.drawing restraint 9, de matthew barney. de trei ori am adormit la el.iar cind m-am trezit ultima data am parasit sala. filmul asta, facut pentru muierea lui, bag sama, mi s-a parut fals si plicticos...
.momentul in care am fost sigur ca o sa fie un rateu (pateu de rata) a fost chiar inceputul, cu impachetarea cutiilor alora...unde e perfectiunea cadrelor din Cremaster, unde e cromatica ireprosabila, unde e acea inumana meticulozitate? la masa-n pizda, va zic eu. iar cind o mai aud si pe muierea lui sonata incepand sa schelalaie in stilu-i caracteristic...ce e ea in ansamblul acestui film? o lipitoare...a mirosit ca barbatelu' risca sa aiba mai mult success si un-doi i-a infipt ghiara-n git:
"auzi, mateias, ori faci un film cu mine si despre mine(noi) ori nu te mai las sa ma futi"
voi reveni dupa ce ma voi mai linisti putin

nota:3 --- duda-or siuld ai sei buda?

pai nu e rau de fapt.. cred ca asta e si scopul filmului lui barney.. sa te faca sa visezi.. cumva!
:P

tot ieri Particulele elementare, o duda mai mare chiar decat casa aia de nisip in ochi 2/10

21. The Living and the Dead. un horror mai personal pentru regizor. cam stresant pentru spetator. nu mi-a lasat o impresie deosebita. 6/10

22. Taxidermia. destul de ok. foarte minutios lucrat. dar unde-i socul, insuportabilitatea care se anunta in program? faptul ca vezi niste grasi? daca ai vazut macar odata luptatori de sumo la televizor, nu mai ramai socat. decapitarea de la sfarsit sau ce? misto, dar ma asteptam la ceva mult mai socant. sau poate am devenit eu mai imun. 6,5/10

23. DR9. evident sub Cremaster 3. e un deliciu de privit. subscriu la ce-a scris gionloc. totusi e ceva mai normal (mai ales ca are si dialog), nu e atat de bizar ca Cremasterele. pe Bjork as fi vrut s-o vad si mai nud. partea cu exfolierea reciproca nu m-a impresionat cat m-as fi asteptat. apa era prea murdara iar picioarele alea se vedea ca sunt de manechin.
7,8/10

24. Elementarteilchen. Oskar Roehler strike again. anul trecut, filmul sau, Agnes und seine Bruder a fost pe locul 2 (dupa Betty Blue) din tot ce-am vazut la tiff. si acesta este momentan pe locul 2 (dupa Eli, Eli...). o tragicomedie cu un pic din American Beauty, dar mai european tratat, si cu un pic si din Agnes..., fiind vorba de 2 frati carora li se urmareste in paralel un anume moment de criza din viata (acolo erau 3 dar tot pe ideea asta). I love Moritz Bleibtreu. E actorul meu preferat dintre non-americani.
8,4/10

ieri pe la orele prinzului postasem ceva lung dspr 'taxidermia' si ink o kestie, dar a cazut curentu la netu unde eram si mi-a futut postarea...
apoi abia am avut timp sa maninc, sa vad 'cladirea iacubiana' (aproape 3 ore!, very old fashioned dar gripping), sa prezint expo marlene dietrich (la care a venit, as a personal favor, udo kier 8) ), apoi cocteilu hbo (unde i-am cunoscut pe dl Airlight & dna vanessa redgrave - in ac. ordine ;) ), apoi superpartyul diesel la care am stat pina la 4 dim, baut la greu, asa k n-am kef sa-l mai refac...
cu o zi inainte vazusem si 'aislados': f haios, superlow budget & stuff, cei 2 tipi care vorbesc tot timpu, tarantino & seinfeld-like, sint darimatori, dar nu prea e mult de spus din pdv cinematografic: scrie mare pe el 1-hit wonder...
subscriu re: 'taxidermia' la ce a scris leonard.
nu subscriu la ce a spus dspr open air-uri - ideea e f misto, anu trecut a fost super, dar nu e vina tiff-ului k e vremea asta de kkt!
cit dspr raptor vs matthew barney - what can i say: the wrong guy at the wrong movie... deci din cauza ta nu a mai gasit udo kier loc la 'dr9'?! :lol:

Sherlock Jr. - 10/10: No, m-am gandit foarte bine inainte sa pun nota asta (nu-mi sta in obicei sa dau 10). Fiind mai degraba nefamiliarizat cu opera lui Buster Keaton (pana ieri vazusem doar "The General", cateva scurt-metraje date pe Cultural odata si - evident - "Limelight"), aveam tendinta sa-l subevaluez. Si daca inca sunt convins ca Chaplin e mult mai talentat, profund si 'valoros', nu pot sa nu ma inchin in fata capodoperei care este "Sherlock Jr.".
Secventa cea mai importanta este intrarea lui Buster Keaton in filmul proiectat pe ecran. Din punct de vedere tehnic, e o realizare exceptionala, trucajul fiind eficient pana si in ziua de azi. Apoi, secventa surprinde in cele cateva minute in care se deruleaza esenta artei cinematografie, iluzia, magia si fascinatia pe care le emana si sublineaza evidenta neconcordanta dintre continuitatea vietii obisnuite si taieturile de montaj, care pot cuprinde intr-o fractiune de secunda trecerea de la inaltimile muntilor la intinderile desertice sau de la un tarm cuprins de valuri la un deal acoperit de zapada si eclipsarea unor perioade lungi de timp.
Chiar mai departe, poate, secventa surprinde adaptarea (din punct de vedere istoric) a omului la mirajul cinematografiei. La inceput, la fel ca si personajul lui Buster Keaton, era vorba de neincredere, de neintelegere sau chiar spaima (pe care proiectionistul le traieste in iuresul taieturilor), pentru ca mai apoi - dupa trecerea anilor - omul sa accepte cinematografia ca arta noului secol si principala forma de entertainment, ajungandu-se la identificarea cu eroii ecranului (sau, mai bine zis, acestia sunt modelati astfel incat sa ne putem raporta, sa ne semene, dar nu neaparat noua, ci unor versiuni idealizate de-ale noastre).
In rest, filmul are cateva gag-uri foarte reusite (cautarea bancnotelor printre gunoaie, revarsarea tunului de apa peste sinele de tren, jocul de biliard si evadarea/actiunea de salvare pe motocicleta), dar umorul este si subtil, chiar usor amar, daca observam esecul proiectionistului in munca de detectiv.
Sincronizarea dintre film si muzica lui DJ DuBase functioneaza ca si in anii trecuti, dar in cazul acesta imaginile au intrecut coloana sonora, chiar in asemenea masura incat se putea face abstractie de ea in timpul vizionarii.

