Amândoi sunteti de acord. O:-)

eu crek am cazut de acord, cita vreme nu putem cadea la pace... :D

Fie.
Ati cäzut.
Ambii doi.

am vazut aseara "hartia va fi albastra".
mare plictiseala.
raman la parerea ca radu muntean e supraevaluat.

Hartia va fi albastra (parola teroristilor la Revolutie) mi s-a parut inca de la inceput un film interesant ca proiect si actiune . Per ansamblu este un film reusit , mai putin finalul , dar nu cred ca se putea altfel decat asa , deoarece nici pana astazi nu s-a dovedit identitatea certa a teroristilor . Asa putem spune si despre Moartea domnului Lazarescu ... un film plictisitor , chiar de rutina as zice , insa nu-i totusi un film slab pentru ca ceea ce si-a propus sa arate in acel film , Cristi Puiu a scos in evidenta poate chiar mai mult .

Nu neg ca Radu Muntean are unele calitati.
Dar aseara trecusera 40 de minute din film (fara reclama) si m-am surprins cu gandurile aiurea, deloc concentrat la ceea ce vedeam.

Mie mi-a placut filmul, l-am vazut acum vreo 2-3 ani, parca. Din ce imi amintesc de al, stiu ca toata lumea l-a hulit, si il considera mult sub "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii". Mie mi-au placut ambele, mai mut "Hartia...", pentru ca subiectul mi s-a parut mai interesant. Nu pot sa spun in nici un caz ca m-a plictisit. M-a revoltat confuzia aia cu oamenii care se impuscau intre ei, fara sa stie ce si cum impuscau, dar nu m-a plictisit.

Te-ai gandit vreo secunda ca poate tu esti cauza pt care te-ai plictisit?
De ce de fiecare data cand ne plictisim la un film tragem concluzia ca regizorul si filmul lui sunt de vina si ca automat ei sunt prosti? :-/

E ca si cum in relatia cu partenerul tau dai constant vina pe el atunci cand lucrurile nu merg cum trebuie. Cand de fapt sunt sanse egale ca atat tu cat si el sa fiti de vina. Si este exclus ca numai celalalt sa fie constant de vina.<):)

illo,

m-a plictisit pentru ca radu muntean a folosit tot felul de clisee.
unul dintre ele e ala cu soldatii care fumeaza in draci pe langa TAB.
apoi, in metrou, alt soldat, ala cu gagica alaturi, ii cere o tigara prin semne personajului principal.
in timpul convorbirii telefonice din statia de metrou, prin spatele soldatului nostru trec diversi indivizi parca "pusi cu mana": unul duce linistit un brad, apoi un grup de revolutionari musai cu un steag cu gaura, etc.
regizorul vrea sa mai sublinieze inca o data, total inutil, ca e Craciunul si e si Revolutie.

in fine, eu le calific drept stangacii suficient de vizibile pentru a ma dezamagi.

Aia a fost una dintre cele mai ticäloase diversiuni ale Lovilutiei - cititi articolul din topicul comemorativ de la Cafenea. Filmul lui Radu o prinde foarte bine: veridic, eficient, tragic.
Concluzia comparatiei cu al lui Mitulescu e de înteles: "Cum mi-am petrecut sfârsitul lumii", desi mult mai subiectiv (si, automat, mai autocontinut), e totodatä mai accesibil, fiind oarecum mai ieftin, mai populist (ca spectacol, vorbind...). "Hârtia va fi albasträ" e mai dificil, prin stilul de realism rece, sec, virtualmente în timp real (ce exprimare...! Voiam sä zic, "sugestie" de timp real) pe care-l practicä - si, într-adevär, în anumite momente neprielnice (obosealä, etc.), poate avea efectele parazitare de plictisealä. Eu, unul, l-am väzut în conditii normale, dar si obiective - în sensul cä "Furia" îmi pläcuse mult dar cu limite, "Cum mi-am petrecut..." mä dezamägise, "Legäturi bolnävicioase" se situa undeva la mijloc, doar "M.D.L." mä cucerise (aproape) färä rezerve (altele recente încä nu väzusem), asa cä încä nu mä atasasem de Noua Generatie, si eram susceptibil si de eventuale deceptii. Si m-a captivat cu furie - stäteam într-o tensiune mai-mai sä plesnesc, care a durat ca juma' de orä si dupä ce s-a terminat.

