ce inseamna un om dominat de propriile vanitati......? in cel mai bun caz devine un bufon credibil.

astea sint basme ca filmul e 'opera colectiva'. cine semneaza ca regizor si - in unele cazuri - scenarist, ala detine titlul de proprietar al operei. sau producatorul in state. dar mai rar se va zice un film produs de jet tone pictures, si mai des, un film de wkw.

Teoriile astea traditionaliste parca le-am mai intalnit la Guido Aristarco si Alessandro Rosselli. Din punct de vedere tehnic tabula rasa deja s-a instaurat (se mai utilizeaza ceva din secolul Lumiere?), iar dialectologic discutia e prea exhaustiva pt a fi relevanta.

:lol:

Pfffff....

E de 1000 de ori mai misto sa faci decat sa critici. Critica asta creaza frustrari si deraieri. In Romania noi nu avem critici de film. In Romania criticii de film nu conteaza. Cei pentru care au vreo insemnatate nu depasesc cu mult sfera de interes a vizitatorilor cinemagia.

A, era sa uit, tot in Romania noi nu avem cinematografie. ;)

@ALS

Idea e intalnita la Borges(Tlon,Uqbar,Orbis Tertius;Pierre Menard,autor a lui Don Quijote).El gandea literatura ca un spatiu omogen si reversibil.Din propria marturisire precursori ai acestei idei sunt Shelley(care vedea toate poemele lumii ca fragmente ale unui poem universal unic),Emerson(care considera ca o singura persona a scris toate cartile din lume) si Paul Valery(care dorea o istorie a literaturii conceputa ca o istorie a spiritului ca producator si consumator de literatura,istorie care putea fi realizata fara a mentiona nici un scriitor).Mai mult,el reuseste ca gaseasca "legaturi de inspiratie" intre f. multi scriitori.

asta este deja o utopie a criticii, in care toti cinefilii analisti se folosesc de o memorie / cultura cinematografica indestructibila pt a depista eventuale referinte cinematografice. cred ca daca tot ceea ce incerci sa faci cand urmaresti un film este sa depistezi conexiuni in cadrul cinematografiei, s-ar putea sa iti autosufoci emotia vizionarii.

in plus, mintea unui regizor se poate dovedi un mecanism extrem de complicat (ex LVT, respectiv trimiterea despre care povestea ca ar fi dorit s-o faca la 'touch of evil' - inca ma mai gandesc daca danezul nu facea decat o gluma sadica), iar 'sursa' poate fi atat de bine pocita si 're-estetizata' (dau un exemplu prozaic - 'the hills have eyes' inspirat de celebrul film al lui bergman !), incat poti fi facilisim indus in eroare.

vanitatea, ca o consecinta a constientizarii propriei valori, este departe de a-mi altera personalitatea: zau, cum putem, cu tot apetitul pt showoff si pt disectie pe care il avem, sa afirmam despre o persoana atat de evident complexata ca ar fi dominata de orgoliu ?

hmmm...deci cum am prins microbul? :D
primul film p care l-am vazut la cinema a SW cand eram ff mica si eram la mare...adevaru e ca eu nu mai tin minte nimik.,..da mi-au zis ai mei cat am plans din cauza lui darth vader :oops:
apoi primu film la care tin minte sa fi fost a fost ceva batman cu dany de vito (cred) in rolul omului pinguin....
si apoi dupa c tata aproape ca m-a batut in clasa a 2a sa ma poate duce la SW (din nou- de data asta retushat) am prins gustu...
dar cam abia de prin a 7a am inceput sa discern c e bun si frumos d c nu merita 2 lei (0,02 bani grei)(atunci am vazut prima data tarkovsky)
eh cam asa a fost la mine :P
8)

dar nu este MAI frustranta imposibilitatea de exprimare a propriilor idei / sentimente legate de film ? zic asta, in conditiile in care, dupa cum sublinia cineva intr-un articol depsre 2046, opera marilor regizori este o intoarcere continua la propriile obsesii. depinde si cat esti de extrovertit, in cele din urma...