Chesty Morgan made my night !!!!!!

aislados & a cock and a bull story cele mai relaxate si relaxante filme de pana acum

TIFFul a inceput cu mine fix cu Drawing Restraint, testing my restraint and wishing I had something to draw on. No, seriously, aproape perfect ca exercitiu de geometrie a imaginii, ducind lent lent, da ducind, de la simetrie si forma la amorf (de la combinatul japonez filmat astfel incit aproape ti se face frica de el la masa de petroleum jelly revarsata pe puntea lui Nishin Maru), de inghetul ritualic al gestului la slashes subacvatice greu vizibile in lichidul ala pseudo-amniotic (Barney zice ca e ceai :D ). Film epurat de uman, cu fiinte masinale, exsanguinate, terorizante. Imagini ale intretaierii (retin, printre altele, si in ordinea aparitiei, eticheta cadourilor care impune prima data forma ovalului intretaiat de o bara, o dira de soare taind marea in doua, parada parca de pe alta lume taindu-si calea printre cisternele combinatului petrochimic, o dira taiata in portocalele din cada, etc, etc), imagini ale decojirii, ruperii, despuierii, ca si cum tot filmul ar incerca si exersa la nesfirsit aceeasi violenta, care devine tot mai, de, "violenta", manifesta. Ce nu-mi place e ca filmul lui Barney e ostentativ in a trece de la acest nivel la cel simbolic (so they become whales, we get it) ca si cum aceasta trecere l-ar confirma in intentia lui ARTISTICA si in calitatea lui de high art. Mai exact, ca Barney WANTS TO MAKE A STATEMENT, desi nu e clar ce fel de statement. E frumoasa metonimia in care bucate de ambra pietrificata inlocuieste Balena, si scena in care matrozii japonezi o stropesc cu (presupun) sake.


Si apoi, A cock and bull story (sintagma pe care subtitrarea se incapatina prosteste s-o redea drept "fictiune" :lol: ), savuros, light, messy, inteligent, asadar absolut in spiritul lui Sterne, cu momente chiar emotionante pe alocuri, insa fara nici un patetism. La iesire am auzit tot felul de snobi intelectuali strimbind din nasuri. Unul caruia nu-i placuse (fiind pasamite, prea "autoreferential", cel in cauza comportindu-se asadar "exact ca fatuca cu Fassbinder din film" - asta nu e remarca mea, o citez doar) a fost intrebat, ai citit cartea?, si a privit inapoi nedumerit, ca si cum n-ar fi avut nici o legatura. Mda.

Azi, va fi A fost sau n-a fost, Acordorul, si poate, Tideland.

:lol: e prea tarziu sa cedez locul?
.cred ca voi ramane cu acest unic film la tiff 2006...dr9...acum, ce sa zic...gandind lucrurile la rece parca nu a fost chiar de nota 3...a fost de 4. :P en fin.


eu azi am zi libera. daca se pune deseara de+un meeting cu bere sau cafea sau ceva un sunet ar fi grozav in directia subsemnatului 0722617956...altminteri, poate ne vedem la tiful urmator(da,da o pula, atunci o sa am licenta :P )

Fatih Akin e turc.

dom'le, daca vedeai documentaru stiai ca nu zic prostii!!
asa... sa-ti mai explic.. sa nu-ti mai explix-tix-pix....

....fatih akin face un documentar in care un muzician german - spune cineva p-aci cum il cheama - (vazand ceea ce el face in documentar as putea spune ca e un fel de arheolog in domeniul muzical) - inregistreaza in Istambul diversi artisti locali.
d-aia ziceam ca un neamt. sau, mai explicit.. un turc filmeaza un neamt care....

23. Scurtmetraje romanesti 2
in afara lui Cristian Nemescu nu am retinut nici un nume.. adica le-am retinut momentan, dar cum nu le-am notat... acum.. imi cer scuze ca-i neindreptatesc pe oamenii care le-au muncit. Firca si La Nic erau filmele a doua domnisoare iar Love close up al unui domn care a si fost in sala, de altfel...


Frica Domnului G

de ce ii este frica domnului G? hmmm... domnul G alfa la cursul de existenta sociala (ca tot apar termeni existentialisti prin film! :lol:) ca norma dupa care e judecat omul si inteprinderile lui in lume este... PROFITUL. buuun. astel ca cel pe care trebuie sa-l acceptam ca 'domnul G' (nu cred ca ar elegatura cu un anumit punct) intra intr-o acuta depresie in timp ce stampila la greu docomente (probabil isi da seama ca ar trebui citite.. ceeea ce pare imposibil la cantitatea de aplicari pe care o vedem) si sfarseste de-a dreptul schizofrenic.. vazandu duplicatii ale sale prin tot biroul. asta nu inainte de a rupe ziarele ce acopereau oglinda, pe care ziare putea fi citit mare mare mare cuvantul angst... nu va grabiti sa fugiti prin textele lui Heidegger sau... Sartre, ca nu merita!
(angst, intr-o definitie scurta, reprezinta teama, lipsa de speranta, nefericirea - la extrem - ce te cuprinde atunci cand cauti sa patrunzi nonexistenta ulterioara mortii).

La Nic

Ce frumusica e Irina Dinescu.
Adrian Pintea e un pictor. e anuntat ca o fosta iubita, mama Irinei in film, a decedat. chiar Irina ii spune. asta-i ideea filmului, nu e prezentata chiar asa fara nici o surpriza.
e un scurtmetraj bunicel.

Love Close-Up

probabil e un film de sfarsit de an I sau II. cu Andi Vasluianu (care are o igura interesanta) si Ana Ularu - care e mai frumoasa pe ecran decat in realitate (ceea ce nu se petrece intotdeauna!).
el vrea sa se sinucida, e pe bloc, ea e rusoiaca in vacanta p-aci si-l salveaza. nimic deosebit, dar asta nu e neaparat rau.

