Pai, eu asta ziceam: ca nu e o ecranizare literala. Van Sant s-a inspirat numai de intamplarile de la Columbine, dar filmul este fictiune. Personajele sunt inventate, la fel si seria de intamplari.

Unde apare literala aici?

o spuneai ca si cum n-ar fi fost nici o legatura:http://massmurder.zyns.com/eric_harr...n_klebold.html

Asta vroiam sa sugerez... chiar conteaza?

Ce e aici e cam disturbing sa fie inclus intr-un film.

However, as vrea sa subliniez ceva:
The biggest bomb of all, diabolically fashioned and located to turn the high school littered with dead and dying students into one huge funeral pyre, never went off as planned.
(asta era in film)

But this is the best: cei doi criminali pe casetele video pe care le-au inregistrat:

And they hoped that one day Hollywood directors would fight for the right to tell their story. But they say they can't decide whether Steven Spielberg or Quentin Tarantino should direct the film, according to an excerpt cited by Time.
(pe cine sa dam vina?)

Da, conteaza. Inceteaza sa fii virgina care, dupa o noapte de supt pula si spart in cur, isi sustine in continuare neintinarea.

:huh: This life... is getting weirder... every day... :huh: Efectiv, am ramas fara raspuns la chestia asta... :huh:


Intr-o alta ordine de idei, :D e un articol destul de dragut despre "Elephant" in "Timpul liber" de azi, cu titlu "Si copiii se impusca, nu-i asa?". Din pacate, e urmat de un articol cam lesinat despre "Bowling For Columbine".

Lol, ce film...
Este instigare la cultura??sau instigare la "sa dam scoala cu untura sa o manance cainii" ... doar asha "for fun".

Oricum filmul este tare tare plictisitor prima ora...actiunea incepe in ultimele 15 minute...apropo...cred cae cel mai scurt film vazut e mine...78min

Shi...intrebare...poate nu am fost atent da de unde vine titlul??? :hmm:

Van Sant s-a inspirat dintr-un film cu acelasi titlu facut de BBC, despre ceva crima din Irlanda de Nord. Acel film isi lua titlul dintr-o povestire (am uitat autorul) in care problemele erau comparate cu un elefant in sufragerie. Toata lumea este constienta de existenta acestuia, dar nimeni nu vorbeste despre el si, pana la urma, te obisnuiesti cu prezenta ciudata si nu ii mai dai atentie. However, Van Sant s-a mai gandit la o parabola budista (sau hindusa?), in care mai multi orbi examineaza un elefant, fiecare intr-o alta parte a corpului. Astfel, fiecare dintre ei are impresia ca percepe adevarata "natura" a elefantului, dar, de fapt, nici unul nu "prinde" intregul. Nu sunt 100% sigur ca e asa cum am scris, dar, in linii mari, asta e faza. Am sa caut un link catre explicatia titlului.

P.S.: In camera criminalului no.1, cand acesta canta la pian, se vede, pe perete, desenul unui elefant, care apare si pe posterul filmului.

aha..interesant...dar, in cursul filmului, trebuia sa ne dea shi noua macar o mica sugestie (mai mare decat acea poza ) de la ce ar putea sa vina titlul..nu?

poate... nu stiu... oricum, cazuri in care titlul sa nu fie explicat (efectiv) in film mai exista, nu?

da, exista. intotdeauna m-am intrebat de ce se numesc respectivele filme asa 'Clockwork Orange' sau 'Postman Always Ring Twice' sau 'Bananas' etc si nu am gasit vreo explicatie efectiva in filme. poate doar in cartile dupa care s-au facut cele ecranizate si pe care nu le-am citit... chiar ma gandeam sa deschid un topic in care sa cer explicatii pt anumite titluri.

La astea doua m-am gandit si eu...

Oare? Daca te-ai fi gandit,acum deja erai in postura cunoscatorului.

PS: Burgess e kiar usor de descifrat.

