Dincolo de nori r. Michelangelo Antonioni, FR/GR/IT 1995
Sau cum regizorii mari vor cu tot dinadinsul ca la sfarsit de cariera sa iasa prin usa din dos (Kubrick, Gavras, Zefirrelli...) 2/10

Un Emanuelle mai bine filmat, mai putin explicit, cu niste cadre obositor de lente, cu un John Malkovich (regizorul in film) cumintit si cu niste burti penibile.
Actori mari (Mastroianii, J. Moreau) si un regizor obsedat de sfarcuri si zone pubiene femenine neepilate. :sick:
Povestea lui M. A. nu se ridica nici la degetul mic al ...

...Amantulului, r. Jean Jacques Annaud, 1991 -ecranizare a romanului Margueritei Duras.
Vocea autorei in film - aceeasi Jeane Moreau.
Secvente:
Amantul vorbeste in timp ce familia fetei mananca de se sparge.
In internatul scolar izolarea fetei fata de colectiv e redata prin vestimentatie. La careu toate sunt imbracate in alb iar ea e intr-o rochie gri inchis. Celelalte fete o lovesc cu mingea. Ghici unde am mai vazut diferenta cromatica tipatoare? (la un bal)

10/10

Just. Desi de pe la jumätate se dezlâneazä räu, rämâne totusi una dintre cele mai dure si acide parabole anticomuniste. Cel putin, Tovaräsul Proca e un portret atât de clar al lui Ceausescu (inclusiv cu elemente de fizionomie si alte detalii), încât si eu m-am mirat foarte cä n-au observat.
Apropo, Ei aveau privilegiul oricärei vizionäri voiau, dar nu neapärat a celei dintâi - dispretuiau prea mult cinematografia ca sä-i acorde "onoarea" asta. Leanta, uneori, mai cerea filme românesti la proiectie, când se plictisea (cum s-a întâmplat si scandalul cu "Faleze de nisip"). Altfel, prima vizionare îi revenea pe vremea aia lu' Toasu Ion Traian Stefänescu, care dupä "Faleze..." a fost înlocuit cu Toasu Dulea (personaj care ar merita un topic aparte! Apropo, în '88 am scris un heroic-fantasy unde "Zeul Intunericului" se numea Uhalai DiEm - anagramä la Mihai Dulea).


Pitbull sez:
(Daneliuc ca "grafic")
********* Cursa '75 9/10 ;
******** Editie specialä '77 8/10;
********** Proba de microfon '80 10/10;
********** Vânätoarea de vulpi ' 81 10/10
********* Croaziera '82 9/10;
******** Glissando '82 - 8/10;
******* Iacob '87 - 7/10 ;
**** Tusea si junghiul '88-90 - 4/10
***** A 11-a porunca '91 5/10;
****** Patul conjugal '92 6/10;
***** Aceasta lehamite '92 5/10;
*** Senatorul melcilor '94 3/10
Ovidiu (nefäcut)
Ambasadori, cäutäm patrie '04 (nu l-am väzut)
***** Sistemul nervos '05 5/10

Un film ca un un-doi în box: te arde-n plex de te-ndoi, si zdrang un uppercut în muträ!
Un alb/negru multiplu: nu numai cromatica imaginii în general, ci si contrastele luminii din desert, si duritatea continutului, si brutalitatea finalului - chiar si... sound-track-ul, de pe care lipseste orice muzicä.
Intr-adevär, unul dintre putinele filme în care Sean Connery dovedeste cä mai e si "actor".
Ian Bannen si Harry Andrews, apocaliptici.
Desi la 14 ani, când l-am väzut prima oarä, mai aveam mult pânä sä pricepem ce-i aia armatä si cu ce se mänâncä, a doua zi toti umblam prin clasä cu riglele la subbrat, rägnind: "Not YOU, Roberts!"
Acum, dupä 30 de ani si ceva, nu pot sä nu fac o paralelä (cel putin la nivelul perceptiei personale), cu "Am sä mä întorc bärbat" (un album si un rock opera care, din päcate, a ratat sansa de a deveni film, desi s-a încercat... Ar fi putut sä ajungä primul musical românesc autentic - dacä se gäsea si cine sä facä regia).
In fine, cred cä "The Hill" rämâne cel mai bun Lumet, tinându-se de mânä cu "Twelve Angry Men". Loveste din aproape în departe în tot mai departe: din batalionul disciplinar în armatä, din armatä-n societate, si de-acolo, în bestia umanä în general.

Mersi Mihnea :)
Am regasit la acest regizor (btw, vazut si Cei 12 oameni furiosi), ceva din sadismul, placerea pentru autochinuire, un masochism demn de un Fitzcarraldo sau Aguirre mania lui Dumnezeu ale lui Werner Herzog. Chestia asta am realizat-o din vizionarea making-off-ului transmis, cum spuneam, de TCM inaintea fiecarui film difuzat. Cred ca unul din principalele motive pentru care The Hill a iesit atat de bine este atmosfera inumana in care s-a lucrat. O adevarata Golgota (in desert, la peste 50 de grade). Pentru a crea "conditiile" din film, care nu se puteau simula in studiourile Holywoodiene, Lumet a dorit ca tot filmul sa fie realizat in intregime in desert, unde a imaginat infioratorul b.d. englezesc. Un batalion disciplinar populat de faimosii "Sta" (asa se scrie?), tirani rar intalniti in alte pelicule. Dupa fiecare vizionare, filmul asta ma urmarea ceva vreme. Cred ca daca ar fi sa-l revad in seara asta sentimentele ar fi asemanatoare.
Nu stiu, revolta detinutilor inabusita cu multa diplomatie de catre comandantul fortului, mi se pare una dintre cele mai emotionante secvente din filmele pe care le-am vazut eu. Acolo reisea un pic de omenie pana si de la cele mai abjecte personaje ale Colinei ...

