it may come as a shock to u,
da` al draq sa fiu dak mi`a placut trainspotting
much better
1 recqiuem
2 spun
3 ratedX
parerea mea

it may come as a shock to u,
da` al draq sa fiu dak mi`a placut trainspotting
much better
1 recqiuem
2 spun
3 ratedX
parerea mea

serifule ... ai adormit cu mana pe submit ...

sau e deformatie de la cs ?! :)

Bine zis. Parerea ta.

ziceam de oamenii care inteleg prin filme cu drogati DOAR o adunatura de junkies care o ard sau o inspira fara nimic altceva, care in final "platesc pentru greseala lor". sau altii carora le plac filmele tocmai pentru ca 'ii reprezinta'. prostii! si superficialitate.
trainspotting si requiem for a dream inseamna si transmit mult mai mult decat atat.

'spun' mi se pare destul de slab, in aceasta categorie a filmului cu drogati.
in primul rand nu exista balance al animatiilor- in prima parte abunda, in final nimic. apoi sunt scene de-a dreptul gretoase- ideile din ele puteau fi transmise in alte moduri. iar umorul este cam slabut. nu am inteles nici utilitatea secventelor cu cookie poopin'.

"spun" nu se ia in serios nici o clipa(cred eu), e doar un exercitziu de stil, foarte mishtokaresc, al unui faimos regizor de video-clipuri. dupa mine, drogurile(and stuff) sunt doar un pretext pt. nebuniile vizuale.

good point. Trainspotting il consider mai mult un film didactic, e cel mai bun numai daca iau in considerare ca a fost inaintea celorlalte, deci numai obiectiv, probabil e mai poetic, mai "cult film". Dar, personal, ma simt mult mai apropiat de Requiem, il "gust" mai cu pofta, e mai pasionant; ii inteleg pe cei carora le place trainspotting, dar requiem ma "prinde" mai bine. Trainsp nu m-a tentat sa-l revad spre deosebire de requiem (cel putin soundtrackul la requiem l-am ascultat de zeci de ori).

1. Requiem for a Dream
2. Fear and loathing in las vegas
3. Trainspotting
4. Spun

Funny. 'Trainspotting' e mult mai coerent narativ decit toate prostiile alea de vis urit care compun 'Requiem...' sau 'Spun' sau chiar bad trip-urile din 'Fear and Loathing ...' Si daca, sa zicem, sint eu chior si nu vad poezia din 'Trainspotting', didacticismul din el imi scapa cu desavirsire: unde iti zice Mark Renton sau nu fumezi, sa nu bei, droguri sa nu iei?

In alta ordine de idei, sugerez moderatorilor mai multa grija la plivirea ierburilor din aceasta discutie, nu de alta, insa mi se pare ca glorifica, nejustificat, consumul de substante halucinogene. Multumesc.

1 dIdaCTICISM in sensul de iei asta, te simti asa.....
spoturile antidriog nu sunt didactice, ci moraliste/moralizatoare/ propagandistice... si stai tu calm, ca nu`si ating scopu, adicaaca vor sa se drogheze se drogheaza oricum, cu sau fara tranispotting sau recqiem
( caruia io cred ca i`au puus prea mult anti-dope/adica toate efectele nocive...bla, bla, bla)
2 cat dsp a doua replica, daca te`ar pride paraZITII pe care`i tot citezi, te`ar BEEEP in BEEEP pana ti`ar da beeep afara pe urechi
libertate de opinie, my friend
asa ca nu chema vigilenta cenzurii

poate ca cu 'poetic' am exagerat la trainspotting, dar prin didactic ma refeream la faptul ca e facut bine ca film, nu prea ma doare de mesajul practic al filmului (ca-mi spune sau nu sa ma droghez, nu asta ma intereseaza). Ca dovada ca e didactic: este in programa de admitere la UNATC la imagine. E facut mai cu cap (dupa cum bine zici ca e mai coerent narativ), pe cand Requiem e mai mult intuitiv, facut parca sa te hipnotizeze (si imi place ideea) si sa te aduca in pielea personajelor. Iar coloana muzicala din cele doua e incomparabila, requiem are una dintre cele mai avantgardiste si originale muzici de film, pe cand la trainsp sunt niste melodii absolut comune. La partea de comedie recunosc ca trainsp are faze mai amuzante (poate de asta n-are nici o sansa sa ma hipnotizeze), requiemul insa e mai apropiat de patologic.

pana acuma n-am vazut un film mai tulburator, "tare" & halucinant ca 'requiem for a dream' (capitolul junky-punk generation).

si nu-i doar parerea mea, e a mai multora... ;)

p.s.: sunt infecte noile iconite emotive !

