evident! nici nu am sustinut ca Shira a devenit femeie peste noapte si nici ca a invatat ce inseamna sa iubesti dupa ce a primit un semn admirativ. am spus ca, treptat, a descoperit lucruri noi legate de casatorie, despre sentimente si senzatii contradictorii, pe care le poti simti in legatura cu asta. cumva, chestiile astea au transformat-o, incet-incet, Shira a inceput sa simta cum este sa iubesti trupeste, a inceput sa constientizeze puterea de atractie a cumnatului asupra ei. din momentul cand Rikva i-a facut propunerea de a se recasatori cu Shira, Yochay a inceput s-o priveasca pe aceasta cu alti ochi, dintr-o data a remarcat ca este femeie si pe deasupra, foarte frumoasa. de-aici, incepe un subtil joc al seductiei din priviri, pe care, Yochay il stapnaeste si conduce, bazandu-se, desigur, pe puterea sexului sau.
intr-un fel, Rivka, aceasta maestra a manipularii, a avut o revelatie atunci cand i-a privit pentru prima data in fata, in curte, pe cei doi si copilul, alaturati. instinctul, a indemnat-o sa se joace cu vietile altora, sa-si satisfaca egoismul, dar nu dintr-un sentiment malefic. ideea ei, ingrozitoare in principiu, a evoluat in sens bun, datorita, in primul rand, modului cum a reusit regizoarea, sa puna protagonistii, in cu totul alte ipostaze, decat acelea de victime. si cum putea altfel s-o faca, decat sa ne insinueze ca Shira, sub pretextul ca respecta traditia, ca indeplineste un obicei, jertfindu-se pentru familie, de fapt, ajunge sa se indragosteasca de sotul surorii ei?

Asta ma pune pe ganduri .
Crezi ca in fata sentimentelor avem uneori nevoie de un alibi ?:)

da, cred ca da, in unele situatii. Yochay a fost sotul surorii ei. Shira simtea ca-i fura sotul si-n felul acesta ii intineaza memoria. in plus, cand a aflat ca sora ei si-ar fi exprimat dorinta ca Frieda sa fie aceea care s-o urmeze, a batut in retragere. a parut vizibil afectata.

Dar dacă ce zici tu -- cum că povestea de dragoste e interesul numărul 1 al filmului -- e adevărat, nu ți se pare cam convenabil faptul că Shira se îndrăgostește taman de omul pe care familia încearcă să i-l bage pe gât? Mie nu mi se pare că acolo ar fi valoarea importantă a filmului, într-o poveste de dragoste (fie și ea atipică), ci mai mult în redarea unui stil de viață caracteristic comunității hasidice.

Mă rog, fiecare cu interpretările lui până la urmă.

redarea stilului de viata al comunitatii hasidice este fundalul pe care este plasata povestea Shirei. eu o consider mai mult asa, povestea ei, fiindca personajul interpretat de ea, il eclipseaza pe cel al lui Yochay, consuma mult mai multa energie in interior decat ceilalti, doar Rivka poate rivaliza cu ea in sensul asta. ramane la aprecierea spectatorului ce anume are filmul mai valoros, partea sociala, sau cea de viata a personajului principal. dar, dupa cum s-au acordat notele extreme, daca pe alali, filmul l-a avut la degetul mic, pe Twinsen, l-a dezamagit complet, deci nu a reusit in nici o directie, asa cum a declarat si el.

N-ai ce-i face, majoritatea filmelor din turneu au propus efectul ăsta. Eu personal am dat de la 3 stele în sus pentru că am găsit câte ceva de apreciat la fiecare film, dar asta e o chestiune pur subiectivă.

