Revazut si eu Blow-up. Personajul lui Thomas continua sa imi fie simpatic. Mie mi se pare ca el este foarte lucid in cum percepe realitatea. Are cateodata un zambet cinic, dar e totusi pasionat de ce i se intampla. Chiar si cu modelele, el le iubeste pentru ceea ce sunt si, da, se poarta cam dur, da' nu ca fetele alea ar merita mai mult-- nu-i una care sa se planga. Cu prietena pictorului pare sa se inteleaga altfel, are clar o simpatie si o rabdare speciala cu ea-- de-asta zic ca personajul mi se pare chiar profund. Pare ca Antonioni isi iubeste personajul. Cat despre culori si taieturi, e curata poezie in imagini, ca sa zic asa. Fiecare cadru e gandit ca o fotografie de mare clasa, dupa parerea mea. Pe mine m-a cam indispus jocul ala de tenis, mi se pare cam fals. Pentru jocul asta de-a realitatea era suficienta povestea cu fotografiile si cu experienta lui Thomas, dupa parerea mea. Si ca tot zice lumea ca filmul trebuie trait ca experienta si nu ca studiu: pai tocmai, cand ai un actor care iti fura privirile la modul ala, cu fotografiile si imaginile alea de-ti taie rasuflarea, ce-ti mai trebuie jocul ala de tenis?... E aia experienta cinematografica mai mult decat e privirea lui Thomas?

In general, Thomas nu prea are respect pentru femei. De aia le si numeste "birds" si nu "girls"... Pentru el, femeile exista pentru a-i satisface placerile (de artist, de barbat etc.) Este indiferent la interesele lor (v. cele doua "amatoare") sau la sentimentele lor (v. personajul Sarei Miles). In acesta privinta, e destul de superficial. Totusi, personaul sufera o transformare pe parcursul filmului, iar rolul partidei de tenis este de a-l face sa constientizeze (si pe noi la fel) aventura prin care a trecut. Si filmul lasa o intrebare, asa cum am spus mai sus: ce va face Thomas acum? Va continua sa creada in ceea ce a vazut si a descoperit sau se va hotari ca totul a fost o "pacaleala"?



P.S.: Lui Antonioni, intr-adevar, ii era simpatic Thomas. Cel putin in privinta atitudinii sale, cine nu ar vrea sa fie ca el?

Niste clovni penibili alearga de nebuni printr-un decor dezolant de periferie (cladiri distruse, masini abandonate), cersind bani de la trecatori. Un tip cu o punga in mana (are aparate foto in ea, se pare ca e fotograf), e incercuit de niste indivizi (nu se stie de ce ). Fotograful, imbracat saracacios conduce un Rolls decapotabil. La studioul foto o micuta ramane pe podea excitata si neterminata, in urma unei "senzuale" sedinte foto cu tipul nostru.
Actorii sunt parca de plastic, manechine de plastic, fitosii anilor '60.
Dialogul dintre Thomas si aspirantele la statutul de fotomodel uimeste. Ele alearga dupa Rolls-ul fotografului, umilite, continuand sa se umileasca . Actiunile personajului principal sunt inexplicabile, lipsite de logica : paraseste atelierul lasand modelele cu ochii inchisi; se duce acasa (sau la casa unui prieten pictor, n-am inteles faza), se intoarce la atelier pt. a refuza "aspirantele", isi arunca un ochi peste fotografiile proaspat iesite de la developat; sfarsind prin a spune secretarei asiatice : "Sa-si tina ochii inchisi !" (referire la modelele lasate sa se "odihneasca").
Intra intr-un anticariat, aparent in cautarea de peisaje vechi, face poze in parc unor indragostiti, alearga pe alei, mimand un dans idiot. Tipul cumpara o elice de avion. Dupa plimbarile si fotografiile "furate" din parc (se pare ca prin prezenta lui, T. a salvat o viata. Faza asta nu o mai povestesc, o stiti cu totii), se releva si motivul prezentei sale in cartierul perific de la inceput : omu' era in cautare de "bucati de viata" adevarate si socante prin nuditatea mizeriei - un fel de Fane Jeg al Romaniei. Intre timp atelierul este vandalizat, fotografiile doveditoare ale crimei dispar.
Filmul nu depaseste conditia unui fapt divers povestit dezlanat, cu niste papitoi, facut pentru puberii adepti al lui Onan (sani, funduri etc, v. secventa dezbracarii fotomodelelor). Blowup se termina cu aceaiasi clovni, care joaca un penibil tenis imaginar. 4/10

Singurele lucruri demne de retinut :
"I'm fed up with those bloody bitches !"
"She isn't my wife, we just have some kids ... no... no kids, not even kids. Sometimes it feels as we have kids. She isn't beautiful, she is easy to live with. No she isn't ... that's why i don't live with her" cam asa ceva .
@leo
Data viitoare incearca sa-mi scoti ochii cu ceva mai de valoare.