Nu am zis ca nu stiu ce inseamna titlurile respective. Bine, la "The Postman Always Rings Twice" nu sunt foarte sigur, pentru ca nu am citit nimic ca sa ma verific. Dar "Portocala mecanica" stiu ce inseamna si m-am prins dupa ce am vazut filmul, inainte sa citesc cartea (si trivia de pe imdb.com). Deci mda...

Ma rog, e mai usor sa interpretezi titlul "A Clockwork Orange" decat titlul "Elephant". Mai ales ca al doilea are, dupa cum se vede, mai multe interpretari...


P.S.: Sunt curios, in "To Kill a Mockingbird", filmul (pe care nu l-am vazut), este explicat titlul?

Burgess wrote that the title came from an old Cockney expression, "As queer [meaning strange] as a clockwork orange", but that he had found that other people read new meanings into it1. For instance, some believed that the title referred to a mechanically-responsive (clockwork) non-human (orang, Malay for person). Burgess states in his later introduction, "A Clockwork Orange Resucked", that a creature who can only perform good or evil is "a clockwork orange -- meaning that he has the appearance of an organism lovely with colour and juice but is in fact only a clockwork toy to be wound up by God or the Devil." Rumour had it that Burgess had intended to name the work "A Clockwork Orang" and was thus hypercorrected to the form we know. In his essay "Clockwork oranges"2 he says that "this title would be appropriate for a story about the application of Pavlovian, or mechanical, laws to an organism which, like a fruit, was capable of colour and sweetness". This title alludes to the protagonist's conditional negativistic responses to feelings of evil which prevent the exercise of his free will.

Yes, I knew that...

Cu "The Postman Always Rings Twice" sunt ceva mai in ceata...

Metafora lui Burgess e mai mult satirizanta decat stiintifica.
Iar James Cain a fost mult mai prozaic: un prieten scenarist, Vincent Lawrence, trimisese un script unui producator si astepta nerabdator raspunsul, adica postasul. Si cand nu era langa fereastra, toata atentia ii era asupra soneriei. De unde sa stie el ca postasul suna intotdeauna de doua ori?
Oricum, nuvela lui Cain s-a impregnat f mult in cinematografie, de la neorealismul italian pana la sangvinicul Tarantino (evit sa folosesc stupidul termen "iconoclast" folosit asiduu pe acest forum).

Instigare la cultura?? Mesajul tau nu are nici o logica. Nu inteleg daca ti-a placut sau nu, sau doar ca este plictisitor.... Un lucru este sigur: te-ai uitat la filmul asta cum mai uit eu la reclamele dintre filme...(alea la detergent).....

Sangvinicul Tarantino si melancolicul Wong Kar-wai, sau cunoasterea lumii dupa Marx neuromantul. Termenul iconoclast nu este stupid , iar cei care stiu sa il folosesc inteleg si ca este foarte potrivit in cazul lui Tarantino, regizorul iconoclast, unde iconoclast este 1 : one who destroys religious images or opposes their veneration or 2 : one who attacks settled beliefs or institutions. Acum iti fac si putina teorie de film: The Art Film has become a traditional genre, divisible into two sub-genres, Minimalism and Anti-Structure, each with its own complex of formal conventions of structure and cosmology. Tarantino, un cunoscut anti-structuralist (tributar lui Rashomon; vezi spre deosebire Lynch, un alt iconoclast care challenges head-on cursivitatea cronologica in film) rastoarna si el farfuriile pe care sint ornate secventele, ca intr-un bufet suedez. Our mighty party breaker este un calcator in iconocastroane.

In primul rand Tarantino nu e un inovator, ci un compilator.
Apoi, cele doua sub-increngaturi se refera la fluenta naratiunii.
Si acum loveste-ma cu "iconoclastul" tau!