"Not YOU, Roberts!" :x

Secvente:
-Dealul blestemat vazut de detinuti prin ocheanele mastii de gaze (erau obligati sa urce colina cu masca de gaze pusa).
-Negrul care se dezice de uniforma armatei engleze. O rupe, ramane in chiloti si incepe sa imite o maimuta.
-Colonelul, care inainte de marea inspectie a inchisorii, paraseste satisfacut un bordel.
-Betia dintre gardianul sef si subaltern. Subalternul cade sub masa. Gardianul rade zeflemitor. Inferiorul iese in curte si isi baga capul in vasul folosit la adaparea animalelor.
Cadru de interior : superiorul, doborat de alcool, cade din pat. Usa se da peste cap. Subalternul pune o noua sticla de bautura pe masa.
Eu am gasit foarte masculina faza asta, con cojones.
-Grasul bisnitar, "militar" de bucatarie.
-Soldatelul pricajit, predestinat a fi victima sigura.
-Lasitatea medicului, birocratie absurda (de parca ar exista si o altfel de birocratie).
-Finalul neasteptat. Dupa tot zbuciumul lui Joe Roberts (Connery), demersul acestuia de a infrange sistemul se dovedeste inutil.

Intr-adevar, fara muzica si cu sunet in priza directa (destul de rar in '65, mai ales la americani).
7/5, o nota mult prea mica.

Mai era si aia ... Suzanea Gadea ("Cur de fier")... parca. Stiu ca vorbea Daneliuc in Pisica Rupta de ea si de vizionarile cu rahatul in pantaloni de la Scanteia.


Chinatown
Destul de rahatit. Un Nicholson bashit, o femme fatale neconvingatoare (Faye). Pana si Nolte, in mult laudatul, admiratul The good thief, mi s-a parut mai convingator. 4,5/10

The mean streets, r. Martin Scorsese
Existenta sordida a patru tineri newyorkezi, din Cartierul Italian, care se intalnesc intr-o carciuma unde beau, se cearta apoi se incaiera, ii prilejuiesc lui Scorsese realizarea primului sau film important.

"The mean streets contine multe din caracteristicile intregii sale opere : prezenta elementului autobiografic, accentul pe evolutia personajelor si pe dezvaluirea caracterelor, renuntarea la intriga traditionala, adoptarea unui stil uzual plin de tensiune, datorate numeroaselor miscari de aparat si obiectivelor deformale".
9/10


Dupa gratii, r. John Flynn, cu Stallone
Un film cu Stallone care mie imi place si pe care il revad cu placere vinovata (asta intra la topicul ala ...)

Retzetar, preia "all the goodies" din peliculele cu puscariasi (Pasararul din Alcatraz, Evadare din Alcatraz, Inchisoarea ingerilor bla bla )

Directorul inchisorii e rau si e mana in mana cu "detinutul sef". Gardienii il agaseaza in permanenta pe Stallone. Cum era de asteptat, doi fac opinie separata. Macar o singura secventa din filmuletul asta face toti banii :

-plimbarea imaginara in garajul puscariei, pe Broadway, cu masina.
Seful detinutilor avea sa-si faca mai tarziu curea din emblema Mustangului rosu.

7,5/10

Suzana (în buletin: Suzänica ;); pentru noi, "Suzy Quatro") era o momâie. Nu fäcea nimic, nu se implica, nu se bäga. Te duceai la ea-n audientä, ea te trata cu präjiturele, cä "vai ce slab esti, mamä, nu prea mänânci mata?" Rareori venea la vizionäri, numai în cazuri grave de tot, iar atunci se conversa cu cei din salä, ignorând ostentativ filmul, ca sä fie clar cä pe ea n-o privea, Nu era decât o biatä curea de transmisie... Culmea, dupä Revolutie a fäcut pârnaie, cu "Lotul CPEx", pentru mascarada aia de proces cu "genocidul" - adicä tocmai incidentul în care fuseserä cel mai putin vinovati! Pentru crimele lor REALE, pentru cum au contribuit (activ sau pasiv) la distrugerea tärii sub comunism, nu i-a judecat nici dracu'. Iar Mihai Dulea si Ladislau Heghedus, care au pus serios umärul la batjocorirea si spulberarea cinematografiei si a culturii în general, n-au pätit nimic, niciodatä.
Mda, nici pe mine nu m-a atins cine stie ce... Un Polanski oarecare, un thriller bunicel, si cam atât... I-as da nota 7-8.

Doctor Strangeloveor: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb (1964) r. Stanley Kubrick

Satira absurda a vesnicei rivalitati dintre SUA si fosta URSS ... cortina de fier, cursa inarmarii, teama de razboi nuclear, de comunisti...

"Peace is our profession" - scris mare, negru pe alb, pe un banner al unitatii militare de unde generalul Buck emite ideile sale despre apa si de unde da ordinul de atacare al teritoriilor rusesti.

Americanii vs. americani :
"-Uite, comunistii au camioane ca ale noastre, cred ca le-au sustras de la baietii nostrii". Situatie similara cu cea de la Revolutia din '89 - "teroristii" de la Otopeni erau soldati nevinovati, chemati sa-si apere tara tot de teroristi. Ceea ce nu stia Kubrick era ca intr-un colt uitat de lume, satira lui era depasita de intamplari reale.

Dialogurile dintre presendintele SUA si oficialul rus beat (am ras mult).

Filmarea secventelor de lupta, gen documentar de razboi.

Telefonul dat presedintelui de la public.

"The dooms day machine" (distrugerea intregii planete, activata de orice atac asupra teritoriilor sovietice, neresetabila)
Dr. Strangelove catre ambasadorul rus, vorbind despre eficienta armei supreme:
"-Minunata masinarie, dar de ce naibii nu ati spus si lumii despre ea ?
-Ministrului nostru ii plac surprizele, urma sa anunte luni in congres".

Planul de a muta oamenii sub pamant, propus de Dr.
Teama americanilor, ca dupa 100 de ani de la decontaminarea Pamantului, rusii sa nu aiba o bomba ascunsa si sa preia controlul.

Mein Fuhrer !

10/10

"Don't fight in here. This is the War Room!" :lol:

The clockwork orange

Frate l-am vazut si eu acum si m-a spart. Cel putin prima parte, cand Alex e the bad, bad boy ... Bineinteles, partea a doua devine previzibila. Ce mi-a placut la final este ca victima - scriitorul "subversiv", cel cu sotia violata de gashca, continua sa fie pentru a doua oara victimizat :
Ministru de interne : -"We put him away for your own good." Adica dupa ce i-ati regulat nevasta si l-ati pus in scaun cu rotile, il bagam la bulau ca sa nu cumva sa-ti atace vreun fir de par. Secventa violului - "I'm singing in the rain" e dementiala.

10/10

Da, dar nici victima asta nu e "usa de biserica". Lider de grupare underground comunista, in conversatia pe care o are la telefon zice niste chestii destul de dure... "Oamenii trebuie condusi" etc. etc. etc. In filmul asta, toti politicienii - indiferent de ideologie - sunt la fel...

Ca se tine de manarii, se vede cu ochiul liber. Incercarea de asasinat asupra lui Alex (il tortureaza cu simfonia a 9-a in speranta ca il va determina sa se sinucida) e totusi "finuta" fata de secventa violului, si de o perserversitate mult mai subtila. Alex si gashca lui sunt niste animale lipsite de mila. Pana la un punct credeam ca toate rautatile comise de acestia se vor intoarce impotriva lui (v. intalnirea cu cersetorul, fostii mates deveniti politisti etc...)

Finalul filmului este (pe bune dreptate) interpretat ca o "oda a libertatii". De aceea, personajul se sustrage pedepsei bine meritate. De asemenea, ultima imagine ne lasa sa intelegem ca nu a trecut printr-un proces in urma caruia sa fi invatat ceva si, mai mult de atat, societate/sistemul pare sa 'aplaude' intoarcerea lui la vechile apucaturi.

Cartea ofera in plus fata de acest final un ultim capitol (al 21-lea, inlaturat din prima editie), in care Alex se reformeaza, insa singur, dandu-si seama ca s-a maturizat si ca viata de dinainte nu ii mai aduce nici o satisfactie. In opinia lui Burgess, acest ultim capitol reprezinta cu adevarat victoria individului in fata societatii. Kubrick a citit acest capitol dupa ce a terminat de scris scenariul si l-a ignorant, considerandu-l nepotrivit fata de tonul restului cartii. Amandoi au, partial, dreptate.

A invatat ca e bine sa te razi la potentatii zilei pentru ca ai de castigat.
N-am citit cartea, dar pot banui ca era de evitat. Personal mi-a placut violenta nemotivata a personajelor, ura fata de tot ceea ii inconjoara (inclusiv in randul gashtii - v. revolta, bataia si tradarea). Astfel de personaje sunt destul de rare in cinematograf. Cel putin pana la acest film, n-am mai intalnit astfel de nemotivati totali.

http://www.imdb.com/title/tt0104816/

Nu vreau sa intru in joculetzul vostru (....) dar ma folosesc de ocazie in incercarea de a populariza un film pe care nu cred ca l-a vazut multa lume de pe aici (sau cine l-a vazut nu s-a spart in figuri pe tema asta). Daca aveti posibilitatea vedeti-l.

p.s.

Nu va luati dupa ratinguri, ca e votat ca filmele romanesti.


In general astea-s filme vechi, asa ca intra f. bine pe clasic. La film in general eu nu mai deschis nimic.


Uite niste material de studiu :

www.geocities.com/karl_rackwitz/slumet1.html+the+hill+sidney+lumet+photos&hl=ro]Sidney Lumet, a Serious Voice in the American Cinema [/url]

The shining - 1980

Cel mai reusit Kubrick vazut de mine pana acum. Impecabil. Pur si simplu nu am ce sa comentez, trebuie vazut si atat. 10/10

"Heeeere’s Johnny !!!"

right...e filmul care l-a facut pe Kubrick sa devina regizorul meu preferat

Hmm... Un pic ma asteptam sa nu-ti placa... Dar ai dreptate, e impecabil. Nu as zice chiar cel mai bun, dar l-am pus in frunte oricum! :D


Later edit: luand in considerare si faptul ca ideea este sugerata de cartea lui Stephen King (altul cu initialele S.K.), acest "The Shining" este exemplul perfect de film in 3-4 personaje, care se petrece intr-o singura locatie si, totusi, sa nu arate deloc ca o reprezentatie de teatru. Este remarcabil cate reuseste sa faca in acest film Kubrick cu expresia faciala a lui Nicholson (si a lui Duvall), cate forta au putinele replici si cat de eficiente sunt repetatele imagini ale interiorului hotelului, multe dintre ele realizate prin tracking cu un steadicam. Partea mea preferata este finalul, incepand cu deschiderea usilor si intrarea sangelui in hol, pana la cursa prin labirint, perfect schitat din punct de vedere spatial mai inspre inceputul filmului.

Cutitul in apa ?

Ai dracu' nemti ... numai noi nu putem.

She hate me

http://www.imdb.com/title/tt0384533/

Ma bucur ca dupa atatea dezamagiri , Spike Lee nu isi iese din mana. La fel de rasist (vesnica problema a afro americanilor din filmele sale), misogin (pana si in momentele in care femeile, lesbiene toate pe deasupra, nasc), regizorul pare a se detasa totusi de ghetou, de giganticul casetofon al lui Radio Raheem si de cortezurile spalate cu periuta de dinti din Pizzeria lui Sal. Lee isi muta actiunea in lumea gulerelor albe, a birourilor luxoase si a otelului si sticlei. Ca si in Vara lui Sam, regizorul aduce in discutie marile probleme ale societatii americane (prabusirea corporatiilor de tip Enron). 10/10, in ciuda unor comentarii dezastroase de pe site-ul mai sus amintit.

Suspecti de serviciu

Vroiam sa zic cate ceva despre el, dar am dat peste textu' asta si mi-e lene sa mai scriu : http://72.14.207.104/search?q=cache:...o&ct=clnk&cd=1

Din pacate un prieten mi-a povestit finalul si nu amai avut nici un farmec ...

Brokeback mountain r. nu conteaza

Cica cel mai bun film al anului 2005, low budget, cu o tema foarte la moda ("prea" la moda) : poponarii, sau, polliticaly corect minoritatile sexuale. Ok, daca e sa facem misto, am putea rezuma povestea asa : doi taranoi saraci lipiti pamantului accepta o slujba de rahat in munti, pazitul oilor, o treaba pe care n-ar face-o prea multi. Izolare, lupi, hiene, fasole dimineata la pranz si seara. Ce iese ? (...)
Asta mai frumushelu' (Ennis), care mai si activ pe deasupra, doarme afara ca sa nu cada in "pacat". Celalat in cort. Intr-o noapte geroasa, Jack, il cheama in cort ca sa nu inghete. Si se intampla "atractia". Oierii si-o trag in ... ca la penitenciar. Timpul trece, angajatorul ii vede dar pastreaza pentru el, scarbit fiind. Trece oieritul, transhumanta, cei doi se despart barbateste, fara lacrimi si sarutari patimase. Ajuns in oras Ennis vomita, trezindu-se iar printre oameni. Cei doi incearca sa-si vada de vietile lor "normale", departe unul de altul. Ennis se insoara si-si tranteste trei plozi (sau doi ... whatever ...). Jack incearca sa-si mai atraga "calareti", dar fara prea mare succes pentru ca cowboys-ii e barbati adevarati. Se insoara si el cu fata bogata a satului si se impuiaza. Sub aparenta normalitate, cei doi sufera unul dupa altul pana cand Ennis primeste o carte postala cu muntele Brokeback (interpretarea v-o las voua - Brokeback / Bareback ). Acesta raspunde la propunerea indecenta : "You bet !!! "

Restu's amanunte, ca nu mai am chef. Un gunoi sensibilos care nu merita pastrat in calculator. Ptiu' drace, sigur va lua Oscarul !

p.s.
Cuvinte cheie : fasole ; si-o trag, impuiaza, vomita. qed.

O serie de scurt metraje romanesti :

Zapping, r. Cristian Mungiu

Film studentesc, interesanta idee, saracacios ca orice film de an (ceva premiu pe la Cinemaiubit). Se incadra foarte bine in campania "Citeste o carte" a TVR -ului. 5/10

17 minute intarziere , r. Catalin Mitulescu (Marele premiu Cinemaiubit)

Pur exercitiu, bine realizat si atat. L-am urmarit pentru Andi Vasluianu, actor care mie imi place f. mult. Final tampit, un filmulet lipsit de sens. 4/10

Visul lui Liviu r. Cornel Porumboiul

Indraznesc sa afirm ca Visul ... este cel mai bun scurt metraj (tinde spre mediu metraj, are aprox. 30 de min) romanesc de dupa revolutie. O reusita continuare posibila a documentarului "Decreteii" al lui Florin Iepan. Daca aveti ocazia dati-l jos si vedeti-l, merita.

"Si ce-o sa-i spun copilului meu Mariana? Ca am inceput sa fur cand tu inca te mai jucai cu papusile ? Ca mi-am inselat cel mai bun prieten ? Sa-l invat cum sa-i pupe mana unui politai ca sa-l lase sa traiasca ? Ca trebuie sa nu aiba incredere in nimeni ? Si ce-o sa se intample Mariana ? O sa ajunga sa-si doreasca la 20 de ani sa ma vada doar in poze ... "

10/10

Revazut pentru a nu stiu cata oara Se7en. De data asta pe Pro Cinema. Revoltator si tulburator in acelasi timp. Film in top 10 la mine.

Nu stiu daca CTP face selectiile din programul respectivului post, dar omu' stie cinema (cat de antipatic mi-ar fi in rest).


http://www.imdb.com/title/tt0114369/ interesante si User Comments - urile.

Azi a fost ziua filmelor cu gangsteri : Casino (am mai tot zis de el) ; Goodfellas cu Ray Liotta http://www.imdb.com/name/nm0000501/ , favoritul meu all time ); Poveste din Bronx, regizat de Robert de Niro http://www.imdb.com/title/tt0106489/ . Actorul, clar influentat de mana maestrului Scorsese s-a jucat de-a regia si i-a iesit mai mult decat bine. Donnie Brasco, r. Mike Newell (un must see ).

Pacat ca Martin Scorsese s-a lasat de filme serioase si s-a apucat sa ridice in slavi aviatori interpretati de mici blonzi insipizi ... ma rog ... sa speram ca-si revine. Inutil sa spun ca toate aceste filme au, fiecare, peste 5 / 6 vizionari la activ.

Aseara Nascuti asasini. Satira, satira ... dar s-o stim si noi. F. violent intr-adevar. Mi-a placut, unele secvente sunt snuff-uri pure, regizate excelent de Oliver Stone. Cred ca a tras ceva prafuri cand a facut filmul asta. 8/10

Urmeaza Cele 400 de lovituri ale lui Francois Truffaut, Franta 1959. Il vanez de ceva timp.

*****Ladri di biciclette , r. Vittorio De Sica

"Cel mai banal fapt divers devine o tragedie, un rechizitoriu impotriva uni regim, a somajului. Filmul este totodata un solilocviu despre natura umana " Georges Sadoul

Cineva spunea ca acest film trebuie urmarit de toti fanii Lord of the rings & shit like that. In hoti de biciclete nimeni nu este vinovat, nici macar hotul epileptic cu sapca nemteasca (relicva a razboiului care incetase de curand), el fura de foame, pentru a hrani familia alaturi de care locuieste intr-o singura camera darapanata. Atitudinea regizorului fata de personajele sale nu este una moralizatoare, asa cum s-ar crede, el doar isi spune povestea, simplu, intr-un mod in care putini vor mai reusi s-o faca. Ladri di biciclette trece cu brio proba timpului, reusind ca la aproape 60 de ani de la data cand a fost realizat sa impresioneze la fel de mult. 10 / 10

Secvente : iesirea din biserica, palmuirea lui Bruno, masa la restaurant cu toate implicatiile ei, bineinteles finalul.

Lino, is that you ? Quoting yourself from other forums ?

Nevermind my question-marks, i meant to be affirmative.

Bande a part r.Jean Luc Godard , 1964

Doi baieti (Arthur si Frantz) o ard aiurea prin Parisul anilor '60. Frantz ia cursuri de engleza la o scoala privata unde o intalneste pe Odile. Odile, fata naiva, crescuta sub papucul unei matusi severe, marturiseste celor doi ca in casa in care locuieste, un anume domn Stolz tine ascunsa departe de ochii fiscului o mare suma de bani.
Cei doi pierde vara o imbata pe fata si pun la cale un plan ca sa-l deposedeze pe Stolz de bani. Frantz viseaza sa-si cumpere un Ferrari cu care sa castige trofeul de la Indianapollis. Intre timp se plimba prin oras cu un jaf de masina.

Discutie intre cei doi si Odile (dupa traducerea din engleza) :

Frantz (catre fata):" You are a accomplice now.
Arthur: D'ont cry. Now that we love each other, everything will be fine. Frantz will help us. Better to be rich and happy than poor and unhappy."

Film tipic pentru cinematograful frantuzesc al epocii, mult mai slab decat A bout de souffle (Godardul meu preferat).
Secventa celebra : cei trei alergand prin muzeul Louvre, incercand sa doboare recordul americanului care a strabatut cladirea in mai putin de 10 minute.

In maniera tipica a filmelor regizorului, actiunea stagneaza, ai impresia ca nimic concret nu se intampla (planuri peste planuri, plimbari nocturne nesfarsite printr-un Paris luminos,ca si in A bout de souffle, timp pierdut). Desfasurarea evenimentelor se precipita brusc in ultimile 10 minute ale peliculei. Dupa o incercare de jaf esuata, cei doi se intorc la vila. O leaga pe matusa, ii pun calus in gura si o ascund intr-un dulap masiv, unde aceasta se sufoca. In timpul planificarilor pt. jaf, Arthur o duce pe Odile acasa la el, unde petrec noaptea impreuna, dand astfel rudelor sale sansa sa afle despre ce avea in gand sa faca. Finalul povestii este apoteotic : unkiul lui Arthur il impusca pe acesta si viceversa in fata casei pe care amandoi intentioneaza s-o prade(secventa "duelului"), Stolz se intoarce acasa si-si recupereaza banii, matusa isi revine din lesinul mortii, iar Odile si Frantz emigreaza in tarile calde.
9/10



"It's themes of a generation lost are still relevant today, and many scenes have been copied by numerous filmmakers. Quentin Tarantino, for one, regards this as one of his all time favorite films, and it's not hard to see why, the cafeteria and dance scene were heavily borrowed for Pulp Fiction."

Les quatre cents coups, r. Francois Truffaut, 1959

Una dintre cele mai emotionante pelicula vazute de mine, Cele 400 de lovituri infatiseaza povestea unui pusti neinteles de parinti, persecutat de un dascal rupt parca din Domnul Vucea a lui Delavrancea. Provenit dintr-o relatie extraconjugala, pesonajul central - Antoine Doinel (interpretat de Jean Pierre Leaud), este un copil neiubit de mama, acceptat din convenienta de tata si lasat in voia sortii. Oaia neagra a clasei unde este elev, cand vrea cu adevarat sa se indrepte si sa invete (se apuca de citit serios Balzac) este acuzat de invatator de plagiat. Copilul fuge pentru a doua oara de acasa, speriat de pedeapsa parintilor. Mama ii promisese ca daca va fi printre primii 6 ai clasei va primi 1000 de franci. Hotarat sa faca bani impreuna cu cel mai bun prieten al sau, Doinel decide sa fure masina de scris din biroul firmei la care lucra tatal sau. O ia cu relativa usurinta, dar fiind incapabil s-o vanda cuiva (era marcata), se hotaraste s-o duca la loc. Este prins de paznicul institutie si dat pe mana parintelui. Acesta il duce la sectia de politie unde este acuzat de furt si vagabondaj. Micutul este inchis intr-o celula insalubra, alaturi de prostituate si hoti marunti de buzunare. Aparent ingrijorata de soarta copilului, mama se duce la judecatorul care se ocupa de cazul fiului, incercand sa-l determine sa-l plaseze undeva cat mai bine, preferabil la un camin pe litoral, pentru ca Doinel nu vazuse niciodata marea. "Nu suntem tabara de reacreatie doamna, dar vom face tot posibilul". Printre zabrelele dubei care-l duce alaturi de alti infractori catre casa de corectie, Doinel vede Parisul luminos indepartandu-se. Copilul plange. La Institutul de Indreptare, baiatul nu rezista mult si la o ora de sport evadeaza.

Secventa : interviul dat psihologului din Centru, greu de descris in cuvinte, trebuie vazut.

Filmul se termina cu baiatul alergand pe o plaja catre mare. Stop cadru. 10/ 10

Lipsa de adaptare a personajului central, incapacitatea de a se integra in societate, spiritul rebel gasite si la Cool hand Luke, numai ca acolo povestea e in alt registru iar eroul actiunii are alta varsta.

* "Intentia lui Truffaut - aflat la primul sau film - a fost sa realizeze o combinatie de neorelism cu realism pur si simplu si cu sentimente personale. Introduce personajul Antoine Doinel, pe care regizorul il va urmari la diverse varste ( Dragostea la 20 de ani - 1962, Saruturi furate - 1968, Domiciuliul conjugal - 1970) si marcheaza inceputul colaborarii dintre Truffaut si Leaud, care va deveni actorul sau preferat, poate chiar mai mult, un fel de alter ego al sau. Premiul pentru regie - Cannes."

*Citat din Secolul Cinematografului.

Un homme et une femme, r. Claude Lelouch, Franta 1966

Anne (Anouk Aimee) este asistenta de platou la studiourile de film din Paris, Jean Louis pilot de curse al echipei Ford - Franta. Cei doi se intalnesc la scoala internat unde isi cresc copiii. Fostul ei sot, cascador, decedat in timpul unor filmari periculoase.

Pelicula incepe dezlanat, cu unele secvente care nu prea se leaga, urmand ca ulterior schimbarea planurilor temporare sa desluseasca poveste intr-o desfasurare logica.

Intrebat de catre Anne despre sotia sa (ambii poarta verighete), Jean Louis tace. In cadrul cursei de la Monte Carlo, pilotul sufera un grav accident in urma caruia intra intr-o coma profunda. Sotia acestuia, care-l iubea foarte mult nu suporta ideea ca il va pierde, si in urma unei caderi nervoase se sinucide. De aici planurile temporare despre care aminteam mai sus se schimba, filmul derulandu-se pana la final sub forma flashbackului pentru a infatisa ceea ce se intampla pana la momentul accidentului. Aflam ca Jean - Louis mai participase la un rally epuizant pe care reusise sa-l termine printre finalisti. Anne, vazand cursa la televizor ii trimite o telegrama : "Bravo ! Te iubesc. Anne." Pana la acel monent intre cei doi nu se intamplase nimic. J. Louis parcurge 6000 de km de la Monte Carlo pentru a o revedea, uimit de curajul ei. Intr-un moment intim, Anne isi aduce aminte de fostul ei sot, cascadorul. Plange. J. Louis o intreaba de ce. "Din cauza sotului", ii raspunde. "Dar e mort". "Nu, pentru mine nu a murit inca".

Finalul face toti banii, de aceea nu am sa-l povestesc aici. Ceea ce se intampla cu cei doi, daca pilotul ranit isi va reveni din coma .... nu ne putem decat imagina.

Secvente
-Mana lui pusa pe haina ei, pentru a o putea atinge.
-Pe vaporas ea isi deschide paltonul pentru ca el sa-si poata aprinde tigara. Mici bijuterii menite sa sugereze aproprierea dintre cei doi.
-In film mai apare o femeie, posibila amanta a pilotului.

9,5 / 10

Marele Premiu Cannes 1966
Marele premiu pentru imagine (alternante alb negru / color / sepia).

Full metal jacket , r. Stanley Kubrick , 1987

Am vazut atatea filme de razboi, ca asta nu m-a mai atins. Mi-a placut mai mult prima parte, cea cu instructia "viermilor".
Gaselnita "Born to kill / insigna hipiota "Make love not war" mi s-a parut ieftina (a se vedea si afisul de pe imdb). Nici "galbejitii" din groapa comuna acoperiti cu var nestins nu i-am gasit prea veridici. Un Kubrick atipic, daca se poate vorbi de "atipic" in cazul acestui regizor, ale carui filme difera atat de mult intre ele.

6,5 / 10 http://www.imdb.com/title/tt0093058/posters

Apocalypse Now (1979), r.Francis Ford Coppola

Asta da ! Intamplator vazut imediat dupa pelicula lui Kubrick (dezamagitor, dupa cate cronici laudative citisem despre el - "The best war movie ever made" bla bla bla )
M. Veroiu spunea ca intr-o scena cu elicoptere din filmele americane se cheltuieste cam cat bugetul unui film romanesc, si asta e cu elicoptere, multe. Apocalypse Now e mult mai viu decat Full metal ... , are ritm, are cowboy care impusca galbejitii din elicoptere pe muzica clasica - "Ii innebuneste !", are iepurasi Playboy in jungla vietnameza.

Capitanul Big Duke : " Mirosi ceva ?Simti mirosul ?
- Ce ?
-Napalm fiule. Nimic in lume nu miroase asa. Iubesc mirosul napalmului dimineata. Odata am bombardat un deal 12 ore.. Cand s-a terminat totul, m-am ridicat si am plecat. Nu am gasit nici un cadavru imputit. Dar mirosul ... stii ... mirosul de gazolina, tot dealul ... mirosea a ... victorie.

Secventa : unul dintre soldati (17 ani) este mitraliat in timp ce asculta asculta pe reportofonul primit de acasa vocea mamei care-i spune sa se fereasca din calea gloantelor.

Calatoria cu salupa prin apele junglei cambogiene seamana izbitor cu cea facuta de Fitzcarraldo prin jungla amazoniana. Ca si eroul lui Herzog, personajul interpretat de Martin Sheen (capitanul Willard) isi pierde oamenii unul cate unul in atacuri invizibile de pe tarm.

Unul dintre rolurile mari (printre ultimile) ale lui Marlon Brando .... Colonelul Walter E. Kurtz.
10/10

"It is an almost psychedelic cruise to a very surreal ending which makes it a movie not accessible to everyone. Very challenging to watch but rewarding as well. I could offer my explanations on each scene but that would be totally pointless. This movie is intended for interpretation and contemplation as opposed to immediate gratification." IMDB

"Cel mai puternic drog este, desigur, propria lor ignoranþã în privinþa Vietnamului: au intrat în þara asta fãrã sã ºtie nimic despre ea, ºi acum þara asta intrã în capetele lor ºi le întoarce pe dos. Ei încearcã sã-i reziste prin rock'n'roll, fetiþe de la Playboy ºi plãci de surf, prin bere rece ºi, din nou, droguri. Toate astea nu pot sã ducã decît la monstruozitate purã ºi la nebunie absolutã ...
...o superproducþie aºa cum nimeni nu ºi-a mai permis sã facã la Hollywood, de atunci încoace: o expediþie la graniþa inexprimabilului." Andrei Gorzo.

La Apocalypse Now razboiul din Vietnam nu este decat un pretext, daca nu ar fi ales conflictul asta american care era recent in mintea omenirii, Coppola ar fi putut plasa actiunea in orice perioada istorica. Pentru o mai buna cunoastere a conflictului, Plutonul lui Oliver Stone poate elucida orice necunoscuta.

Se pare ca este perioada filmelor de razboi la mine. Vazut Red Thin Line al lui Malick, un regizor care pana la aceasta productie nu mai realizate decat doua filme intr-o cariera de 30 de ani. Dupa spusele unora capodopere (nu am vazut, nu pot confirma / infirma). Nesansa regizorului a fost ca a lansat Thin Red Line concomitent cu Salvati soldatul Ryan, al mult mai cunoscutului Spielberg. E inutil sa spun ca tot prostu’ s-a repezit sa vada « capodopera » spielbergiana in detrimentul filmului aflat in discutie acum. Din ceea ce am citit despre Malick, acest individ seamana f. Mult din punctul de vedere al pregatirilor pt. filmare (ani de zile), al lucrului cu actorii (perfectionist pana la exasperare, secretoman) cu S. Kubrick. A fost si un scandal care s-a lasat cu o acuzatie de plagiat intre cele doua filme, cel al lui Spieberg si cel al lui Malick. Inutil sa spun ca un oligofren expirat din Romania isi compara flatulatia (pe nume Triunghiul Mortii) cu peliculele aflate aici in discutie.


Fight Club, r. David Fincher, 1999

Film de capatai pentru unii, nu m-a impresionat decat spre sfarsit. Multe chestii nu se prea leaga, dar la o asemea poveste nici nu prea au cum. Am tot cautat sa vad cadrul de milisecunda cu penisul dintr-un film porno pe care personajul lui Brad Pitt (Tyler Durden) il proiecta intr-o sala de cinema in timpul filmelor de familie. Fincher e un mare regizor, iar cadrul cu turnurile Gemene care se prabusesc in final a avut putere de premonitie. 9/10

The Deer Hunter ***** r. Michael Cimino , 1978

Poate cea mai reusita nunta dintr-un film, asemanari cu celebra secventa a balului din Ghepardul al lui Visconti, numai ca la o scara moderna cu oameni din popor (otelarii din Pennsylvania) proveniti din emigranti rusi.

Cimino genial, atent la orice detaliu, planuri excelente, de o rara expresivitate - Robert De Niro (Michael Vronsky) se uita la
Meryl Streep (Linda), in planul apropiat (fondu) se observa o fata care-i zambeste. Michael nu o vede, e absorbit de Linda. Imaginea devine clara, silueta admiratoarei apare in prim plan. Cand o observa, Michael se piteste dupa tocul usii langa care statea.
Picaturile de vin rosu pe rochia alba a miresei. "Daca nu varsati nici un strop, o sa va mearga bine toate viata". Semn prevestitor a ceea ce urma sa se intample.

Filmul e impartit in trei : the fun part (nunta, betii, flirturi) / scurt episod al vanatorii de cerbi / trecerea brusca la razboiul din Vietnam (elipsa mare de timp, destinul personajelor nu este urmarit pas cu pas, ei sunt infatisati ca prizonieri de razboi), ca sa continue cu viata din linistitul oras industrial de provincie.

The Deer Hunter condamna razboiul fara sa-l arate decat vreo 5 minute (atacul elicoperelor Huey asupra unei asezari rurale vietnameze). Accentul se pune pe viata eroilor inainte de recrutare si pe degradarea iremediabila a destinelor acestora de dupa. Un film si despre razboi fara prea mult puschi puschi, fara prea mult sange si bombe.

Controversele starnite de Vanatorul de cerbi au stopat cariera lui Cimino. Pacat ca acest film nu e apreciat nici acum la adevarata sa valoare. The Deer Hunter ma face ca pe viitor sa urmaresc toate creatiile lui Cimino. 10/10 si clar un nou entry in top 5 personal.

"However as many film historians, authors and critics have already pointed out, the film is never meant to be a 100% accurate depiction of the events in Vietnam. It is not really a Vietnam War picture at all. Instead, it is a focus on the aftermath of war, and how damaging it can be, both physically and mentally, to its participants" IMDB

Oliver Stone ii adresa lui Cimino, pe genericul Plutonului, multumiri. Am sa revin asupra acestui film.

wow....how many words per second CAN you type??? :w00t:

Nu, le aveam scrise in calc.

Christine, r. John Carpenter . SUA 1983

Vazut aseara pe Pro Cinema cu o placerea vinovata, asta e genul ala de filme care la final te face sa te simti prost, cu toate ca nu e porno. Il mai vazusem si acum f. multi ani. Povestea nu este, cum ati fi tentati sa credeti, despre o fata / femeie, ci despre o masina pe care un mic tocilar o readuce la viata, restaurand-o. Treptat se dovedeste ca masina are "suflet", ca este geloasa pe proprietarul ei si ca omoara pe oricine care intervine in relatia lor de iubire. Asta ar fi pe scurt povestea.

Filmul este f. prost si nu merita vazut decat intr-o noapte insomniaca, sau pentru completarea filmografiei lui Carpenter, un regizor de geniu, injurat de multi, care isi merita locul in Hall of Fame-ul cinematografului fie si numai pentru They Live(1988)

5/10

Thin red line ... in presa de specialitate, transcriere din revista Pro Cinema, nr. 43, martie 1999

1942. O companie de infanterie americana debarca pe insula Guadacanal pentru a da o batalie decisiva impotriva japonezilor.

"Astfel rezumata actiunea, eticheta genului e fara echivoc. Chiar asa privite lucrurile, La hotarul dintre viata si moarte nu e un film de razboi ca oricare altul. Prima explozie se produce dupa trei sferturi de ceas, prima impuscatura dupa alte zece minute, iar primul trasor la scurt timp dupa aceea. Dusmanul nu apare decat decat spre mijlocul filmului, mai intai printr-un unghi subiectiv al unui japonez la panda indaratul unei mitraliere, apoi prin cateva siluete indepartate care rasar din vegetatia luxurianta, pentru ca mult mai tarziu, dupa prima victorie americana, chipurile sa prinda contur. O vreme esti tentat sa crezi ca lupta se va duce pana la sfarsit impotriva unui dusman nevazut si ca in asta sta originalitatea filmului. Treptat, insa, descoperi ca razboiul este doar pretextul pentru o meditatie despre viata si moarte, in care intrebarile raman fara raspuns (...) Coplesindu-ne cu aceste interogatii, regizorul - scenarist pare a spune ca viata insasi e un perpetuu razboi pe care-l ducem cu noi insine, cu nestiinta noastra, cu slabiciunile noastre : frica, durerea, lasitatea, orgoliul, cruzimea, nevoia de celalat, teama de celalalt ... Cu totii suntem supusi aceluiasi chin in acest razboi in care nu exista invinsi, nici invingatori. Nimic si nimeni nu poate opri drumul inexorabil al vietii catre moarte, si orice batalie castigata impotriva ei este doar un simplu si iluzoriu ragaz. Cei care se vor duce la filmul lui Terrence Malick in ideea ca vor vedea un film de actiune vor fi dezamagiti. Exista momente prelungite de tensiune, momente de barbarie extrema (soldatul cu clestele care colectioneaza maselele mortilor), momente de de lupta propriuzisa. Dar cine nu paseste dincolo de ele nu va simti frumusetea acestui film. Cine nu va simti natura ranita si infricosata (frunzele ciuruite de gloante, pasarile zdrobite, petalele care se inchid la atingerea mainii murdare a soldatului), natura capcana si refugiu, cu respiratia palmierilor si fosnetul nelinistitor al vantului, nu va intelege de ce acest film este printre putinele dovezi de cinema adevarat pe care ni le-a dat in ultimul timp Hollywoodul.

Cei care se vor duce la filmul lui Malick atrasi de numele de pe afis vor fi si ei dezamagiti, pentru ca La hotarul ... e un film cu si fara vedete. Harrelson moare stupid si neasteptat in prima ora. Clooney apare, tot pe neasteptate, pentru o replica la sfarsitul filmului. Cusack intra in cadru, isi face datoria si iese pentru a nu mai reveni. Penn si Nolte rezista de-a lungul celor 3 ore, dar apar numai cand e nevoie. In schimb, Malick impune trei actori foarte putin cunoscuti, pentru care acesta ar putea fi pasul hotarator catre celebritate : Jim Caviezel, Ben Chaplin, Elias Koteas. (....)