Nu dati, fratilor! JUR cä n-am fost eu! :o
Orice asemänare cu persoane reale de pe forum si familiile lor e o purä întâmplare!
(Sau, vorba lui Eugen Ionescu: "Ce ciudat, ce bizar si ce coincidentä!" :w00t: )

Aaaa ? Ce are sula cu prefectura ?
Ok, dar nu vad legatura cu critica ? Desteptul asta care sublinia chestia asta n-a facut decat sa preia ideea si s-o dea mai departe. Acelasi lucru il spunea si Minghella, adaugand ca a 7-a arta se invarte in jurul a 30 de mari teme. Omu' le-a si enumerat. Cea a spus Minghella mai citisem prin mai multe locuri.
Asa ca baiatul tau din 2046 nu aduce nimic nou. Ne plimbam pe aceleasi strazi comune.

si Hegel.... :happy:

Kant si Schopenhauer, ca tot e discount
si pentru ca suntem trendy, Derrida
o mie de tavi, pula mea

nu se poate trece si peste panseurile - la subiect - ale lui Gigi Becali :)

Kant si Schopenhauer...gresh (nu ajunge numai sa pui nume pe care le-ai auzit la orele de filozofie din liceu)
esti in urma...Derrida era trendy acu 20 de ani, si mia de tavi acu vreo 15

WOW, ce de carti pe care nu le-am citit dar le stiu ideile principale... 8)

borges, ok - asta am citit, inclusiv 'tlon, uqbar...' (tin minte ca am participat si la o 'sesiune de comunicari' pe facultate cu ceva despre...), valery mai stiu ceva, derrida am incercat, idem hegel (vezi 'glas', in care 'jacky' derrida il 'traduce' pe dl hegel de sa nu-l mai inteleaga nimeni)

dar nu cred, totusi, ca asta era ideea...
whatever.
eu vroiam sa spun - doar - ca nici un film nu este 'singur', acolo pe ecran, si nici un cinefil nu vede ceva 'ca pt prima data' - daca e inzestrat cu ceea ce se cheama memorie (cinefila).


pe aceasta tema, mai mult - intr-o emisiune 'idei in libertate' a lui patapievici, care va fi programata in cursul lui aprilie...

in-colonarea dupa Jacky (versiune 1974):

"Une dialectique d'un côté, une galactique de l'autre"

H vs. G

chestia cu Hegel era, evident, o gluma.

atunci trebuie sa inlocuiesti tabula rasa cu palimpsest -termenul adecvat ideii tale.

cand il vad pe patapievici cum motaie cretinoid sau rezumandu-se la intrebari previzibile m-apuca patima zapparii....

herr marx, esti pe contrasens, aka in eroare.
Patapievici e un ganditor chiar si atunci cand nu esti de acord cu el.
te rog, nu ma deruta :)
cum ar spune poetul: "ramai o borna in calea mea" :P

pt marx

1. eu spusesem tocmai ca nu e vorba de o 'tabula rasa'! termenul de palimpsest imi venise si mie, dar mi se pare cam fumat...
2. patapievici 'motaie cretinoid'?!! poate ca motaie (eu nu l-am vazut), dar 'cretinoid' n-ar putea, nici sa vrea; poate doar daca vrei sa folosesti un oximoron...

pt ambra

vrei-nu vrei, filmul ca 'opera colectiva' e un fapt, nu o opinie (check out hollywood pt asta!); si, din pacate, epoca filmului de autor nu prea mai are zile multe in fata... sper sa ma insel!

pt nume

in postmodernitate (care nu e un curent, ca postmodernismul, ci o realitate, ca tabagismul), nimic nu mai e 'original' - nici o idee, nimic... asta e si ideea: totul se rezuma la copy&paste, la reciclare, la revizitare & la reconditionare.
ca sa nu fii cu totul naiv, nowadays, tre' sa pornesti de la aceasta stare de fapt. ;)

PS btw, 'idiotul' cu 2046 c'est moi :D

pt everyone else

continuu - in ciuda parerilor majoritar contrare - sa sustin ca e mai comod sa vezi film decit sa faci; si mai rewarding sa interpretezi (eventual, si in scris - dar nu obligatoriu!) ceea ce-ai vazut decit sa te canonesti cu ducerea 'viziunii' tale pe marele ecran... daca nu esti bergman, fellini, tarkovski sau tarantino - why bother???
decit un regizor ratat, mai bine un comentator avizat - care-i poate spune acestuia de ce filmul lui e ratat... ;)

Cum spunea Sorin Adam Matei in Boierii mintii : "Patapievici e un produs al unui grup de prestigiu".
Eu m-as bucura sa fie un ganditor, dar din pacate e doar un mascarici. Si ALS e mai placut in citire si expunere decat insolenta gandire patapieviciana.