PS: Imi asum eroarea folosita.

filmul asta ar trebui mutat cu totul la rubrica Hypnotic de la Iconoclast. ;)

In primul rind, Tarantino este un inovator. Faza asta cu compilatia, desi existenta si in operele pre-Kill Bill, nu este in totalitate verificata decit in KB. Apoi, cele doua sub-genuri (aici nu e biologie si nici padure, sa vorbim de sub-increngaturi) nu se referea doar la cursivitatea/ fluiditatea naratiunii ci la structura filmului, per total. Atita vreme cit o conventie cere ca filmul sa inceapa de la punctul A si sa se termine la C trecind prin B (asta ca sa vorbesc de cele trei acte ale story-ului, in buna traditie americana; mai exista si cele 5 'acte' ), el este un film cinstit. Cind filmul incepe in C si ajunge in A, aia este cu siguranta anti-structura, si nu are legatura cu fluenta naratiunii. Anti-structure inseamna mai mult de atit: Inciting Incident, Antagonist, Turning Points, Self-revelation, etc (termenii astia ti-i explica teoreticieni ca Syd Field sau Robert McKee). Atita vreme cit Tarantino rastoarna majoritatea din cele amintite de mine mai sus, el este un iconoclast, un inovator. Iata si un citat: The heart of McKee's teaching is classical design/structure, which for him is a combination of the "classical" five-part narrative structure (inciting incident, progressive complications, crisis, climax and resolution) and the three-act story. He takes great pains to defend classical structure, contrasting it with minimalism and the avant-garde (which he defines as reduced structure and anti-structure-i.e., you have to know the rules to break them). Tarntino stie regulile si le rupe, ca atare nu doar compileaza ci innoieste. Banuiesc ca stii si tu ca atunci cindcombini doua valori de baza (albul si negrul) nasti o culaore noua, gri-ul. Sa iti dau acum si varianta lui Umberto Eco despre pluritatea surselor si originalitate? Tarantino nu e in avangarda film-making-ului doar prin faptul ca schimba la fata, sa zicem, film noir (Reservoir Dogs, PF) ci si prin faptul ca este ofensiv vizual (acum nu mai imi da iar exemplul lui A. F., ca japonezii sau asiaticii in g-ral ii umplu de singe pe amindoi).

PS: Imi scot iconoclastul din pantaloni si te lovesc, dar nu peste gura, ci peste umeri, ca ei sint vinovatii care iti sprijina capul.

lasand pt cateva minute portocacalele mecanice si soneriile si postasii la o parte ( si revenind la topic)
l`am citit pe gorzo in b24fun si am inteles ce pot gasii unii oameni fascinant si extraordinar la elefant.
si mi separe just. chiar este un articol misto
faza e ca tre lasat un spatiu, o marja de eroare ca sa nu cazi in capcana lu vansant
( tipu porneste de la ideea "toti ma crede destept, deci gaseste ei ceva legaturi si explicatii")
ce nu este de condamnat de la un individ care e constienbt de cat de over-over-over iunflated e parerea criticilor si fanilor dsp el

Da, e dragut articolul si le urez tuturor celor care s-au "plictisit" la film, sa-l citeasca.

Articolul din B-24-Fun este total nefocusat si, in afara de asocieri bizare cu thrillerul (eu as aconsidera Elephant un chiller), mai contine si niste cugetari de genul: "normalitatea e o stare artificiala, iar haosul una naturala", adincimi pe care orice cititor de Hobbes le cunoaste. Nu imi place articolul.

Elephant (titlul derivã din parabola conform cãreia niºte orbi examineazã diferite pãrþi ale unui elefant, dar nici-unul nu-l recunoaºte în întregul lui - metaforã a imposibilitãþii adulþilor de a înþelege lumea adolescenþilor)-explicatie luata din cronica unei doamne/domnisoare de pe liternet.

Nu stiu daca gvs a vrut,insa filmul apare si ca o antiteza la toate magariile hollywoodine despre liceele americane.Majoretele isi baga degetu in gat ca sa nu se ingrase,ochelarista nu mai ajunge regina balului.
Si se chinuie van sant sa le faca pe toate sa para atat de normale ca o da in diverse,apare la un moment dat un negru care zici ca o sa-i salveze pe toti(in buna traditie americana),tzeapa,nu scoate doua cuvinte il omoara astia(fara negru asta filmul era mult mai sarac),apoi apare directorul scolii care se pare ca scapa,tzeapa iar,cade si asta.Si uite asa se naruie tot ce stiai despre America,iti arata van sant "adevarata America".

