Pai tocmai aia e...
cum de i se acorda un astfel de privilegiu unui regizor care a scris un scenariu de nota 3?

Pai pentru ca aia l`au luat acolo pentru "Valuri" nu pentru nota 3.33 data de CNC.Nu ?!

Da, probabil ca i s-a dat o sansa.
In locul lor, eu m-as mai gandi.

Si lu` unu zis Busuioc i`au dat romanii cu sutu`n cur si acuma se roaga de el sa vina in tara :)

privind mai atent lista cu notele cnc-ului din decembrie trecut, vad pe ultimul loc la proiecte lung-metraje de fictiune pe dumitru carabat, cu nota 3 la scenariu.
asta in conditiile in care dumitru carabat este profesor de scenaristica, autor si al unor carti de profil, ca de pilda "spre o poetica a scenariului cinematografic".
chiar nu pricep ce se intampla...

Carabät are urmätoarele calitäti:
- e singurul profesor român de dramaturgie de film (si bun pe deasupra);
- e un excelent compilator si sistematizator; cursul lui, desi deloc original în fond, organizeazä foarte bine materialele înaintasilor.
...si urmätoarele defecte:
- e un non-pedagog (prolix, rigid, învechit); înveti de la el citindu-l si chibzuind, nu ascultându-l (dialog, ioc);
- e un non-scenarist; nu are simt artistic creator, care sä însufleteascä povestirile în care-si asazä teoriile.
Deci, nu-i de mirare...

Paradoxul cu cursul lui carabat este ca el te ajuta mai mult retrospectiv, sa verifici daca e bine ce ai facut, si mai putin in faza incipienta, de clarificare a schemei si de dezvoltare a ei.

Culmea, la mine e taman invers: mi-e imposibil sä sar peste faza carabätianä a elaborärii oricärui scenariu, care de regulä mi se suprapune cu construirea scalettei.

Inseamna ca acel curs chiar functioneaza si stai foarte bine la structura, buba filmului romanesc dintotdeauna.
Eu am preferat stilul syd field, cu actul 1, actul 2 si actul 3, e un pic mai rapid decit cu cinci ritmeme cu nu stiu cite diviziuni. Nu stiu daca e mai bine, dar e mai simplu. Cu cite un plot point la finalul fiecarui act si un midddle point la mijlocul actului doi, punctul maxim al tensiunii.
Ce am retinut eu si mi-a folosit mult de la carabat a fost faza cu lipsa si eliminarea lipsei, prin implinirea scopului ori o lipsa si mai mare, si cardinala personajului, ce vrea asta de la viata si de ce. Si pe urma apar niste nesimtiti care il impiedica sa-si atinga scopul, dar face si el rost de niste tovarasi si se lupta cu totii pina cind invinge binele, si e happy end, ori invinge raul, si sintem tristi dar un pic mai siguri ca am vazut un film artistic.
Plus analizele in detaliu pe filme celebre.

Am mai stat eu si am analizat de ce m-o fi enervat atita filmul Valuri, prin fusereala, si am ajuns la concluzia ca e din cauza ca: este un subiect care mi-a adus aminte de doua povesti de care am auzit si care m-au marcat, si anume:
-un pusti de liceu a plecat cu prietenii la munte. la sugestia sa, el si prietenul sau au inceput sa sara ca prostii pe o limba de pamint aflata deasupra unei prapastii. Limba a cedat, prietenul a murit, cel ramas a ramas sa duca cu el aceasta povara toata viata.
-o colega de-a mea de serviciu, o fata extraordinara, a plecat cu sotul care o iubea la nebunie in vacanta la mare. Erau valuri. Ei ii placea sa inoate, a zis: hai sa inotam. El a zis: nu am chef. Ea s-a pisicit ca o fata frumoasa, desteapta si iubita ce era si sotul a intrat dupa ea in valuri. Ea a iesit, el nu.
Nu cred ca le-as fi scris eu niciodata, pe prima pentru ca o uitasem, pe a doua pentru ca nu se face, cred ca trebuie putina decenta atunci cind iti insusesti povestea altuia.
Dar, atunci cind tu faci film dintr-o poveste puternica, si stii ca ea nu va mai putea fi spusa, cel putin nu curind, e bine sa te asiguri ca ai facut-o bine, altfel inseamna ca ti-ai batut oarecum joc de ea, si e pacat.
Vezi superbul California dreamin', unde sint prezente toate cliseele romanitatii, dar mi se rupe ca nu le voi mai putea folosi nicicind, pentru ca sint facute de vis. Le iubesti. Asa vor ramine pentru eternitate.
Cit despre faptul ca draga airlight te-ai luat de mine aiurea, trebuie sa-ti spun ca eu habar nu aveam ca valuri e facut cu bani proprii, oricum nu cnc. Si nu ma intereseaza. Nu vad de ce ar trebui sa acord circumstante pentru asta. Daca ai bani sau poti sa faci rost de ei, bravo, dar nu imi cere sa iti spun ca esti si perfect scenaristic.
Si, apropo, cind discutam la atelier si mi-ai cerut sa iau o pauza fiindca sint "profi", acolo eram profi si acum brusc nu mai sint?

