Marile spirite se întâlnesc întotdeauna! :)

1.Filmul Lolita nu este o adaptare a cartii Lolita,Nabokov a scris cu mana lui scenariu pt. film-poate fi considerat o variatiune pe aceeasi tema.
2.Filmul Lolita este un film bun(dar care in sistemul meu de coordonate vine dupa Portocala,Dr.strangelove,2001,Barry Lindon,The Shinning)

Funny, si eu la fel... E reu sa-ti dai seama daca nu esti prevenit de dinainte. Totusi, McDowell si Nicholson au o forta aparte, duc rolurile pe niste culmi nemaintalnite...


@Serghei:
--- In topul meu neoficial, "Lolita" e cam pe 3, dupa "2001" si "Portocala", cot la cot cu "Shining"...
--- Nu inteleg punctul 1... :?

Culmile socialismului multilateral dezvoltat ?

Nu, aia se numeste 'harababura'... Culmi ale identificarii actorului cu personajul jucat (McDowell chiar a atit-o, devenind cunoscut mai mult ca Alex, decat ca McDowell, actorul... La fel si Perkins e Norman Bates :D )

[quote="MinRep"] Eu stiam ca "harababura" se numea revista gen Urzica, scoasa prin partile dosnice de Geo Saizescu al batran.

Nu, alea se numeau "cele mai înalte culmi...", nu "nemaiîntâlnite".

Buna precizarea ta, numai ca replica lui MinRep m-a dus cu gandul la filmulete in care muncitorii lucrau fericiti cu caschetele pe cap si in vesnicile uniforme impecabile (numai in film).

Mai era si emisiunea aia de dinaintea Jurnalului, care se chema Asa da, asa nu !. Acolo oamenii muncii erau instruiti cum sa tina sapa in mana iar unitatile economice in care isi desfasurau activitatea erau date drept exemplu pozitiv. Daca colhozurile aveau geamuri si erau varuite aparea din negura unei mese de montaj sovietice replica asa da !. Daca colhozul nu avea geamuri, muncitorii nu aveau protectie (nu mai vorbim de var), aparea ASA NU !!! :x
La sfarsit de an emisiunea ASA DA, ASA NU !!! dadea unitatilor economice (gen Cooperativa), care se incadrau cel mai mult de-a lungul anului in categoria ''Asa da !'' premii. Ele se materializau in o Skoda 1100 s si bilete la mare sau la bai (in functie de preferinte), pentru tovarasii fruntasi.

Asa da, asa nu !!! era mult mai amuzanta fata de ce aberati voi p-aci !

O rezolvam intr-o zi la o bere. ;)

n-am vazut (inca) lolita, dar si stephen king a scris o noua adaptare a lui 'shining', nemultumit de treaba lui kubrick... sa fie si aia o variatiune pe aceeasi tema ?

Pe langa Asa da, asa nu !!! mai era o emisiune ... Reflector.

A fost un väcsuletz pe-aceeasi temä. "Integrala Ching" la televizor, mä-ntelegi, hai sä facem Shainingu' si asa cum l-a scris Je... Transpuneri curätele, cumintele si lipsite de har.
Totusi, era si-acolo un fel de "variatiune pe-aceeasi temä" - la final, când se reabiliteazä taica Jack. Culmea, ideea nici nu-i rea în sine, dupä ce finalul romanului, oricât de shpectacular în sine, fusese totusi cam fâsâit structural. Asa, i-a mai bägat un cârligel... da' miiic, mic al naibii!

si romanul cum se termina, pana la urma ? :?

Romanul se termina simplist: Jack se prindea prea târziu c-a uitat de cazan, si se ducea fuguta sä-l depresurizeze. Halloran venea la fix, îi lua pe sus, si tule-o nene pe usä afarä. Papa Jack începea sä-nvärteascä de roatä, dar... vai! Prea târziu! BUUUM!!! Explozia îi catapulta pe äia în zäpadä. Halloran o zbughea-n magazie, sä ia combustibil pentru titi-caru' äla cu care venise. Acolo vedea un ciocan de cricket (obiectul crimei în carte, devenit târnäcop în filmul lui Kubrick) si deodatä-i venea sä-l ia si sä le dea-n cap. Da' se elucida la timp cä acum hotelul voia sä-l posede si pe el, fäcea un efort vitejesc, si-i trecea.
Hopa-sus în pipi-car, si roiu'! In timp ce se uscheau, päläläile Overlookului se strâmbau la ei.
Epilog: au trecut ani, si viata s-a schimbat... Danny se prinde cä el era äla din propriile-i viziuni, si cugetä cä ta-su' n-a avut nici o vinä, säracu', doar cä l-a posedat hotelul.
(Ce sä-i faci, unul din relele näravuri ale lui King: cât e el de mare scriitor, uneori îsi pleosteste finalurile, ceva de groazä - ca sä fim on-topic!)
Dar pentru azi tocmai pregätisem un nou episod analitic, asa cä, iacätä-l!