Marilena de la P7

eh, aci cu totul altfel se pune problema!
e un scurt-spre-mediumetraj (40 si ceva de minute, am impresia). ma leg de cateva aspecte:
de ce (hai ca il responsabilizez!) trebuie sa apeleze regizorul la solutii de montaj care nu is acoperite si nici necesare in poveste (patru imagini pe acelasi ecran, de exemplu)? !
visul adolescentului cu nava spatiala in forma de sani :lol: - hmmmm. nu realizez exact ce voia sa sugereze (ca poate daca ar fi extraterestru marilena l-ar iubi pe adolescent.. daca ea ar avea nava spatiala nu ar mai trebui sa aiba el masina :?)
finalul... hmmm...
ok, fiecare viseaza ca intr-o zi fatfrumos va veni si o va salva, o va scaote din acea hazna nenorocita... insa el nu e chiar fatfrumos.. si nici ea nu e ileana cosanzeana (si in bucuresti/rahova nu se pot face Pretty Woman-uri) astfel ca gestul ei capital... ok, in naratiune era socul care sfarsea cumsecuvine povestea, astfel ca nu e neintemeiat. dar in discutiile ulterioare nu stiu daca gestul rezista (il face in prezenta lui.. nu in fata lui, ci in baie, el fiind in camera).. asa ca lui i se adreseaza, pe el il iubeste ea, in el spera, el are prietena, in ea doar ''se descarca''... so...

20. Cladirea Iacubiana
Marvan Hamed

pentu un film facut in Egipt o fi bun. Pentru o tara ca egiptu o demola el mituri la greu. insa venind dinspre spatiul occidental (macar ca mentalitate) de ce sa te bucuri la filmul asta... pai ca n-a tinut 174 de minute cum e anuntat in programu festivalului.. ci doar vreo 145. asadar ii felicit pe cei care se ocupa la republica de proiectie, nu am simtit ca lipseste ceva in film... asadar puteau sari/taia si mai mult :lol:

realizarea e plasata undeva intre hollywood si bollywood, mai aproape de bolly, intr-un fel mentinand cu precizie asezarea pe harta a egiptului intre sua si india. iar demolarea miturilor se face astfel:
constiinta comuna (politica si.. poate si sociala, ca toti om fi idealisti cateodata, atunci cand facem pe predicatorii pornind dinspre noi.. ca cate am face noi) nu accepta faptul ca exista mite.. filmu ne arata ca exista.

ne arata si ca hasisul e o prezenta constata in viata elitei locale si ca prin trafic de droguri ajungi pasha.
ca sint si homosexuali.
ca..... exista inselaciuni in amor, fanatism religioas, terorism, etc.

toate prezentate in cheie Tanar si Nelinistit. cu un final ce mizeaza pe iubire... o inchidere (b)hollywoodiana in care frank sinatraul egiptean (seamana cu el si cu gica petrescu, dar nu canta, doar f...) la bratul sotiei lui (cu vreo 40 de ani mai tanara) se indreapta spre rasarit...

nu inteleg de ce dracu' nu am plecat dela film!!

19. Next Door
Pal Sletaune

un exercitiu corect despre schizofrenie. tensiune, violenta, violenta sexuala.
per total foarte explicit. vreau sa spun ca nu ridica probleme comprehensive.

75 de minute. pune frumos pe ecran premisele (tip cu probleme sentimentale, pare a nu putea depasi o fosta relatie, fata de ea care pare in sfarsit impacata/tipul are doua vecine care incep a-l curta :huh:). argumenteaza fiecare linie lansata, propusa (apar prietenul fostei lui dotii, se declanseaza povestea cu vecinele, serviciul). face cateva paranteze demonstrative (labirintul in care intra, avand o evidenta existenta numai pentru el.. dificultatile mintii lui de a depasi barierele... labirintul care terbuie trecut e capcana intinsa de propria constiinta; degenerarea si repozitionarea personajelor - tip si vecine - in realtia lor) astfel incat concluzia devine evidenta pentru auditoriu (schizofrenie). insa regizorul alege sa o expuna (scena finala - flash-backul expozitiv, scena in prezent in pat), ceea ce nu strica nimic povestii.

24. Mortii si vii
Simon Rumley

doua treimi din film reuseste sa fie aproximativ pe linia de plutire a tratarii subiectului - cam aceeasi reducere teoretica precum in filmul abordat mai sus, numai ca personajele is altele. un tanar schizofrenic si parintii lui. felul in care in mintea lui se modifica lumea apropiata in functie de tratamanetul pe care-l ia... sau pe care refuza sa-l ia in numele unei asumate normalitati.

insa, la final, aveam sa aflam dela regizor ceea ce a stat in spatele filmului - o drama personala, mama sa murind de cancer - astfel ca poate fi explicata ultima partea a filmului, care il si duce intr-un derizoriu cinematografic: realizatorul nu a putut depasi ceea ce a trait! astfel ca a dus povestea mai mult decat era necesar, prezentand inmormantari, schimband naratorul presupus pan ala un moment dat... acum puncte ramaneau in suspensie avand in vedere ca alemente deslusite numai in final aparusera inca devreme, insa mai bine ramaneau alea in aer si oprea filmul la timp - uciderea mamei (in inchipuirea lui doar) bolnava si a tatalui pe scari.

asa.. e doar vreme pierduta.
clare influente Aronofsky, si nu numai, in film.

22. Bad Taste
Verheyen si Doense, curatori

cele mai tari personaje prezentate:
A*P*E, o varianta maide in South Corea, 1975, a lui King Kong...
RObotul nustiucum
arma si extraterestii
o locotenenta SS
eKaterina nesatula

si, mai presus de toate, preferata Malei si.....

period-ul (aka menstruatia)

:lol: dar nu tot timpul :lol:.. ca mi-era si :sleep: din cand in cand

21. (sau cat o fi :lol:) A Cock and Bull Story
Michael Winterbottom

e primul film care ma face sa citesc o carte, cea pe care o ecranizeaza.
probabil ca are o importanta deosebita citirea cartii in receptarea corecta a filmului - mai ales in cazul in care postmodernismul filmic nu prea o fo frecventat (in teorie) - dar nu cred ca cei care nu au indragit filmul ar fi facut-o daca citeau cartea!

nu prea e nimic de povestit, ar fi de zabovit asupra alcatuirii/compunerii filmice, insa probababil e si mai interesanta o paralela carte film din aste aspecte. asa ca.. la Humanitas e cam 28 de lei cartea. la dimensiunile pe care le are nu e chiar scumpa...

pe curand!

