Nu-i realä, e banc, da' se potriveste:

- Alo? Familia Lupulescu?
- Nu, familia lu' Ionescu.

Si, ca sä revenim la fabule reale:
Sä nu uitäm reflexul multora dintre noi de a gesticula la telefon. Cel mai spectaculos pe care l-am väzut vreodatä era tata, Dumnezeu sä-l ierte. Când urma sä vinä pentru prima oarä cineva în vizitä, iar el îi dädea explicatii, se-nvârtea în loc si aräta pânä si directiile: unde-i statia de tramvai, încotro e blocul, pe unde sä traverseze... Maicä-mea si cu mine îl încurajam cu corecturi si precizäri - da' nu se prindea, cä era prea concentrat.

.un pretin angajeaza un zugrav.asta ia o arvuna,cojeste putin peretii,pune ziare pe jos si zice ca se intoarce peste 2 zile, ca are a doua zi o inmormantare.Lasa si un nuamr de telefon.
Trec vreo 4 zile zdravene,nici o veste de la zugraf.Pretenu' panicat il suna.Raspunde un fel de mesagerie:
"Buna ziua.Pentru limba engleza apasati tasta 1.Pentru romana apasati tasta 2." :)
Apasa 2.
"La revedere"

Dupä cum stim, George Cälinescu a fost, din päcate, unul dintre cei care au semnat "pactul cu Satana", dupä venirea comunistilor la putere. Totusi, marele critic n-a abandonat niciodatä, în sinea lui, sarcasmul atroce la adresä toväräseilor. Sä zicem cä asta l-a "reabilitat" întrucâtva? Sau s-o consideräm duplicitate? Desigur, nu e nici locul si nici momentul sä-l judecäm.

Ei, si la un moment dat, prin Obsedantul Deceniu, îl cheamä politrucii la ordine:
- Haideti, toashu' Cälinescu, scriti-ne si nouä o poiezie angajatä, ceva, acilea, sä facem educatia la mase!
- Vä multumesc pentru încredere, tov. X., dar stiti... mä tem cä eu nu mä prea pricep la partea asta, cu masele, eu mai mult cu istoria literarä, cu teoria, cu critica...
- Eeee, läsati toashu', cä vä descurcati matale!
Asa cä marele Cälinescu s-a descurcat, a îndeplinit ordinul si le-a servit urmätoarea poezie de "educatie a maselor în spiritul celor mai înaintate conceptii despre muncä si viatä" (o citez din memorie, asa cä s-ar putea sä gresesc pe alocuri):

Prin uneltiri nevrednice, în stare
Sä ne loveascä întreaga opreliste tintitä,
Tind mai cu osebire în prejudicii
Ineluctabilele zäri pilduitoare.

Înmostenind rezerve, roci, tärânä,
Însipetate aspru în prevaricatiuni,
Gäsesc prin herghelia odoarelor umbrite,
Doar urme vagi, urnite prin vagi calamitiuni.

Întrezäresc urgia prin glas de anemone,
Beteala, cala, crinul se primenesc în säbii,
Nu trebuie rugina läsatä sä flämânde
Învestmântând odgonul stupidelor coräbii.

Înväluieste-ti craniul în jilave prosoape,
Adapä-ti strasnic unghia la glas de târnäcoape,
Stii bine doar cä ai o singurä menire:
Sä sfârteci sfincsi, cromlehuri, dolmene si menhire!

shi a mers !? :P

ce instigare la munca...sfaramare de sfincshi hsi menhire

Au priceput o laie, evident, asa cä l-au crezut pe cuvânt si i-au publicat-o. :lol:

nu cred k mai poate fi considerata drept fabula... am fost martor la trecerea de pietoni ... s-a intamplat ...un maidanez a stat in "shezut" ... s-a facut verde si a trecut pe zebra ... frumos, lejer si calm.

Ba eu as zice cä da. E aproape rotundä. Apropo, una identicä a descris si Layla, acum câteva zile.
Da' stati, c-am alta, caldä: am venit acu' de la piatä. Nu-s nici zece minute. In timp ce-mi vindea mie fasole si ceapä, tarabagiul discuta business la Nokia:
- Pornesti Mercedesul si te duci sä iei castraveti?... Da, da... Bine, da' sä-l tii mult pe bujii, ca sä meargä...

pai la cea laylei m-am referit... dk mai vede cineva o sa devina clisheu precum filmele horror adaptate de la japs...

in autobuz, sonerie la telefonul mobil: .."Stapine!?! Te cauta un fraier!! ... Stapine!?! Fraierul insista!... Raspunzi??"