Ma intreb cati patinti si-au retras copii de la lectii de pian dupa filmul asta. :lol: :lol: :lol:

O alta magarie e asocierea jocului pe calculator cu actiunile celor doi,un fel de "nu va lasati copii la tv/calculator,o sa-i distruga".Mai bine ii incuiati in beci cu 100 de volume de carti.(Instigare la cultura)

Mesajul filmului e clar,imbratisati nefericirea celuilalt daca nu vreti sa ajungeti kebab.

In Romania toti criticii l-au imbratisat ca mare opera de arta,cateva steadycam-uri,un fur elise si o mana de actori neprofesionisti nu inseamna opera de arta,cel putin nu cat sa ia premiu la Cannes.

Ma plictiseste enorm valul asta de filme antimericane facute de americani(mai ales dupa 9/11) avandu-l in frunte pe Moore.Are romanu' o vorba-cum iti asterni asa dormi.

Sa inteleg ca pt tine orice asimetrie inseamna automat nasterea unei aure inoclaste? Ricciotto Canudo afirma ca "la cinematograf, arta consta in a sugera emotiile, si nu in a raporta fapte". Tarantino, de exemplu, ne prezinta caligrafii sangvine, nu ne impune sangele ca o noua bautura racoritoare (asta ca sa vezi si tu cat de nesuprapusa este definitia "iconoclasta" ce singur ai prezentat-o).
Imi explici si mie daca Free-Cinema e o conceptie iconoclasta sau una inovator-progresiva?
Nu prea faci diferenta intre a inova si a destabiliza.
Intr-adevar termenul de compilator e prea neconcludent pt Tarantino, mai degraba e vorba de arta-melanj. In rest, iti propun o lista de iconoclasti(termenul asta e preferabil pt o metafora de articolas, nu pt o pecete estetica) : D. W. Griffith, Eisenstein, Elia Kazan, O. Welles, noul val francez, cei 3 magi Free-Cinema si lista e lunga pana la Tarantino.
Ai vazut 'Anima' de Titus Leber?

PS: deocamdata capul meu e sustinut un atlas functional (dar n-aveai de unde sa stii terminologia exacta).
PPS: iar lovesti sarmana arta plastica in locuri fragile: albul si negrul sunt non-culori. retine macar atat.

Daca din trasaturile semnalate de mine la Tarantino, tributare anti-structure, tu ai inteles doar 'asimetria' (care, de altfel, nici nu are ce cauta acolo), inseamna ca orice discutie cu tine pe tema asta nu va fi decit un aberatio ad integrum (I coined the expression) si asta din simplul motiv ca iti lipseste fundamentul teoretic. E ca si cu limba engleza: nu pot sa te invat diferenta dintre you lyrically talk about films si you on-topic(ally) talk on films, pentru ca tie iti lipsesc basics-urile si, in consecinta, nu stii ce inseamna either. Iconoplastia lui Tarantino apare in primul rind in felul in care Tarantino zugraveste - ca nimeni altul pina la el - cinele cele de taina din underbelly-ul american, unde Iisus lipseste, dar nu lipsesc nici hotii, nici miracolele. Iconoclasmul sau se manifesta insa in alt loc, pe care ma vad nevoit - cu durere in suflet - sa ti-l semnalez: Tarantino nu remixeaza filmul negru, sa zicem, ceea ce ar constitui o inovatie. Tarantino inventeaza un gen nou: artsy gangster movie (au mai activat pe aici si the overrated Coen Bros, dar comparatia nu este valida). Cind inventezi un gen nou, rasturnind multe din traditiile si topoi filmelor vechi, atunci da, draga doctore, putem vorbi de un iconoclast. In ceea ce ii priveste oe Griffith, Eisenstein & co. aberezi cu gura mare, pentru ca aia sint niste inovatori ai limbajului cinematografic, un limbaj care de abia isi osifica alfabetul asa ca, in lipsa unor canoane, nu puteau fi in nici un caz niste eretic autori de apocrife. Filmul documentar, sa zicem, are un pionier, pe Flaherty (banuiesc ca ai auzit de Nanook of the North), care invata generatiile ulterioare de cineasti (Martin & Osa Johnson - Congorilla, Baboona, etc) sa zica "a", "e", "i", "o", etc. Acest Flaherty e pentru documentar ce e sa spunem O. Welles pentru fiction features: un pionier, defrisator de paduri, ins ain nici un caz un destabilizator intr-o lume (cinema-ul) care de abia acum invata coerenta. Daca vei un destabilizator, ti-l propun pe Lang cu "M", desi, si aici, expresionismul si kammerpsiele au mai degraba legatura cu inovatia decit cu destabilizarea. So, to restate it, you is wrong.