mda.
subscriu la ce a scris tailgunner dspr 'dr9', cu 1 precizare ('ovalul taiat la mijloc' e un fel de logo barneyan, apare in mai toate productiile lui) si 1 obiectie: tailgunner are dreptate k barney vrea sa faca un statement in ac. film si k nu e prea clar care ar fi acel statement... but that's precisely the point: nu cred k pe barney il interseseaza 'nivelul simbolic' per se, da, oamenii se transforma in balene, dar nu cred k trebuie cautat cinestiece 'meaning' artistico-ecologist - pe barney il intereseaza metamorfozele in sine, ca fapt estetic; la el, hibrizii nu au alta 'ideologie' in spate decit pura placere (perversa) de a face mutatii in regnuri - si a obtine forme estetic necontaminate de discursuri & stuff.

ieri, din pacate, n-am vazut nimic...( :(( ) eram cu o mahmureala di granda dupa noaptea de la diesel, p-orma a trebuit sa moderez o masa rotunda dspr filmu rom. - la care mitulescu (catalin) mi-a reprosat, in public (!), k nu l-am felicitat la cannes, acu doi ani, cind a primit palma pt 'trafic'... :w00t: ce sa-i fi spus, k mi-profund antipatic, k persoana?! k nu sint obligat prin nimic sa am relatii personale cu regizorii dspr care scriu? k, in fond, ce il intereseaza mai mult: sa-i plac filmele, sau pe el??
se simtea multa frustrare & resentiment in iesirea lui (care a futut tot panelul), si ele au crescut - sint convins - la intilnirea de dupa-amiaza cu andrei serban, cind acesta - intrebat de tudor giurgiu ce filme rom. a vazut lately - a spus k i-au placut ffff mult 'lazarescu' & 'a fost sau n-a fost' . eu am crezut k nu vazuse filmu lui mitulescu, dar, intr-o discutie ult. cu serban, am aflat k il vazuse... ;) mitulescu era de fata la intilnirea cu serban & cred k inghitit greu toata kestia.

individu asta (cm) are un ego de zici k are in spate filmografia unui kubrick sau bergman sau welles...
sau whatever.
si ink o data ma mir: de ce dracu ii intereseaza atit de mult parerea mea pe unii k mitulescu & stuff? k pe mine nu ma intereseaza parerea lor dspr mine.

giondelabloc, Anca Ularu in realitate e ANA Ularu, iar frumusetea ei (ce stupid pot discuta unii despre frumusete!!!) , tot reala, nu trebuie privita ca un revers al peliculei, ci ca o continuitate...Pt cine are oki eficienti...
Plus punct, Ana Ularu isi prezinta "frumusetea" si-n scris...

da dom'le, e Ana Ularu... am sa corectez.
greseala de neiertat, indiferent pela ce ore vorbeam despre lucrurile respective.
cat despre frumusete pe pelicula, pornind de la ea inspre realitate, surprinsa in scris sau aiurea... e o problema de gestiune.

cunoscand persoana - prin personaje - intr-un mediu inselator (si pornind de acolo in constructia reala a unei persoane, asadar o deformare a realitatii), spectatorul se afla in pozitia (nu discutam acum suficienta acestei ratiuni) de a vedea subiectul respectiv in multiplicitatea de infatisari in care se arata (nu in asta asta consta actoria? - sa nu fii nimeni pentru a putea fi oricine pe ecran?) astfel incat el, subiectul vazut, poate suferi o serie de comparatii intre ceea ce a afisat in momente diferite ca fiind el insusi intr-un rol pe ecran, in tr-o emisiune, intr-o discutie la un bar, etc.

marx & poza anei
are sitting in a tree
k. i. s. s. i. n. g.

aha... de-aia la finalul proiectiei de ieri dimineata a Marilenei... doamna producator i-a multumit in special lui CM, pentru idee, pentru sprijin si... :P pentru ca exista :lol:

daaa, intamplare!
ce te miri? ei (catalinii si altii...) stiu ca opinia ta conteaza si asteapta, iar si iar, scris si vorbit, comentariile, felicitarile, complimentele tale ca o izbavire, ca o dovada ca exista (sirul sinonimic e mai mare)... las' sa sufere, nu te grabi sa bandajezi pe nimeni, ca tot asediem "nivelul mediocru" in film. :) la aceasta etapa suferintele stupide sunt o regula...

multumesc, gionloc, pentru comentarii si relatari de la TIFF. le citesc cu interes...

the fever - a lousy little movie fosta piesa de teatru/ ramas piesa de teatru, cu o vanessa redgrave care priveste mirata spre camera (tot filmul!) mimand din priviri voice-overul ala execrabil, cu un Michael Moore care se simte vinovat ca a mancat inghetata facuta din laptele bebelusilor din nush' ce tara in curs de dezvoltare(how sad) & ( THE HORROR :(( )Angelina Jolie,
militanta cu basca si pardesiu gri - unii n-au nimic sfant! 3/10

Tideland - Alice in Gilliam's-twisted-land, o parada de freaksi simpatica & dezgustatoare , the ultimate story pentru toti copii dezaxati .
:love: Terry 10/10

Sympathy for Lady Vengeance
Chan Park-Wook

filmul are doua parti. din prezent, prin flashbackuri, trecutul e deslusit, astfel incat, in partea a doua, viitorul sa fie sigur/curat in urma indeplinirii misiunii vindicative. astfel ca exista si diferente de punere in imagine intre cele doua capitole ale filmului.

in prima parte toate elementele diegezei participa la pregatirea terenului unde misiunea lui Geum-ja sa prinda realitate: in inchisoare - ea e sfanta care indeplineste ceea Luca spune in Evanghelie, cap 12., Ignem veni mittere in terram: fata ii lumineaza, nimbul arunca vapai in jur, dreptatea ea o imparte, bunatatea ei e mangaierea fetelor persecutate si e moartea celor ce se instapanaesc abuziv peste fiinta noilor venite. iar inchisoarea trebie sa fie un panoptikon foucauldian pentru spectator - privitorul trebuie sa aiba toate detaliile care sa-l determine sa binecuvanteze razbunarea femeii - iar in oferirea lor se revarsa un intreg complex cinematografic: dulapurile sint martorele actiunilor, usile lor arata ce s-a petrecut, visurile anunta furia femeii, cainii deseneaza in zapada urme aratandu-ne cum se ramifica raul odata declansat - cu cat cainele este mai mare, cu atat urma este mai mare.... iar pernitele labutelor cainelui indica directia de propagare a raului: patru pernite, patru directii, patru copii omorati, patru jucarioare atarnate la brelocul ucigasului, patru lumanari aprinse de Geum-ja...