:) Da, am auzit-o joia trecutä, când ne-am întâlnit oarece colegi de liceu sä ne admiräm cheliile, burtile si laba-gâstii-le (noroc cä acordul cu F.M.I. se-ngrijeste ce silueta mea, si cu pony-tail-u' meu, le-am dat clasä! ;))

From: EuroTurbo1 Sent: 3/31/2005 10:28 PM
Numele:Silviu.
Eu sunt in acord ca DA Americanii sunt timpitii,scrofii,si magarii. Eu sunt foarte prietenos cu Mexicanii,dar Este asa de greu cind aud partea lor de viata. Eu simt mult pentru totii in durere. Eu am 23 de Anii in Iunie.
Am fost abandonat de familie la 13 anii. Am fost pus in case cu timpitii,oamenii care nu stiu matematima in general. Mama mea ma pus in pistale de nebunii,findca imi punea pastile de nebunii in mincare,si mam luptat,si am cistigat. Am fost un violat,si tortureat de un sigan,care am cistigat cazul la 14 anii,si este in puscarie La VIATA, fara sa fie scos prin banii..Sper ca vedetii ca eu mam crescut singur,si vreau sa ridic sufletul,si inima la veselie,Sper ca Barbatii sunt mai dragii,si nu Dracii,Doamne ferste,cite porcarii sunt in America.
Nu vreau ca sa se simte nimenii suparatii,dar bucurosii,in patrtea mea,am invatat multe,si intelg in total durerea inimii,si sufletului,si in spiritual.
Eu am invatat ca am doar o viata,si vreau sa rup. "Cite seminte sunt in-trun mar/ Si cite mere sunt untr-o singura seminta,un pom intreg.
Asa ca rup la banii.
Eu Imii traiesc viata in Arizona,Phx, Si sunt la lucru. Am terminat devreme. Eu lucrez,pentru Synergy Solutions,Privacy Assist.
Aicii, Eu ajut altii sa nu Devina Victimatii de Indentitatea lor,si de creditul financial furat,si distrus.
Nu am ce sa mai mai spun,decit Eu am intrat intrun alt bussiness,care osa ma ajute sa devin Millionar in treii anii. Si dupaia in doi anii ,osa ramin financial Gratis.
Osa am o deschidere la un sit,care osa pasez,si osa fac Busiines,cu alte staturii,tarii,si oamenii care sunt ruptii de lucru,si vreau casa fie seriosii,la devienind Millionarii.Dumnezeu ma Ajuta. Cind osa am situl acesta vA ROG SA AVETII rABDARE,PUTETII SA SEMNATII SUB MINE,SI OSA VA AJUT IN CITEVA LUNII,SAU INCEPIND CURIND SA DEVENITII MILLIONARII. din trei la 5 anii. Depinde pe dumneavoastra. Daca suntetii seriosii sa facetii banii,sa nu mai va rupetii de platind pentru toate hainele,lucrurii de casa,mincare,taxe,masinii,casa,orce care va rupe,osa pun un sit care ajut pe orcine sunt seriosii. Va rog frumos,numa daca suntetii seriosii,si nu ascultatii la orice minciuna crede un,sau altul.
Daca a incercat cu alte posibilitatii si a spus Nu a lucrat,inseamna ca inca a fost Posibilitate,dar Ei nu au rupt la avantajul acela.
Nu este gluma,banc prostie,sunt serios,si in credinta ca si voii care cititii acest e-mail, putetii in citeva lunii sa semnatii sub mione. Daca estii in america sau europa stii engleza,romineste,spaniol;o,franceza,italiana,orce limba,potii sa rupii daca suntetii voi seriosii,si punetii effortul,sa devenitii Millionarii. Acuma sunt o-leaca sub milionarii,dar Millionarii ma ajuta,si merg in Calivornia in 3 saptaminii sa ma intilnesc ca altii millionarii. Osa stau la Un Marriot Resort, de cincii stele. Ar trebuii sa fie 7.
Dar o sa fiu acolo pentru trei zile,si ma intorc ina=poi. La lucru ma tin,dar la noapte imii vine banii in cont. Daca suntetii interesatii scrietimii la [email protected] Oamenii seriosii,saracii si tristii care vreau sa aiba veselie,si vreau vacante multeca sa canceleze alte vacante. Nu sunt bocat,dar ajung acolo.Intrun an si jumate,o sa imii cumpar ferrarii : ).Dumnezeu cu noi totiii.Chio
Sincer,SERIOS, in Adevar,Silviu.

Sursa:
www.msn.com/friends of romania

Calivornia dreaming :)

O întâmplare adeväratä din viata astronautului american Neil Armstrong, primul om care a debarcat pe Lunä. Improbabilitatea astronomicä, aproape, ca un asemenea lucru sä se întâmple accidental, combinatä cu umorul delicios al povestirii, o fac, cu sigurantä, una din cele mai unice "coincidente" ale tuturor timpurilor.