* * *

Asa cum spuneam, romanul lui King si filmul lui Kubrick sunt radical diferite. Cei ce le cunosc pe amândouä stiu la ce mä refer. Pentru ceilalti, ca sä nu mä întind, voi puncta doar urmätoarele:
Actiunea este în mare parte aceeasi - sub acest aspect, e o ecranizare aproape fidelä. Diferä numai unele detalii, precum si modul în care e construit finalul. În schimb, Kubrick modificä total accentele, conferind filmului valente care în carte erau abia schitate, tinând mai degrabä de atmosferä, decât de continutul ideatic.
Conform obiceiului säu, manifestat în romanele de mai mare întindere ("IT", "The Talisman", "The Stand") si regäsit mai discret si în cele mai scurte, dar nu mai putin importante ("Carrie", "Salem's Lot", "Christine", "Misery", "Pet Sematary"), King creioneazä un fundal al societätii din Statele Unite. Cei care l-au citit stiu cä muzica americanä (în special genurile jazz, blues, reggae si rock) reprezintä unul dintre elementele lui stilistice principale (multe motto-uri kingiene constä în citate din librete muzicale, iar pe parcursul actiunii regäsim, de asemenea, numeroase trimiteri si prezente ale diverselor piese). Totodatä, arhetipurile personajelor americane, cliseele, etichetele, emblemele, näravurile, idiosincraziile, si multe alte elemente caracteristice ale societätii si ale "American Way"-ului, apar presärate peste tot. Un numär redus de proze ("The Shining", "Misery", sau cele semnate Richard Bachman) se petrec în diverse ale locuri ale Statelor Unite, sau chiar pe toatä anvergura lor ("The Stand", "The Talisman"). Cele mai multe îsi märginesc teatrul de actiune la New England, si mai ales la statul Maine si împrejurimile orasului Bangor (firesc: sunt meleagurile de bastinä ale lui King). În sfârsit, un anumit ciclu, lansat cu "Dead Zone" si "Cujo", se desfäsoarä în oräselul imaginar Castle Rock (care a devenit chiar si casä de productie cinematograficä!). Dar în toate se regäseste, mai pronuntat sau mai estompat, acelasi fundal panoramic al lumii Unchiului Sam. Este una dintre principalele calitäti care fac din King un mare scriitor.
Revenind la "The Shining", aici fresca socialä e si mai vizibil conturatä prin diversele "memento-uri" pästrate în camerele hotelului (babele milionare cu câte-un gigolo tânär venite sä se sinucidä acolo dupä o ultimä säptämânä de pläceri, masacrul bandei mafiote, etc.). Deloc întâmplätor, hotelul se numeste "Overlook" - cu referire nu numai la panorama montanä din jur!
E de presupus cä Stanley Kubrick a identificat färä gres aceastä träsäturä, convertind-o în principala motivatie a filmului säu. Astfel, dacä romanul "The Shining" folosea canavaua socialä doar ca fundal pentru un horror psihologic (si, evident, visceral de la un anumit punct) centrat în jurul fenomenului de posesiune, al glisärii unui personaj spre nebunie, al räului imanent (acel intraductibil "evil"), toate revelate prin confruntarea cu clarviziunea metapsihicä a copilului ("shining"-ul), filmul lui Kubrick preia aceste elemente si le dezvoltä spre o amplä (dar si subtilä) satirä atroce a societätii americane.
Voi enumera doar câteva exemple - poate cele mai elocvente:
- "Fantoma" goalä care-l ispiteste pe Jack: un ideal feminin suplu, cu siluetä "frantuzeascä" (spre deosebire de trupurile americancelor, cu forma lor tipicä de parä), cu pär pubian tuns pe margini (obicei care în anii '80 încä nu se generalizase), si care, în momentul îmbrätisärii, se transformä într-o hidoasä si grotescä babä în descompunere. Imagine-marcä a "visului spulberat", care ne poate duce cu gândul la aceeasi crudä trezire la realitate din "City Lights".
(În carte, spectrul sexy si ispita nu existau - numai cadavrul din cadä si oroarea.)
- Saltul la vacanta lui Halloran, în Florida. Dintr-o datä, tot ecranul e ocupat de un cadru de spot publicitar. De bunä seamä, majoritatea covârsitoare a spectatorilor americani (si, mai recent, si din restul lumii), cred în prima clipä, reflex, cä e "pauza de publicitate".
(Nici reclama nu exista în carte; Halloran primeste mesajul telepatic al lui Danny în timp ce descärca läzi cu portocale dintr-un portbagaj; în roman, începutul oricärei manifestäri de shining era însotit de un miros puternic de portocale usor stricate.)
- Moartea lui Halloran (una dintre cele mai mari libertäti pe care si le îngäduie Kubrick fatä de roman). Personajul interpretat de Scatman Crothers (un actor folosit adesea pentru a portretiza arhetipul "negrului simpatic" - vezi si rolul lui Turkle, din "One Flew Over the Cuckoo's Nest") înfruntä intemperiile, într-o cälätorie pe viatä si pe moarte (de la dreapta la stânga ecranului, când de obicei mersul înainte e asociat cu sensul stânga-dreapta; oare doar fiindcä aceeasi directie duce din Florida spre Colorado? Nu cumva si pentru a sugera odiseea spre Vest a näpästuitilor atrasi de mirajul american?), numai pentru a primi un târnäcop în piept imediat ce päseste în "Overlook".
(În roman, Halloran ajungea bine-mersi, îi scotea pe Wendy si Danny si-si luau tälpäsita cu vehiculul de zäpadä, în timp ce hotelul exploda în urma lor. Cam banal, nu? Cam FOARTE banal.)
(Probitatea mä obligä la o precizare: subscriu la toate aceste idei, dar multe dintre ele nu-mi apartin; le-am preluat din discutiile cu Cristian Läzärescu, mare expert în King si fan forever al lui King si-al lui Kubrick.)
Ar mai fi de spus destule despre aceastä aplecare a lui Kubrick spre social (nu numai la suprafatä, ca în exemplele de mai sus, ci si în substanta filmului), dar pentru azi ajunge. Peste câteva zile, am sä revin cu comentarii privind alte straturi ale filmului, iar într-un final voi aräta si ce anume mi-a displäcut.
Hai, mai ziceti si voi. MinRep - engage!