Am impresia ca nu ai inteles nimic din tot filmul!

A, era sa uit secventa concertului rock.
T. o vede pe tipa din parc, incearca s-o urmareasca, intra intr-o cladire, unde are loc respectivul concert. Publicul e mut de "placere", unii sunt drogati, altii stau pur si simplu impietriti. Probabil ca asa se statea pe vremea aia la concerte, n-am de unde sa stiu .
Ce mi-a placut: T. reuseste sa ia bucata de chitare sparta, in urma unei lupte cu fanii care se dezpietresc subit, dupa care, iesind din cladire, o arunca pe strada ca pe un gunoi inutil. Un tip o ridica de jos, o analizeaza curios si o arunca si el pe trotuar. Semn ca iesita din spatiul ei, unde reprezenta ceva, bucata de instrument isi pierde semficatia.

"Jocul de tenis" - care, întâmplätor, s-a consacrat în lumea comentariilor cinematografice prin sintagma "partida de tenis imaginar" - are o functie de EPILOG: reia si exprimä, concentrat, tot continutul de idei al filmului, adäugând si concluziile finale:
- Lumea e o iluzie
- Thomas sfârseste prin a accepta conventia
- In acel moment, el înceteazä sä mai existe.
Si astfel, ajungem la IDEEA lui Antonioni:

"Intr-o lume aflatä în continuä desträmare, fotografia este singura cale de a conserva realitatea."

Nu sunt de acord intru totul. IDEEA, sau cel putin una dintre idei, mi se pare mie ca este faptul ca realitatea e relativa. Doar pentru ca unele lucruri nu se vad, nu inseamna ca nu exista UNDEVA (in realitatea fizica-- cadavrul in cazul de fata-- sau aiurea). Tocmai: fotografia (masurarea realitatii prin mijloace "concrete", sa zicem) se arata inselatoare. Initial vedem ceva, apoi un mic detaliu ne trimite la altceva, si in final, nici nu stim de fapt daca s-a intamplat intr-adevar ceva. Apropo, de unde este citatul despre fotografie? Legat de fotografie, mi se pare foarte interesant cum Thomas masoara realitatea prin ea. Mereu el fotografiaza, cu pasiune, ce vede, si a-si fotografia modelele pentru el pare sa fie un fel de legatura amoroasa.


Mie mi se pare ca Thomas e doar un pic cinic si amuzat de modelele lui. Birds nu mi se pare un apelativ asa rau. Mie imi pare doar un spectator atent, nu indiferent. La urma urmelor si fetele alea sunt niste statui-- nu exprima nimic. Fata de personajul Sarei nu e indiferent! Cand tocmai a descoperit crima si vrea sa isi anunte prietenul, apare ea. cand ea il intreaba daca are timp si daca se grabeste, el zice ca sigur ca da, are timp oricand pentru ea. Ii pasa de ea: o intreaba ce i se intampla. Si cum iti explici privirea aia pe care o schimba cei doi in timp ce ea face amor cu pictorul? Pare ceva complice. Nu cred ca trebuie sa ne intrebam ce va face Thomas... Ideea fiind ca tocmai am participat la un fel de deomnstratie a relativitatii... In fine, aici intervine insatisfactia mea la film: atatea idei, frumusete de imagini, un personaj fermecator, tot imi pare un pic artificial tenisul. Poate concluzia nu trebuia sa ne fie asa de rau varata pe gat.

Ai impresii, am inteles ce se vrea, dar nu e.

Daca Antonioni nu iesea pe usa din dos cu "Dincolo de nori" (apropo l-a regizat la varsta de '80 de ani, paralizat, pe targa, cu o ambulanta 24 din 24 langa el si cu un interpret care ii "traducea indicatiile regizorale"), puteam declara ca Blowup este cel mai prost film de Antonioni realizat vreodata.
Sincer, chiar vroiam sa fie misto si sa-mi placa. Nu s-a intamplat. Nu ma intereseaza ce credeti voi, mi se rupe. Asta cred eu !

Da, dar astea se intampla dupa ce crima este descoperita, dupa ce personajul Vanessei Redgrave dispare, cand Thomas incepe sa se schimbe. Inainte, nu este nimic de genul.

Nu mi se pare ca este varata pe gat concluzia... E doar o scena, care incheie filmul, il incadreza si nu mi se pare falsa deloc. Mesajul filmului nu ar fi fost atat de evident ca desprins din alte scene precum ce a concertului.