Coborând din modulul lunar, chiar înainte de a pune piciorul pe suprafata selenarä, Neil Armstrong a rostit celebrele cuvinte:
"Un pas mic pentru om, un salt gigantic pentru omenire."
Mult mai putini oameni, însä, stiu cä Armstrong, în timp ce urca din nou scara de pe suprafata lunarä spre modul, a mormäit o altä frazä, mult mai enigmaticä:
"Distractie pläcutä, domnule Gorski!"
Dupä întoarcerea pe Pämânt, reporterii curiosi l-au întrebat la ce se referea acea propozitie, dar Armstrong a refuzat sä räspundä. Unii s-au gândit cä-i fusese adresatä vreunui cosmonaut sovietic, însä nu exista nici unul cu acest nume. Dupä multe eforturi frustrante din partea ziaristilor, situatia a fost datä uitärii.
Peste ani si ani, la o petrecere din Florida, cineva a adus din nou vorba despre acea frazä. De astä datä, Neil Armstrong s-a simtit liber sä dezväluie sensul "urärii", întrucât, dupä cum a spus el, între timp domnul Gorski si sotia lui muriserä.
Când Neil era mic, sotii Gorski erau vecinii familiei lui. Într-o searä, Neil se juca în curtea din spatele casei, cu prietenii. La un moment dat, mingea a cäzut în grädina sotilor Gorski, sub fereastra deschisä a dormitorului acestora, iar Neil a fost trimis s-o aducä. Sotii Gorski tocmai se certau cu aprindere. Când a luat mingea, Neil a auzit-o pe doamna Gorski tipând:
"Sex oral? Vrei sex oral? Ai sä vezi tu sex oral de la mine în ziua când plodu' vecinilor o s-ajungä pe Lunä!"

(Dupä Stanislav Grof, "Jocul cosmic", Bucuresti, Editura ANTET, 2004)

Genial! :D

Si tot o demitizare pe tema asta, de la evolution control comittee. Nu stiu dac-o stiti, merita insa ascultata. Era cat p-aci sa deschid un film cu ea :lol:

http://evolution-control.com/sounds/...ing%20Moon.mp3

Fain de tot.. we're on the f***ing moon, si intonatiile si tot, m-am stricat de ras. dar de pe sait-ul ;) lor n-am priceput prea bine cine sunt acesti evolution control... am niste probleme cu deschiderea fisierelor lor, my bad banuiesc, dar sa inteleg ca sunt o combinatie de formatie de muzica + 'video artists' :P + ... +...? de unde stiti fratilor toate chestiile astea COOOOOOL? Ziceti mai multe........................

Da' tu de ce nu zici? Adicä noi sä muncim si tu sä te râzi? Eteee...! :huh:
In fine, le stim care din viatä, care din povestitelea, care din cititelea... Uite încä una, din aceeasi sursä:

Probabil cä cel mai celebru caz de coincidentä este o povestire amuzantä despre un anume Monsieur Duchamps si o anumitä retetä de budincä de prune, relatatä de astronomul francez Camille Flammarion si citatä de Jung.

În copilärie, micul Duchamps a primit o felie din acea budincä rarä de prune, de la un vecin - Monsieur de Fontgibu. În cei zece ani care au urmat, tânärul Duchamps n-a mai avut niciodatä ocazia sä guste respectiva delicatesä, pânä când a fäcut o cälätorie la Paris. Acolo, a väzut aceeasi budincä de prune pe lista de bucate a unui restaurant si i-a comandat-o chelnerului. Acesta, însä, a revenit cu vestea cä ultima portie de budincä fusese comandatä deja de:
"Domnul de la masa aceea!"
Si i l-a arätat pe... Monsieur de Fontgibu, care întâmplätor se afla în restaurant în acelasi moment!
Peste ani de zile, Monsieur Duchamps a fost invitat la o petrecere unde budinca respectivä a fost servitä ca o raritate specialä. În timp de o mânca, a remarcat în glumä:
"De-aici nu mai lipseste decât Monsieur de Fontgibu!"
În acelasi moment, usa s-a deschis si a intrat un bätrân, privind în jur nedumerit. Era însusi Monsieur de Fontgibu, care fusese invitat la o altä petrecere, în apropiere, si nimerise acolo pentru cä... gresise adresa!

(Dupä Stanislav Grof, "Jocul cosmic", Bucuresti, Editura ANTET, 2004)

o chestie minora

zice un profan ca nu ii bine sa fumam. sa nu ne prinda ca nush ce,etc barbi din astea de'a lor.

peste 2 ore vine in calsa shi intreaba daca nu avem sa-i dam shi lui vreo tigara

In clasa ? Liceu sau ...

apropo de liceu ...
In clasa a12a vreo 3-4 clase au fost repartizate pentru nishte ciutani de clasa a5a ... care aveau printre materii si RELIGIE.
Un prieten de-al meu a profitat de inocentza lor si i-a transformat in victime. A intrat in clasa mai devreme de "shi jumate" si a pretins ca este noul profesor de religie. Aia micii au inceput sa spuna "tatal nostru" pana a venit "parintele". S-a ras din stanga si din dreapta pana in cancelarie la director unde s-a dat 3 zile exmatriculare ca painea calda...
faza seamana cu cea din "Catch me if you can" ... :lol:

...Si, în fine, ultima din seria "coincidentelor improbabile" relatate de Stanislav Grof.