1. exact! 'halucinant' era cuvantul potrivit! ma bucur ca suntem de aceeasi baricada.
2. eu aveam impresia (si inca am) ca trainspotting are cei mai multi fani. la majoritatea dintre prietenii mei pasionati de film le place mai mult decat requiem

n-am prea avut timpieri sa scriu mai multe pe marginea subiectului (si nici acum nu prea am), dar o sa incerc sa ma clarific putin.

'trainspotting' l-am vazut acum vreo 4-5 ani pe tvr1. auzisei osanale s.a. despre el pana mi s-a acrit, plus ca oricum nici nu prea aveam chef sa vad alt film despre 'junkies' in care aia incep sa vada cai verzi pe pereti din cauza hasisului (sau ce-o fi), sa intre la dezintoxicare unde sa urle de durere etc. etc. urmarea este logica: nu m-a dat pe spate. in film, exista doar doua scene pe care inca le mai tin minte, una de amuzament, cealalta de groaza: cea in care mcgregor se scufunda in closetul ala infect ('caco, ergo sunt!!' ne spune danny boyle cu o frenezie stupefianta) si cea in care acelasi mcgregor sufera la dezintoxicare (cu bebelusul de pe pereti care isi rasuceste capul). in rest, mi-a iesit efectiv din minte... dau vina si pe dispozitie (sau, ma rog, mai degraba lipsa ei), dar eu nu uit, totusi, un film cu una, cu doua.

'requiem' a fost mult mai dur si mai socant din pdv vizual decat filmul lui boyle, in schimb. exista scena de la inceput cu televizorul, cu frigiderul care vine dupa batrana aia (rusinica mie ca nu-i tin minte numele, doar a fost nominalizata la oscar pt rol), scenele in care bratul lui leto se face vanat dupa ce isi injecteaza droguri cu seringa, scena in care ii taie bratul lui jared leto, toate ducand spre un final insuportabil de terifiant. 'requiem' este mai inspaimantator de fratiorul sau britanic, mai oripilant, si poate de aceea aluneca spre didactism cinematografic, dar asta involuntar...

p.s.: fara sa sustin ca e un argument prea tare, 'requiem' a invins, la voturile pe imdb, DETASAT 'trainspotting'.

mda, corect, interesante sunt pe imdb si informatiile de box-office:
trainspotting: buget: $3,500,000; incasari: $16,501,785 (numai in USA)
requiem: buget: $4,500,000; incasari: $3,609,278 (USA)
ceea ce dovedeste ca requiem e un film mult mai elitist.

:o hai bah leonarde las-o dreq de treaba...de unde ai tras tu concluzia asta? si ce naiba ai cu imdb-ul in ultima vreme? :hmm:


Totally agree.

Esti sigur ca eu n-am o relatie speciala cu Parazitii?

High, ma, ma lasi? Vrei sa iti aduc un Epica Book sa vezi un spot din asta PS anti-drog care este didactic? Sau alea produse de NORML (organizatia pentru legalizarea erbei)? Cind deschid gura, eu stiu ce vorbesc. In partea a doua a afirmatiei, ca cine se indrogheaza o face oricum, ai dreptate.

Asa argumentatie mai proasta n-am mai vazut de pe vremea cind incercam eu sa rezolv logic probleme la matematica.

Si lovesc cu postul numaru patruuuuuuuuuuuuuuuuuuu: mie muzica din Requiem nu imi place neam; pe aia din Trainspotting (un Leftfield, o atentie) o ascult oricind, ca un fan declarat.

Banuiesc ca ai rezolvat-o pana la urma afectiv, bagand-o tandru in mama ei :lol:
Revenind la 'problema ' voastra ,Trainspotting ramane favoritul meu pe felia asta, desi l-am adorat pe Rourke in Spun.
In Requiem for a Dream n-am prea reusit sa intru :shock:

Si eu am vazut Trainspotting acu 4-5 ani. tin minte ca am ras la multe faze, insa inafara catorva imagini-situatii, totul e in blur. Requiem insa mi/a ramas imprimat in minte, poate si din cauza regiei, si a aspectului tragic exploatat smart de aronofsky. E unu din filmele mele preferate tocmai pentru regie si actorie. Cred ca Ellen Berntein o cheama pe mama. Probabil ca se scrie altfel.
Fear and Loathing putea sa fie mai comprimat pe alocuri. Regia really rules, Deep joaca neasteptat de bine, benicio la fel.
Insa cum s/a mai spus si mai sus, nu cred ca se poate face o comparatie. Fiecare film are un stil diferit, o regie aparte. Unora le place tragic-comedia, altii prefera ceva mai dur, etc. Insa in materie de exprimare la subiect, toate exceleaza, toate sunt credibile si in toate regizorii au facut a good job. I rest my case.

