Re: New vs Old
 

pt. catherine:
n-am inteles nimic din anii x, 40, 90 sau whatever...
n-am inteles aia cu 'wkw - e alta discutie'.
n-am inteles de ce Lucia Y El Sexo e cel mai complex ca scenariu. :shock:
n-am inteles deloc cum ai desfacut tu firul in 4. mi se pare ca l-ai desfacut in 15 si nu s-a inteles nimic.

"Pt. filmul modern e mai important un scenariu original decat un limbaj
cinemtografic elevat" :shock: :shock: :shock

Re: New vs Old
 

Discutii care se vor a fi de un nivel elevat, facute de ageamii.

pentru cinematogrfaul modern e importanta doza cat de mica de comercial, chiar daca acest lucru este in defavoarea filmului.se face din ce in ce mai mult cinematograf si analog, din ce in ce mai putin film

Re: New vs Old
 

domnilor, daca discutia nu atinge gradul de inteligibilitate dorit, aplicati metoda socratica... totusi, nu precum socrate maieutica, daca pot spune asa, adica nu intrebati: nu-i asa ca linia dreapta este distanta cea mai scurta intre doua puncte? da ba, raspunde menon :D , ci intrebati decent astfel incat sa transformati domnisoara si domnisorii care cauta sa spuna ceva, din ageamii - sa fie cazul? - in posesori si transmitatori de cunoastere :) .

Re: New vs Old
 

inca unu din seria de conflicte fotbalistice care-i macina pe criticii de film: topicu ar trebui sa fi fost omorat chiar de primul mesaj si explicatia paradoxului. esenta cinefiliei ar trebui sa fie cinefagia nu cineconflictul. nu cred ca se justifica o dezbracare de intentzii.

modern vs. clasic este efectul ordonarii implicite a axei T. Restul "conflictului" sunt vorbe puse in gura si rea vointza. asa ca nu pot decat sa aplaud offtopicurile.

"altfel totul e vraiste si inutil" incarca cinefilia cu utilitatzi (inclusiv marginale) si serveste doar ca justificare pentru meseria de critic.

"e preferabil sa mergi pe 'the first shot everything came from' decit pe produse derivate. " de aici este descarcat de sens termenul "preferabil". in alt context, ar fi preferabil sa mai folosim si azi avionul lui Coanda in locul produselor derivate din acesta...monsher, e vraiste, e inutil....in plus, ne este inaccesibil contextul clasicului din banale ratziuni de axa T, in timp ce un Von Trier are sanse sa vorbeasca un dialect din care sa asimilam si sensul si nuanta pe care la clasic (de la un punct incolo) o putem presupune (iar daca suntem istoric sau critic cu carte de munca, o putem chiar impune). desigur, aia cu pishatu implica un pic de nesimtzire, dar in aceeasi categorie comportamentala intra si sindromul criticilor "toate drumurile duc la Elvis".

alternativa la naivelul care cade in fund este, in cele mai multe cazuri, frigiditatea. prefer sa zambesc naiv la o pastisha spiderman decat sa ma simt bine la doar 2 filme pe an dintre care unul un clasic revazut. "been there, done that" este legea utilitatii marginale. care, dupa cum ne invatza stramoshii, e o curba prapastioasa determinata de raritate si atribuire subiectiva. a se considera ca asta desfiinteaza argumentul "vraiste si inutil", la fel de copilaresc ca cel cu pishatu. daca matale nu-ti rafinezi naivitatea, de ce mi-as rafina eu sensibilitatea? care nu cumva sunt cam tot pe-acolo? a-ti educa gustul nu inseamna neaparat ca l-ai facut mai bun, ci ca l-ai obisnuit cu o anumita kestie: cam ca si educarea sfincterului pentru sexul anal sau dresajul pentru aport.

in realitate este o problema de decizie intre consumul bunului a si a bunului b: dupa ce decizia a fost luata, urmeaza justificarile si darea de seama care par a fi formulate chiar si daca nu sunt solicitate.

"acestea fiind spuse, sint consternat sa constat - totusi - ca, pt unii cinefili de data recenta, un film cu cadre lungi = un film plicticos" nu pot acum sa bag o mana in foc si mi-e lene sa punctez cu referinte, dar am o impresie ca intri si matale in randul criticilor pentru care "plictisitor" e un argument. poate ma insel. sa nu bifam inca.