Inspirat din patania trupelor USLA conduse de Trosca, ceva-n genu' (citit in ziar la vremea respectiva, deci totusi a mai scapat careva -asta sa va linistiti oleaca :P )
Relateaza careva pe youtube mai detaliat, cu subiectivismul de rigoare:
"rockhour1976 Intamplarea a avut loc langa MAPN unde Unitatea speciala de lupta anti-terorista a ministerului de interne chemata de generalul nicolae militaru sa intervina contra "teroristilor" a fost executata de armata sub comanda gen . militaru. Scopul- razbunare : Trosca comandantul detasamentului usla l-a cercetat in anii 70 pe nicolae militaru pentru colaborare cu kgb fapt pentru care a si fost trecut in rezerva . Trosca si ceilalti usla au fost executati de armata care fabrica teroristi morti la ordin"

Apropos de ce a spus Pitbull cu confuzia, uel lucrurile nu au fost chiar atat de inocente. Am sa dau cateva scurte exemple din Arad, din ce am vazut. In zona Romanilor, s-a tras asupra populatiei de la etajul 10, unde nu aveau ce sa caute militari -nici un obiectiv de aparat, importanta strategica zero -si din vila unui cunoscut securist. De fapt zona aia era recunoscuta ca zona "favorizata".
Pe centru, la primarie, s-a tras din turnul de vis-a-vis (am furat porumbei din turnul ala in copilarie, he ce vremuri) deasupra capetelor civililor (nu era nimeni inarmat) si nu a fost nimeni ranit. Trasoarele or trecut la 1 m deasupra capetelor civililor si or lovit intr-o poarta inalta de metal. Distanta aproximativa de la care s-a tras cel putin o rafala a fost de aproximativ 45 m* (calculand si inaltimea turnului), imposibil sa nu nimeresti de la distanta aia. Probabil ideea era sa alunge civilii. Dupa aia a urmat confruntarea cu TAB-urile aflate in fata primariei, era IMPOSIBIL sa confuzi blindatele militarilor si militarii.
Debandada creata nu a fost intamplatoare.
A, si inca ceva. Zgomotul de arme automate nu s-a* rezumat la ak-uri, erau niste automate cu cadenta foarte mare, aproape ca uzi-urile.

In zilele astea, "Adevärul" publica articole foarte interesante desopre diversiunile de la Sibiu.
Un exemplu:
http://www.adevarul.ro/actualitate/e...243575651.html
Mai cautati prin arhiva ziarului, veti mai gäsi.

Pentru că BJBlazkowicz a readus filmul în actualitate, să spunem că e atât de convențional de parcă ar fi fost făcut la câțiva ani după revoluție. E mai slab decât Stare de fapt, la fel cum celălalt al lui Mitulescu e mai slab și mai convențional decât Vulpe - vânător. În Hârtia... e ba război, ba pace. Aia nu e atmosferă de revoluție. Confuzia luptelor de stradă e mult mai prost redată decât în vechile filme de război românești, ca de pildă Am fost șaisprezece, ca să nu mai zic de cele cu 23 august. Muntean pare să fie un regizor scutit de armată.
Apropo, am discutat și eu cu cineva de la jandarmerie (pe vremea aceea, securitatea în uniformă) care mi-a povestit cum, departe de a face pe eroii, el și tovarășii lui erau disperați că la numai câteva săptămâni înainte de eliberare li s-a spus că România e invadată, iar revoluția au început-o bătându-i pe manifestanți pe Ana Ipătescu, au continuat-o măcelărindu-i pe ăia, săracii, la Otopeni, după care, la două-trei zile distanță, intrând într-o stare de surescitare, războiul le devenise o a doua natură. Și în holul de la parterul televiziunii a văzut cum dintr-o fereastră de la demisol o armă automată i-a secerat pe câțiva parașutiști aflați în apropierea sa și s-a surprins înghesuindu-se sub o bancă, iar în ziua următoare un camarad a primit un glonț în frunte când a scos capul pe fereastră. După Muntean, toate astea sunt rodul unor neînțelegeri...