PS: Metafora de imagistica Leonardo Da Vinci cu atlasul functional mi se pare second hand, nefericita si, alas, mult prea clinica pentru gustul meu.

PPS: Cu tristete imi dau seama ca imi esti un sub-adversar (dar asta nu te pune sub mine, relax): nici nu am zis ca albul si negrul ar fi culori ci valori de baza (ti-a scapat termenul? nu-i nimic, il mai scriu o data: valori de baza), sau, daca vrei tu, pentru imbogatirea lexicului plastic, mai ia o ebosa: albul si negrul sint tonuri. Stii, ca atunci cind spun ca tonul meu fata de tine este condescendent, functionind ca lumina si cei zeec sefiroti: descendent.

Il pot gasi pe net? (articolu, adica...)

Doua non-culori, alb/negru, nasc o noua culoare. Cine iti rapise logica?

Incepi sa devii clar, dar infertil in concluzii. Cand creezi un gen nou nu inseamna ca rastorni niste cutume, ci adaugi. Fiindca kiar asta face Tarantino.
Iar iconoclasmul, in puterea sensului sau, inseamna o rasturnare de valori. Tarantino nu neaga nimic, ba din contra, omagiaza. Si as putea adauga, infumuseteaza.
Clinic e decat deficitul tau, <atlas> e kiar numele unei vertebre care face parte din scheletul gatului (ca despre asta vorbeam). Si e un amanunt anatomic.

E o drama pt mine. Promit ca o sa contribui la inflorirea comertului cu batiste.

ca se vorbeste din nou dsp Qt la topiku dsp van sant si elephant, mai inteleg
da` de unde dracu s`a ajuns la canudo??????
stiti macar cand a trait individu?
@ ambra
aici te inseli amrnic
articolu lu gorzo e scris minunat si mai ale3s ce a scris in el se merita apreciat
desi a dat`o rau in bara si cu nervii mei de pamant cu ereziile lui referitoare la KB2, chestia dsp elephant ramane misto

Nu-ti refuz lectiile de istorie, dar l-as cita si pe Aristotel daca ar fi spus ceva vibrant despre film.

PS: poate nu stiai dar prima carte de teoria filmului scrisa de un roman, aparuta in 1935, e o calchiere a ideilor lui Canudo. Concluzia: "individu" a trait cand i-a fost destinul si noi stim asta (imi permit sa vorbesc si-n numele lui ambrete, daca stie de Nanook stie si de Canudo,probabil si de Sadoul).

