Era titlul unui celebru volum de versuri de Adrian Päunescu, din prima parte a anilor '80 (cam prin aceeasi perioadä cu "Manifest pentru sänätatea pämântului", si dupä "Pämântul, deocamdatä"); se bätea lumea pe el.

intre Pitbull si f4a este o energie de asemenea natura incat poti sa iti prajesti si oua si cartofi..vai de ala care se afla la mijloc :(( :lol:

cu Lyon pe 21 oct
cu Fiorentina pe 10 dec

ma duc si cu mai multi...da se mai nimereste sa mergi si singur

de obicei nu e recomandat sa te duci cu fatuca la meci, decat daca e ahtiata rau dupa fotbal si s-a obisnuit deja cu tiganeala din tribune
fanii stie de ce :D

Ha! Asa se vede, nu? "Omuletzul" debordeaza de respect, nu gluma. Cred ca asta e primul lucru pe care l-a invatat in viata: respectul :hmm:

Da.. Alex.. il respect in felul meu.. ai vreo problema?
Am si educatie..
Stiu si de respect..
Tu ar fi trebuit sa stii toate astea mai bine decat oricine de aici
Pacat ca nu stii ca ... sunt si aprig la manie. Sau stii si asta?
Cred ca stii si asta... :hmm:
Ce mai stii?
Oka.. nu stiu ce mai stii.. dar sa-ti zic eu ce stiu:
-stiu ca daca cineva ma respecta il respect si eu la randu-mi. Daca eu respect, astept si din partea cealalta respect. Si etc.. asa.. totul merge bine. In general.. eu respect primul ca sa fie oka.. indirerent ca are 10 ani sau 80...
-oamenii isi fac o parere despre mine si cu aia raman. Asta insemna: no open mind. :shock:
si etc..
Imi pare rau ca te bagi intre me si Pitbull.. stii ca te respect mai mult decat pe el si probabil daia iti permiti sa te bagi.
Daca eu " m-am nascut cu respect".
Ma intreb cu ce s-a nascut Pitbull..
Insa nu vreau sa mai continui ...din respect pt forum, ca el, vad ca nu are de indata ce isi permite sa arunce cu "amintiri" in stanga si-n dreapta de la 4 ani :lol: ... sau poate ca arunca "amintirile" astea din prea multa modestie..
Cine stie.. :?

La asa ceva, orice räspuns ar fi sau o fätärnicie, sau o insultä - chiar si involuntarä. Mä abtin. Definitiv.

@films4all

nu inteleg de ce ti se pare nefiresc sa ai amintiri filmice de la 4 ani.
eu tin minte si acum cum priveam la televizor "Dulce si amar" pe 4 martie 77, cand aveam 4 ani jumate.
stateam asezat turceste pe covor, iar frate-meu era in spatele meu, pe canapea.

apoi, am in memorie genericul de la Kojak...diverse editii ale Teleenciclopediei...desene animate cu Mihaela, pe care le vedeam cand ajungeam acasa de la camin...stiu ca mi-au ramas in minte si reclamele alea cu statiuni balneoclimaterice, precum Moneasa, Calimanesti-Caciulata...sau depuneri la CEC...etc...erau doua voci perfect recognoscibile...una barbateasca si una feminina...

Prolly, cum îti permiti sä arunci cu amintirile astea? :((
N-ai pic de respect pentru forum! :x

tudor ar trebui sa inteleaga ca unii oameni se nasc cu anumite abilitati intelectuale care le permit inmagazinarea de cunostinte de la varste fragede.
iar daca "au cu ce", de ce sa taca?
in fine..:)

I fail to see the logic here. :?

Nu.. inteleg. Inteleg! E oka
Imi cer scuze fata de Pitbull.

O sa fac o pauza cu forumul.. ca sa-mi revin.
Take care!

4 martie 1977. eu-mi amintesc cum uruia pãmântul, cum se loveau între ele plãcile de azbo-ciment ºi lãzile cu tocanã de legume, sau bere din curtea bunicilor. nu, nu era înfiorãtor, era doar ciudat, ca o chemare peste care se suprapuneau lãtratul câinilor ºi þipãtul ascuþit al pãsãrilor. iar se întrerupsese curentul. mama (bunica) m-a trezit ºi m-a pus sã mã culc la capãtul celãlalt al patului. ea a plecat cu cretinul de frate-miu în braþe. (eu nu-mi amintesc asta) el era cel mai mic. m-a lãsat singurã în casa aia micã. nicio secundã nu m-am temut. ani de zile ne-am contrazis pe tema asta. ea o þine una ºi bunã cã am dormit ºi nu aveam cum sã-mi amintesc ceva. paradoxul e cã niciodatã nu m-am simþit mai în singuranþã ca atunci, ºi nimic nu era anormal.
ori de câre ori mã gândesc la cutremur primul lucru care-mi vine în minte e zgomotul pe care-l face el, îl auzi înainte de-al simþi. ºi-acum sã ne imaginãm o curte plinã cu navete de bere, sau conserve ºi stive de plãci de azbest, coteþe de pãsãri ºi o mogãldeaþã curioasã într-o searã de început de primãvarã. nimic din ce mi-a fost dat sã aud de-atunci înainte la celãlalte cutremure pe care le-am trãit nu a fost identic, nu cã s-ar fi putut compara ceva cu acel cutremur. cred cã inocenþa acelor ani a dat o dimensiune personalã evenimentului. pe vremea aia copiii erau încã... copii ºi nu li se explica realitatea, mã rog, sau cel puþin ai mei nu au fãcut asta decât dupã câþiva zeci de ani, când deja-mi pierdusem interesul.