Ar mai fi de precizat si cä "Hârtia va fi albasträ", prin lipsa lui de conventionmalism, aratä de ce a fost nevoie sä treacä atâtia ani ca sä se poatä aborda cinematografic, în sfârsit, subiectul revolutiei - compromis, din päcate, în filmele de la începutul anilor '90, ca "Stare de fapt", "Vânätoarea de lilieci", "Polul Sud" si alte rateuri. Imbinarea haoticä, halucinantä, între stärile de pace si räzboi e una dintre principalele calitäti ale "Hârtiei..." - si unul dintre motivele pentru care filmul redä atât de realist si semnificativ atmosfera Revolutiei, precum si confuzia luptelor de stradä. Nu stiu dacä Muntean a fost scutit sau nu de armatä - dar, cu exceptia câtorva erori de detaliu, pe care dacä tin bine minte le-am semnalat si în cronicä, a reprodus remarcabil spiritul cazon al acelor vremuri (poate si cu ajutorul documentärii ai al intuitiei). Oricum, dincolo de eventualele greseli superficiale, adeväruil intrinsec al întregului film e tulburätor.
Apropo de problema diversiunilor. E evident cä filmul lui Muntean nu-si propune latura asta a haosului acelei nopti, ci strict stratul perceptibil pentru omul oarecare - aici, soldatul din trupele de jandarmi. Una dintre necesitätile primordiale ale oricäror critici pertinente la adresa unui film este identificarea scopului acestuia si a modalitätii prin care si-a propus sä-l abordeze. Altfel, totul riscä sä se reducä doar la un exercitiu de cârcotire.

Eu am înțeles foarte bine scopul lui Muntean. Știu că el nu și-a propus să realizeze un film de acțiune despre revoluție, ci să reproducă starea de confuzie care domnea în acele zile.
Totuși, atitudinea naivă a personajelor, care - atenție! - nu erau civili ca mine sau ca tine, ci aflaseră chiar de la comandanții lor că Țara e sub atac din interior și în pericol iminent de a fi invadată, de pe uscat, de pe mare și din aer, această atitudine, zic, e falsă și periculoasă pentru cine vrea să știe ce s-a întamplat atunci. Dacă felul în care gândeau protagoniștii acelor evenimente e prezentat deformat, atunci ce mai e veritabil în acest film? Dacă cineastul neagă existența ”teroriștilor”, despre care știm dintr-atâtea relatări ale martorilor că au existat aievea, cum poate fi considerat filmul lui Muntean altfel decât manipulare? Eu nu vorbeam de convenționalism cinematografic, ci de convenționalism în interpretarea sensului evenimentelor din decembrie '89, care conduce la perpetuarea minciunii. Evident că din punct de vedere artistic Hârtia... lui Muntean e cel mai bun film despre revoluție, dar... citește aici numai cuvintele subliniate.

yup, si exista si oameni (car ecica mai si lucreaza in industrie) care nu l-am vazut decat ieri :P ;)

Mi-a placut realmente foarte mult. Si nu pentru ca e interesant facut, sau ca a fost la festivaluri... Ci pur si simplu mi-a placut filmul, mi-au placut personajele, si mi s-a parut foarte bine gandita intreaga situatie. Si chiar m-am simtit implicata ca spectator.

eu nu m-am putut uita la el. il am si acum pe calc. nasosu' izmenindu-se sa faca revolutie imi e pana peste poate de urmarit. MI-a placut scena de la inceput.
si nu aveti industrie pentru ca sunteti falimentari si faceti filme pe subventii. industrie au americanii, de unde e preluata si expresia. ah, voi astia din industrie...

In primul rand nu stii unde locuiesc si unde lucrez. deci poate ca am tot dreptul sa zic ca lucrez in industrie.

Plus ca formularea mea nici nu se vroia ceva foarte concret si bine infipt in realitate, ci o denumire conventionala si generala, fix pentru a nu trebui sa intru in detalii inutile. Eu vroiam doar sa accentuez faptul ca se poate intampla sa fi pasionat de film, si chiar mai mult, sa lucrezi in mediul respectiv, si totusi sa nu fi vazut o anume productie, chiar daca e importanta.

hai ca djinjis a zis-o misto, ricutza.
"falimentari care traiesc din subventii".
si aproo de faliment, coproducatorii astia straini ce spun oare de box office-ul filmelor facute cu romanii? cand vad in casierie 2.000 de dolari stransi, oare ce zic?

cine stie c manevre fac si aia.
ai spus oameni din industrie, deci te-ai referit la o categorie mai larga si nu exista alta tara in care, "oamenii din industrie" sa give a shit about hartia va fi albastra decat a noastra. nici nu stiu de unde i vine titlul, o fi ceva test de sarcina, pozitiv. groovy.