Cat despre imaginea lui John Toll si muzica lui Hans Zimmer, este mai bine sa vedeti si sa ascultati acest film. Si totodata sa nu uitati ca dincolo de toti nu exista decat un singur nume : Terrence Malick.

Cristina Corciovescu 6/6 (ratingul apatine autoarei, editor - sef al revistei mai sus amintite, revista scoasa de pe piata din lipsa de vanzari, singura publicatie de gen care avea ceva de spus despre cinema in RO).

Asta asa ca sa dam sursele, nu sa plagiem si sa ne semnam ca si cum "e" ale noastre. ;)

25th Hour

Monty, botezat asa de mama sa pentru ca in tinerete era innebunita dupa actorul Montgomery Cliif, este traficant de droguri. Americanul de origine irlandeza vinde moartea alba a mafiei rusesti din New York. Bursant de frunte in studentie, Monty incepe sa plaseze "iarba" colegilor de bani gata pentru as ajuta tatal picat in patima alcoolismului, patima cauzata de decesul timpuriu al sotiei. Monty traieste cu Naturelle, hispanica (sau asa ceva) pe care o intalneste inca din timpul in care aceasta era liceanca.
Irlandezul face avere, dar comite imprudenta de as tine dositi banii si prafurile in canapeaua din sufragerie. Big mistake !
Cineva il toarna, cei de la Narcotice perchezitioneaza apartamentul si gasesc all the goodies inside the couch. Tot ceea ce urmeaza din acest punct este un lung ramas bun pe care Monty si-l ia de la prieteni, tata, logodnica, amici mafioti. Descrierea starilor prin care trece personajul, teama ingrozitoare de inchisoare pe care si-o mascheaza aparent fata de ceilalti, sunt realizate cu acuratetea unui bisturiu chirurgical. Filmul merita vazut cu toate ca are unele alunecari catre un melodramatism exagerat.

Atrage atentia finalul. In drum spre inchisoare, prin vocea tatalui, M. isi imagineaza cum ar fi daca nu s-ar indrepta catre penitenciar si ar lua-o catre desert, cum ar fi daca ar gasi un mic oras prafuit de provincie, cum ar fi daca si-ar gasi o slujba umila, daca si-ar face acte si daca dupa niste ani ar risca sa-i scrie o scrisoare femeii iubite. Aceasta ar veni, ar face multi copii si la varsta parului incaruntit i-ar aduna pe toti in living si le-ar povesti adevarata lui viata, adevaratul nume si cat de norocos este ca se afla cu ei acolo. Cu fatza tumefiata de batai, Monty se trezeste alaturi de tatal sau, in masina, in drum spre penitenciar.

Inca o secventa mi-a atras atentia, aceea in care M. vorbeste in oglinda cu un alter ego al sau care injura chinezii speculanti de fructe, taximetristii pakistanezi, negrii din Bronx, pe Bin Laden, brokerii care jefuiesc pe oricine, bursa, politicienii, orasul ...

9,5 /10

Un Spike Lee veritabil. Am vorbit mereu despre rasismul acestui regizor, cel mai rasist negru din cinema, asa cum a fost deseori etichetat. Nici in A 25-a ora nu se dezminte.

http://www.imdb.com/title/tt0307901/

Difuzat tvr 1

acu am vazut si eu filmul.
te faci o varza totala in descrierea ta.

lamuriri:
filmul e liniar. flashback-urile sunt povestile pe care si le spun unul altuia: sotul ei e mort. pilotul a intrat in coma participand la Le Mans. sotia lui s-a sinucis. el si-a revenit din coma dupa moartea ei. in prezentul filmului participa la cursa de la Monte Carlo si apoi merge la ea.

un film extrem de placut, dar nicidecum neliniar si nu trebuie sa ne imaginam daca el isi va reveni sau nu din coma. filmul are happy end.

tu n-ai inteles ce se intampla.

Poate ne povestesti varianta ta.

uite aici autoreferentialitate

Foarte neclar, sau "varza", ca sa te citez. Eu cred ca tu nu ai inteles filmul....

Emigrantul(1973) cu Adriano Celentano in rol principal.
Foarte misto filmul ca atmosfera, aduce un pic cu Nasul (prima parte). Reconstituiri fidele de decor, strazi, costume, masini etc... bani multi cheltuiti. Din pacate povestea are multe lipsuri. Nu se intelege cum a ajuns tatal lui Peppino Cavallo in America, de ce fii-su care a plecat in State ca sa-l caute abondoneaza ideea la un moment dat, iar trecerea protagonistului de la lustragiu, vanzator de ziare, circar, vagabont care doarme in parc etc la statul de mare gangster cu vila si piscina e in ceatza. Intr-un final se releva faptul ca ucigasul tatalui lui PEPPINO e chiar seful acestuia, capo di tutti capi, care dintr-un sentiment de vinovatie il luase pe lustragiul muritor de foame dupa strada si-l facuse un fel de adjunct, cu toate ca acesta nu stia nici macar sa traga cu arma.
Un film placut, cu un aer de epoca reusit, cu un mare plus fata de multe din peliculele cu mafioti pe care le-am vazut eu.
7/10
Finalul e a la Titanic cu happy end.

http://www.imdb.com/title/tt0070028/

recunoaste:
i'm right and you're wrong!

E invers.

serios acu, un homme et une femme este liniar presarat doar cu flashback-uri, dar care sunt intotdeauna povestite de catre unul din cele 2 personaje titulare celuilalt. si apoi se revine la firul epic.

tipul s-a trezit din coma inainte sa inceapa filmul!

Kaboul Football Club , http://www.imdb.com/title/tt0816546/ , vazut intamplator pe TVR Cultural. Documentarul este atat de popular ca nici nu are referinte pe IMDB, merita vazut. De fapt filmul nu este despre echipa de fotbal a Afganistanului ci despre eforturile unor oameni de a incerca sa traiasca o viata cat de cat normala intr-o tara macinata pana la os de razboi. Merita vazut daca-l prindeti in reluari, emotioneaza. 10 / 10

p.s.
Ar trebui sa deschideti o sectiune de documentar pe forum.