stai, mi-ai citit gandurile - pt ca am citit si eu un articol de lazarescu din 'pro cinema' referitor la versiunea tv a lui 'the shining'. lazarescu ce mai face ? n-am auzit nimic de el de cand 'pro cinema'-ul a dat ortu popei !

Scrie la Snuff.

Ouch, u touched a sore point 'ere! :((
(PM coming)

Am vazut mai multe discutii referitoare la "satira sociala" a lui Kubrick...(in Shining, EWS,Barry Lyndon etc.); mi se pare ca-l banalizam punand accent pe acest lucru...vorba lui Oscar Wilde :"No artist desires to prove anything.... No artist has ethical sympathies. An ethical sympathy in an artist is an unpardonable mannerism of style."

In mare parte, ai dreptate. Dar, în fond, nu punem accentul NUMAI pe asta. Este o componentä centralä a operei lui Kubrick, care în mod firesc îi conferä consistentä si valoare, dar nu e nici singura, nici cea mai importantä. Ca în cazul oricärui mare artist, implicarea socialä duce mai departe, mai sus, mai profund... spre zona adevärurilor umane majore. Altfel... n-ar mai fi Kubrick, ar rämâne la nivelul lui Stanley Kramer, de pildä... (Cum nici Caragiale sau Camil Petrescu n-ar mai fi ei însisi, ci ar sta aläturi de neputirinciosi ca Baranga sau Everac.)

Satira sociala?Unde?

Päi, dragä, n-am räspuns destul pân-acum?
Da-n fine - O.K.
Întâi de toate, într-adevär, "satirä socialä" poate fi cam mult spus - mai bine zicem "IMPLICARE socialä" (uneori, într-adevär, orientatä spre satirä). Hai sä le luäm într-o oarecare ordine.
"The Shining" - cum tocmai am arätat mai sus, o implicare socialä cu atât mai pronuntatä, cu cât Kubrick o construieste în jurul unei situatii de IZOLARE (trei personaje auto-claustrate în creierii muntilor) - o distantare care sporeste tensiunea dramaticä a procedeului - spre deosebire de acei autori ostentativi (vezi André Cayatte, de pildä, sau mai la noi, Daneliuc) care-ti vârä destele-n ochi de atâta implicare socialä (sau de atâta... orice în general).
"Dr. Strangelove" - o face în cele mai ample proportii: caricaturä a societätii americane, a celei sovietice, a celei umane în general, surprinse la "cel mai înalt nivel", al "reprezentantilor alesi" (sau numiti), si marcatä în tusele unei satire crude.
"A Clockwork Orange" - strigä, tipä, URLÄ de implicare socialä. Desigur, si cu accente satirice (mai ales în secventa "demo-show"-ului, si în unele dintre contrastele sarcastice create cu ajutorul ritmului si al muzicii, ori al decorurilor). Sau nu esti de acord?
"2001: A Space Odyssey" - una dintre cele mai frumoase, prin subtilitatea si discretia ei, schitäri ale societätii omenesti: antropoizii se umanizeazä dându-si cu femuru-n cap pentru un izvor; milenii si milenii mai târziu, rusii si americanii schimbä politeturi sterile dincolo de care se simt încä tensiunile Räzboiului Rece: nici chiar acum n-au reusit sä se împace! (Din nou, accente satirice fine dar incontestabile.)
"Paths of Glory" - iaräsi tehnica distantärii, a abordärii indirecte (prin forta contextului), care o face cu atât mai incisivä: deformarea monstruoasä a celor mai elementare precepte de justitie si moralitate, în universul militar (mai cu seamä, pe front, în linia întâi). Dincolo de tembelismul criminal al ofiterilor (care dupä ce cä-si trimit oamenii la moarte, pe urmä-i mai aduc si în fata plutonului de executie), se contureazä imaginea terifiantä a unei societäti omenesti dominatä de orgolii tälâmbe si ratiune amortitä, pe altarul aceleiasi religii a violentei regäsite ulterior în "Portocala mecanicä". (Nu întâmplätor, în final, mecanismul dä semne cä-l va înghiti si pe onestul si rezonabilul colonel Dax, mestecându-l în fälcile ipocriziei - episod inexistent în romanul lui Humphrey Cobb, care se termina cu executia lui Langlois. Chiar si asa, C. Morley a spus despre "Cärärile Gloriei" cä este "mai mult decât o carte - e o sägeatä înfiptä în constiinta omenirii". Kubrick nu face decât sä-i accentueze si mai mult aceastä dimensiune - ca întotdeauna când pune mâna pe un text, cä-i de Cobb, cä-i de King, de Nabokov, Clarke sau Burgess!)
Cine are celelalte filme ale lui Kubrick mai limpezi în cap decât mine, e invitat sä mä completeze, eventual, acolo unde e cazul.

ma tem ca ews este cel mai prost al lui kubrick.

Pitbull a explicat foarte bine cum sta treaba... De fapt, unii critici sustin ca satira ar fi cel mai important element al creatiei lui Kubrick (iar punctele de varf sunt "Lolita", "Dr. Strangelove", "Portocala mecanica" si "Full Metal Jacket")... Dincolo de asta, mie nu-mi prea place satira si prefer sa ma ocup de Kubrick din alte perspective.

ma tem ca la shining, respectiv space odyssey, ai cam fortzat nota, sub acoperishul pretentziei de "subtilitate". n-au treaba cu implicarea sociala mai mult decat au filmele lui Vin Diesel sau Louis de Funes. As putea spune ca sunt omagii aduse, sa zicem, filmelor cu vampiri si zombie. Si as putea argumenta tot cu ideea autosuficienta ca e un "element discret si subtil si prin asta poate nu tocmai evident".

Aici cred ca e jumatate din problema.Sintagma satira sociala este asociata unui alt tip de filme,avand in primul rand o valoare moralizatoare si in al doilea rand capacitatea de a prezenta o societate,Balul Pompierilor a lui Forman sau La Dolce Vita a lui Fellini(la Fellini se poate identifica satira sociala ca o trasatura majora a operei).Kubrick nu are componenta moralista in abordarea sa si prezinta o detasare fata de subiect.Abordarea sa e mai mult ironica decat satirica(e o diferenta de nuanta importanta)

Da, cam la ideile aastea mä gândeam si eu când am fäcut nuantarea.

Ei, hai, nici chiar asa...!
Te refereai NUMAI la "The Shining", desigur... ;) Mda, filmul contine destule trimiteri la acele filme de gen, dar nicidecum "omagiale" (de pildä, cadrul repetat de câteva ori, cu Danny cicä "speriat" - ochii holbati si gura ca un O - e un citat sarcastic: imagine tipicä de filme horror proaste). Si nici un film de Kubrick nu e, INTEGRAL, un omagiu, un atac, o parodie, un citat, o trimitere de orice fel la "ceva". Kubrick nu e Mel Brooks! Foloseste, slavä Domnului, destule elemente relfexive si referentiale, dar numai integrate în propriul lui sistem estetic.

evident ca-l saracim pe Kubrick cand il "lecturam" doar pe planul satirei sociale. e mult mai mult decat atat. ca un mare creator, Kubrick s-a interesat de filonul tragic-dramatic al existentei umane. aici e Kubrick-ul care-mi place mie. imaginea perfecta din filmele sale e ca un omagiu adus fragilitatii acestei lumi... si ce poate fi mai tragic decat aceasta.

despre etichetari. acestea sunt riscante si partiale.
n-am sa accept niciodata ca Tarkovski e doar - sau in primul rand - un regizor religios (ortodoxia e un alt prilej de jubililatie marunta...), asa cum face Elena Dulgheru in cartea sa "Tarkovski - filmul ca rugaciune".