o razbunare pe ritmuri de vioara si clavecin, o poveste despre rost, destin, durere si mantuire. Geum-ja traieste doar vremea necesara pentru a sfarsi minciuna existenta in societate. aflandu-se fata de sine intr-o continua penitenta (isi refuza orice pozitie privilegiata in inchisoare, isi cere iertare parintilor copilului ucis de altcineva taindu-si o pate a trupului) Geum-ja isi implineste misiunea prin ceilalti: pe cei cu adevarat suferinzi in urma crimelor comise de profesorul pedofil ii aduc ein pozitia de a-si alina suferinta in razbunare... imediat ce vendeta e inchisa, Geum-ja is pierde rostul astfel incat ceea ce presupunem ca urmeaza pentru ea e moartea.. daca nu una fizica, una sociala, una mundana, o iesire dintr-un spatiu, iesire care isi are punctul de ruptura exact in momentul in care implineste ceea ce avea de indeplinit.
daca in prima parte, exact pana aflam intregul sir de evenimente care i-au schimbat traiectoria lui Geum-ja, regizorul nu se dovedeste parcimonios in a imbina modalitati si motive narative... in a doua parte se rezuma la o expunere, rece, distanta, calma, calculata a sfarsitului pedofilului.

precum in Dogville, si aici alfam ca mantuirea implica dualitatea sentimentala iubire-ura care se implineste, devine o trinitate prin adaugarea intreprinderii finale, prin aducerea in act a izbucnirii fortelor pe care cele doua sentimente le presupun, adica prin implinirea razbunarii.

pai pe tine d-asta nu te-a multumit, ca nu te-a socat destul!!
adica ce sa fi facut mai mult inpsre partea grotesco-alimentaro-sexplicita?

mie filmul mi-a placut tare mult tocmai fiindta traseza explicit detasarea graduala (in generatii succesive) dinspre animal inspre om, unde omul e definit prin receptarea si retrimiterea esteicului inspre semeni. sinuciderea sa, eviscerarea si taierea mainii si capului, il ingheata pe personajul nostru in pozitia unui David decapitat (scultura lui Michelangelo) in acelasi timp o critica si o implinire, o critica (chiar daca aci exagerez eu) a istoriei omenirii (spun ca exagerez fiindc ade fapt numai Ungaria e implicat ain poveste, adica ei apar a nu fi in stare sa fie primi pe niciunde, asa ca macar s fie cei mai tari la halit!), care prin toate creatiile si prin tot frumosul adus in lume nu a reusit sa elimine astfel de deviatii... o implinire in aceea ca apare posibila in timp depasire conditiei.. numai ca ea pare a nu mai folosi la nimic (de unde si capul taiat)... totusi, corpul lipsit d eorgane tirmite la ideea mumificarii - permanentizare a chipului, a trasaturilor definitotii ale unui cadru existent candva, undeva...

altfel... pelicula sufera in anumite privinte... nici Palfi nu s-a putut abtine in a lasa prin film momente din astea de relaxare si judecata moral-populara la adresa celor ce se intampla (vezi cocosul care ii ciocaneste cocosul tipului cand se masturbeaza in scanduri)... apoi partile de estetica si subliniere a artei - miscarea circulara a podelei dezvaluind o ciclicitate umano-lumesca in covata (covata-patut, covata-sicriu, covata-loc de punere a carnii animale, etc), spre exemplu, nu este sustinuta in film de nici un alt moment care sa rebalanseze situarea autoreferentiala si cea clasic-expozitiva. se intampla doar sa avem un moment de scapare poetica (ca sa-i spun asa), un usor delir regizoral, o discontinuitare pana la urma, in firul epic. e o scena incantatoare, insa nu necesara, prin ea nu rezolva nimic, doar aduce inca o sumedenie de intrebari pe masa!
cam la fel e si penisul care scuipa flacari... sau explicatia visata a aparitiei stelelor pe cer. sint momente savuroase dar concentrate in prima treime a filmului astfel ca macina a posteriori celelalte dua povestiri din film pentru ca nu-si alfa rasunet/corespondent in ele.

Slumming
Michael Glawogger

unul dintre cele mai faine filme din festival, simplu, deschis, dar naravas. doua vieti ajung la un moment dat sa se intalneasca, aceasta intalnire deplaseaza cursul ulterior al existentei lor.... dar nu inspre dezastru ci inspre un presupus happyend deloc deranjant.

desi nu vedem detalii care sa ne creeze treptat aceasta stare, filmul se dovedeste a fi de un optimism dezarmant (universul lucreaza la buna noastra stare :lol:), de mirare daca e sa pornim dela ceea ce vedem in documentarele regizorului prezent in sectiunea 3x3.

azi la Republica, filmul surpriza, Paris, je t'aime... o colectie de scurtmetraje realizate de multe nume sonore din industrie, fiecare vorbind despre iubire, iubirea orasului in sine iesind la suprafata fiecarei povesti separate care, cam in 3-5 minute, discuta o fateta a iubirii prezente in relatiile interumane.

in ordinea aparitiei in film, mi-au placut in mod deosebit (altfel tot filmul este agreabil fara discutie) momentele regizate de fratii Coen (statie de metrou, Buscemi luat la rost de un tip fiindca=i privea gagica), apoi de Isabel Coixet (un domn are amanta, vrea sa se desparta de sotie, afla ca are leucemie si i se dedica total, se reindragosteste si dincolo de sotia sa nu mai poate trai nimic in plan amoros), sau Wes Craven, care aduce pe ecran spiritul lui Oscar Wilde pentru a da poveste legate de urmarea caii descrise si deschise de marea iubire... de ce sa nu o scapi printre degete :)

Screaming Masterpiece

scena muzicala irlandeza intr-o prezentare documentaristica avand numeroase paranteze lirice l anivel imagistic.
frumos, interesanta si muzica si viata comunitatii de vreo 450 de persoane, prezenta in film si existenta in afara capitalei, Reykjavik.



maine, ultimelel strigari:
Glastonbury, Transilvania si Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii...