"kestia cu 'noul e mai bun ca vechiul' pt ca, vezi doamne, vine progresul peste noi - da, e valabila in stiinte, dar nu in arte"...pai nu ramasesem la ideea ca artele trebe ordonate, clasificate, aranjate pe divizii si punctate pentru retrogradare sau cupa UEFA? nu ramasesem la criticii care vin cu stampila CTC sa stabileasca ce e vraiste si inutil? nu ramasesem la ideea ca orice opera de arta e o realizare stiintzifica si invers? "citi sinteti dispusi sa acceptati aceasta concluzie 'logica'??" :sick:

"ce, marea literatura e divertisment? " DA.


"evident insa, nu e o regula aici: cred ca filmele trebuie judecate individual, nu in fctie de 'scoli', 'generatii' s.a.m.d. sint clasici care inca spun mai mult decit contemporanii - si invers; singura 'regula' e sa nu ai privirea aceea blazata pt care nu mai exista surprize. that's sad! " sunt de mare acord aici. si atunci ce rost a mai avut topicul?

ma speriasem la un moment dat, credeam ca topicul va trece in istorie...ma bucur ca nu s-a intamplat asta...
idee e sa nu uitam care e baza.inainte sa citim, invatam alfabetul, inainte sa stim sa apreciem unele filme noi - care datorita evolutiei tehnice dar mai ales a societatii in care traim, sunt poate mai subtile ca cele vechi, trebuie sa avem o temelie formata din "oldies".Un cinefil care sustine ca are cultura cinematografica trebuie sa cunoasca si radacinile.(acelasi principiu se aplica la toate artele)

nu sunt un asa mare admirator al cinema-ului francez, asa ca il las pe Truffaut de o parte, dar in ceea ce ii priveste pe "lucas&coppola&spielberg"... fara astia trei acum ne-am pregati pentru premiera lui "Ben Hur XV" sau a lui "Moise X". Ei trei, si inca vreo cativa, au scos Hollywood-ul din marea hazna in care se infundase intre '60 si '67-68. Si vrem nu vrem "Hollywood is cinema", asa ca nu cred ca lucas&coppola&spielberg sunt doar o chestie, acolo, peste care oamenii cu gust pot trece.

Adevärul e cä problema "asta" (si a "ästora"), m-a cam muncit si pe mine o vreme. Au fäcut ei, sau n-au fäcut, ceva comparabil cu ce fäcurä cândva alde Pastrone, Griffith, Eisenstein, Chaplin, Murnau, Thomas Ince, Kulesov, Orson Welles...?
Cred cä si da, si nu - si mai intervin si niste paradoxuri destul de interesante...
CULMEA, cele mai putin spectaculoase contributii "revolutionare" le-au adus tocmai spectaculosii si spectacularii Spielberg si Lucas. Au pus si ei o cärämijoarä, douä - dar construiau pe fundatiile unora mai învätati si mai bärbati ca ei: Hitchcock si Kubrick, evident!
In schimb, relativ mai discreti, Truffaut si Coppola au fost mult mai originali si mai profunzi. Amândoi au spulberat niste osificäri si inertii proprii cinematografiilor nationale si sferelor lor de influentä, în perioadele respective, în spiritul unui voios-scrâsnit "Mäi bäieti / Puneti mâna pe lopeti!". Nu stiu dacä La Nouvelle Vague ar fi avut forta pe care-a avut-o, färä «Les 400 coups», nici dacä filmul american ar fi purces la fel de impetuos mai departe, färä brânciurile date de "Godfather", "The Conversation" si "Apocalypse Now".
Personal, în materie de "contributii", i-as ierarhiza cam asa:
- Truffaut
- Coppola
- Lucas
- Spielberg
(Evident, aläturarea lor e partial fortuitä - s-a nimerit sä-i pomeniti voi, deasupra; ecuatia completä a epocii include multe alte nume; de pildä, nu poti sä discuti despre Truffaut ignorându-i pe Godard si Resnais, sau, mai preste gârlä, sä-i uiti pe Kubrick - l-am si pomenit, cä färä el Lucas n-ar fi fost ce-a fost - Bogdanovich, Scorsese, Woody Allen, Mike Nichols si alti bäieti veseli si furiosi.)

sper ca toata lumea realizeaza cat de apreciati vor fi regizorii precum spielberg, lucas si toti marii contemporani dupa ce se vor retrage din activitate...(sau vor muri)(sau ambele).

Sau, poate, uitati... cine stie?
Memento mori, Sic tranzit... O, Tempora... ori, mai pe româneste: c'est la vie, toujours parshive!