D-apäi, cum?
Apropo, topic Tarkovski avem? Mamä, ce-ar mai fi de vorbit acolo!

nu pitbulle, de fapt glumeam la faza cu vampirii si zombie, nu vroiam sa o iei ca atare. la fel si in exemplul cu vin diesel, desi, tehnic vorbind, implicarea sociala este mult mai intensa (omu salveaza lumea, goddamm :w00t: ). da-mi voie sa reformulez: tu te bucuri de faptul ca te plimbi pe intuneric si pretinzi ca ai vazut o pisica neagra trecand prin fatza noastra. unii dintre noi, stresatzi sau complexatzi (nejustificat) de faptul ca n-au vazut nimic vor cadea de acord cu tine. eu, cu un vaz extrem de fin, pot sa itzi spun ca n-a fost nici o pisica neagra, ca e pur si simplu intuneric si ca, in cel mai bun caz, tzi-ar fi placut tzie sa fie o pisica neagra in intuneric. sau cu alte cuvinte: ironia sociala (sau ce nuantza vrei tu) la kubrick e bullshit. in nici un caz nu-l caracterizeaza, in nici un caz nu il defineste, in nici un caz nu il adaposteshte. am putea vorbi de asa ceva la un gilliam, la un star trek, la un star wars, chiar si filmele cu zombie au ceva mai socio-subtil in ele. dar nu la kubrick. kub are doua perioade: aia de invatzare in care, ca orice diletant, incearca marea cu degetu si cu atingeri moraliceshti (uneori ironice, alteori tragice ). apoi perioada ambientala (inceputa cred cu 2001), in care se formeaza coloana vertebrala de artist sub influentza "modei" LSD: joaca cu sunetul, lumina, misterul si iluzia. astfel, la momentu ortului popii, kub era format ca regizor de ambiantza, in nici un caz un sarcasto-ironic de maxima subtilitate.

danny cu ochii holbatzi si gura in forma de O nu este nici sarcasm, nici atac, nici parodie, nici omagiu, este exact una din scenele de "horror prost" cu care, din pacate, Shiningul lui kubrick este piparat pe ici pe colo de nepriceperea regizorului (si standardele vremii) pe un taram stilistic care nu-i era comod.

Esti chiar atât de sigur? Pe ce te bazezi? (Vorba lui Parizianu.)
Mie mi s-a pärut evident cä era o figurä de stil intentionatä. (Desi, recunosc, n-am citit nici o declaratie a lui Kubrick în sensul ästa; l-as întreba, da'... din martie 1999 încoace, e cam greu...)
Altfel, foarte interesante comentariile tale de mai sus. Ne bucuräm sä te primim la sânul nostru cald.

ma bazez pe faptul ca intre Mel brooks si o subtilitate atat de subtila incat doar 2-3 oameni de pe planeta asta o remarca este un drum lung. asa cum tu nu il vezi pe kubrick in postura unui brooks mai politicos, nici eu nu il vad in cealalta extrema, a pisicii negre care alearga pe intuneric cu ochii inchishi. Multe din subtilitatzile pe care le pui pe seama referentzialitatzilor lui kub sunt de fapt preluate "de-a gata" din sursele ecranizarilor sale: clarke, king, burgess, etc. poate despre unele dintre acestea nici macar kub nu era conshtient, luandu-le direct din gura dialogului original. Primul exemplu care imi vine in minte e politetzea ruso-americana pe care tu o consideri sarcastica iar eu o vad ca pe o ambiantza sociala absolut fireasca, consacrata de literatura "justitziilor cosmice" din care face parte si arthur clarke. Pana si seria star wars are "nishte rushi" versus "nishte americani" in conflictul cosmic. in 2001, meritul lui kub este ca mixeaza trendul SFului pseudointelectual (care se chinuia sa iasa din gaoacea infantilitatzii) cu cel al trendului LSD, care au marcat perioada in care a ieshit filmul. Poate e si primul film al sau in care apeleaza la muzica vizuala, la culoarea sunetelor (sau sonoritatea imaginilor, imi fuge acu gandul simultan la povestea lui Vladimir Colin si la Acid tripul din filmul 2001). Cautarea presupuselor subtilitatzi intre aceste evidentze mi se pare cam nelalocul ei. Valoarea lui kubrick sta in lucruri destul de evidente, nu vad de ce ar fi necesar sa-i inventam valentze alternative (ori suplimente nutritive) mai ales acu, ca e mort si nu mai comenteaza.

iar despre faptu ca ews ar fi cel mai prost film al lui kubrick ma tem ca tre sa rectific: vroiam sa zic ca e un film neterminat (ciunt, schilod) din motive evidente.

