Sigur, eu am punctat-o doar ca o clarificare secundarä.

Judex, toti erau de orgine evreiasca
inca o data: ce e interesant, tulburator in povestea asta este ca toti sunt victime, fara sa fie eroi
oamenii pot fi victime chiar daca nu sunt niste ingeri, chiar daca sunt, cum spui tu, infractori

Bine, chestia cu originea evreiasca a tuturor mi-a scapat. Am avut impresia, din film, ca e vorba doar de o parte din ei. Oricum, conteaza mai putin, cum bine ai sugerat.
Insa chestia cu victimele-infractori mi se pare o problema mult prea grava in societatea actuala. Ce zici, ne combinam la un film despre cum au adus evreii si hotii si criminalii comunismul in Romania?

Acuma, dincolo de considerentele etnice sau politice, cred cä problema centralä care se desprinde din studiul de caz, si pe care filmul o relevä foarte puternic (cum mult mai bine înteleg acum, din discutia asta), se referä la relatia dintre individ si un sistem totalitar in abstracto - fie el stalinist, dejist, nazist, sud-american, grecesc-al-coloneilor, etc... E cu atât mai semnificativ, cu cât cazul nu e deloc tipic, ci foarte special - chiar unic în felul lui (s-a mai petrecut vreodatä, undeva, ceva similar...?) Prin particularitatea lui, atât jaful cât si procesul-show-cu-film care a urmat, exprimä foarte interesant anumite interstitii specifice dictaturii ca mecanism.

o, da, "evreii si hotii si criminalii au adus comunismul in Romania"
aici, sa ma ierti, esti tu victima unor clisee

Va multumim ca stati la ora asta din noapte sa ne explicati toate cele. Eu nu gust de fel genul documentar (pe motiv ca nu ma intereseaza vocile obiective, realitatea nuda etc) insa Marele Jaf si Cold Waves chiar m-au placut....imi place vocea alarmata (asa am perceput-o eu) asupra istoriei noastre recente dar ma inspaimanta umpic ura pe care mi-o sadesc cu privire la ceea ce s-a intamplat. Din acest pdv, ati reusit sa creati "emotie", cum definesc multi autori cinematografia :)

Cu atât mai important, cu cât EMOTIA e creatä implicit, cu detasare si luciditate - nu cu mijloace sentimentaliste propriu-zise.
Cel mai puternic am simtit asta la "Clara B.", apoi la "Cold Waves".

pentru Illotempore>
nu mi-am dorit deloc "sa sadesc ura", nici nu cred ca filmul are asa un ton militant,
pe de alta parte, cred ca la noi nu s-au taiat legaturile cu trecutul si nici nu au fost definite responsabilitatile / macar atat trebuia facut, nu trebuiau sa cada capete si ne-ar fi mers mai bine
in fine, iarasi, cred ca documentarele bune au "emotie", asa ca ma bucur ca ati resimtit-o
fara emotie nu poti comunica

Chestia asta cu "legäturile cu trecutul" e foarte cotoioasä. Sunt insidioase, rezistente, perverse... Niciodatä nu se dizolvä de la sine - iar uneori tentativele legitime de a le rezolva riscä sä cadä în ieftinätate, sau spirit vindicativ... ESTE unul dintre motivele pentru care din '90 încoace s-au fäcut atâtea filme slabe despre comunism, si abia de vreo patru-cinci ani au început sä aparä unele cu adevärat adecvate.

poate e momentul sa ne ducem la culcare
eu unul, asa voi face, cu promisiunea ca revin maine
multumesc la toata lumea,

a

Iti multumim, a iesit excelent! :)
Te asteptäm mâine, la celelalte filme solomoniene.

Super, va multumim, noapte buna :)

Veniti pe forum cand puteti, nu va "angajati", nu va ingraditi libertatea cu promisiuni :)

Multam, Alecu!

am trecut pe-aici, probabil e cam tarziu

Buna seara, nu e deloc tarziu :)
Profit de faptul ca sunt in primul rand si va intreb daca multitudinea de canale tv specializate in difuzarea de filme documentare nu coboara in comercial, eventual in derizoriu, aceasta specie cinematografica?

la fel cum multele filme de duzina coexista cu filmele de fictiune de calitate

1. Credeti ca un film documentar ar putea fi folosit drept instrument de propaganda de catre un anumit grup de interese politice?
2. Ca autor de filme documentare, ipostaza in care trebuie sa culegeti si sa difuzati informatii, va simtiti mai apropiat de breasla jurnalistilor sau de cea a cineastilor?

Intr-adevär, ora de-asearä a fost târzie (drept e cä Alecu acum e foarte ocupat cu montajul unui film, si mai devreme îi e greu sä vinä); contrar obiceiului meu, m-am culcat chiar cu câteva minute de a veni el (avusesem ore toatä seara si mä mai simteam si räu). N-a fost pe fazä nici Illo, nici Judex (sub aspectul lui pozitiv, nu ca atunci când bagä strâmbe si/sau se ia la înjurat cu Illo pe degeaba, ca-n prima searä - chestie care INSIST sä nu se mai repete!)
Intr-adevär, Mafalda, e inevitabilä unda de umor tragico-absurd, în ton cu realitatea descrisä. Iar al doilea aspect pe care l-ai evidentiat e si mai semnificativ: un film straniu despre un film ciudat despre un jaf bizar... Cred cä la Alecu asta e o träsäturä centralä - acest joc al realitätilor, ca într-o galerie cu oglinzi amägitoare. L-am întâlnit si în "Clara B." (nu degeaba l-am declarat: "Cinematograf la puterea n"): un documentar iconoclast despre un cercetätor fictiv care pregäeste o expozitie despre o fotografä imaginarä pläsmuitä de autorul documentarului.

1. exista documentare, carti, articole de ziar, etc. care pot fi/sunt folosite pentru exprimarea unui punct de vedere / daca in spatele acestui lucru trebuie sa vedem "grupuri de interese", nu stiu
2. sunt insa foarte multi documentaristi care sunt - de buna voie si nesiliti de nimeni - inrolati sub "un steag", care cred intr-o idee, sau chiar intr-o ideologie - si de multa vreme documentarul este un mijloc predilect, sau o arma - sa spunem - pentru asemenea oameni (nu e cazul meu) / Michael Moore e exemplul cel mai celebru
3. termenul de propaganda este de obicei legat de implicarea unor state sau organizatii internationale, partide politice; propaganda comunista, cea fascista au produs filme, unele documentare
4. cum ziceam, nu vad nimic gresit, obscur si conspiratoriu in faptul ca exista documentare militante (de la Joris Ivens incoace), ceea ce nu inseamna ca e genul meu preferat, ba din contra
5. da, asa e, genul e la granita dintre cinema si jurnalism

M-au interesat mult povesti din trecutul nostru recent, nu e neaparat un gust pentru reconstituire. Curiozitate? pasiune pentru istorie? in general erau istorii care ma priveau, intr-un fel sau altul.
Istoria, fie si recenta, mai are un avantaj: povestile sunt incheiate, au cap si coada, sunt mai definite si ai si distanta necesara sa le spui.
Altfel spus, povestile pe care vroiam sa le spun veneau de acolo, deci a trebuit sa gasesc feluri cinematografice in care sa le istorisesc.

Multumesc mult pentru raspunsuri.

Asadar, Coane Alecule (cum îi spunea Paler Paleologului!), mä întreb: doar un concurs de împrejuräri a determinat aceastä incitantä similitudine între "Marele jaf comunist" si "Clara B.", sau ea este expresia unei anumite atractii a ta personalä cätre asemenea jocuri lunecoase ale realitätilor...?