Da' unde se mai poate gasi "Hartia?.." ca as vrea sa-l revad.

"hartia va fi albastra" era consemnul

Bun, era parola, dar revela ea vreo semnificație ascunsă, vreo idee valoroasă spectatorului, sau era pur și simplu o frază oarecare?

Era o frazä oarecare, evident.

De departe cel mai bine executat film romanesc din ultima vreme.

Că bine spui: „executat”!

Dacä remarca ta are sens peiorativ, e foarte räu.
Sensul real al cuvântului "executat", folosit de Lecart, este acela de "realizat, efectuat, produs" (deci, cu conotatie eminamente pozitivä).
Dar si Lecart exagereazä putin.
"Hârtia..." nu este chiar "cel mai bine executat film romanesc din ultima vreme", ci doar "unul dintre cel mai bine executate (realizate) filme romanesti din ultima vreme". Indiscutabil, în top-tenul 1990-2010. Poate chiar si în top-ten-ul all times (dar aici nu mä reped; e de luat la bani märunti...)

În primul rând, remarca ta că „e foarte rău” e jignitoare. Nu-i confunda te rog pe colegii tăi cu niște studenți care, în opinia ta, trebuie să fie de acord cu toate opiniile maestrului.
Lauda malițioasă a „execuției” s-ar potrivi, ce-i drept, mai bine filmelor unor Gabrea sau Pintilie; ea n-are ce căuta la filmele de autor.

Am mai explicat de ce mi-a dat mai mult de gândit și cred că și străinilor care n-au trăit, spre deosebire de noi, evenimentele din decembrie `89, filmul ăla prost executat (regizat ca un film de televiziune, dar produs pe peliculă): Muntean a turnat tragedia unor participanți la evenimente care nu aveau în majoritatea lor pretenția de a fi eroi, iar în final pretinde că moartea lor prostească a fost o jertfă pentru libertate. „Hârtia” mi se pare un film antrenant (mai ales pentru cei care spre deosebire de mine nu cunosc adevăratele orori povestite chiar de oamenii care le-au trăit și care le-au executat: poftim! la întrebarea mea dacă a văzut și morți, unul dintre călăii fără voie ai elevilor militari de la Otopeni mi-a răspuns: „Nu se închideau obloanele camionului în care i-am încărcat de cât de mulți erau!”), un „divertisment serios”, care pe unii dintre cei care mergeau în patru labe în apartamentele lor din București pentru că uneori gloanțe rătăcite intrau prin geamurile ferestrelor i-a făcut să intre în panică la ieșirea din sălile de proiecție la vederea unui vehicul oarecare, dar în cele din urmă divertisment, fără mesaj. Nu am cunoștințe teoretice de artă dramatică, dar „Hârtiei” cred că nici măcar tragedie nu poți să-i zici, pentru că nu există practic o eroare tragică declanșatoare a deznodământului. Și atunci, cu ce ne-am ales? Numai cu executarea măiastră - susții tu - a evocării dramatismului nopții de 22 spre 23 decembrie 1989?

Minimalizezi una dintre cele mai dramatice, mai empatic-umane, mai competent lucrate si mai pioase tragedii pe peliculä, realizate atât ca omagiu la adresa victimelor nevinovate din decembrie, cât si ca perpetuu memento si îndem la reflexie - si o faci într-un stil confuz si dezlânat, din care mare lucru nu se poate pricepe, în afara buimacei atitudini denigratoare de ordin general - ceea ce e foarte foarte foarte räu. Te rog sä renunti la aceste atitudini.

Sunt de acord că modul meu de expunere a fost neordonat și neîngrijit.
Dar dacă divertismentul ăsta care se vrea tragedie (deși îi lipsește exact eroarea tragică, deci e pur și simplu dramă cu final tragic), cu militari care se ghiftuiesc, își savurează ultimele clipe alături de iubite, telefonează în provincie să întrebe de pregătirile de Crăciun și fac planuri pentru petrecerea Anului Nou, e îndemn la reflecție... Sfârșitul acelor nefericiți nu are nimic eroic (Nu, nu trebuie să mai scrii că nici nu aveai pretenția!), dar nici nimic emoționant (cu toate că, pe alocuri evocator, dar cum spuneam, evocând felul cum au impresia că s-au petrecut lucrurile o categorie neinițiată de oameni), ci e ca și cum ai prezenta ultimele 24 de ore din viața unora care mor într-un accident de circulație, sau cum era în filmul ăla cu atacul de la WTC.
Înțeleg că filmul îți place, dar e o frescă și nimic mai mult, ceva de genul: uite cum trăiră, luptară și muriră niște militari la revoluție. Da, e un omagiu pentru cei care au fost uciși atunci. Și ce-i cu asta? Te ajută acest film minimalist, în care interiorul de bucătărie a fost înlocuit cu interiorul de TAB, să meditezi de pildă la cum s-ar putea evita situațiile asemănătoare?