valuri e facut cu banii CNC

Ok. Asa intelesesem din atitudinea lui airlight, ca n-am stat sa verific. Mea culpa.

Pentru ca am constatat pe acest site ca spectatorii "profesionisti" se impart in doua categorii, cei ca mine (care credem ca meseria trebuie sa primeze) si cei ca als (care crede ca e mai bun ce e sui, si in afara normei), ma vad nevoit sa revin si sa clarific.

Orice scenariu, scurt sau lung, scris prost, ca dramaturgie sau psihologie, ma irita pentru ca nu le poti reinventa, ele sint domenii care nu functioneaza decit cind sint respectate in esenta lor. Psihologia e una singura, omul asa functioneaza si va functiona mereu, de asta nu se poate inventa un nou mod de a functiona in lume decit cel pe care il cunoastem cu totii.

Ma enerveaza cind mi se spune ca X film e bun, ca e de arta, si eu vad ca e ca o femeie care ar fi frumoasa daca s-ar ingriji, insa ce sa fac daca are urdori la ochi, parul murdar si netesalat si mincare intre dinti! E chiar atit de mult sa ceri unui produs filmic, sa-i zic, ca termenul de arta e putin prea mult sa-l folosim toata ziua buna ziua doar ca sa ne dam noi cunoscatori fini, sa iasa in lume doar cu o minima ingrijire cosmetica?

Si, in plus, e foarte nasol pentru cultura insasi a acelei societati cind receptorii care cad pe spate la un film sui si il sustin pe autor in loc sa-l retrimita la masa de proiectat sau unde e nevoie, poate doar doi pasi inapoi, il sustin si-l fac sa creada ca e bun, fiindca e "artist". iar omul, stiindu-se imperfect, pluseaza si incepe sa se dea rotund si nu mai invata nimic, si pe urma te trezesti ca ai creat un monstru care te va musca de c... si nu numai, cind ti-e lumea mai draga.

Ati vazut doar cazul heather mills, bietul mccartney a crezut ca e un om milos si face un lucru frumos ca ia o tipa cu picior de lemn, si cind si-a dat el seama, ea ii luase deja jumatate de avere!

desi cam tarziu, am vazut azi "un cartus de kent si un pachet de cafea".
mi s-a parut de o banalitate coplesitoare.
chiar nu are nimic deosebit.

Din päcate
Ai dreptate.

nu prea sunt de aceiasi parere...
evenimentul in sine e absolut banal (la fel de banal ca si originalul lui jarmusch) dar filmul spune mult mai mult...
in plus mi se pare foarte dificil sa te faci inteles cand ai la dispozitie atat de putine mijloace. e oarecum similar cu muzica dodecafonica. d-aia-mi place...

Nu zic cä-mi displace, si nici cä ar avea defecte, greseli, puncte slabe - ci doar cä, desi bun si agreabil, totusi nu are nimic nou, deosebit, surprinzätor (ba chiar, produce o relativä deceptie, prin tezism: "E tot ca înainte, nimic nu s-a schimbat.")
Nu reusesc sä întrezäresc acele elemente majore de continut pe care le sugerezi, cu mentiunea cä e "foarte dificil sä te faci înteles, când ai la dispozitie atât de putine mijloace". Prin urmare (si färä scepticism sau rele intentii), te rog sä fii mai explicit.
Precizez, totodatä, încä douä-trei lucruri:
- Asemenea scuze nu stau niciodatä în picioare; dacä nu te poti face înteles cu mijloacele pe care le ai, recalibreazä-te si fä-te înteles, cä de-aia esti regisor!
- ...Cu atât mai mult, cu cât argumentul pur si simplu nu stä în picioare. A fi regisor înseamnä a te "face înteles" cu orice mijloace - de la nivelul lui Porumboiu pânä la al lui Lucas.
- Evident, discutia e pur academicä. Cristi Puiu a dovedit, în "M.D.L.", cä e un mare regisor, capabil sä se facä pe deplin înteles, în toatä complexitatea lui, chiar si cu cele mai minimaliste mijloace. Omul chiar nu are nevoie de scuze!
Ca atare, as zice cä "U.C.K.S.U.P.C." e, în fond, un foarte bun exercitiu profesional, si atât.