Ellen Burstyn (fara sa consult webul sau filmul)

genial
 

"Choose life. Choose a job. Choose a career. Choose a family, Choose a fucking big television, Choose washing machines, cars, compact disc players, and electrical tin openerChoose good health, low cholesterol and dental insurance. Choose fixed-interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisure wear and matching luggage. Choose a three piece suite on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who you are on a Sunday morning. Choose sitting on hat couch watching mind-numbing sprit-crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pishing you last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked-up brats you have spawned to replace yourself. Choose your future. Choose life.
I chose not to choose life: I chose something else. And the reasons? There are no reasons. Who need reasons when you've got heroin? People think it's all about misery and desperation and death and all that shite, which is not to be ignored, but what they forget is the pleasure of it. Otherwise we wouldn't do it. After all, we're not fucking stupid. At least, we're not that fucking stupid. Take the best orgasm you ever had, multiply it by a thousand and you're still nowhere near it. When you're on junk you have only one worry: scoring. When you're off it you are suddenly obliged to worry about all sorts of other shite. Got no money: can't get pished. Got money: drinking too much. Can't get a bird: no chance of a ride. Got a bird: too much hassle. You have to worry about bills, about food, about some football team never fucking winds, about human relationships and all the things that really don't matter when you've got a sincere and truthful junk habit. "

Muzica din requiem este la fel de difuza shi de "cu fundul in sus" ca la Fight Club. Prima data knd am vazut filmul shi am ascultat muzica - shi nu ma refe la requiem 4 a dream - ci la celelalte fragmente automat am sesizat asemanarile.
In privintza celor 2 filme. Requiemul mi s-a parut net superior lui Tainspotting. E o drama cumplita, reushita, o campanie impotriva drogurilor cat se poate bine realizata. Filmul se termina cu distrugerea a 4 vietzi de oameni care nici nu se compara cu cei din Trainspotting - film care este presarat cu tente comice shi hazlii. In care unul dintre personaje "scapa cu bine" la final.
In termeni de maidan: requiem Rulzzzzz & Trainspotting used to ...

o fi original scoru' din requiem for a dream, dar pana la a zice ca piesele de pe trainspotting sunt comune e ceva de coborat in put. mansell realizeaza ceva inchegat, ce nu poate fi desprins de film- eventual in drum spre vana cu apa curganda, in timp ce scotocesti in sertar lamele, dai un play la tema din film. piesele din trainspotting pot fi ascultate separat- zicea si don'soara Ambra- un leftfield, poate lou reed sau chiar elastica.
total dezacord.- vezi mai sus. plus de asta, muzica din Fight Club se joaca cu alte instrumente si se incadreaza la alt genre.
eh, daca atat ai retinut/intels din film, retrag corectura de mai sus, nu are rost...
'comicul si hazliu'- cum l-ai numit tu- are un rol important in film. comparandu-l cu cel spun, zic mult mai bun.

In "Trainspotting" muzica a fost sarea si piperul... ( :) scortisoara si busuiocul).

Un mare neadevar:
Born Slippy
Sing
Night Clubbing
2:1
Think About The Way
Lust For Life
Perfect Day
Temptation
Choose Life
Atomic
care dintre ele ? zi-mi shi mie ...
Ptr K's
Dk tu ai intzeles k prin - mentzionarea faptului k a fost o campanie impotriva drogurilor bine realizata - doar atat am retzinut din filmul asta te insheli amarnic. Daca tu imi zici k filmul requiem nu a fost o campanie impotriva drogurilor, deloc - tu te insheli amrnic. Iar la muzica asha mi s-a parut mie - cel putzin fragmentele pe care le-am retzinut. nu am zis k toata coloana sonora a fost ca aia de la Fight Club.
Parerea mea - la care am dreptul ;) - este k filmul e mult mai bun ca Trainspotting. Pe mine m-a atins shi m-a impresionat mai mult. faptul k am ras la Trainspotting m-a facut sa realizez k acel comic negru sau simplu a scazut seriozitatea filmului ... pe cand la requiem nu avem asha ceva ...

cine a zis ca n-ai dreptul la parere?!!?!? doar d'aia ne dam si noi si restul lumii pe un forum, sa nu intru in drepturi si libertati...
nu am zis ca nu ar fi fost campanie, am zis NU NUMAI -slightly different

faptul ca ai ras la Trainspotting si ca asta te-a facut sa nu il consideri la fel de profund, inseamna ca limitezi viata- in general. nu tot ce este de taiat vene trebuie sa includa doar asa ceva, la fel cum nici bunastarea (psihica) nu e perpetua. rolul 'umorului'- bine plasat- in Trainspotting este foarte important, pentru cei care-l inteleg asa cum ar trebui.