P.S.: pentru nume: nu inteleg de ce nu ti-a placut "Blowup". Si, cu atat mai mult, de ce l-ai considera cel mai prost Antonioni, daca "Al si la delle nuvole" nu ar exista.

Ok, am vorbit aseara cu unii mai destepti si mai intelepti ca mine, care au incercat sa-mi explice cate ceva din filmul asta.
Eu tind sa cred ca voi vedeti voci si auziti imagini. Incercati sa explicati niste chestii pe care regizorul a vrut sa le zica, dar le-a incriptat atat de tare ca sunt insesizabile (probabil).

Ce semnifica elicea aia in film ? Hai sa va vad cum bagati .... ce vezi tu in chestia aia ? Eu stiu ce au vazut altii, vreau sa aflu ce vezi tu.

Bune intrebare... Dar cred ca personajul raspunde la intrebare, cand zice "It's beautiful!" (sau ceva asemanator). Parerea mea personala este ca o cumpara pentru ca ii place cum arata sau din dorinta de a fi spontan, imprevizibil, iar apoi elicea dispare din peisajul filmului. Mai exista si comentariul personajului feminin cum ca ar arata grozav nu-stiu-cum in atelierul fotografului.

Cel mai probabil, elicea poate fi expresia unui obiect fara insemnatate, pe care Thomas incearca sa-l integreze intr-un context, la fel cum face cu fotografiile facute in parc.



Un critic de film - a carui parere nu o impartasesc - facea referire la un citat din Kant care zicea ca o opera de arta este o opera de arta pentru ca nu are un scop. Nu mi se pare ca acest lucru explica prezenta elicei, dar e o ipoteza, poate fi privita ca un mod a lui Antonioni de a se justifica.



P.S.: Nu incerca sa joci dur! Eu prefer dialogul pasnic!

Daca e asa cum zice respectivul inseamna ca filmul este un demers inutil.
Inca ceva, de ce incercati sa vedeti lucruri care nu sunt, poate ala n-a vut sa zica nimic prin chestia asta, pur si simplu i s-a parut ca da bine in film.
Inca ceva .... ca tot s-a pomenit de statornicia fotografiilor, care fixeaza realitatea bla bla De fapt, nici nu se stie cu siguranta daca personajului nu i se pare ca vede ce vede, la un moment dat "descoperirile" sale (silueta individului din boscheti, cadravul, planul detaliu cu pistolul atintit spre indragostiti), dispar chiar din fotografii, ca sa reapara peste un timp in poza gasita de T. ulterior vandalizarii atelierului si chiar inainte de asta.

Inca ceva, pana si cadravul pare sa nu fie ceea ce e, a doua zi acesta dispare.

p.p.s. Ti s-a parut ca nu am fost pasnic ? :?

Parerea mea ca elicea inseamna ceva este la fel de valabila precum parerea ta ca elicea nu inseamna nimic. Nu crezi?


Pai, asta poate fi chichita filmului... Poate ca personajului i s-a parut doar ca a fost martorul unei crime, poate ca s-a pacalit singur. Cert este ca el a construit un context din fragmente ale acestuia. Cand contextul dispare (adica cand fotografiile sunt filmate), un fragment scos din context nu mai inseamna nimic (v. ultima poza pe care ai mentionat-o). Eu raman la parerea ca o crima chiar a existat, dar nu este chiar atat de important.




P.P.P.S: Era doar preventiv. :D

Interesant, o cam luam pe aratura, dar in fond nu e rau sa-ti pui intrebari in cea mai cinstita modalitate cu putinta.

De acord cu tine aici.
Pentru ca am fost urecheat pe tema "jocului de tenis" (in privat), asta cum o vezi ? Mie mi s-a parut o mare tampenie.

Aici nu mai stiu ce sa zic... Dar asa cum am mai zis, eu o vad ca pe scena de final care incheie filmul si sublineaza mesajul. Este o scena-simbol si una dintre scenele de referinta ale filmului: cand zici "Blowup", te gandesti imediat la fotografiile lui Hemmings, la "The Yardbirds" si la scena de tenis imaginar.