mi-a placut vorba : subtilitate atat de subtila.
:D

de fapt, scriind mesaju de mai sus, am realizat ca kubrick a fost un regizor destul de trendy: filme post-razboi dupa razboi, filme cu bomba atomica in razboiu rece, filme cu razboi pe timp de razboi, filme cu LSD pe vremea LSDului, un horror la peakul comercial al genului, un film sexual la momentul libertin de azi (ews). na, gata ca ma duc sa iau bilete la Constatine. Its friday night, goddammit. keanu, be there or be square.

esti ridicul si offtopic, baiete. ai iesit la vanatoare de cratime? vezi ca am si niste sh-uri si tz-uri in plus pe-acolo. sa-tzi dau parola sa-mi corectezi mesajele?

Sau cK, de la Calvin Klein.

.

Mda, parca "satira politica" e mai puternica in filmele lui Kubrick (v. "Portocala...", "Dr. Strangelove", chiar si "2001"), dar exista, totusi, "Barry Lyndon", care este in primul rand satira sociala (plasata cu doua secole in urma, e drept, dar careia nu ii lipseste 'componenta moralista').

E singurul care se poate incadra la categoria respectiva.Totusi inclin sa cred ca e mai degraba o trasatura a romanului englez din sec XIX(si in special o trasatura a operei lui Thackeray) si Kubrick a mostenit-o odata cu adaptarea romanului.

Categoric! Satira sociala prezentata prin povestea unui tanar parvenit care isi croieste drumul in viata este elementul care l-a atras pe Kubrick la acest proiect. (P.S.: Initial, vroia sa faca chiar "Vanity Fair", dar a renuntat cand si-a dat seama ca nu va reusit sa comprime actiunea romanului in trei ore de film).

dupa cum s-a vazut recent, au incercat altii si au esuat lamentabil...

Eu cand aud de satira sociala.... ma gandesc la "lupta de clasa", la distinctiile intre cei buni si cei rai. :sick: ....

Basically, "Barry Lyndon"... Numai ca fara :sick:, mai degraba cu :love:... :P

Barry Lyndon... :love: :love: :love:
dar eu ma refeream la altceva..distinctiile alea brute care se gasesc in anumite opere...dar nu si la Kubrick....Parca asa se termina filmul:buni sau rai, nimeni nu mai sta sa le socoteasca pacatele...
Nu se pune problema de satira sociala...e doar un aspect pe care il trateaza oarecum din mers....in fine...

Eu cred ca finalul este cea mai importanta parte a satirei (sociale) din "Barry Lyndon". "Buni sau rai, bogati sau saraci, acum sunt toti egali" e aproximativ textul care apare pe ecran la final. In alte cuvinte, toata lupta pentru bani si pozitie sociala, pentru dragoste si pastrarea bunurilor este privita ca fiind inutila... Totul este un "balci al desertaciunilor". Splendida (desi pesimista, cinica) viziunea lui Kubrick.

Nu cred ca e vorba de cinism, ci mai mult de o resemnare, de o ironie amara,binevoitoare fata de soarta omuluii :).
Si ca sa ma dau si eu destept :P, il citez pe Proust (cred ca se potriveste de minune filmului):
"Si, la urma urmei, faptul de a ne apropia indeajuns de lucrurile si de fiintele
care ne-au parut din departare frumoase si misterioase, pentru a ne da seama ca sunt lipsite de frumusete si de mister, este un mod la fel de bun ca oricare altul de a rezolva problema existentei; este una dintre igienele pentru care poti opta, o igiena care nu e poate foarte recomandabila, dar ea ne da un anume calm in fata vietii, si, de asemenea, -cum ne ingaduie sa nu regretam nimic, convingandu-ne ca am ajuns la ceea ce e mai bun, si ca asta nu-i mare lucru- ne ajuta sa ne resemnam in fata mortii."

I'm sorry, but I have to do this... 8)




Avem aici un citat al lui Tarkovski in care acesta isi exprima parerea despre "2001: odiseea spatiala"...

I saw Stanley Kubrick's 2001 recently. The film has made on me an impression of something artificial, it was as if I have found myself in a museum where they demonstrate the newest technological achievements. Kubrick is intoxicated with all this and he forgets about man, about his moral problems. And without that true art cannot exist.

Un text mai cuprinzator, aici: http://www.acs.ucalgary.ca/~tstronds...n_Solaris.html


Deci, ce comentarii aveti?




Nota: Nu am vazut "Solaris"-ul lui Tarkovski pentru ca nu ma intereseaza. Dupa ce am citit cartea lui Stanislav Lem, ma indoiesc ca o ecranizare va putea atinge nivelul de poezie si perfectiune al cartii... (si, oricum, mi-a ajuns varianta lui Soderbergh, pe care l-am vazut inainte sa citesc cartea)

Dar e absolut încântätor! :D Absolut interesant si-ncântätor! (Parcä-l si aud pe Dan Condurache, în Woland – “Maestrul si Margareta”, dupä Bulgakov; Cätälina Buzoianu, Teatrul Mic, stagiunea 1980).

Hai s-o luäm pas cu pas, sä-l invitäm putin pe nenea Tarkovski, de-acolo de unde e el acum, la noi în forum, si sä încropim de-un dialog! ;)
Hehe! :) Asta zice Tarkovsky cä does not fit within the confines of science fiction? Päi, unu la mânä se potriveste fix la fix within the confines of science fiction! E de-ACOLO! Doi la mânä, e o prejudecatä îngustä sä spui cä “the deeper meaning of” ceva, orice, “does not fit” în contextul science-fiction-ului. SF-ul e definit prin MODALITATEA DE ABORDARE a materialului ideatic, nu prin “the deeper” ori chiar “deepest” continut al acestuia! Tocmai de-asta, adeväratele opere SF, care trateazä teme general umane, transcend valoric si semnificativ limitele genului (färä sä si-l autoanihileze ca atare), înscriindu-se aläturi de marea artä mainstream. Alea care se märginesc la asa-zise temei si idei “strict SF” (de pildä, explorarea spatiului, sau inteligenta artificialä, sau cälätoria în timp, SI NIMIC MAI MULT), rämân “de gen”, rämân “artizanale” (oricât de inteligente si mestesugit lucrate, eventual), nu devin “ARTA”). Tare mä tem cä, aici, Tarkovski revendicä o gândire tributarä vederilor înguste despre un SF la fel de îngust, nu conceptiei larg deschise care întelege si acceptä SF-ul de valoare în adeväratii lui parametri.
De altfel, iatä:
Päi aia e – cä nu TOTI o fac. Nu TOATE prozele si filmele SF sunt “scientiste”, si nici nu sunt toate “profetice”, sau “de anticipatie”. Uneori, ba chiar DE MULTE ORI, desigur, ele se preocupä de stiintä si tehnologie, de viitor – dar nu întotdeauna! Astea reprezintä o arie întinsä din preocupärile lor, dar nu ESENTA lor. Tocmai de aceea, unii analisti seriosi au atacat inadecvarea termenului märginit “science-fiction”, propunând în schimb mult mai cuprinzätorul “SPECULATIVE fiction”.
Tarkovski se dovedeste din nou tributar acestor prejudecäti despre SF, în citatul:
Päi sigur cä da! Tocmai de aceea, existä atât de mult SF unde nu vezi picior de robotel sau extraterestru!
FALS. Cum bine stim, Kubrick NU COMITE acest päcat. Pur si simplu, cum e si firesc, el abordeazä problemele morale ale omului într-un mod total diferit de cel al lui Tarkovski, si de al rusilor (si chiar europenilor) în general. In plus, e adevärat cä dä senzatia acelui “muzeu tehnologic” – dar nu se limiteazä la atât! Dimpotrivä, transformä acest univers vizual într-un context pentru demonstratia lui umanä si artisticä.
E-te püla! Aici a dat-o räu de tot cu bâta-n baltä!
Si-apoi, de unde-a scos-o el cä e “the least successful”? Poate cä LUI îi place cel mai putin din tot ce-a fäcut, dar e unul dintre cele mai de succes filme tarkovskiene, si SF în general. Si nu numai “de succes”, ci de VALOARE!
Hai cä si Lem stie sä fie bou, când tine neapärat!
…Hahaha, cititi-i propriile declaratii, în continuare! Nu le mai reproduc aici, dar MERITA!

MinRep, ai prilejuit cu referinta asta o controversä de idei extrem de interesantä si relevantä! Bravo! Acum, la final, câteva concluzii:
Toatä gâlceava e lipsitä de fond. Tarkovski, ca un geniu urias ce este (personal, tind sä-l consider cel mai mare), e si exclusivist. Slavä domnului, are si pe ce baze sä fie. Dar asta nu înseamnä cä tot ce nu-i place lui ar fi prost.
Lem, alt ticälos (în sensul duios al cuvântului), nu-l acceptä pe Tarkovski. Are si el motivele lui – cäci ESTE un mare scriitor. Numai cä asta nu anuleazä filmul “Solaris”, care pornind de la roman a fäcut ALTCEVA, la fel de bun.
In sfârsit, orice relationäri si comparatii cu Kubrick si “2001” nu pot fi decât benefice ambelor pärti. Cele douä filme, si cei doi artisti, se aseamänä si se deosebesc în puncte esentiale. Trebuie sä privim cu detasare obiectivä amândoi termenii ecuatiei, numai asa vom putea beneficia din plin de imensele bogätii pe care ni le däruiesc si unul, si altul.
In fine, MinRep...
Mare rugäminte la mata: nu cädea în päcatul ignorantei: MUSAI sä vezi “Solaris”. E un mare film, si sigur îti vei da seama de asta, cu conditia sä te detasezi de carte, si sä-l percepi ca pe “un Tarkovski”.