regret ca nu am vazut Povesti cu descantec, film mexican aflat in competitie, era in seara asta la Victoria, dar probabil ca as fi dormit tot filmul la cat is de obosit.
o sa-i vad pe argentinieni in schimb, iar la cum ma vad acum, sigur o sa-i vad in vis, dupa dictarile comentatorilor depe tvr1, ca tvul am sa-l tin deschis toata seara!

don't push your luck

lol

ieri, pe ult. suta de metri, proiectie f privata la 'hirtia va fi albastra' (radu muntean, pe scen. lui, al lu razvan radulescu & alexandru baciu). finalul este atit de emotional incit am iesit - nu doar eu, mai 'sensibilos' din fire - cu lacrimile-n git, incapabil(i) sa scoatem vreun cuvint si felicitind ekipa filmului - vorba lui razvan r - 'k la inmormintare'...
muntean preia dispozitivul din finalul 'furiei' (sobru, minimalist) si-l mentine tot filmul, facind un fel de 'recviem pt revolutie' sau o 'cronica a unor morti anuntate'. impecabil jucat de toti actorii, perfect filmat, probabil filmul definitiv dspr revolutia din 89.
PS la final am felicitat-o kiar si pe ana (nu anca! :lol: ) ularu, desi e din 'ekipa adversa' care ma detesta (marx punct)...

.vazut si acordorul de cutremure. iar la o ora tarzie, iar amortit de somn-dar uite ca la asta nu am adormit, ca la DR9-ceea ce spune o multime despre calitatea lui...adica asa, un 7 frumusel.

in fine.
tifful a trecut, tifful s-a futut,
ne-am vazut si ne-am placut
eu azi mi-am propus o bere-doua-trei, niste iarba verde ca vopseaua kober, multa vorba si cit mai putine filme :P sper chair deloc. sa ne vedem la anul?

nu numai vremea. dar sã auzi mereu alarme de maºini ºi toate zgomotele strãzii e groaznic la o vizionare. ºi la arta se aud. nu e izolat bine fonic. chiar ºi la victoria dar mai puþin. ºi totuºi, se pierde intimitatea aia pe care o ai cu filmul, cînd se face beznã ºi vezi doar ecranul. poate doar anumite filme ar merge în aer liber, dar nu în oraº. de pildã, Baraka sã-l vezi într-o depresiune montanã...

replay ps: ai mai felicitat si pe altcineva din "ekipa adversa", un real winner, dar te asigur ca-n afara de beligerantul din mine, restul te stimeaza pasnic...

25. Clãdirea Iacubianã. un soi de epopee telenovelisticã. n-am rãmas cu nimic din el. nu m-am putut concentra pe subiect. totuºi, filmat frumos ºi nu chiar insuportabil de urmãrit, în ciuda duratei. 6/10

26. Freie Wille. ãsta da film ºocant! foarte dur la nivelul cel mai profund, deci nu neapãrat în sensul de violenþã explicitã deºi ºi aceasta e prezentã la început. dacã e oarecum tãrãgãnat vreo 1/3 din film, te prinde din ce în ce mai mult ºi nu-þi mai dã drumul. o atmosferã de 21 Grams (tragismul ºi sumbritatea) ºi Haneke/dogma (modul de filmare ºi absenþa muzicii), asta dacã forþez sã-l asemuiesc cu ceva, cã filmul e unic. Evoluþia personajului mi-a adus aminte de Schindler din filmul lui Spielberg. Adicã o brutã, un monstru care se poate umaniza. dar partea absolut halucinantã e traseul ei în cãutarea lui, cînd dialogul dispare.
pãcat cã proiecþia a fost pe digital (cred cã pe cd, cã la jumãtate s-a oprit probabil ca sã bage al doilea cd). sper ca totuºi originalul sã fie pe peliculã ºi în curînd sã aparã ºi copii bune. totuºi, la cît de bun e filmu, n-a mai contat cã eram la arta în rîndul 2 într-o parte ºi proiecþia era naºpa.
8,5/10

27. Noaptea prostului gust. foarte util pentru cultura generalã a filmelor de serie B. amuzant ºi relaxant, evident.

28. Soap. e cam cum spune ºi titlul. e amuzant cît de în serios se ia. structurat pe capitole intercalate de voice-over (gen Dogville, cum zicea Ambra) pe muzicã gen ITMFL. dar nimic profund. oricum s-ar încerca (dacã se încearcã) sã se creeze 'chemistry' între tipã ºi transsexual, nu existã. vãd cã a luat premiul pentru interpretare. gizãs!
4/10

29. Cum mi-am petrecut sfîrºitul lumii. iar nostalgia aia dupã comunism, iar cîntece de 2 bani. sper sã fie unul dintre ultimele filme de genul ãsta despre revoluþie pe care îl vãd. mi-a plãcut totuºi partea cu cei doi care intrau în cada cu gheaþã.
6/10

30. The Fever. e adevãrat cã ideile din film ar trebui sã existe la un moment dat în viaþã pentru fiecare. în þãrile sãrace unde existã toate categoriile sociale îþi dai seama din adolescenþã cã nu toþi oamenii sunt egali. interesant sã ajungi sã-þi pui la bãtrîneþe problemele astea. deci pare oarecum naiv. ca film, probabil nu spune mai mult decît cartea. totuºi, transfigurarea Vanessei Redgrave e impresionantã. nu e un film care se adreseazã vîrstei mele dar presupun cã e bun ca meditaþie.
7/10

31. Un acoperiº deasupra capului. mã aºteptam la ceva mai mult. mi se pare cã ar fi mers mai bine varianta comicã pentru acele întîmplãri (ilare). probabil e vina regizorului. cam multe rîsete în hohote din partea celor douã (vezi scena din ploaie) ºi fãrã sens. îmi plac filmele care te fac sã rîzi fãrã ca personajele sã rîdã ºi filmele care te fac sã plîngi fãrã ca personajele sã plîngã. aici e tocmai invers.
6/10

32. Lunatec. eram cam prea obosit ºi nedormit la ora aia ºi filmul mi s-a pãrut destul de complex. nu m-am prins ce legãturã aveau cu filmul animaþiile cu carne. de revãzut. deocamdatã 7/10

33. Historias del Desencanto. la ãsta eram ºi mai obosit. dar e genul meu de film. absolut bizar. foarte puþine filme se ocupã de visuri. în afarã de Waking Life, nu mai vãzusem nimic notabil. trebuie neapãrat sã-l revãd. deºi are niºte scurte aluzii absolut demenþiale la alte filme (Lost Highway, Lola Rennt), are un stil propriu nemaiîntîlnit. 8/10
ciudat cã n-a luat niciun premiu. a doua proiecþie a fost dupã festivitatea de premiere. probabil unii din juriu nici nu-l vãzuserã. mi se pãrea normal ca ambele rulãri la filmele din competiþie sã fie înainte de decernare.