Tu ai zis ca e penibila. Sunt de acord ca este cel putin bizar sa iti apara brusc in cale niste personaje cu machiaj pe fata si sa se apuce sa faca pantomima. Dar pana si aici este un joc... Thomas la inceput este amuzat de aceasta aparent penibila reprezentatie si sta sa se uite la ei din distractie. Apoi ajunge sa le admire intr-un fel "talentul" (toti se misca la unison, stiu ce urmeaza --- sunt, evident, antrenati in chestia asta). Apoi este un moment in care unul dintre "mimi" se uita in ochii lui Thomas, dupa care acesta incepe sa urmareasca scena de ca si cum ar fi o minge adevarata si, mai mult, camera de filmat incepe sa se miste dupa aceasta minge. Asta e un fel de manipulare foarte bine gandita. Atata timp cat ne multumim la a privi filmul si nu la a-l si gandi in acelasi timp, Antonioni ne face sa accepta jocul imaginar ca pe un joc real, ne face sa acceptam realitatea acestor personaje, la fel cum si Thomas o accepta la sfarsit. Si, intr-un fel, asta a facut Antonioni tot filmul. Ne-a manipulat in a accepta realitatea lui Thomas, pentru a intoarce totul peste cap la final...

Mie scena asta mi se pare geniala! E mult material concentrat acolo, in cateva imagini.




P.S.: Cine te-a "urecheat" pe privat? :D

De filmat e filmata foarte bine ... "mingea" face la un moment dat si unele pauze in miscare, camera o urmareste sacadat, in ritmul avansarii ei pe gazon.

Cer de-acum ca acest topic respectabil cä fie tratat ca atare, nu ca o nouä ghenä de gunoi. In sensul ästa, adaug si eu câteva comentarii:

@europe_east
Citatul pe care l-am dat, despre ideea centralä a filmului, îi apartine chiar lui Antonioni. Tin minte cä l-am citit acu' vreo 27 de ani, în programul Cinematecii. Nu mai stiu care fusese sursa initialä.
Ai dreptate când spui cä aia nu e SINGURA idee. Intr-adevär: chiar dacä Antonioni s-a concentrat asupra ei, din ea a evoluat un sistem mult mai complex - ca în cazul oricärei adevärate capodopere.

@Nume
Te înseli dacä presupui cä Antonioni a introdus unele elemente (de exemplu, elicea), la libera inspiratie, färä sä constientizeze nimic din tot ceea ce ne strofocäm noi acum sä analizäm. Antonioni e regisorul meticulos TIPIC: totul e gândit dinainte, detaliat, notat pe hârtie în ordine, si aplicat riguros la filmare.
In schimb, FELLINI era tipul de geniu dezläntuit, care se pregätea doar conform unor linii generale, si pe urmä improviza enorm. Tocmai de aceea, ei doi sunt atât de complementari: polii opusi ai unei mari perioade din istoria cinematografului italian.

Si mai retineti si urmätoarele:

Cadavrul, asa cum apare în secventa nocturnä, este un MANECHIN. Antonioni a folosit anume un manechin VIZIBIL ca atare (fata, ochii...). Desigur, în POVESTE, e un cadavru real. Folosirea ostentativä a manechinului la filmare este o figurä de stil - încä un memento cä totul e o iluzie... cä realitatea se auto-falsificä din mers...
-

Eu vorbesc, eu aud... Asta e... Vorba românului: "...dacä nu e si FUDUL"... Acuma se mai crede si Dumnezeu, sä dea verdicte existentiale... Mä rog, destul cu cantitatea asta neglijabilä. Sä continuu:

Câte ceva despre elice:
- Primul semnal: "sparge armonia liniilor". Obiectul e o tentativä instinctivä, oarecum subconstientä, de a pune capät inertiei, de a sparge rutina. Dar...
- Retineti cât e de MASIVA, MATERIALA, GREA... Cum e filmatä intrarea ei în casä... Sunetul pe care-l scoate când e pusä pe podea...
- CULOAREA si contrastul pe care-l creeazä...
- E un obiect PROPULSOR, te duce INAINTE - dar... îi lipseste motorul!
- Forma ELICOIDALA; întoarcere într-un fel de spiralä cu volute... înapoi la punctul de plecare!

ideea era - in caz ca nu s-a inteles prea bine sensul mesajului meu precedent - ca "blowup" e un film MARE: poate fi analizat, decorticat, speculat etc etc, dar orice discutie trebuie sa porneasca de la aceasta premisa; cine n-o accepta se descalifica, iar cei care continua sa "combata" cu astfel de persoane strica orzul pe giste...

in privinta "elicei" s.cl, parerea mea este ca antonioni - spre deosebire de fellini (sau de tarkovski) - NU este un cineast al "simbolurilor", ca atare este cumva steril sa incerci sa gasesti "cheia" cutarui sau cutarui obiect din filmele sale. sau - for that matter - a cutarei situatii: ce "sens" are cautarea leei massari in "aventura"? cei care au cautat "sensul" ei au alunecat, inevitabil, in capcana citirii filmului ca "parabola a incomunicabilitatii" blabla (sau, in cazul lui "blowup", ca "film-demascare a capitalismului" sau mai stiu eu ce...)
este vorba - dimpotriva - despre o pierdere a sensului in filmele sale; "simbolurile" au devenit desuete, nu mai "spun" nimic, si atunci singurul lucru care mai ramine de facut - vedem asta la antonioni, daca privim cu atentie desertul din filmele sale... - este sa luam act de aceasta depopulare simbolica a lumii, de aceasta absenta (trista sau tragica), incercind sa traim fara ea.

Just.

Dupa cum se vede, am facut putina curatenie.
De acum va rog sa discutati doar pe subiect.

Multumesc, Emanuel!

Sper din suflet ca de-acum topicul ästa sä rämânä curat!

(Apropo, între timp, am creat în Cafenea topicul "In suturi!!!", pentru cine vrea sä fie mägar si violent si n-are manerä. Am scris acolo cum cred cä ar fi bine sä se foloseascä. Iar dupä ce lumea se va prinde, voi sterge chiar si ACEST mesaj, pentru ca nimic sä nu mai aminteascä, aici, de denaturarea care-a fost.)

Ai perfecta dreptate. Imi scapase ala.
Gata s-a rezolvat.
Back la subiect va rog!

Ca sa mai ajustez din prejudecatile emise ca premise il voi cita pe Ov. S. Crohmalniceanu dintr-un Cinema din 1968:
" [Bolw-up] .... flateaza inteligenta, dar lasa dezamagita dispozitia la incantare".

Superb, ce nr. ?

well, i beg to differ cu mult-regretatul meu vecin & companion de plimbari prin cartier: 'blowup' e CINEMA in stare pura, o opera de arta "scrisa" cu camera de filmat si aparatura de montaj care se dispenseaza de cuvinte (acest balast!), lasind imaginatia sa strabata verdele gazonului pina-n orizont...
nu e ASA CEVA destula incintare pt un cinefil?
atunci, nu stiu ce ar putea fi!
PS cine a citit si povestirea inspiratoare ('funigei', a lui cortazar) isi da seama cit de diferit e filmul, pastrind sugestia literara si transformind totul in hrana vizuala.
PS2 cu 'croh' am avut destule dispute cinefile! dar cadeam intotdeauna de acord pe citiva: fellini, hitchcock, tarkovski...

Eu vroiam decat sa subliniez ca subiectivismul marcheaza exprimarea ideilor. Adica, ne dezvaluim niste impresii incercand sa le impunem altora ca certitudini.

certitudinea este ca antonioni este un regizor important, fara de care a 7/a arta ar fi mai saraca.
abia acceptata aceasta certitudine, putem avea "subiectivitati"...

altminteri, ar inseamna ca in lumea spiritului nu exista certitudini??

toata povestea cu "gustul e relativ" e... relativa. exista gusturi si gusturi, dar e asa cum ai spune> exista gust bun si exista gust prost.
la modul ideal, toti ar trebui sa aspiram spre gustul bun, iar cind nu sintem siguri ca il avem, sa intrebam oamenii de gust.
altminteri, e anarhie.
si anarhia e f. buna in politica, in societate / e parerea mea!/, dar nu in cultura.
unde, macar acolo, ar trebui sa domneasca armonia si ierarhiile.

asta nu exclude, fireste, faptul ca tzatza veta il prefera pe nea sergiu lui antonioni... e dreptul ei, e opinia ei.
dupa cum e dreptul cuiva cu gust sa nu tina cont de aceasta opinie, care in ordine culturala / spre deosebire de cea sociologica/ este nerelevanta.

if u c what i mean ;)

Pitbull, am si eu o rugaminte...atunci cand mai faci un citat, te rog scrie si sursa...pentru mine!...am senzatia ca ai citit destul de multe lucruri si mi-ar folosi sa aflu si eu despre sursele tale...chestia cu fotografia care e singura modalitate, in viziunea lui Antinioni, de a conserva realitatea, era din Teme si stiluri cinematografice, nu?

legat de obiectele pe care Thomas le consiera frumoase...nici eu nu cred ca simbolizeaza ceva...nu ma gandec la elice ca la un simbol al zborului sau al dorintei de a atinge absolutul sau mai stiu eu ce astfel de aberatie...
mi se pare pur si simplu un obiect interesant, extravagant, neobisnuit, despre care poti spune ca i-ai gasi greu loc intr-o casa...si pe care totusi Thomas il observa si il apreciaza...acest lucru se intmpla tocmai ca sa ne dam seama ca Thomas este un om deosebit, cu o viziune deosebita, dar care totusi nu profita cat de mult ar putea de ea...

nu consider ca finalul e atat de deschis pe cat pare...faptul ca Thomas aude mingea inseamna ca el face o alegere...ca el ia o decizie...aceea de a se adapta, de a se maturiza, si de a se implini...sau cel putin eu asa cred...