Incep sa devin clar pentru tine, pentru ca mi-am impus sa vorbesc cu cuvintele tale. Cind creezi un gen nou bla bla bla, nici macar tu nu crezi asta. Daca toate filmele ar adauga trasaturi noi la cele deja stabilite de si nu ar elemina nimic, nici pietrele din discursul tau bolovanos si frust(rat), inseamna ca s-ar crea un gen nou? Pai, daca lucrurile ar sta asa, referindu-ne strict la filmul noir, una din sursele lui Tarantino, este mai mult decit evident ca acesta a renuntat la femeia fatala sau la atmosfera/ decorul plin de ceturi specific filmului noir francez. In schimb, atmosfera noir o regasim mai degraba la Killing Zoe, al lui Avary (aici bag mina in focul brichetei ca nu ai vazut filmul). Deci, Tarantino renunta la unele chestii in dauna altora. In ceea ce priveste definitia in stricto sensu a lui "iconoclast" you couldn't be any further from the truth. Pentru mai multe detalii, citeste orice legat de Conciliabulumul iconoclastilor tinut in Constantinopole undeva in 754 A.D. Ca hint, iti dau doar cuvintul idolatrie.


My bad, as the English has it. However, dearest medicine man, when it comes to properly articulate ideas in Romanian, it is you teh clinically deficient, because correct form is: "clinic e doar deficitul tau" or "clinic nu e decit deficitul tau". All the best to your professors in the Med School.

Logica mi-a rapit-o zina buna. In plus, este scris negru pe alb: albul si negrul sint doua valori de baza (nici pomeneala de culori aici, nu?), care nasc - combinate fiind - o culoare noua - gri-ul. Tie cine nu-ti rapise logica, desi tu ai fi vrut-o?

Sper sa nu faci atac de apoplexie cand o sa afli ca nici prearafinatul GRI nu e culoare. E tot non-culoare. Sau daca vrei neaparat sa fie culoare adauga termenul "acromatic".
Imi pare rau pt nivelul tau ansamblare al informatiilor. E cam subred. Pe tine te caracterizeaza frenezia, chiar si in evaluarea ideilor.
Oricum s-ar numi noua tipologie filmica 'by Tarantino', nu e decat o revitalizare, o reimprospatare a unui anumit gen. ARTSY GANGSTER MOVIE parca i-ai spus. "Gangster movie" am vazut cu totii, inclusiv bunicii nostri. E clar ca Tarantino si-a construit conceptia pe o structura preexistenta. Denumirea dovedeste asta. Nu faci nici o diferenta intre inovare/repozitionare fatza de pretinsul iconoclast?
Pt tine clinic e acelasi lucru cu anatomic. Asta spune multe despre cum iti aranjezi si directionezi ideile.

PS: te las sa te impiedici in greselile mele sintactice. e un sport revitalizant.

Doctore, esti trist. Refuzi sa vezi niste lucruri, iar obtuzitatea nu reuseste decit sa ma faca sa privesc oarecum intelegator virtejurile tale intelectuale, care ar trebui sa ma bage pe mine intr-un vertij, de unde sa nu mai scot capul, precum strutul. Sau, de fapt, am inteles eu prost: pe mine ma caracterizeaza frenezia, si pe tine acumularea temeinca (stil furnicar) a datelor si cifrelor, nostalgie a speciei tale de hunters/ gatherers. Disputele tale sterile - parca imi si inchipui ce le zici fetelor pe messenger - si articolele tale la fel de lipsite de fecunditate (de unde si diferenta: ale mele, jucause si sprintare, intrau in "Deci" in timp ce ale tale mureau ante portas) ma forteaza sa ma abtin de la a-ti atinge replicile. Ma asteptam la replici mai mustoase de la unul care si-a pierdut un an de zile lucrind ca sondor vaginal. O ultima atentie, si cu asta am terminat disputa cu tine, pentru mine clinic nu e acelasi lucru cu anatomic: clinic este cazul tau, iar anatomic este organul meu de copulatie pe care ti-l dedic cu simpatie, sa te ajute sa iti repozitionezi ideile. Au reservoir dogs.

Domnu' film-profesionist, mustul il pastrez pt serile de vara. Eu ma asteptam sa vii cu contraargumente stilate ca inciziile himenale, dar ai ales marsul funebru al cainilor eutanasiati. E si asta o pozitie de atins un punct, dar unul periferic. Si ma refer strict la cele patru labe pe care le faci in revista 'specialitatea casei'.
Si apropo: Caravaggio nu e renascentist cum aberai solemn tot prin aceste locuri. Asta tot o cifra documentara se numeste.