Patapievici, ca gânditor, îmi displace profund, dar îl respect si mai profund.

iar pentru S.A. Matei, strugurii sint acri

ma refer la who gets the kudos, laurii, fame, the spotlight

La fel si pt Ciprian Siulea (Retori, simulacre si imposturi)?

p-asta nu l-am citit asa ca nu ma pronunt. L-am auzit undeva pe Plesu (alt guru al aceluiasi "grup de prestigiu", nu?) mustrind-l bonom.

stii tu parabola corbilor...

Oparina .... am devenit "nume" (lipseste un "-ni").
In rest just. Limbajul se rastoceste la infinit. Ma intreb daca intr-o buna zi nu se va epuiza complet. Povesti vor mai tot fi, dar nu se stie cat de mult interes vor starni acestea pentru generatiile urmatoare. Eu raman la ideea ca lumea asta digitala, calculatoarele, altereaza cinematograful. Am vazut de curand un film mediocru cu Al Pacino. El, mare producator aflat in impas si satul de fitele vedetelor ("daca rulota mea nu e cu doi centimetri mai inalta fata de cele ale intregii echipe demisionez !!!") inventeaza un personaj pe calculator, care devine in scurt timp adulat de tot mapamondul. Filmul se intitula Simone. Ideea nu e noua, dar cred ca acolo se va ajunge.

Satisfactiile sunt infinit mai mari. Despre o cronica buna nu isi va mai aminti nimeni peste 50 de ani, in schimb un film genial .... ;)

De curiozite, cati isi mai amintesc de Crohmalniceanu ?

mai, mai, si tu ai pus boticul la tava cu soparlele lui Derrida
bine ca nu te-ai fript si cu k&s, ca filosoful cu capu-n punga

cinematograful, la fel ca si orice alta arta, este marcata incontinuu de schimbari. desigur, uzul de universul digital gen george lucas (sorry !) gratuit, cu scopul de a compensa lipsa povestii, a unor personaje bine inchegate s.a.m.d., cateva conditii de existenta a 'spectacolului de lumina si sunet', poate fi... nu zic destructiv, mai degraba pointless.

acum, calculatorul are si el un rol destul de vast - el poate fi acel factor 'pointless', dar, uite, ieri m-am delactat la cinemateca eforie, cu 'sunrise: a song of two humans', aflat pe o pelicula de o calitate oribila, lipsa aproape 10 minute de film. n-ar fi fost de preferat o varianta 'digitally remastered' ?

Ca sa fac o comparatie , cu toata ideea aceasta , cum ca tehnologia altereaza cinematograful/filmele : un desen bun facut pe o foaie de proasta calitate , in creion , nu se compara cu acelasi desen bun facut pe o folie speciala , in ulei si alte "stuff-uri" , inramat frumos . Acum , singura chestie e sa nu ajungi sa apreciezi rama si sa ignori desenul propriu-zis .

i got it, e o kestie de orgoliu post-mortem :lol:
sincer, i don't give a damn (vorba lui rhett) ce se-ntimpla dupa ce nu voi mai fi... mi se pare mai fun sa fac ce-mi place sa fac decit sa ma strofoc sa fac ceva pt posteritate. citi ramin, dupa 300-400 de ani??? un rabelais, un cervantes, un shakespeare - nici macar racine nu mai e 'in top'! ;) va mai exista cinema peste 100 de ani? isi va mai aminti cineva de lynch & fincher peste... 50?
do u wanna bet?
proiectii, ipoteze...
how vain we are :P

varianta aia exista. ce sa-ti facem daca nu cauti destul de mult inainte sa te duci la eforie? ;)

un schweizer moral atacat de vanturi metafizice, cam cum se justifica gorgonzola ca-i putreda dar buna .. :)

bit cheezy :P, zic eu

chestia asta ma duce cu gandul la Kundera si Imortalitate, unde ideea de baza a cartii este obsesia oamenilor de a deveni nemuritori. Singura modalitate de a-si atinge scopul ar fi sa ramana in memoria posteritatii. fie si numai printr-o partida de sex, dar daca partenerul e Goethe, imortalitatea e garantata. Oare sa fie asta un atribut intrinsec al naturii umane?