... si inutil, lipsit de semnificatii, bagat acolo ca sa se mire ....

ALS-ule, e de discutat aici. Cum adica sa „domneasca armonia si ierarhiile in cultura”? Pai asa ceva e imposibil: n-a existat si nu va exista niciodata un asemenea peisaj idilic in cultura. Ar fi chiar trist... Cultura e o arena clocotinda sau in fermentatie macar pe un anume palier – cel contemporan noua.
Sigur, valorile se decanteaza in timp (Shakespeare, Proust, Kandinsky, Picaso... Lucian Pintilie :P ) – aceasta numesc eu memoria culturala obligatorie pentru cine se lanseaza in domeniu -, dar mediul cultural pe care il traim (il consumam) si cream noi trebuie bulversat de anarhie sau, cu alte cuvinte, de indrazneli creatoare, care pot shoca la momentul aparitiei, insa se „clasicizeaza” – unele dintre ele – in timp (exemplul care-mi vine acum in minte, legat de cinema, este Tarantino).

Cred ca se intelege ca NU sunt nici eu adeptul relativismului absolut – sunt mai degraba un conservator liberal, cu o generoasa deschidere spre experiment...

@ricutza
S-ar putea sä fie de acolo... Personal, am citit-o în caietul-program al "Cinematecii", prin 1978... Era indicatä si sursa, dar nu mi-o mai amintesc.
Altminteri, ai dreptate: mä voi strädui sä indic întotdeauna sursele citatelor.

@Marx
Iartä-mä, scumpule, dar te rog, tine minte un lucru: "decât" e frate cu "nu"!
(Apropo de "eu vroiam decât sä subliniez".)

@als si herbert
Aici vä cam dau dreptate amândurora, cu precizarea cä, în privinta "anarhiei", sunt mai aproape de pärerea lui Herbert.
Nici nu mä mir cä se ajungea la controverse cu Croh. Mosu' (cum îl numeau afectuos unii pe la cenacluri) avea opinii foarte ferme si, uneori, cam prea personale. Ce-i drept, îsi putea permite! :)

n-as vrea sa deturnez "Blowup"-ul, dar Croh. a avut si o perioada proletcultista sinistra. vezi "executiile" lui Grigurcu.
dar cand te atasezi de un om - "un monstru cultural" - poate ca nu mai conteaza biografia integrala... devii cumva selectiv si egoist...
eu inteleg aceasta situatie.

Din pacate...

pt herbert:

cred ca era evident ca "armonia & ierarhia" (care ar trebui sa domneasca in cultura - remarca si conditional optativul!) NU pot fi decit decantari ulterioare "turbulentelor" prezentului; in fond, sintem de ac. parere - doar ca eu (poate) am fost mai eliptic in exprimare, facind scurt-circuitul inspre valoare culturala qua canon ;)

pina la urma, este nevoie de un spatiu al absolutului intr-o lume a tuturor relativelor, ca aceasta a noastra.
unii (multi) il gasesc in religie, altii - in cultura.
eu nu cred totusi ca ea, cultura, ar trebui sa fie o "religie" - si recunosc, sincer, ca imi displac cei pt care e "opiu", care nu traiesc decit in & prin cultura (cu C, eventual...). sigur ca un astfel de tip uman (eu i-am zis "semidoctul", care poate fi - si adeseori este! - bine intentionat) este preferabil "omului recent" al lui patapievici - care nu stie nimic &, ca atare, este lipsit de memorie (fie ea si canonica). DAR: cred ca trebuie depasite - la un moment dat, sa zicem pe scara evolutiei... personale :happy: - dihotomiile astea si trecut la rafinari ale conditiei preferabile: trebuie (in sensul de: "e bine", "e preferabil"!) ca simtul estetic sa devina INSTINCT! (si el devine astfel - a se vedea majoritatea italienilor, care il au in singe.)
aici intervine si stiinta (sau macar flerul - pasul imediat urmator, superior calitativ!) utilizarii citatului cultural in fctie de context, moment, relevanta etc etc.
subliniez asta pt ca s-a inteles (gresit) ca as fi "impotriva citatelor" - ceea ce e o prostie: sint impotriva citatului "hodoronc-tronc", a citatului-impostatie, "grrrhavissim", self-important & auto-validant, lipsit de flerul situatiei & al momentului... (in fond, si cei care fac graffiti pe peretii wc-urilor au acest fler; sau macar simtul umorului ;) !)

Daca e sa ne lansam totusi purtati de valul labarelilor interpretative ( :oops: ma scuzati da` asa e), atunci secventa cu Thomas & jocul mimilor are o corespondenta in final.

Implicarea lui Thomas in dezvaluirea crimei e de aceeasi natura ca cea in meciul de tenis al mimilor.
T. alege sa prinda o minge inexistenta lansata intr-un joc al conventiilor <=> T. doar simuleaza implicarea lui in rezolvarea cazului

Coppola nu are sange italian, caro mio?
Kestia asta ca sunt popoare "ariene" in estetica (sau in orice alt domeniu) imi pare o prejudecata. Si cred ca glumesti cand spui ca INSTINCTUL e suma unei evolutii , cand toata lumea stie ca INSTINCTUL e un reflex neconditionat.
Din cate imi amintesc mi-ai dat la gioale cand ti-am citat din Quintilian intr-o discutie despre "atitudinea estetica". Si acel citat reprezinta si un motto la un capitol din "Istoria celor 6 notiuni" de Tatarkiewicz (carte ce evalueaza eminamente istoria esteticii). Iar iritarea ta nu s-a axat pe ideea din citat, ci pe numele autorului:"ce cauta Quintilian pe acest forum?". Raspunsul ar fi in aceeasi masura: ce cauta Platon in "Blow-up"?

Pai, nu doar simuleaza... Chiar se implica! Iar la sfarsit, cand ridica mingea, isi da seama ce s-a intamplat de fapt, intrand in jocul mimilor, schimband datele realitatii.



P.S.: Ca tot a venit vorba mai sus, recomand nuvela "Funigei" de Cortazar celor care nu au citit-o, atat pentru a observa enormele diferenta intre sursa de inspiratie si film, cat si pentru cei care nu cunosc opera lui Cortazar. Anul trecut, nuvela aparut in Editura Polirom, intr-o colectie numita "Manuscris gasit intr-un buzunar".

pt marx:

si am spus eu ca ff coppola nu are gust??? sau ca nu e un regizor mare? nu-mi amintesc...

in privinta "prejudecatilor" - cred ca ti-am mai spus: tu vorbesti tot in numele unor prejudecati, i.e. niste informatii stiintifice dobindite pina acum (vezi monsieur homais, prototipul acestui mod de gindire): cine iti garanteaza ca viitorul nu-mi va da dreptate "teoriei" (avansata, deocamdata, ca pura ipoteza) a instinctului artistic? ;)
in orice caz, chiar daca nu e "demonstrata stiintific", eu cred ca se probeaza...

pt minrep: sugerasem si eu povestirea "funigei" ca supliment la "blowup", vezi mai sus

pt mala portugal: cind am vazut prima oara "blowup" (hat, acu vreo 30 de ani... :( ), mi se paruse ca "jocul de mingi" din final ar fi putut avea si o conotatie "politica": artistul (thomas) e "liber" sa se joace doar cu [/u]aparentele[u] realitatii, in timp ce puterea stabileste regulile jocului... altfel spus, fotograful este o victima a propriilor "reflexe", el se joaca cu suprafetele - sensul profund al lucrurilor este un "copyright" pe care el nu-l detine (recunosc: eram intr-o faza marxista :D )...

ai spus ca are talente de precupeatza sau cam asa ceva.

Bravos, coane als, in cultura e nevoie de ierarhii, armonii si alte conditii sine qua non dar in stiintele exacte ne permitem sa facem poezii despre mecanisme clare, precise si demonstrate practic. La tine termenul de "instinct" e ceva f abstract. Seamana f mult cu o iluzie simpatica care te impinge sa devii un vicios.

asa sint eu, imi plac "metisajele" - in arta, cultura, viata & asa, in general :P

PS nu pari sa fii f. convins de faptul ca in stiintele exacte, "poetii" au fost cei mai creativi savanti...

De unde ai dedus tu kestia asta?
Si pe viitor, poate reusesti sa nu mai faci confuzie intre "instinct" si "intuitie". Stiu ca esti un mare scriitor, dar fii mai bland cu enormitatile!

nu fac nici o confuzie intre "intuitie" si "instinct"; eu sustin doar ca - la italieni, cazul cel mai evident din acest pdv - esteticul a devenit instinct: altfel, de ce se mai vorbeste dpsr "simt artistic", poti sa-mi explici si mie??

in privinta "poetilor" savanti, recunosc ca e o metafora (de aia am pus si cuvintul intre ghilimele): e vorba dspr cei care sint mai mult decit simpli oameni de stiinta - vezi einstein...[/i]

dar deja n-are rost sa mai dezbatem ac. subiect: nu vei accepta niciodata opinia mea "ibera si imaginativa, transat cum esti pe redute stiintific-dogmatice.