in multe privinte, ecranizarea lui Soderbergh este mai aproape de carte decat cea a lui Tarkowsky. Eroarea lui Tarko e ca orgoliul i-a cerut sa preia ideea unui om si sa o faca sa arate de parca ar fi fost a lui, mergand mult dincolo de bunul simtz cerut de o ecranizare. Consider solaris cel mai prost film al lui Tarkowsky, indiferent de tzapul ispashitor pe care regizorul l-a gasit in SF. La Calauza nu parea sa acuze probleme de genul asta, poate pt ca nu s-a simtzit cu musca pe caciula sau poate pt ca sursa a fost tot ruseasca. Se pare ca pe masura ce se indrepta spre vest (Lem, Clarke), tarko avea o parere tot mai proasta despre SF.

de acord cu explicatzia lui pitbull legat de parametrizarea SFului si viziunea superficiala a lui Tarko despre cum "s-ar cuveni" sa fie SFul (practic ii da SFului o definitzie de lucru convenabila pe care imediat incepe sa o foloseasca ca argument al desconsiderarii si al justificarii propriului esec). El clar ca tarko avea o pata serioasa pe domeniu. Nici o problema in asta, atata vreme cat s-ar fi abtzinut de la a hotari "cum ar trebui sa stea lucrurile" in cinematografie, in privintzele amintite. Intr-un fel imi aduce aminte de mama care zicea ca orice carte buna trebuie sa fie biografia unui om care a razbit prin greu si a ajuns sa aiba succes. Sau cronica lui Gorzo (cred) la Big Fish unde lasa sa se intzeleaga ca din orice film tre sa tragem niste invatzaturi morale si Big Fish e nasol pentru ca ne invatza sa mintzim.

cred ca unul din motivele pentru care tarko si-a considerat solarisul un insucces ar fi reactzia din partea abordarilor de genul "tarkowsky - regizor ortodox", care au gasit filmul inoportun si inconsecvent cu pretinsul filon conceptual al regizorului (filon limitat prin definitzii de lucru convenabile, again...).

"2001", chiar daca arata (din plin) tehnologie incredibila, computere inteligente si altele, in ceea ce priveste extraterestrii, este foarte ambiguu. Singur acel monolit negru ramane ca exponent al acestora. Pana la sfarsit, nu aflam cine sunt acei extraterestrii, ce vor ei cu noi si ce reprezinta pentru noi. Devin, astfel, simbol al divinului... Ce fac ei si ce face planeta Solaris e cam acelasi lucru (ma refer la carte acum).


Poate ca "2001" nu e cel mai bun exemplu pentru problemele morale pe care Kubrick vrea sa le puna in discutie. Aici este mai mult relatia omului cu universul, despre misterele acestuia din urma, despre evolutionism si creationism, despre atingerea libertatii etc. Totusi, teme precum alienarea si, in special, lipsa de comunicare sunt prezente in cea de a doua si cea de a treia parte a filmului.

P.S.: Intr-un comentariu referitor la proiectul "A.I." (terminat de Spielberg apoi), Kubrick (sau cineva apropiat, nu mai stiu) zicea ca baiatul robot incepe prin a parea prea real, artificial deci, apoi - la capatul aventurilor - ajunge mai uman decat restul personajelor. Cred ca acelasi lucru i se aplica si personajului Hal. Aparenta de distanta, de raceala este convertita apoi in sentimente umane a caror manifestare este printre cele mai pure: frica, simtul datoriei, ura, mania... Avand personaje indepartate de esenta si de ele insele, Kubrick pune in Hal tot ce este mai omenesc, chiar si muzica. Tarkovsky cred ca a neglijat acest aspect. :D

P.P.S.: David Bowman ramane un mister pana la sfarsitul filmului, intrebarea cea mai mare ramanand "De ce el?" ;)


Am uitat sa mentionez o chestie destul de importanta. Se pare ca "Solaris" a ajuns unul dintre filmele preferate ale lui Kubrick (o sa caut un link). Deci doar "controversa" este doar de partea lui Tarkovsky, daca se poate spune asa...


Sincer sa fiu, "Calauza" mi se pare aproape din toate punctele de vedere la inaltimea lui "2001" si invers... Sunt mari amandoi, desi pe Tarkovsky nu il am la inima precum pe Kubrick.


Mai devreme sau mai tarziu...