A, să nu uit: Evocarea pioasă a nenorocitului ăluia, pe care Muntean îl prezintă drept erou, deși nu dusese lipsă de nimic nici înainte de decembrie `89 și e de presupus că și după `90 ar fi dus aceeași viață de huzur, e simptomatică pentru mistificarea practicată în ultimii 20 de ani și nu e de mirare că multă lume nici acum nu înțelege că cei mai câștigați din schimbarea de regim de atunci au fost tot securiștii, adică tot cei care erau și înainte în fruntea bucatelor. Nu vedeți că și acum multora le e teamă de revenirea comunismului, când pentru orice om cu judecată e clar că cei acuzați de cripto-comunism sunt cei mai interesați de viitorul capitalist al României actuale?

Sunt din ce în ce mai încredintat cä te joci.
E clar cä nu esti nici prost, nici incult... Ar fi neverosimil ca toate atitudinile tale diametral opuse realitätii (atât de numeroase!) sä fie simple erori - mai ales cä sunt însotite de niste jonglerii bizare si irationale, de multe ori denaturând adeväruri evidente sau inserând vizibil elemente fictive.
(Cele mai flagrante exemple care-mi vin în minte: apologia lui Vadim, victimizarea lui Iaurticä, sustinerea cenzurii olgutesti, presupusa folosire a cenzo-softului de uz propriu, vituperarea contra Mädälinei Manole, cruciada împotriva bancurilor cu blonde si asiatici, iesirile extremiste apropo de unghiul teologic asupra tragediei de la Giulesti, iar acum, aceastä simulare voit stângace, care satirizeazä unele clisee de viziune si mentalitate, a unui film foarte bun.)
Nimeni n-ar putea emite o asemenea succesiune de anti-adeväruri; un prost sau un nebun ar gresi aleatoriu, nu regulat; un om inteligent si normal (cum pari sä fii tu), ar gresi într-un procentaj rezonabil, nu atât de exagerat.
Am, asadar, convingerea tot mai fermä cä e un experiment deliberat (oarecum similar cu acea serie de poll-uri hazliu-futile apropo de numele, costumele, decesele, procesele, miasmele si orgasmele personajelor lui Nicolaescu). Iti alegi câte o atitudine cât mai aberantä si mimezi sustinerea ei, pentru a testa fie reactiile noastre, fie propria ta capacitate de a opune asa-zise argumentatii absurde. Jocul e interesant, dar cred cä de-acum, fiind devoalat, îsi va pierde farmecul (pe mine deja nu mä mai incitä). Hai sä cäutäm altul, la fel de inedit si insolit.

Bine, bine! Eu sunt Laeddis. Teddy Daniels nu există.

Și dacă Celestina avea dreptate?...
Iar începi să acuzi aiurea bazându-te pe propria percepție asupra realității. E limpede că pentru a avea liniște, omul trebuie să fie de acord cu toate „adevărurile” de care ești tu atât de sigur.
Ăsta e un forum liber! Nu poți să vii tu și să ne cenzurezi opiniile ori de câte ori ele vin în contradicție cu convingerile tale.
Ceea ce ai scris cu caractere italice sunt numai inexactități și răstălmăciri. Nu vreau să dezvolt subiectul, mai ales în public, pentru că una la mână ești prea abil ca să poți fi înfrânt vreodată definitiv și a doua că și dacă aș avea nădejde să te înving tot n-aș vrea să te fac „de râsul Țării”.

Oricât de absurde, prostești, nebunești ți-ar apare opiniile exprimate de mine în acest forum, te rog să iei notă de faptul că mi le asum pe toate și că în cel mai rău caz au existat uneori rubrici create pentru amuzament, niciodată pentru sondarea opiniilor.