Situatzia este urmatoarea : io' Nu - am vazut filmul, am ras shi l-am coniderat a fi nepofund. Pur shi simplu Requiem mi s-a parut mult mai profund ... That's it!

RFAD este un film super ! super regizat super din toate punctele de vedere, numai ca dupa ce ai vazut filme parca te trezesti intr-o alta lume, parca ai fi intr-o tara guvernata de cei de la "parazitii" (o lume plina de depresii si vise cu ochii deschisi) dar ... daca nu ti-ar creea nici o stare nu ar mai fi un film super nu ? :? 8)

totusi, mai e un film la fel de coios ca Trainspotting si Requiem for a dream,. el se numeste SPUN iar regizorul e un nene nordin pe nume Jonas Akerlung.

de ce zc ca e la fel de coios? pai pt ca e: il are pe Mickey Rourke intr-un super rol, pe superba Britanny Murphy, pe Mena Suvari, pe Jason Schwartzman (l-a jucat pe Louis XVI in Marie Antoinette) in rolurile unor drogati, evident.

scenriul este relativ asemanator cu celelalte, adica practic se intampla multe intr-o ordine care putea fi oricare alta, se intampla multe si nimic.

de ce mi-a placut mie mai mult - pt ca nu are un ton educativ de genul daca faci asta 9te droghezi) rezultatele negatve vor fi urmatoarele...ton educativ care apare in schimb in celelalte doua, adica acolo vedem drama, o simtim, si ne pare rau de ea si ni se face frica de drguri....

si daca tot se vorbeste de filme cu drogati si se merge pe aratura de la topicu initial, ce ziceti de basketball diaries cu un rol exceptional de la di caprio, didact, moralizator dar sincer

vinde-ne filmul, fa-ne sa-l vedem :)
eu vreau sa-l vad, imi plc filmele cu junkisti.

Basketball diaries ?! Da. Tata iconoclasmului. :-?

n-am zis ca e iconoclast dar tot se deviase de la subiect spre junk, basketball diaries viata lu jim caroll un fel de poet caruia ii e rusine ca e poet prefera sa hang out with the guys jucand baschet, furand, etc pana da de droguri. trecerea lui prin droguri pana la cainta. e trist bun si cu un di caprio tanar si excelent. si e dupa cartea autobiografica pe care a scris-o jim caroll care apare si el in film intr-o scena mica.

Trainspotting nu mi s-a parut deloc ca ar avea un ton educativ, poate fi vazut si asa eventual, dar nu cred ca Danny Boyle si Irvine Welsh isi propusesera asta cand s-au apucat de film. Drama este subtilizata, episoadele tragice (moartea copilului si moartea lui Tommy) sunt cumva integrate in fresca sociala, nu cauta sa aibe un impact asupra constiintei privitorului.
In schimb, Requiem for a Dream urmeaza o constanta tragica, soarta personajelor e intr-adevar infioratoare,. E o campanie anti-drog cat se poate de evidenta.

Spun am vazut acum cativa ani si mi-l aduc aminte vag ca foarte amuzant, apar si Billy Corgan si Rob Halford in ceva cameos parca :P Akerlund e de fapt regizor de videoclipuri.

edit: tot cu junkies: videoclipul Try Try Try de la Smashing Pumpkins, regizat de Akerlund. La vremea lui a fost interzis pe MTV.

wow, ce chestie misto, clipul, multumesc, de cand cu Spun sunt fun Akerlund, il gasesc ca fiind foarte relaxat si pozitiv.

Trainspotting are un ton avertizator tocmai prin secventele citate de tine. Pai ce spectator nu ramane traumatizat dupa moartea bebelusului catzarator pe tavane si pereti?

Miercuri, ai un avatar din American Psycho. Credeti ca putem considera filmul acesta ca fiind iconoclast?

Nu. Nu tot ce zboara se mananca.

De carte (American Psycho) am putea spune ca e iconoclasta, filmul a iesit un pic cam tarzior.