Scurtmetraje:
Umbre 2: la primul scurt n-am ajuns. mi s-au pãrut interesante ideile din cel rusesc ºi din ultimul cu sinuciderile. cel mut mi s-a pãrut prea lung ºi banal.
Scurtmetraje ro 4 (din pãcate la celelalte (1-3) n-am apucat sã mã duc fiindcã erau în program doar titlurile, nu ºi regizorii sau actorii. n-am vrut sã mã duc la risc fãrã sã ºtiu despre ce e vorba):

Marilena de la P7. are vreo 50 de minute încît ai impresia cã e lungmetraj. foarte miºto filmat ºi atmosfera creatã. doar cã se taie aiurea cu sfîrºitul ãla fãrã sens. subscriu la ce scriau ALS ºi Ambra. nici nu-mi dãdeam seama cum a reuºit aia sã moarã. cine naiba se sinucide aºa, cu cineva de faþã, hodoronc-tronc îºi taie gîtul? (cã doar n-a fost contaminatã de virusul din 'Eli, Eli, Lema Sabahtani') mi-a plãcut mai puþin ca 'Poveste la scara C' ºi mult mai puþin ca 'Mihai ºi Cristina'. Sã fie de vinã tot Mitulescu pentru poveste? sunt curios dacã tot el a fost cu ideea finalului. cineva a întrebat pe producãtoare la Q&A ºi i s-a rãspuns scurt ºi sec. nici nu mai ºtiu explicaþia.
7/10.

Bunã Cristina, pa Cristina. foarte romantic (ºi cam am cam simþit lipsa acestui gen la festival) dar prea scurt. totuºi, e concentrat, îþi rãmîn în minte anumite gesturi, expresii, trãiri ale fetei. cîteva cadre mi-au adus aminte de filmul sudcoreean '...ing'. pentru un scurtmetraj de ºcoalã de buget foarte mic chiar merge. comparativ, ºi filmul lui Nemescu e romantic (ºi oarecum aceeaºi idee: un copil se îndrãgosteºte de un adult), dar e un pic mai verosimilã îndrãgostirea fetei decît a piciului ãluia antipatic. totuºi, la Nemescu, jocul actorilor pe ansamblu e foarte bun (mai ales Andi Vasluianu), pe cînd la Iulia Ruginã personajul central e fetiþa, restul personajelor fiind cam fade. dar cred cã asta e ºi ideea. e lumea ei. ºi muzica e miºto aleasã.
8/10

Casino. s-a terminat înainte sã mã prind cã a început. imagine foarte înceþoºatã, niºte cãrþi de joc ºi game over. 4/10
Eu ºi cu mine. cine kkt e dubroloschi ãla? total neinteresant. 4/10

pentru cine a mai rãmas azi în cluj, nu rataþi filmele nemþeºti: Freie Wille ºi Elementarteilchen!

tin sa ma dezafiliez (daca se presupune ca as fi fost vreodata partizana) din ideea de vreo echipa. fie ea adversa oricui. am zis, am zis.

i call switzerland! 8)

Nu numai ca nu e socant, dar e tinereste-gratuit, vezi ultima parte. In ansamblu mi-a placut filmul, dar mi se pare inegal in detaliu. Prima parte excelenta, brutala, umoristica, misto filmata, un iz arhaic in ea, bestialitate si ireverente livresti (fantezia cu Fetita cu chibrituri mi se pare antologica, numai pentru ea merita filmul). Partea a doua, cu izul ei comunist si satiric m-a plictisit crunt, iar partea a treia isi revine, fara a egala insa prima parte. Aici lucrurile se mai abstractizeaza/ elucubreaza, normal, am pasit pe scara evolutiei de la omul-cu-coada-de-porc la omul-fara-cap, ca statuile renascentiste. Dar, da, daca merita vreun premiu, atunci era pt regie.

Mi-a mai ramas de comentat despre 2 filme vazute vineri:

Taxidermia - 6/10: nu stiu cat de socant s-a dorit sa fie filmul asta, dar eu vad chestii mai "dure" dimineata in drum spre scoala. Totusi, cateva momente sunt amuzante (iar mie mi-a placut si realizarea sectiunii sagitale prin capul porcului, cu toporul). Acestea fiind zise, filmul mi s-a parut bunicel. Cam extravagant si foarte stilizat, sacrificand dramul de substanta existenta in poveste pentru imaginile bine filmate si bine montate. Nu m-a deranjat faptul ca era inegal (chiar mi s-a parut antrenant, cand am rememorat filmul), dar partea a doua a fost echivalententul imaginilor cu prostituatele mexicane din "Megacities" (a TOTAL turn-off).

Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii - 6.5/10: ok... nu prea rau... dar nici... Probleme serioase cu actorii: doar Mircea Diaconu (asa, usor grizonat) mi s-a parut ca a intrat cum trebuie in rol. Restul aveau naturaletea unor interpreti de reclame (ceea ce si sunt)... Mi-a placut muzica (nu stiu cati sunt de aceeasi parere)...
P.S.: Producatori executivi - Martin Scorsese si Wim Wenders?

La final de TIFF contabilizez filmele vazute.

Hard Candy 3/5
Douches froides 3/5
En Soap 3/5
Tzameti 3/5
Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii 4/5
Drawing Restraint 9 3/5
Taxidermia 4/5
White Palms 2/5
Requiem 1/5
El Aura 4/5
A fost sau n-a fost? 4/5
Va, vis et deviens 4/5
Workingman's Death 2/5

Lucrurile bune se termina prea repede. E trist Clujul fara TIFF...

Ok, my mistake:)
O sa caut si eu documentarul, zici ca ti-a placut sau nu? Ca nu mi-am dat seama din ce scriai :) :)

cauta de vezi-l...
mie nu mi-a placut nustiucat ca nu imi place foarte mult paleta coloristic muzicala turceasca.
dar privit ca modalitate de cunostere, si eu privesc filmul astfel, documentarul lui Akin e o piesa necesara in a-ti forma (nu tu neaparat!) o impresie despre o lume pe care inca nu ai vazut-o pe viu.. dar unde ti-ai dori sa mergi, poate...