Presupun, Ipusor, nu acuz!
(Iar un asemenea joc nu e neapärat räu - deci, je n'accuse pas bis!)

Dar omul; nu trebuie sä aibä "liniste"! Linistea ucide gândirea. Numai mortii au liniste.

As it happens, nu cenzurez - doar contrazic. E o mare diferentä!
(Regret cä te dezamägesc - pe tine, un partizan al cenzurii si un adversar al libertätii de exprimare.)

Nu, nu cred cä-ti asumi toate acele opinii absurde, prostesti si nebunesti. Cu acest mesaj, mi-ai întärit si mai mult convingerea cä ele au un rol de turnesol. Ai strecurat în el, cu abilitate, destule indicii, fie ca sä-mi verifici perspicacitatea, fie ca sä-mi confirmi subtil supozitiile.

Dom'le, nu pot avea exact aceleași parti pris-uri cu tine - e normal dpdv logic și statistic. E firesc și anticipabil să avem și opinii diferite. În altă ordine de idei, nu-mi mai întocmi dosare dacă tot nu înțelegi ce vreau eu când emit unele opinii. Poftim! Ești atât de nedelicat încât să mă acuzi de cenzură pe mine, care am cerut numai decență și editarea cuvintelor obscene; pe mine, care le-am luat apărarea atâtor nedreptățiți, deși tu, demascatorul meu, dai periodic indicații de cenzurare, mutare, suspendare - asta când nu intimidezi sau nu ștergi fraze sau mesaje întregi tu însuți.

Recunosc că Radu Muntean mi-e antipatic, pentru că are un comportament auctorial de golan: face reclamă exploatării sexuale în Boogie; promovează ura interetnică și violența în general, dar pe de altă parte glorifică absolvirea de sine în Furia; în plus, refuză să vadă evenimentele din `89 nu cu înțelegerea spectatorului de atunci, ci cu discernământul omului informat din 2004. Pe de altă parte, mi-e odioasă mentalitatea (ușor de sesizat prin comparație cu atitudinea să zicem cea a lui Puiu, care a trăit în Occident) a lui Muntean, de complex de inferioritate românesc combinat cu aberantul complex de superioritate față de conaționali: cretinul ăla care striga la comandant că e comunist e cel mai fidel alter ego al realizatorului Hârtiei, după părerea mea.

Of, of, of, mäi Ipusor,
Cu ratiunea nu-i usor!
Nu te-acuz chiar de nimic,
Doar te descifrez un pic!
Delicat? De ce sä fiu?
Cä mimozä nu te stiu!
Despre Radu te exprimi
Ca la un concert de mimi,
Unde-un gest abscons, subtil,
E interpretat la kil.
Haosul îl parodiezi
Ca bursucii finlandezi,
Te prefaci bätut în cap,
Ca sä vezi de cumva scap
Din vedere-a tale trucuri
Când imiti, critic, ciurucuri.
Deci ti-o spun färä-nconjor:
Esti un delicios actor!
Meriti cu prisos un car
De premii Unchiul Oscar!

Dumnezeu știe care dintre noi e mai serios și mai franc...

Cunoșteam talentul tău de versificator. :)
Și totuși, ajută Muntean-ul cu filmul său la descifrarea sensurilor reale ale evenimentelor din `89? Sau mai degrabă, fie și involuntar, dimpotrivă? De ce te cramponezi în judecarea acestui film strict sau cu precădere din punct de vedere al tehnicii cinematografice și desconsideri finalitățile educativă, culturală ale celei de-a șaptea arte?

Päi iatä de ce tin atât de mult la finalitatea educativä, culturalä, a celei de-a saptea arte: arta pentru artä, arta în sine, îsi are locul si rostul ei, dar mai mult în procesul de formare al artistului, mai mult ca "exercitiu" - adevärata artä este aceea DE CONTINUT. Un fost user de pe-aici, care într-o vreme îsi încropise un fel de reputatie publicä (stim amândoi la cine mä refer), era unul dintre acei fanatici ai formei - la un moment dat, a mers cu tupeul chiar pânä la a-l denigra pe Dostoievski, numai fiindcä (asa cum se stie), marele prozator rus era un a-stilist. Si am mai cunoscut asemenea oameni, care tocmai prin neglijarea continutului si accentul exacerbat pus pe formä, m-au fäcut, prin contrast, sä apreciez orice produs artistic în ansamblul lui.
De-asta îmi plac filmele noii generatii de cineasti români - pentru bogätia continutului lor uman, pe care-l comunicä prin niste formule stilistice simple, discrete, adesea deconstructiviste. E principalul motiv pentru care evaluez "Hârtia va fi albasträ" nu atât din punct de vedere al tehnicii cinematografice (aici, doar functionalä), ci mai ales pentru imensa lui contributie la descifrarea sensurilor reale ale evenimentelor din '89. E filmul cel mai bogat în acest sens, de pânä acum. In analiza scrisä, am insistat mai mult asupra acestor finalitäti: educativä si culturalä.

Mă surprinde ceea ce scrii. Eu, așa cum am scris și mai sus, am aceeași opinii legat de valoarea unei opere artistice. Totuși, ca să nu mai lungim discuția, că poate ești tu ocupat și eu te rețin, care e după tine mesajul acestui film? Poate, datorită formației intelectuale diferite, eu am înțeles ceea ce nu trebuia din el și mi-a scăpat exact esențialul.

Nu folosesc termenul "mesaj" în definirea unui concept cinematografic, e prea didactic.
Nu-ti face griji, când am timp si consider cä e necesar, stii bine cä räspund amplu. Ba chiar si în versuri, cum m-au inspirat glumitele tale de azi-dimineatä. :)

Îți interzic să mai faci mișto aiurea! Mi se pare rușinos ca un polemist entuziast și pedagog cu experiență ca tine să facă atâtea eschive când discută cu un profan ca mine. Spune-mi cu ce trebuia să mă aleg eu din filmul ăsta și n-am știut, ca să terminăm odată.

Hai, mä Ipusor, nu te mai zbârcoli asa ca fata mare la märitat...!
...Sau, nu, aia fäcea altceva... :-?
Stai...

...:|
Râdea...?
Nu, aia-i proasta-n bâlci...
Plângea... ...??
Nici, aia-i proasta-n bisericä...

Hmm...

Gata, mi-am amintit! Mi-am amintit!
Fata mare la märitat SE GRABESTE, dom'le! :D

...Da, da' atunci cine se zbârcoleste...?
This is the question!

* * *

...Lasä, dom'le, sä mai si glumim, cä de prea multä solemnitate ne-apucä o constipatie, de-aia, de ni s-or pietrifica hemoroizii în pas alergätor! Si pe urmä sä te väd! Alifie, homeopatie, bisturie... Vai si-amar de zilele noastre...!

On-topic:
« Ô liberté, que de crimes on commet en ton nom ! »
(Ultimele cuvinte atribuite Doamnei Roland)
De-aici începe - si se poate glosa mult si bine! Iar "Hârtia va fi albasträ" dezvoltä substantial implicatiile acestei idei centrale.

Tocmai reflectam zilele trecute la crimele inutile pe care revoluțiile le comit tocmai pentru ca ai lor copii să se asigure că i-au eradicat complet pe cei cu adevărat periculoși, pe contrarevoluționarii, reacționarii, partizanii, proscrișii care, asemeni ție, merg până în pânzele albe, ba îi mai corup, expunându-i și condamnându-i la același final tragic, și pe semenii lor mai naivi. Iartă-mi sinceritatea.

Înțeleg acum ce te-a mișcat și ți-a dat de gândit la Hârtie, dar pe de o parte eu rămân dezamăgit și consternat de lipsa de preocupare a autorului pentru resorturile crimelor din decembrie `89, în bună măsură elucidate la momentul scrierii scenariului filmului și de lipsa perspectivei istorice, istoriografice asupra evenimentelor. Mi s-a părut demoralizator și rușinos ca atitudinea cineastului să fie perfect aceeași cu atitudinea nevinovată a celui care jubila în seara de 25 decembrie când se difuzau imaginile cu execuția dictatorilor, că deci pentru Muntean 15 ani de reflecție au trecut fără niciun folos. De-aia am tot scris că paradoxal m-a tulburat mai mult (deși tot de trei ori am văzut-o, ca pe Hârtie) telenovela cinematografică după scenariul lui D.R. Popescu (nu știu, ăsta e cu albii sau cu roșii, adică vreau să zic: e în haita voastră?)

Altfel, ce rost crezi că are formula compozițională cu ultima scenă oferită înaintea titlului filmului? În alte producții, modul ăsta de prezentare indică faptul că filmul dezvăluie nu ceea ce s-a petrecut înainte de acel moment dramatic (ca la Muntean), ci motivele care au condus fatalmente la evenimentul dramatic din startul filmului.