PS: fii atent la punctul G(ri)!

Daca pui doua cifre una linga alta, iese de un numar? Eh, numarul ala ti-l dedic tie. In ceea ce priveste sparingurile intelectuale, prefer sa execut un balet mult mai rafinat in paginile unei reviste, in fata unui public eterogen si nepretentios, deci in fata ta, un pubic erogen si pretentios. Intre timp, te-ai mai pus la curent cu iconoclastii si ce sint aia?

PS: Stilul tau - din amvonul caruia propovaduieste ung bien hastif homs, melancolicus et furiosus - imi lasa impreisa ca nici eviratia nu-ti mai poate fi de folos. Cum ar veni, sa intelegi si tu, stilul tau este asexuat si se conjuga perfect cu abstinenta (abstinenta este un viciu, stim asta, nu?) in care, mi se pare mie, te complaci de citeva luni incoace. Hai, zece Ave Maria! si doua batai cu fringhia uda, sa le imortalizam in Les Très Riches Heures ale Ducelui de Berry.

Out of the depths of the dark age of reason, flamboyantly yours, Ambra Blu, the promoter of iconoclasts.

Corect. Se numeste numarul de aur (v. Mathila Ghyka)
Am luat lectii de la tine. Am un stergar cu vezica lui Tarantino.

.
Asa sunt eu, cu absenta trepidanta.

Si ar trebui sa-mi multumesti. Ce te-ai face fara bisturiul din mana mea? Nici tu n-ai luci, si nici kelie n-ai s-o faca.

Eu ma gindeam la Pi, as in female genitalia. ;)


E de fapt un stergar folosit post-ablutiuni pe care sta brodat cu caractere vechi: "Thou shalt trust the seer".


Tremuri din trup si iti tii partea inferioara imobila? Sau misti din bazin (in talazul bizantin) si iti tii pumnul rigid?

Si ar trebui sa-mi multumesti. Ce te-ai face fara bisturiul din mana mea? Nici tu n-ai luci, si nici kelie n-ai s-o faca.[/quote]

Asta da, la asta am ris sincer. Runda urmatoare, te rog. Si adu si gheata, si un strop de vin, pentru fudulii.

Nu prea stii ce alerta ma cuprinde cand fac recital fluid in scoica gematoare.
La clasele mari, cum ne pretindem, gheata se sparge cu stiletul. Pt dubiosii iconoclasti Tarantino le-a cedat o bucata de sabie Hanzo.

So, ne mai taiem sau plec acasa?

Pai ce esti tu, Typhon? Urli in scoica? Vezi sa nu gresesti si sa tipi in ochean, sextantule.


Ne mai taiem preputurile ca sa pornim o disputa religioasa, de o parte si de alta a "legaturii de singe" (atentie, trimitere la circumcizie). Te astept si miine, la aceeasi ora, cu tipsia pe care sa-ti rostogolesc capul. O(r)v(o)ar!

Tot in piele de femeie te simti mai bine. Dar ce preferi, Judith sau Salomeea?
Ma indemni sa rectific o idee de ieri: nu scrii din patru labe, ci din doua labii.

Doc, is this all you can?
More pricks than kicks, as Beckett had it. Or, better said, more prick than kicks. Have someone translate it for you, please. The joke, I mean.

Si apropo: asta ai scornit-o tu (in sensul medieval al 'scornelii' - vezi Villon) cu prietenii tai de peluza. Eu nu am zis asta.

Da bai sulita de toreador, atat pot. Printre picaturi.

Cind cei doi se inspira din picturile lui Caravaggio si chiar din Pieta lui Michelangelo, te astepti sa vezi imagini senine, in spiritul echilibrat al renascentismului.

Ce spune fidela ta memorie?.
Citatul e preluat dintr-o postare pt concursul TIFF (Patimile...).