Re: New vs Old
 

De obicei nu citesc bartamai carnatul de mesaj, dar imi place cum a inceput.
0

pentru orice film e importanta doza cat de mica de comercial. Filmu se face cu mijloace tehnice si resurse umane, nu doar cu pofta inimii. Chiar si regizorii care isi rup paine de la gura sa faca filme din banii de buzunar nadajduiesc sa-si recupereze painea aia inainte sa moara de foame. n-are nici o legatura cu calitatea filmului (e o favoare, nu o defavoare) ci cu mecanismul financiar fara de care azi cinematografia n-ar exista nici ca arta, nici ca stiintza, nici ca sport.

parerea mea e ca singurul regizor la care are rost de ne uitam e George Melies. Restu l-au reciclat iar realizarile tehnice precum sunetul, culoarea si metodele de montaj/editare sunt doar efecte speciale pe care holiudu le-a impus din ratziuni comerciale. sper ca nu trebuie sa ma mai explic.

prima fraza e genul de afirmatie apodictica ce mi se imputa mie - printre altii, chiar de catre (reciclatul) 'manelesux'; diferenta de afirmatiile mele apodictice este ca aceasta este inexacta (si nu doar pt ca, evident, melies este georges melies!): cinema-ul nu este doar o extensie a esteticii meliesiene, ci si a cinema-ului de tip lumiere: acestia sint - cum scriam in nr din 'secolul 20' dedicat filmului - 'cele doua mamele ale cinema-ului', care au dus la directii diferite: lumiere-ii la dziga vertov, cine-verite, neorealism, nouvelle vague, cassavetes & dogma, melies la griffith, eisenstein, hitchcock, bunuel, fellini, lucas, spielberg s.cl.
in al doilea rind - daca ramii numai la melies (cu toate meritele sale istorice indiscutabile), ratezi un dreyer ('patimile ioanei d'arc'), un lubitsch ('trouble in paradise'), un capra ('it's a wonderful life') s.a.m.d.
in fine - afirmatia cea mai enorma!! -, sunetul, culoarea & montajul nu sint 'efecte speciale', ci elemente constitutive ale cinema-ului, rafinari ulterioare atit ale directiei lumiere, cit si ale celei melies.
ma tem ca 'manelesux' ar trebui - intr-adevar - sa se explice, altminteri nu doar manelele 'suck', ci si pdv-ul sau :?

manelesux, cand mi-am exprimat parerea ma bazam pe o chestie spusa de un teoretician german,Rudolf Arnheim,care acum e oale si ulcele, adevarat, si care a emis destul de multe aberatii.Dar a spus si ceva foarte interesant, si imi rezerv dreptul de a fi de acord(intr-o oarecare masura). "Din cauza industrializarii si comercializarii productiei cinematografice, dezvoltarea filmului ca limbaj de arta nu numai ca s-a oprit, dar a si regresat".Desi aceasta afirmatie a fost facuta cu multi ani in urma,eu ii observ o valabilitate si astazi.

1.ma tem ca stai prost cu simtzul umorului ori esti exagerat de naivel. trebuia sa pun un smilie la sfarsitul unor propozitii ca sa pricepi unde bateam?

2.sunt convins ca lumiere mi-ar da dreptate cand zic ca sunetul si culoarea sunt efecte speciale in aceeasi masura ca si CGIurile din prezent. ele sunt constitutive doar prin asimilare si desensibilizare. a fost cel putzin un moment X pe axa T in care un grup de cineasti le-a considerat "machiaj redundant" al expresiei artistice. CGIul atat de injurat de estetzii cu rezistentza fatza de nou intampina cam aceleasi probleme de asimilare. asta e o replica la ce zici tu, nu o explicatie a mesajului meu anterior.

3.bagandu-i pe lumiere si pe melies la inaintare nu faci decat sa bagi euglena ca justificare pentru ca mi-am cumparat blugi noi. mai mult, daca astia-s mamele, unde-s tatzii? sau cinematografia e un fruct hermafrodit? articolul de care zici nu mi-e cunoscut, dar il voi cauta inspre citire caci subiectul e interesant dpdv evolutzionist (si inutil dpdv conflictual). oricum, din media aritmetica a afirmatiilor tale reiese o rezistentza la naivitate capabila sa omoare multe crezuri artistice. Ma tem ca daca erai contemporan si prieten cu Melies si daca respectivul ar fi tinut la opiniile tale, azi nu mai exista arta cinematografica. Selectivitatea antinaivitate, flotarile pentru rafinarea sensibilitatii, regizori reciclati versus regizori care "au dus la" samd, recomanda un evolutzionism in stil Cernobal/Buchenwald mai degraba decat unul darwinian.

Mr vikillectual.

look who's talkin' (apropo de naivitate!): kestia cu 'cele doua mamele' era - si gramatical, si logical - corecta, dar probabil ca citesti pe sarite sau maninci litere... 'mamele' NU as in 'mothers' (! ce idee, 2 mame... nostalgii lesbiene or what!? :w00t: ), CI as in 'tits' (= 'tzitze', 'sini' etc)
n-am accente ca le-as pune ;)
got it now, finally, eventually, at long last?

Genu' asta de topic il face pe ALS sa se simta ca pestele in apa si sa scoata de la naftalina afectiva tot soiu' de regizori praf si pulbere.

Tot genu' asta de topic aduce in arena googlectuals.

Este o discutie care nu naste decit copii morti.

:D :D :D :D

atat si nimic mai mult!

incerci sa spui ceva?

got finally ce? ai ocolit subiectul si mi-ai corectat o eroare de maxima irelevantza in economia discutziei. nush ce-are mamele cu lesbienele, dar daca tot suntem la capitolul "nesimtzirea ca metafora", mie incepe sa mi se para suspecta treaba asta cu suptul sfarcurilor de barbati la cinefili.

Am spus deja, sorry you missed it.

nush zau who missed what. am impresia ca am provocat mari confuzii. deruleaza inapoi si mai incearca o data. uita-te in coltzu ecranului, la arsura de tzigara.

Legat de tigari, discutia s-a fumat inca dinainte s-o scoateti din pachet. Nu da vina pe cerneala mea simpatica, cuz you ain't no funny.

goddam, man, it's a dead end, decupleaza-te si demareaza odat. si cu cerneala simpatica se pot scrie tampenii, chiar daca-s mai usor de trecut cu vederea.

Nu stii ce inseamna vikillectual, de-aia n-ai vazut ce am scris
PS: Sincer, ti-am oferit in scris o relatie doar ca sa-ti pot da felatie.

io zic sa ramai la un shaishnoo cu als, eu joc doar 66 pe caldurile astea. nu stii ce stiu eu si sa pretinzi ca stii ma califica sa te trimit sa lingi urina de pe nasul lui bergman. vikillectual este un termen din strambarul ortopedic si de punctuatie pe care l-ai consultat ca sa faci cu jumatate de gura si cu limba scoasa printre dintzi o afirmatzie de microbist spargator de semintze gratuita, offtopic, in necunostinta de cauza si in deplinatatea facultatilor partzolectuale. potzi solicita explicatzii daca cerneala mea itzi pare antipatica.

Melies este redus la 0 chiar de cinematograf. Dintr-un om bogat decade ajungand vanzator de zaharicale intr-o gara pariziana.

Afirmatia cum ca merita sa te uiti numai la regizorul amintit mai sus mi se pare o mare tampenie.

de fapt m-as risca sa continui zicand ca melies e doar un epigon d-a lui leonardo da vinci.

Mda .... si Romania e pe locul 2 in lume la productia de unghii, par si rahat.

exactly my point.

Daca tu te joci de-a 66 cu mine, eu ma joc de-a 666 cu tine.
Si am sa inchid ochii la ce ai scris dupa, ca azi mi-am promis sa fiu tolerant cu isteteii isterici si teribilisti.

W
 

sau cum un conflict forumistic nu e conflict forumistic pana la capat(ul a multe pagini si flegme inutile).

intiatorul cu pricina, recte eu, aducea vorba de curente si de cum (cat de greu?!) plasezi cinemaul intr-o evolutie? asta langa evolutia mea sinuoasa de la pulp, 12 mokeys to kubrick, godard and moving forward in the midst of time.

un pm de-a lui korben cum dupa holocaust s-ar mai fi putut face poezie dar dupa hiroshima nu: was more than enough. un defining cinema cu diferentierea formalistilor gen eisenstein in the early days pentru afirmarea cinemaului ca arta si aparitia realistilor de-alde bazin, kracauer dupa WW2 si dupa consimtirea artististica a C-ului, was munchy munching all the way.

acum in ciuda unui raft de film section *or how i robbed the council* in fata pt citit, nu mai am curajul sa intreb o asemenea chestie. cand ai matrix, leon, kontroll, dogville, baraka, mouling rouge, star wars, eternal sunshine and SO ON (rogu-va lasati naibii titlurile aproape alese aleatoriu in pace!) intr-o fructoasa coexistenta, colocatarul nr. 15 ramane cel putin tacut.

(555, a lesser evil.)