Si uite asa se intinde un cearceaf de "discutii" pe mai mult de 4 pagini de forum, totul debutand cu o elice de lemn, cu niste pinguini jucatori de tenis si o mingiutza imaginara.

Apropo, cum de nici unul dintre artistii "instalatori" n-a pomenit de sus amintitul obiect ? Ati scapat-o din vedere sau pur si simplu ati luat-o de-a gata ?

Päi, de, "Blowup" ar merita si enspe pagini de discutii, nu doar patru. Ditamai banneru', în loc de cearsaf (apropo, vine din turcescul "çarshaf", asa cä forma cu "ce" la mijloc mä cam zgârie la auz, cum zise si Graur - desi Pästorel zicea de dânsul:

Domnul Graur se fäleste
Cä ne-nvatä româneste.
Asta însä... când i-o creste
Bucätica ce-i lipseste! ;)

Revenind: despre care obiect nu s-a vorbit? Despre elice, sau despre "mingiuta imaginarä"? ;)

Studiu de caz:
Un cinemagist , sa-l numin x, priveste stirile de la ora 5. Vede cum o matahala fura acadeaua unui pusti (neaparat simpatic). X e consternat & injura matajala. Injuratura lui X se sparge de pereti, de ecranul tv-ului. Poate o parte din ea iese pe gemul deschis.

Poate X e consternat de gestul matahalei/, poate X empatizeaza cu pustiul
dar X NU SE IMPLICA.
Revenind la ciorba noastra:inlocuieste-l pe X cu Thomas

[quote="marx"] ai spus ca are talente de precupeatza sau cam asa ceva.

POF-TIM???

decit sa aproximezi tremurat "sau asa ceva", ai fi facut mai bine sa cauti exact locul unde as fi spus/scris o asemenea enormitate... pt ca nu l-ai fi gasit!

nu e prima oara ca-mi rastalmacesti spusele sau ca - pur si simplu - nu intelegi unde bat; ce am scris dpsr coppola e bun scris - si anume ca, la valoarea lui, ar fi trebuit sa-si aleaga mai bine anturajul bucurestean, nu sa se lase tirit in tot felul de bombe & suse...
daca s-ar fi tinut de lista mea, ar fi fost cool.

in privinta elicei, cred si eu ca e un obiect fara semnificatie; a cauta "semnificatii" la tot pasul - mai ales in arta moderna - este un atavism culturnic: ce "semnificatie" are dunga verde de pe fata dnei matisse, in celebrul portret? sau urinoarul lui duchamp? sau scena bursei din "eclipsa"?
PS am uitat sa va spun ca aici, la berlin, este omagiat si carlo di palma! nu ma-ndoiesc ca "operatorul" nostru "independent" stie cine a fost... ;)

Comparatia imi pare cam exagerata... Chiar nu vad o legatura esentiala cu povestea lui X. Din punctul meu de vedere, in contextul filmului, implicarea lui Thomas nu se refera la faptul ca el ar interveni in rezolvarea crimei sau intre cei doi or whatever, ci implicarea este acceptarea realitatii pe care aceasta posibila varianta a intamplarilor o propune. La fel si in jocul de tenis. Thomas se implica nu pentru ca participa la joc, ci pentru ca accepta realitatea celor care joaca: le urmareste mingea, intelege de vor de la el, se duce dupa ea, o ridica, ii verifica greutatea, apoi o arunca inapoi... Ca sa formulez o concluzie: in "Blowup", eu inteleg implicarea prin acceptarea unei "realitati".

Putin mai sus ai scris negru pe alb: cred ca trebuie depasite - la un moment dat, sa zicem pe scara evolutiei... personale - dihotomiile astea si trecut la rafinari ale conditiei preferabile: trebuie (in sensul de: "e bine", "e preferabil"!) ca simtul estetic sa devina INSTINCT! (si el devine astfel - a se vedea majoritatea italienilor, care il au in singe.)

Intelege ca INSTINCTUL este un dat cum ar spune distinsul Aburici Patapievici, e neconditionat, e innascut. DECI, nu are cum sa fie un punct maxim (sau intermediar) al unei evolutii. Ce incerci tu sa-mi demonstrezi s-ar putea numi intuitie. Iar "simtul artistic" nu se manifesta fara niste stocari preliminare de informatii. Simtul artistic este o APRECIERE aflata in varful unei piramide, care nu se poate decela decat rational, ca orice evaluare. Eu te sfatuiesc sa citesti ceva despre psihologia senzatiilor ca prea te manifesti haotic.