Desi coincidentele descrise mai sus sunt extrem de interesante în sine si prin sine, opera lui C. G. Jung a adäugat încä o dimensiune fascinantä acestui fenomen provocator. Situatiile discutate sus presupun combinatii foarte neplauzibile ale evenimentelor în lumea materiei. Jung a observat si descris numeroase situatii cu coincidente uluitoare în care diverse evenimente dintr-o realitate consensualä erau asociate semnificativ cu experiente intrapsihice, cum ar fi visurile sau viziunile. Pentru acest gen de coincidentä, Jung a propus termenul sincronicitate.
În celebra lui lucrare: "Sincronicitatea - Un principiu de conectare a-cauzal" (1960), Jung a definit sincronicitatea ca "aparitia unei stäri psihice simultan cu unul sau mai multe evenimente externe care apar ca paralele semnificative cu acea stare subiectivä momentanä". Situatiile de acest gen aratä cä psihicul nostru poate intra într-o interactiune jucäusä cu ceea ce pare sä fie lumea materiei. Faptul cä acest lucru se poate întâmpla încetoseazä hotarele dintre realitätile subiectivä si obiectivä.

Printre numeroasele cazuri de sincronicitate din viata lui Jung, unul, în special, e celebru; s-a produs în timpul unei sesiuni terapeutice cu o clientä. Femeia era foarte rezistentä la tratament si la notiunea de realitäti transpersonale. Pânä în momentul acelui eveniment, nu fäcuse nici un progres, sau prea putine.
Tocmai avusese un vis în care i se dädea un scarabeu de aur. În timpul analizärii acestui vis, Jung a auzit zgomotul unui mic obiect atingând geamul. S-a dus la fereasträ sä vadä ce se întâmplase si a gäsit pe pervaz un cäräbus roz-auriu lucios, care încerca sä intre. Era un specimen foarte rar, cel mai asemänätor cu un scarabeu auriu care se putea gäsi la acea latitudine. Lui Jung nu i se mai întâmplase niciodatä asa ceva. A deschis fereastra, a adus cäräbusul înäuntru si i l-a arätat femeii. Aceastä uluitoare sincronicitate a avut un impact profund asupra clientei si a devenit un important punct de räscruce al terapiei.

(Dupä Stanislav Grof, "Jocul cosmic", Bucuresti, Editura ANTET, 2004)

Si cu asta, cred cä am terminat cu referirile la Grof si experientele transpersonale, si ne vom întoarce la jucäusele noastre fabule din viata de zi cu zi.

dap.liceu inca.

Ordin scris pe foaie cu antet de la partid, stampilä, semnäturä ietîcî-ietîcî, de un mare grangure din agriculturä din Iepoca de Aur, cätre un grangurel mai mic de la o judeteanä de partid:

Tov Ionescu,
Ei o masinä si te duci la C.A.P. Belciugatele si vezi ce face äiacolo domle.

Discutie intre doua tipe pe strada:

Auzi draga, nu-i mai zice si tu "nu pot sa te inteleg". Spune-i "as vrea sa pot sa te inteleg" :w00t:

:D avea dreptate :P

ce nu se face pt bani

pt 5.000 lei(0,5LG) o tiganca pupa picioarele oricui

:lol: :lol: lasa ma tigancele in pace...artistule!! :lol: :lol:

de dimineata, in intersectie, un jeep mare si negru al unei firme de protectie si paza (ceva gen 'Scorseze Security'), cu muzica data la maxim... era o melodie suava cu Celie Dion... somenthing like 'love can move mountains'... :D

Kubrick curat! :lol:

o fatza care mergea pe strada ca prin parc (o strada mai 'secundara', ma rog): incearca un tip cu un VW de teren sa iasa in strada (masina statea parcata pe marginea drumului) si este cat pe-aci s-o imprastie pe fatza noastra. la care 'doamna' tipa ca arsa : 'ce faci, domn'le! nu vezi ca circula pietonii ?? chiar asa am ajuns in ultimul hal de salbaticie ??'' etc. :lol: :lol:

Odatä, prin 1980 si-un pic, un chimist de la I.C.E.C.H.I.M. e propus pentru un voiaj în sträinätate. Evident, deplasarea trebuia sä fie aprobatä de Leanta. Ii dau äia foaia la semnat, si Tovaräsa Academician Doctor Inginer Elena Ceausescu scrie aprobarea:

Sä sä ducä

ce CODoi a folosit ! :lol:

Azi la scoala...fetele de la mine din clasa si-au cumparat niste fluturasi care ii pui in zone cu grasime si distrug grasimea...stiti voi...le arata la tv...asa...si ce s-au gandit fetele...sa puna o cheste de aia pe dirigu meu (bineinteles cu acordul lui) si l-au pus pe mana...in asa fel incat sa fie exact deasupra tendoanelor ca sa se contracteze si se contracta in asa fel incat toata palma se misca inspre el dar in special degetul din mijloc... :lol: :w00t: ...cea mai dura faza pe care am vazut-o vreodata...

mono, n-am inteles nimic... nu ca ar fi neaparat nevoie...

totusi omul a fost destul de clar. mai citeste o data

corect.nu ca ar avea vreo importantza, dar shi la noi dirigu' arata tot cu degetul lui preferat:mijlociul la absolut orice.a fost fun la inceput cand ne bateam p de el, dar s-a blegagit de mult faza

Da...dar voi nu-l cunoasteti pe dirigu meu...e prof de psihologie si e un pacifist ca sa zic asa ... deci pt nou faptul ca arata cu degetul e un fapt de scris in cartile de istorie...

Bine, dom'le... Dacä tot suntem la profe si profi...

Aveam la Sava o profä de chimie, doamna Judet, femeie extrem de cumsecade si cuviincioasä, un gând rusinos nu i-ar fi trecut prin minte. Da' se vede cä avea un virus, ceva, cä oricum ar fi vorbit, TOTUL dobândea "conotatii". De pildä:
- Fäceti-mi copii butena.
- Acizii. Azi facem copii alifatici.
- Deci tabelul, copii: faceti unu... (...) pe urmä, faceti doi copii... (...) acum facem trei copii...
- Mihnea, de ce nu-i faci loc sä treacä? Hai, înghesui-o putin pe Oana, cä nu se supärä...
- Si acum, fetito, ia creta... Hai, ia-o! Ia-o-n mânä, ce, ti-e fricä? Fetito, ce te uiti asa la mine, am spus s-o iei în mânä! Pune mâna pe ea, cä nu te muscä... Asa, si acum întoarce-te... Hai, întoarce-te! Ce faci acolo, te joci cu ea, ce faci? N-o mai freca atâta, ridic-o odatä si hai sä-ncepem! ...Hai, mä copii, ce dracu', de ce râdeti?

:lol: La asta de-abia m-am oprit din ras...
:lol: :lol: :lol:

Un love-story care a durat un sfert de orä, extrem de cinematografic prin toate elementele lui componente. A fost efectiv un scurt-metraj nefilmat.

Într-o zi de varä, îl plimbam pe fiu-meu prin cartier. Avea cam un an si opt luni. În drum spre casä, pe un trotuar larg si putin circulat, cu castani, un alt tatä îsi plimba fetita de vreo doi ani jumate, care-si împingea cäruciorul cu päpusi. Fiu-meu, ale cärui instincte de crai se dovedeau de o precocitate negräitä, începe cu show-ul: se tot vântura prin fata lor, särea, se învârtea, scotea sunete nearticulate (nici nu era în stare de mai mult pe vremea aia, decât de "Hoh I'ecu!" si "Ma bine MO'T, a-a-a comunit!" - cä era prin mai-iunie '90). Pustoaica îl fila pe sub gene (avea niste ochi de un albastru electric incredibil, si o ditamai claie de bucle blond-roscate). Si dintr-o datä, brusc, lasä cäruciorul cu päpusi în seama lui ta-su, se duce glont la fiu-meu si-l ia de mânä. Tot drumul, au mers de mânä în fata noasträ, calmi, färä sä se uite unul la altul, färä sä scoatä un sunet. Ce si-or fi spus între ei, pe "calea undelor", numai ei stiu. Prezumptivul meu cuscru si cu mine ne zâmbeam complice, ridicând din umeri.
La o intersectie, drumurile ni s-au despärtit. În timp ce se îndepärtau pe altä stradä, fata se tot întorcea disperatä sä se uite dupä noi, întrebându-l ceva pe taicä-säu.
The End.
No epilogue. Nu i-am mai väzut niciodatä.

si ce vrei sa raportezi cu asta bai soldat? ce te dai mare scula pe bascula de telectual? adica noi astia in-telectualii am ajuns de rasu vostru? mars pe sector imediat! :x

Pe loc repaus, plutonier! ;)

Altä poveste de dragoste - diferitä, dar si asemänätoare. Aici scenariul nu e finalizat, dar contine toate elementele potentiale.

Alec si Bella

O cunostintä din S.U.A., care mai posteazä uneori pe site-ul meu, la sectia chinologicä, are o cätea pitbull pe nume Bella. E genul de pitbull super-dur, un pachet de muschi compacti, puternic reliefati, un cap cât trei cärämizi, niste fälci de sä exulte Nightwane când le-aude fäcând crontz crontz.
Într-o varä, a venit în vizitä un nepotel, Alec - un bäiat cam de un an jumate, doi, foarte firav si pläpând de constitutie. Între el si Bella, coup-de-foudre reciproc avantajos. În fiecare zi, puteau fi väzuti împreunä pe covor: muntele de muschi masivi, si bucätica de trup a copilului, asezati fatä-n fatä, nas în nas, ochi în ochi; zeci de minute în sir stäteau asa, nemiscati ca douä statui - si doar din când în când, Bella: harst, câte-o limbä pe fata lui.
Din nou mä întreb: ce comunicare s-o fi petrecut acolo, între mintile si sufletele lor, la ce empatie, la ce simbiozä de neimaginat or fi ajuns...? De un lucru pot fi sigur: de-atunci încolo, Bella l-ar fi apärat pe Alec si cu pretul vietii. S-ar fi aruncat si-n foc pentru el, iar dacä cineva era imprudent sä ridice mâna asupra lui... Aleluia de Händel!

o kestie not exactly funny:

ieri seara merg la elvira ca sa vad 'aaltra'. cum intru in sala, nimeni la bilete, damele care le vindeau stateau afara, calme, la o tigareta... oameni in sala - destui. apoi, aud ceva ce cred ca numai cainii speriati de aparatele de emis ultra-sunete au auzit - un sunet de MARE inaltime, care efectiv iti scula parul in cap. am inceput cu totii sa ne refugiem afara, disperati, pana cucoana din sala de proiectie vine si ne anunta ca este 'o arsura pe banda sonora', dar filmul a mers far' de problema spectacolele precedente. se scuza, ca ii pare nespus de rau, ca ne da banii inapoi etc dar sa mai asteptam putin, ca poate rezolva problema 'cu mainile ei'.

si a rezolvat-o, numai ca pe la minutul 30 - stupoare, incepe iarasi SUNETUL. de data asta nu s-a ajuns nicaieri... decat afara. cu banii in mana.

toate ca toate, dar astazi, la 'copilaria lui ivan' se petrece acelasi lucru (ce e drept, remediat rapid). am crezut ca e vina mea. :((

Stranie situatie... Imi aminteste de una întâmplatä la sala de proiectie din Rahova, unde aveam studioul de filme când eram studenti, prin 80-82... Am sä v-o povestesc curând.
Deocamdatä, sä închei trilogia frumoaselor povesti de dragoste non-erotice. Tot o întâmplare adeväratä cu un câine si un copil, asemänätoare cu cea cu Alec si Bella, povestitä de cineva (ca scenariu, e aproape rotundä; are si cârlig final, mai trebuie doar sä fie agätat de belciug, ca sä se-nchidä cercul):

Câinele cârciumarului

Doi soti, plimbându-si bebelusul cu cäruciorul, se opresc la o terasä sä bea ceva. Vine câinele patronului, un ditamai dogul danez 4x4, si începe sä adulmece copilul. Evident, pärintii se alarmeazä, dar patronul le face cu ochiul zâmbind si le spune sä stea linistiti. Cä câr, cä mâr - pân-la urmä, okay (cä nici äia nu erau veniti cu pluta, stiau cu ce se serveste afectiunea caninä). Cât au stat acolo si si-au bäut Sprite-ul sau ce si-or fi bäut, câinele a mai mirosit un timp copilul, l-a lins putin, dupä care s-a culcat sub cärucior.
Când sä plece, patronul zice: "Un minut, vä rog!"
Îsi ia câinele, îl duce-n birou, si-l încuie. În clipa urmätoare, apare capul câinelui la fereasträ, disperat.
Si, în timp ce pärintii plecau agale cu copilul în cärucior... câinele, sä därâme clädirea, si mai multe nu!

Epilog imaginar:
Ca sä întregim filmul, l-am putea încheia cu cârciumarul ducându-si la veterinar câinele, fäcut ferfenitä în geamurile pe care le-a spart încercând sä ajungä la copilul pe care-l "adoptase" si de care se considera acum räspunzätor cu viata.

@Pit :shock:

Copilaria a fost ca un vis , am trait-o aproape inconstient, mai bine zis, nici nu prea realizam ca traiesc. Pluteam. Corpul il simteam usor, nu ma durea nimic, parca eram desprins de pamant.
Prima amintire puternica este aceea a tatalui meu, ducandu-ma la gradinita, dimineata, la 7.
Educatoarele erau proaste, nu stiau sa se poarte cu copiii. Ba una din ele se lua in gura cu noi, crezand ca ne face educatie, dovedindu-se uneori de-a dreptul idioata. A murit dupa scurt timp. Ii explodase o butelie in fata.
Educatoarea : "nume", de ce nu mananci ? Maica-ta acasa, iti face numai fripturi ?
Da ! Am frigiderul plin.
Nu zau ?
Am si snitele si porci, numai carne, carne , carne.

Copii se uitau la supa intinsa de legume, salivau. Vazand ca nu prea are replica sa-mi dea, "y" (ii spunem aici), cel mai bun prieten, incepuse si el sa bage gogosi : Si eu mananc numai copane in mujdei !
Ed: Si tu esti obraznic ?
"y": Da !
Copii, intrigati, incepura sa arunce lingurile pe jos. O adevarata revolta spontana izbucni intre pitici.
TOTI VROIAU FRIPTURA !!!
Educatoarea nu ne mai putea controla. Dadu fuga dupa ajutoare.
Epilog: Eu si "y" am stat o saptamana la colt, cu fata la zid. Asta se intampla intre cele 2 grupe. La grupa mare, lucrurile incepeau sa se schimbe. Devenisem bravi soimi ai patriei. Ulii si vanatorii, pititea si lopatelele cu nisip alternau cu invatarea unor poezii idioate, inchinate partidului : Soimii patriei

Fetite si baieti suntem soimii patriei,
Harnici si ascultatori, in gradina tarii flori,
.................................................. .................................................. ......
Tie-ti datoram, partid,
Traiul liber, fericit,
Spre-mpliniri si viitor
Sub drapelul tricolor...."

Cine stia poezia lua supliment : o felie de marmelada cu unt.

Intr-o zi se intampla o adevarata catastrofa : un copil lovi cu papucul de plastic chipul impuscatului, sparse geamul ramei si citatul de dedesubt, scris cu litere rosii.
Ca in Luke mana rece, sentita era usturatoare. Doua saptamani la "cutie", pardon, la colt, cu fata la zid.

Minunatia se dezlantuise in clasele primare. Era din ce in ce mai frumos.