Asa e, dar nu despre asta era vorba. Ma gandeam ca elementele astea (sala proasta, pelicula de cacat etc, etc, etc), depasesc sfera discutiei noastre.
Era vorba de o mai veche tema care s-a tot dezbatut pe aici.
Ma rog ...

@Leo

Nu poti sa te .... in gusturile omului. Eu nu vad in realizarea unui film ambitia de a lasa o "opera" pentru posteritate (toate-s efemere), ci o modalitate de ati demonstra ca poti povesti in imagini. Daca mai departe iese ceva misto si mai esti si apreciat .... dar asta e deja alta discutie.

iar daca recunosti ca nu poti sa 'povestesti in imagini' ? asta te face, oare las sau...

Nu te face las, devii critic de film. :lol:

dar oare e suficient sa spui ca 'povestesti in imagini'?...
e ca si cum ai spune ca daca ai o vioara si-ti freci arcusul pe ea scoti muzica :?
cred ca trebuie facut un 'distinguo' (AH!): intre cei care au invata sa 'povesteasca in imagini' (tern, scolareste) si cei care stiu bine s-o faca - de la 'bine' la 'genial'...
parerea mea (stiu, ma repet...) este ca Cinema-ul care conteaza este cel care povesteste genial in imagini; care face o diferenta in vizual, care propune un mod atit de radical de a o face incit toata 'scoala' de pina la el cade in desuetudine... cum ziceam: un film bun e un film care merita povestit (nu pierzi prea mult daca ti-l povesteste cineva, iar singurul lucru care ramine este povestea); o capodopera e un film care nu merita povestit: a-l 'povesti', pur si simplu, nu te ajuta prea mult, iar pe el, pe film, il saraceste - trebuie sa-l vezi & sa-l revezi. atunci - si abia atunci - se poate spune ca povestea 'aceea' a gasit modul ideal de a fi povestita, si acel mod este filmul.

Cand eram mic,ma fascina inceputul de la telecinemateca,imaginile aveau un farmec irezistibil(printre ele,Bogart si Bergaman imbratisati);clipul acela era foarte seducator,iar muzica fantastica(acum un an am aflat ca e piesa din "Contesa din Hong Kong",ultimul film al lui Chaplin);totul era seducator

Gone with the Wind, vazut pe la vreo 4-5 ani, intr-o seara, cu bunica, la Cinemateca (remember emisiunea aia de pe TVR1 ?). tin minte doar ca de atunci am refuzat categoric sa ma mai uit la desene animate (pana acum vreo 6 ani -Shrek e de vina!!!!), considerand ca era mult mai fascinant sa vezi oameni-oameni adevarati!!!!! Fiind pe atunci unii dintre putinii care aveam video (si destul de multe casete, gratie unui prieten marinar de-al tatei), am inceput tirada. Ce sa-i faci filmele erau mai mult in engleza, asa ca am invatat-o si pe aia. A urmat toata seria de "nasi", plus toate filmele alea vechi de capa si spada la care ma uitam cu tata, iar mai tarziu- the joy!- the glory! mi-a picat in mana "Edward Scissorhands" al lui Burton...... aia a fost picatura care a umplut paharul. si uite-asa imi pierd eu tineretile in fata tv-ului (am avansat la DVD-player) si a computerului (asta include si cat imi fac veacul pe forumul asta.... :P )

Gone with the wind si aici,cam la aceeasi varsta, doar ca vazut intr-un cinematograf mult prea mic si prafuit. Dupa "The End" ne-au scos afara printr-un culoar ingust,intunecat si inalt numai cat sa poate sta drept un adult.
Ca urmare, din acea zi m-am ales cu pasiunea pentru filme si ...claustrofobie :lol: