ac film al lu tatos!...

Deoarece paragraful cu "Amintiri ..." este blocat am sã pun aici adresa cãtre reacþia .... dar mai bine vedeþi voi ... :sick:

da, o stiu
nu l-am vazut niciodata asa de nervos pe ceusescu. oricum, generatia mea nu prea a avut ocazia sa il cunoasca altfel decat in lumea limbajului de lemn. de asta m-a uimit cu atat mai tare. la un moment dat lasa si hartii si tot si se agita in toate directiile. :w00t:

Apropo, am deblocat topicul de "Amintiri..." si am pus-o la locul ei - puteti räspunde acolo.

dragii mei, multumita lui alex leo serban, topul a ajuns si in ultimul numar din Dilema veche, care se apleaca asupra "vechiului nostru cinema". Pe langa articole scrise de cei mai tari critici de film de la noi, gasiti in grupaj si parerile regizorilor despre "ce salvam din filmul romanesc ante-1989"

io zic s-i dam ban! :x

N-i nevoie, câstigä bine! :x

cel mai bun film romanesc de dinainte 1989
 

Cred ca e hazardant sa facem astfel de clasificari! Unul dintre cele mai bune filme romanesti de dinainte de "89 este "GLISSANDO" Daneliuc nu va mai fi niciodata in stare sa mai faca un film de calitatea artistica a lui Glissando. S-a prostit saracu'. Si, apropo de gloria si decaderea unor regizori care au fost buni odata, ma gandesc ce trist este si cazul lui Mircea Muresan: sa-ti incepi cariera facand filme ca "Rascoala" si sa ti-o inchei cu "Azucena". E bine sa stii cand sa te retragi.

"Hazardant"? Pe cine hazardäm?
Päi atunci, TOATE clasamentele sunt hazarda(n)te. Adio topuri, adio ierarhii de valori, adio valori în sine. Niveläm tot, sub umbrela lu' "pärerea mea".

Cu Muresan si Daneliuc ai perfectä dreptate, cu o exceptie: "Proba de microfon" e cel mai bun film al lui D. (Aici, nu e vorba de "pärerea mea", ci de rigoare profesionalä si valoare artisticä; strict subiectiv, favoritul meu ar fi "Vânätoarea de vulpi" - dar accept cä e abia cam al treilea, valoric, din filmografia lui.) "Glissando" e un film cu calitäti imense, cu un autentic suflu de geniu prin el, dar totodatä dezlânat, haotic, semidoct si imatur. E firesc sä-l apreciem pozitiv, dar cu rezervele cuvenite. (La premierä, si pe mine m-a läsac în cur, nu zic... Numai cä de-atunci, am mai învätat meserie, m-am mai copt, m-am mai dumirit...)
Oricum, laudele desäntate aduse lui tin de un anumit conformism, iar desfiintärile totale, de antidaneliucism.

Si eu am votat...cu turma,"Reconstituirea".Imi place foarte mult Lucian Pintilie,are o subtilitate inconfundabila,imi place si "Balanta" il consider printre primele dupa revolutie.Nici "O vara de neuitat" n-ar fi fost chiar rau,a avut niste momente memorabile,si sfarsitul,nu stiu ce i-a lipsit sa fie perfect,poate Bleont daca lipsea,nu stiu...
Ce e trist ca filmele de dinainte de '89 erau mult mai bune decat cele de dupa,care incearca sa le imite pe cele vechi,in loc sa incerce ceva tehnici,subiecte inovatoare.
"De ce dai ma,de ce dai?"

"Actorul si Salbaticii" merita re re revazut pentru Toma Caragiu!
Va mai curge multa apa pe Dambovita pina va mai apare un actor de talia lui Toma Caragiu, care sa fie in stare sa joace de la roluri dramatice (Azilul de noapte) la musical (Opera de trei parale). Putini il mai tin minte din marile spectacole de la Bulandra. Majoritatea il cunosc din scheciurile de la TV
Cui ii este dor de Toma Caragiu?