Drag partid ne-ai dat cravata rosie cu tricolor,
Sarutandu-ne pe frunte, ne-ai numit cutezatori.
Suntem fii ai Romaniei, pionieri cutezatori,
Suntem silitori la scoala, strangem spice de pe camp,
Ne vom face datoria pe orice vreme, orisicand " bla, bla , bla

my god, oribil ! :((

Ei, uite, ASTA DA!
ASTEA sunt acele comori situationale pe care le cäutäm! Contin TOATE elementele componente ale situatiilor dramatice care sä poatä sta la baza unor secvente sau scenarii! Si mai ales, în spetä, când e vorba de Iepoca de Aur. Asemenea exemple sunt incomparabil mai relevante si mai crude, în fond, decât grobianismele cu tovaräsi secretari de partid care vorbesc cu "p.ula mea" si ororile cu securisti si militieni care cotonogesc - si, prin asta, mult mai CINEMATOGRAFICE!
Pregätisem vreo douä întâmpläri de la proiectii, inspirate din ce-a povestit Notorious, dar cu asta, Nume, mä obligi sä revin la un exemplu absolut similar cu cele povestite de tine, si de-a dreptul halucinant. Fiti atenti:

Martie 1989. Fiu-meu avea sase luni, celebrul lapte praf "Robebi" care ni se dädea pe retetä începea sä-i fie neîndestulätor, si cäutam lapte de vacä natural, direct de la sursä. Un coleg de cenaclu SF era învätätor la scoala din satul Rosu, comuna Chiajna - lângä noi, în Militari. Mä cheamä la el la scoalä sä-mi facä trampa cu-o fetitä din sat ai cärei pärinti aveau vacä si vindeau lapte.
Când ajung acolo, toatä scoala pe ulitä, la mäturat si strâns hârtii. Fac cunostintä cu fata (o elevä în clasa a III-a) si pornim spre ogradä, sä vorbesc cu bunicä-sa si sä aranjäm cu laptele. Pe drum, o întreb:
- Dar de ce faceti voi azi curätenie prin sat? (Stiam, îmi spusese amicul, dar eram curios sä väd ce-mi räspunde.)
- Päi stiti, zice, trece pe-aici Tovaräsunicolaeceausescu.
- Aha, zic, bravo, ce frumos!
Mai conversäm putin, si o întreb:
- Da' vreun banc cu el stii? ;)
Se uitä la mine... se gândeste... se räzgândeste... în fine, se încumetä, cu juma' de zâmbet si cealaltä juma' de gurä:
- Daaa... stiu si un banc cu dumnealui.
- Si nu mi-l spui si mie?
Alte ezitäri... si, în sfârsit, îndräzneste:
- Päi, zice cä odatä, Tovaräsunicolaeceausescu si cu Tovaräsaelenaceausescu s-au dus într-o vizitä într-o tarä sträinä. Si, când au coborât din avion, Tovaräsaelenaceausescu s-a împiedicat si a cäzut. Si atunci, Tovaräsunicolaeceausescu i-a zis - cä ei erau într-o tarä din Asia - si deci, Tovaräsunicolaeceausescu i-a zis lu' Tovaräsaelenaceausescu: "Toan-TO!"

Adicä spunea un BANC cu ei, fäcea MISTO de ei, da' nu reusea sä le spunä altfel decât "Tovaräsunicolaeceausescu" si "Tovaräsaelenaceausescu"! Pavlov cu P urias!

Dar povestea mai are si un epilog!

Mi-a fäcut cunostintä cu bunica, si am stabilit ca peste douä zile sä vin sä iau primii doi litri de lapte.
La data stabilitä, mä înfätisez cu sticlele...
- Päi sä vedeti... (Nightwane, esti pe fazä?) Vaca n-a fäcut lapte azi. Veniti peste douä zile.
Vin peste alte douä zile...
- Päi sä vedeti... A fäcut foarte putin, si nu ne-a mai rämas...
Cu urmätoarea ocazie...
- Päi sä vedeti... Vaca e bolnävioarä...
Si tot asa, pânä am renuntat, am gäsit altä gospodärie cu vacä si-am luat de-acolo lapte, pânä la Revolutie.
Într-un târziu, mi-a picat fisa. Färä îndoialä, pustoaica functionase mai departe: le-a dat alor ei raportul cä am întrebat-o de bancuri cu Tovaräsunicolaeceausescu si Tovaräsaelenaceausescu, si äia ori fi intrat în toti sperietii, m-au crezut vreun securist, ceva...!

Misto ca-ti amintesti asta.

Am si eu amintiri subversive, cand am schimbat la scoala tabloul Ciobanasului lui Grigorescu din spate cu 'ala' din fata, cand distribuiam blat '1984' sau dadeam inregistrari din 'top 40' al lui andrei voiculescu cu toata gasca adunata motz in pauze in jurul meu, cum nu m-am tuns niciodata si nu m-am imbracat niciodata cum mi s-a cerut la scoala - producand in felul asta amenintari cu exmatricularea si voturi de blam, totul culminand cu o aventura inconstienta 'de Revolutie', de plangea maica-mea cand a auzit pe unde-am fost :D, dar heck!, - n-am crezut niciodata ca astea pot fi material de film, ci de stat si de ramas in picioare..

Loc de unde va salut si astazi, chit ca unora nu le place postura.

Iar acum, fabula cu proiectia de film, pe care i-o datoram lui Notty:

Asadar, într-o dupä-amiazä din iarna lu' '81-82, prin anul doi de facultate, eram noi în salä la Rahova si vedeam "Rocco si fratii säi". Madam Bostan plecase la cäsile ei, cä nu prea servea ea proiectii decât rareori, când se dädea Potemkin si i se scula si ei sä ne mai învete putintel cinema, cu învätäturi pretioase gen: "Ei, iepurasilor, ziceti si voi, pe asta de unde-a mai scos-o?!" sau "E genial, ce mai!" Ne läsase cu Nichitus, care ne elucida misterele celei de-a saptea arte murmurând suav: "Liniste si uitati-vä la film!" sau, dupä proiectie: "Ei, si-acum ziceti: cum e construit filmul? Hai, ziceti! Cum e construit filmul?"
Aveam pe-atunci doi proiectionisti, pe Nea Ionitä si pe Nea Majoreanu. Doi bäieti ca pâinea caldä, fäceai o chetä, le împingeai o sticlä de vodkä (încä se mai gäsea "Russkaya"), Nea Ionitä räspundea melodios: "Okeyshännn!" si mergea proiectia, strunä!
Ei, da-n dup-amiaza aia, se vede cä ajunseserä cam multe sticle de vodkä în cabina de proiectie - cä... ce sä vezi? Aproape de sfârsitul filmului, când Simone era deja decäzut si betiv, si Rocco se despärtise de mult de Nadia... hait, iar apare secventa din cabina ringului de box, în care Ivo si alti haidamaci i-i toarnä pe Nadia si Rocco lui Simone, dupä meci; urma pânda de pe maidan, violul, caftul, drama, etc. Era clar: Ionitä si Majoreanu încurcaserä bobinele. Se duce un student la ei, îi musträ pärinteste... Stop filmul, luminä-n salä, iese lumea la o tigarä, schimbä äia bobina... si filmul merge mai departe.
Când sä-nceapä bobina urmätoare... Iaräsi cabina ringului de box! Aceeasi bobinä cu violul - sau mai pe româneste, mätârceala, de! Se duce alt student la cabinä, iar luminä, iar tigarä, iar se reia filmul...
Se terminä si bobina asta... Si iatä-ne iar cu Simone în cabinä, ca preludiu al mätârcelii! Nea Ionitä tinea mortis sä bage bobina aia, chit cä momentul ei trecuse de vreo trei sferturi de orä! Iar pauzä, iar schimbat bobinä... Deja, toatä lumea nu mai discuta decât despre "leit-motivul mätârcelii" la Visconti, "obsesia mätârcelii", numai Nichitus continua sä ne admonesteze gales: "Fiti cuminti, copii, si uitati-vä la film!"
Si pânä la sfârsit, n-a fost bobinä din "Rocco" care sä nu fie precedatä de "leit-motivul mätârcelii"!

Actul II
A doua zi, vineri dimineata, proiectie cu "2001: A Space Odyssey". Numai cä... îmi soptise mie un dräcusor ceva noaptea, si venisem pregätit! ;)
H.A.L. o luase razna... Dave si Frank complotau în capsulä, H.A.L. le citea pe buze...
Eu mä strecor încet pe usa din fundul sälii, dupä ce exträsesem din geantä o sticlä de "Russkaya"...
Iese Frank din capsulä, sä repare antena... Întoarce H.A.L. capsula spre el... Se-apropie aia, aseptic-fioroasä, cu clestii pregätiti...
Sticla de vodkä trece dintr-o mânä-n alta... "Okeyshännn!" se bucurä Nea Ionitä.
Îl recupereazä Dave pe Frank... Vine cu el... H.A.L. nu-l primeste cu colindu'... Se pregäteste Dave sä facä tzup din capsulä-n navä färä cascä... Apasä pe buton, si...
Si apare pe ecran LEIT-MOTIVU' MÄTÂRCELII!!!
Evident, toatä sala pe jos de râs... Niste studenti din anul întâi, säracii, care nu fuseserä în ajun, nu pricepeau nimic... Si-n tot haloimäsul, vocea lui Nichitus, din mijlocul sälii:
"Liniste, copii, si uitati-vä la film!"

frumos spus... si ideea, la fel. (i kinda start hating the idea of applauding every single thing u say, airlight... :D) pe cand un film mai putin isteric despre romanii post-89? despre cei care au stat si au ramas in picioare?
si ma refer la un personaj nu a la razvan vasilescu in balanta si prea tarziu, si nici la 'nebunul cu acte' (cum bine zicea cineva) din terminus paradis. ce naiba, romanii nu-s toti isterici si in pargul nebuniei, de unde atractia asta pentru dat poalele-n cap si chestii apocaliptice? in fine, i'm talking to myself here.

curand, foarte curand draga mea. fii pe pace, va anunt pe toti :P

iti multumesc oricum pentru :) aplauze..

s-auzim de bine.