29. Glastonbury

documentar despre celebrul festival, prezentand atmosfera si gandurile (de la mitologia locurilor la ideologia anilor '70-'80 si pana la incercarile de asepticizare din contemporaneitate, toate cele care fac povestea sa se miste) legate de un loc care devine o data pe an un fel de altar al muzicii si exprimarii libere (ma rog, o libertate bine asigurata de numeroase camere de luat vederi si forte de ordine! :lol:).

asezonat cu jumatati de piese Bjork, Radiohead, Massive Attack, David Bowie, Pulp si care-or mai fi fost.

un produs marca BBC
:happy:

30. Transilvania
Tony Gatlif

filmul nu mi-a placut pana la final, adica pana cand au inceput sa racneasca toate complexele si neimplinirile unei parti a salii.
ca cum ( ;) ) si-a permis regizoru' sa prezinte toate nenorocirile de pe ecran (balti, noroi, tigani, numai tigani) sub insemnul Transilvaniei (titlul filmului)... ca aia e ATransilvania.. ca el o privit cu atentie cate minunatii are teritoriul asta!! nu-i e rusine.. ca ce-or sa spuna strini cand vad filmul.. nu o sa ne scupe pe strad ain occident ca sintem hoti si banditi si tigani? :w00t: :w00t: :w00t: :w00t: :w00t: si Dorel Visan era revoltat, bietul de el! :lol:

pai oamnii astia nu faceau diferenta intre o opera de fictiune si o stare de fapt care nu se datoreaza imaginii pe care un produs artistic o prezinta (altfel mai mult decat contestabil ca valoare, filmul fiind destul de slab!! in nota fabricarilor regizorului astuia). ea, imaginea, chiar daca are resurse reale, aci in film eu le-am perceput mai mult sub calitatea documentaristic-expozitiva, fresca sociala, cumul de obiceiuri, de traditii locale.. chiar is simpatici cei care par in film!!! si cesetorii care apar, prin relatia pe care o dezvolta cu personaju principal (Asia Argento) devin dragi... sa revin. asadar nu imaginii pe care filmul o rezinta i se datoreaza proasta receptare a noastra - in masura in care mai exista atat de acut, si nu e mai mult un complex dezvoltat de noi - in occident, ci mai degraba miilor de compatrioti care au trecut prin tarile vestice parjolind zonele prin care au locuit.. adica imaginea se datoreaza realitatii produse de niste oameni in locuri precise!! nu filmul asta ii va face pe astia sa nu ne primeasca in UE. sau mai stiu io ce abureli debitau spectatori p-acolo!

anyway, cea mai puternica scena a filmului era sa ma faca sa pic de pe scaun de ras.. insarcinata si respisa de iubitul ei pentru a carui regasire calatoreste prin tata Transilvania, Asia sare la un moment dat din masina si o ia la goana la vale printr-o padure.. toamna tarziu, frunzele cad, ea alearga, muzica sfasietoare :lol:.... parca e Ecaterina Teodoroiu inainte sa moara :lol: si... stiti ce avea de fapt, oameni buni? pe ghiavolu' in ie!! ca apoi vedem o scena de exorcizare :w00t: :w00t: prestata live de un preot ai carui ochi pareau mai repede a fi ai diavolului :lol: vizibil si in recompensa pe care o cere la finalul slujbei :x

si, da,
Cum mi-am petrecut sfarsitul tiffului.. aaaa...

31. Cum mi-am pertecut sfarsitul lumii
Catalin Mitulescu

e un film bun, cu sensul de mediu! adica e asa si asa, in votul TIFFistic. nu are suflul lui Porumboiu, dar i drept ca e un film care mizeaza pe alte aspecte legate de trairea aceluiasi eveniment... din pacate pentru CM, filmul vine pentru noi cu anumite gesturi greu de inghitit.. unul ar fi cel din debut, al coplasului, care ridica degetul mijlociu catre un coleg care nu fusese ales sa ii dea sefului al mare o roata de aur (semnificand epoca in plina dezvoltare!!! sau era un botz rotund d emamaliga... :lol:).. pai si eu aveam cam varsta copilului din film la Revolutie si am aflat abia dupa inca fo cativa ani ce-i cu semnul ala.. si nici un coleg de-al meu nu stia sa arate asa ceva decat mult mai tarziu :D. si imediat dupa a mai fost ceva care mi se parea deplasat.. ori refuzul copilului de a-i da roata Capitanului venit in vizita.. ori.. hmmm... nu mai stiu exact!

altfel... in nota comica (evenimentul e privit dinspre prezent totusi),un comic de nevoie care cred ca era real in societate atunci, suprinde evenimentele in mic (un securist care tine pe jar cartierul, idile, greseli si pedepse - liceul...) si aduce pe ecran o multime de copii care tin toata trecerea filmica intr-o dimensiune a placutului izvorat dintr-un fel de inocenta specifica lor.
Domanisoara care o joaca pe Eva are un zambet fermecator si e bine ca oricat de aiurea is vremurile ea zambeste mult :)

oricum.. semne bune is prin cinemaul nostru...

Producatori executivi: Scorsese si Wenders.. de unde se vede ca un premiu luat la Cannes te introduce in multe locuri importante!!
vedem pe pielea unui roman acum si e vizibil si in cazul lui Palfi dupa Hukkle. Taxidermia are o list aimpresionanta de sustinatori in creditele finale.

pai vezi ca e miercuri pe la union.

final de tiff
cluj luni dim
dezolant
sa tragem linie
extra-filmic:
udo kier absolut fabulos la intalinirea cu lumea din mijloc de kingdom
mala superba (as alwayz)
gionloc.
tra-la-##la cu party uri d rahata
un get around and drink around cu cea mai buna din lumea buna de pe la festival (ambele in timp ce lumea se calca in picioare prin diesel, gen sau se mareste dieselu sau se muta locatia de part-uri si nu la tra-la-##la)
betiile de rigoare pe la 30+
best party: republiku din obsession (pentru ca muzik a fost cum trebe si pentru ca a fost si spatiu suficient)
descoperit o expozitie
www.valersasu.ro (excelent artist mediocru fotograf)
mancat moana (cu struguri)
filmic vorbind:
ca preferinte strict personale
1. sherlock junior
si later on ca plek din urbe

yep.
tiff 06 ar fi fost a much better place - without this guy above ;)