Mie, mereu.
Oricând trec pe la Bellu, mä opresc o clipä si la mormântul lui.
Si acum, dupä treizeci de ani, continuu sä mä cutremur, zicându-mi: "Da MARE-o fo', dom'le...!"

Moara cu noroc, clar.

@ Pittbul

Acum cativa ani am vazut la TV un sondaj de opinie publica: un elev de la Liceul Lazar a fos intrebat de un reporter "Stii cine a fost Toma Caragiu?"
(Strada pe care a locuit ii poarta numele!) La care elevul raspunde: "un voievod!" ( L-a confundat cu Voda Caragea! ) :shock:
SIC TRANSIT GLORIA MUNDI !

cred ca si-ar mai fi gasit loc in top "Tudor" (cred ca asa se cheama) si "Columna".

Am revazut Columna mai deunazi. Surpriza, nu numai ca am suportat filmul (se intampla rar la productiile cinematografice romanesti pre-revolutionare) dar m-a si impresionat. Ma asteptam la multe clisee patriotic-comuniste si totusi filmul mi s-a parut tensionat, logic, coerent in explicatiile sale despre acele vremuri tulburi, captivant. O poveste intunecata despre un trecut crancen, poveste care totusi "se tine" . Nimic patriotard.

Da, l-am revazut pentru Ilarion Ciobanu, fie-i tarana usoara!...dar asta m-a facut sa redescopar un film...

Deci cred ca si Columna avea loc in poll...

Loc in topul asta cred ca ar fi avut si "FELIX SI OTILIA" de Iulian Mihu!
Un film- fresca sociala in inceputului de secol XX. Film de referinta pentru cinematografia romana.

Din päcate: nu, nu, nu...
"Columna" a fost genul äla de film care mä plictisea si nu stiam de ce - cä, de: eram tânc... Stiam cä trebuia sä-mi placä, si tot asteptam, si nu se întâmpla nimic... La fel am pätit si cu "Neamul Soimärestilor" (în care pe deasupra mai juca si mätusä-mea - asta de la Geneva!), si cu "B.D..."-urile, si cu "Cuibul Salamandrelor"... Abia la optispe ani, când deja mä pregäteam de admitere si începusem sä înteleg cinema, am väzut duda de "Bratele Afroditei" si am priceput: toate erau de Mircea Drägan - amorfe, lesinate, confuze...
"Tudor", în schimb, e un film într-adevär bunisor. Lucicä Bratu, care mi-a fost prof particoler în douä rânduri - la cineclub în '75-76, si pentru admitere, în '78-79 - era un foarte bun profesionist, cu fior artistic autentic; dar el era regisorul de tip clasic, ortodox, conservator, cuminte, descifra bine texte, construia personaje minunate, însä nu avea nici inventivitatea unui cineast novator, nici energia si dinamismul necesare unei fresce istorice cum se voia "Tudor" - si filmul capoteazä tocmai la acest subiect; ar fi fost mult mai bun dacä-si refuza veleitätile de superproductie, si rämânea doar un film-portret - gen în care Bratu excela.
"Felix si Otilia" e într-adevär cel mai bun film al lui Mihu Iulian, si un film bun în genere. Totusi, are burti, mai ales în partea a doua, iar creativitatea lui se rezumä doar la elemente disparate: scenografia (uluitoare! Vivi Popa a murit la cutremur, Dumezeu sä-l ierte, maicä-mea era prietenä cu el, am fost la parastas), imaginea (a lui Fischer.... care nu s-a mai Intorsureanu! ;) ), galeria de personaje... Ansamblul care le leagä nu se ridicä la înältimea excelentei, rämâne doar bunicel si atât.

O fi cel mai bun al lui Mihu da e sforaitor. Fata de carte un un cacat, in plus e cu Sergiu. Dublu Extaz ? :))))

Da, Sergiu în Pascalopol a fost o mare gafä. Tipologic era credibil (desi se schimbau radical datele personajului, conform descrierii din roman), da' cu actoria lui de trei lulele... Sorry.