perfect de acord
doar in masura in care si stranger than paradise, coffee and cigarettes, night on earth sunt exercitii profesionale si atat.

cristi puiu:
"Proiectul nostru "Sase povesti de la marginea Bucurestiului" denunta modelul romanesc si, implicit, ineficienta modelului occidental, aplicat in mod artificial unei tari proaspat iesite din bezna comunismului. ... Aceste sase povesti sunt in acord cu convingerea noastra ca cinematograful, inainte de a fi un domeniu al creatiei artistice, este o tehnica de investigare a realitatii. " restul aici: http://www.adevarul.ro/articole/cris...riza-ii/131716

cred ca e evident ca textul de mai sus se poate aplica chiar daca nu integral si celorlalte filme de puiu../radulescu.

elementele de continut fara sa fie "majore" sunt foarte evidente si nu-s de fel teziste. ..."E tot ca înainte, nimic nu s-a schimbat."...cred ca e simplu dialog si atat. suna foarte diferit spus de cele doua personaje. pensinarul chiar crede ca nimic nu s-a schimbat iar fisu repeta dezinteresat si il lasa in lumea lui...pt ca de fapt totul e schimbat. transportul, restaurantul, berea, medicamentele, ritmul vietii dar el le stie pale lui si vrea sa fie sofer pe teveu sau pe papuc sau sudor... :)


cele mai multe scurte pe care le-am vazut sunt exercitii profesionale. foarte putine surprinzatoare, deosebite. am impresia ca nu prea e loc intr-un scurt sa le bagi pe toate si de multe ori suprinzatorul devine facil sau ieftin. in i'll wait for the next one, maestro,...incap detoate. so nu prea as baga surprinzatorul la criterii


in momentul in care iti alegi o bucatica atat de banala de realitate cred ca e foarte greu sa o "tunezi" clar intr-o anumita directie fara sa o alterezi si fara sa te simta publicul. dar asa cum am scris mai sus cred ca puiu se face inteles si mesajul e limpede.

Dincolo de toate, acestui scurt metraj i se datoreaza atit de multe incit e oarecum nu stiu cum sa vorbim despre el, decit, asa cum spune pitbull, strict istoric.

Apropo, ce face dom'le puiu? Mai creeaza ? Cind face urmatorul film?
Eu deja n-am nici o dorinta de a vedea boogie, la cite injuraturi cica are si la subiectul care nu ma intereseaza deloc dar deloc.

am vazut ieri si "Trafic" (le-am luat la rand, in ultima vreme).
asta chiar ca e gol de tot.
fara cap si fara coada.
pana acum, preferatele mele raman "Poveste de la scara C" si "Calatorie la oras".

Ce anume i se datoreaza?

Eu nu inteleg de ce Cinemagia a titrat "Boogie, primit cu entuziasm de presa la Cannes", cand din articolul respectiv nu reiese absolut deloc acest lucru.

Pai au titrat asa probabil din patriotism. Nu le poti imputa asta.
Despre Un pachet... ziceam ca i se datoreaza primul premiu romanesc, care a dus ulterior la atentia asupra romanilor, din care atentie stii ce-a urmat. Istoric vorbind, asa stau lucrurile, si nimeni nu o poate contesta. Filmul e ok, dar nici pe mine nu m-a dat pe spate. Dar nici nu pot zice ca a fost prost, nu poti spune asta niciodata despre puiu, cum poti despre altii. Omul stie meserie si e preocupat de ce si cum spune.
Nici eu n-am inteles ce a fost cu trafic, care nu mi-a spus nimic.
Om vedea ce-o fi cu boogie, pina nu-l vedem personal nu putem zice nici ca e bun, nici ca e prost. Ma astept macar la film bine regizat si decent scris si jucat.

Proletar acum chiar nu mai inteleg nimic. ce ar trebui sa fie cap, coada, gol, plin? nu vreau sa spun ca trafic e vreo minune dar e un film solid si f bine executat de la alfa la omega. eu cred ca e peste calatorie si mult mai bun decat scara c.

gol, adica fara substanta si mesaj.
si, repet, noi am inceput sa consideram o performanta simplul fapt ca un regizor reuseste cat de cat sa faca niste cadre corecte!
e cam putin, nu crezi?

ba da, ar fi foarte putin dar trafic sau uck sunt mai mult decat o colectie de cadre "corecte" (termenul "corect" imi da dureri de cap pt ca nu prea are nici o treaba cu arta/mestesugul filmului).

ambele filme au substanta (termenul asta e foarte vag dar isi are rostul) si sunt mai consistente decat scara c sau calatoria.

cred ca de fapt ne-am obisnuit noi nu cu cadre corecte ci cu povestioare cu talc/proverbiale/hazli/simbolistice si un film realist/solid/direct il categorisim prea usor drept banal.

Cine este Marian Crisan?

cu marian crisan am colaborat eu.
e regizorul filmului scris de mine, Amatorul.
practic, Amatorul e fost al doilea scurtmetraj facut de el, dupa Portret de familie, scris de el insusi.
pana acum a facut tot felul de videoclipuri...akcent, bug mafia, anna lesko, puya&sisu :)..etc..
in general, e un tip corect, inventiv, cu bun simt.

ah,
am uitat sa-l felicit si pe aceasta cale... :)

Pe de alta parte, eu m-am saturat de vesnica tema romaneasca "calatoria la oras".
Incepand cu "Calatorie la oras" al lui Porumboiu (premiat si el la Cannes), apoi cu "Lampa cu caciula" (alte premii, Sundance) si terminand cu acest "Megatron", toate urmaresc aceeasi tema: cum se duce unul la oras si se intoarce la tara.
trebuie sa recunoastem ca nu e o mare risipa de inventitivate aici.

iar eu recunosc ca m-am balbait de cateva ori incercand sa pronunt "inventivitate" dupa ce ti-am citit postul :)

n-a facut nimeni un film in care un orasean ajunge la sat ???
i could relate to that one better! 8)

Pe vremea comunismului, asta era o temä predilectä. Cred cä-n fiecare an se fäceau minimum trei filme cu subiectul ästa. De obicei, era tânärul absolvent de bani gata, care teminä facultatea si e repartizat la tarä; disperati, pärintii pun pilele în functiune, iar la sfârsitul filmului îi obtin în sfârsit "negatia" (repartitiei) - dar între timp bäiatul a descoperit voluptätile nebänuite de a-i înväta pe tärani sä înlocuiascä apa nenceputä cu paracetamolul, si stuchitul în sân cu profilaxia - si tocmai s-a logodit cu tovaräsa inginer Duma, de la sectia de mecanizare, care terminase cu un an mai devreme facultatea (cä ea n-a fäcut armata), deci era mai avansatä în ritualul de trecere.
Mai putea fi un profesor mutat disciplinar cä n-a acceptat sä-i dea zece-n tezä unei loaze... Un inginer la drumuri sätul de poluarea din oras, care vrea sä asfalteze ulitele din Cocârlatii de Mijloc... Un horticultor hotärât sä reintre în comuniune cu natura... Sau Florin Zamfirescu, dornic sä înlocuiascä excavatoarele din constructii cu coasa de pe islaz... In rest, storylineul mergea la fel, cä era verificat (în afarä de cazul cä era deja însurat - atunci, finalul se schimba: Mihaela îsi fäcea si ea transferul, trecând dirigintä de oficiu postal la Priboieni).

vezi, supa? te-ai nascut prea tarziu! :)

Si mie mi-e un pic teama de cliseizarea prematura, inainte de a epuiza ca lumea o tema x. Dar, pe de alta parte, daca omul are o idee care, vrei nu vrei, e nascuta din ce traieste el, nu are nici o vina ca seamana cu experienta altuia!

Apropo de mcdonald et coca cola, a vazut cineva filmul chinezesc Domnisoara invatatoare...., de acum vreo 10 ani, probabil? Mie mi-a placut la nebunie. Niste copii chinezi string ien si ien sau ce au ei si cumpara o cutie de cola, din care beau cu totii cite o gura. Absolut adorabil film, si saracia devine poezie, nu are nimic prafuit si agasant.

Felicitari lui marian crisan!