N-am de ce sä-ti iert "sinceritatea" - e ca si cum eu ti-as zice: "Ipule, esti o perdea metastabilä cu pedale amfibrahe; iartä-mi sinceritatea". Primul täu pasaj e de-a dreptul halucinant, e un amestec de Catavencu, Urmuz, Dali, Dansul Pinguinului si Grid Modorcea cu gemenele lui cu tot; te rog, ai grijä de tine.

Deci, tu voiai o anumitä formulä: un film-investigatie.
Muntean a preferat alta: o mini-frescä la nivelul omului märunt.

De la asceastä nepotrivire a pornit toatä näuceala asta cu eticheta "demoralizator si rusinos" înfiptä-n cur.
E ca si cum eu as vrea sä cumpär cartofi, si as vedea pe taraba aia vinete; si atunci as zice: "mi se pare concupiscent si matricial".

Da, într-adevär, în multe alte filme o asemenea constructie circularä dezväluie ceea ce s-a petrecut înainte, si nimic mai mult. Muntean a optat pentru o incursiune mai aprofundatä: el ne aratä motivele care au condus fatalmente la evenimentul dramatic din startul filmului.

N-am mai râs de mult așa la un text de-al tău. =))
Înțeleg și totuși mi se pare obscur, superficial și cu bătaie scurtă - filmul, nu textul. E probabil de vină și o diferență de estetică.


Glumești! Singurul motiv care a dus la moartea eroilor a fost ordinul ca ei să fie masacrați. Niciuna dintre acțiunile lor n-a avut vreo înrâurire asupra destinului lor. Iarăși citești invers cele scrise de mine. Nu e ca la Talaye sorkh (Crimson Gold), ca să rămânem în universul culorilor și în aceeași perioadă de lansare, unde jaful casei de amanet este explicat prin discriminarea socială a eroului dezvăluită pe tot parcursul filmului. E posibil ca maestrul Muntean să fi folosit această variantă compozițională pur și simplu ca să dea dinamism filmului (să creeze încă din start o atmosferă apăsătoare, de război); ca să evite ca finalul filmului să fie deconspirat și astfel valoarea lui să nu mai poată fi apreciată (în sens pozitiv) la nivel maxim; în sfârșit, ca să evite criticile ce l-ar fi acuzat de un deus ex machina parazitar al unui eveniment cunoscut, ca în filmul ăla Amintește-ți de mine.

Ordinul ca ei sä fie masacrati e real, dar nu face parte din paradigma filmului.
Pe Muntean (care nu e un maestru, ci doar un regisor foarte bun) nu ASTA l-a interesat, ci doar aspectul individual: faptul cä protagonistii sunt niste particule browniene într-o noapte abulicä, în care se murea nemotivat si pe capete (strat al realitätii cât se poate de real; stratul mai profund, al conspiratiei, ar putea face obiectul unui alt film).

Sper cä într-adevär ai râs - pentru mine umorul e un mijloc serios de comunicare.

Ei, uite, așa ceva mi-ar plăcea și mie. Dar nu vorbesc aici de conflicte și ambiții minore, de polițe personale (că Militaru voia să-i anihileze pe cei de la contraspionaj pentru că știau că e agent al KGB-ului) ci de semnificația celor mai multe dintre crimele de atunci.
E păcat că multă lume nici acum nu știe de ce au murit atâția oameni atunci. Iată, chiar un coleg de-al nostru a realizat recent un scurtmetraj care dovedește că el n-a înțeles nici măcar că la revoluție sau ce-o fi fost atunci oamenii au fost împușcați nu pentru a fi înăbușită revolta, ci dimpotrivă, pentru a nu mai exista cale de întoarcere.

De râs am râs, de ce să mint? Am râs pentru comicul exprimării, dar tot cred că n-am fost atât de lipsit de logică pe cât pretinzi tu.

L-as pune fara ezitare printre cele mai bune 10 filme romanesti de dupa '89.

Margott, tie nu ti-a fost mila de noi sa ne bagi sub nas din nou topicul asta?
Tu nu vezi in ce hal discutau domnii de mai sus? :-O
Tu vrei sa ne crape inima de nostalgie?

Pai abia acum am vazut si eu filmul. :D