parerile sunt pur subiective. faptul ca gasim cate ceva care ne place sau ne merge la suflet, in fiecare film, inseamna ca el si-a atins scopul pentru care a fost creat, lucru foarte bun, deatfel.
ca atare si in "Fill the void", chiar daca pare a fi atins de mediocritate, se regasesc idei si conceptii despre viata unei clase sociala, despre o etnie cu adanci radacini in istorie, dar si despre umanitate, in general. ideea care mi se pare ca are relevanta este aceea asacrificiului pentru familie, iar ca sa fii capabil sa-l savarsesti iti trebuie calitati umane deosebite: tarie de caracter si multa generozitate. din pacate, sacrificiul Shirei, in forma in care l-a propus filmul, a cazut cumva in desuetitudine. oamenii zilelor noastre tind spre individualism, sunt mult mai preocupati de propria persoana si mult mai putin dispusi sa acorde atentie suferintelor celor din jur, chiar daca este vorba de frati, surori, veri. filmul asta ne propune o o varianta neobisnuita a acestui gen de sacrificiu, dar nu in esenta lui, ci in detalii. Shira face parte dintr-o comunitate unde religia este sfanta. traditiile sunt atat de riguros respectate si adulate, incat greu se poate abate cineva care s-a nascut si trait ani buni in asemenea atmosfera, de la ele. in conditiile astea, este clar ca nu prea exista alternativa de schimba ceva ce altii pastreaza si transmit de mii de ani, decat daca iti renegi originea. nu avem motive s-o compatimim pe Shira. traieste asa cum cu s-a nascut si este constienta ca gestul ei este ceea ce trebuie facut pentru familia ei, iar lucrul asta, chiar daca s-a facut cu presiune psihica si manipulare materna, pana la urma, a deschis fetei, calea spre maturizare, poate spre ceea ce visa ea chiar in primele secvente ale filmului, atunci cand salta de bucurie ca a vazut un barbat ce putea fi un posibil sot, pret de cateva minute si deja simtea ca acela era alesul ei.
in rest, mi-a placut foarte mult comentariul sigaliei. analiza fina a personajelor nici eu nu puteam face mai bine.

Un film frumos facut despre o comunitate mai rar intalnita in filme, fara exagerari sentimentale, cu doza exacta de revolta, totul privit din perspectiva femeilor care, desi au o relativa libertate de alegere, sunt totusi limitate la un rol traditional in societate.
Regizoarea s-a jucat nitel si cu camera, a filmat ba de sus, ba de jos, ba Shira apare in cadre singura cu jumatate de ecran gol cu fundalul "blurred", a mai pus niste elemente vestimentare care sa atraga atentia spectatorului nestiutor, a facut o sinteza inspirata a problemelor comunitatii hasidice cu bauta & cersitul de bani de Purim, o treaba bine realizata, un film interesant, dar care la mine nu a atins vreo coarda sensibila.

3 stele

Luati-o ca pe o incursiune in trecut pe care mi-a prilejuit-o aceste spicuiri din comentariile mai sus mentionatilor. Nu e nicio polemica, nu contrazic sau sustin nicio parere. Este doar o postare monolog-nostalgica si atat.

Eram la un colocviu de ebraica veche in care profesorul incerca sa ne defineasca aceasta limba care este atat de strans legata de viata socil-culturala a poporului respectiv. Practic totul are o simbolistica pentru evrei. Nimic nu e de umplutura.
Iar ca sa putem pricepe felul in care rationeaza aceasta societate total diferita de a noastra, ni se exemplifica, mai plastic, asa pe intelesul tuturor cele doua tipuri de gândire, gandirea algoritmica, specifica noua, populatiei romane si gândirea euristica specifica in special evreilor. Mai pe babeste ni se spunea ca noi gandim liniar, ca trecem prin etape intermediare, iar ca 2+1 sa faca 3 trebuie sa demonstram mental ca 1+1 fac 2, pe cand evreii trec direct la rezutat, nefiindu-le necesara nicio alta precizare, demonstratie. Asa se poate explica si desele abateri de la legea iudaica veche, abateri ce veneau la foarte scurt timp de la o confirmare majora in viata poporului. De ex: pribegia prin desert, hranirea cu paine ce cadea din cer, potolirea setei cu apa din patra seaca, iar la 40 de zile de la plecarea lui Moise din mijlocul lor ei deja aveau un cult format din zeitati, lepadandu-se total de cel ce ii ajutase pana atunci si care facuse minuni vizibile cu ochiul liber. Pur si simplu ceea ce inainte i-a ajutat nu corespundea cu nevoile lor actuale. Iar rationamentul se aplica doar momentului nu si etapelor ce au premers momentul. Ca de la aceasta gandire spiralata se ajunge la paradoxul gandirii circulare, e alta discutie.

Cred ca e foarte interesant de aplicat si in povestea de fata, o astfeld e intelegere a gandirii, a abordarii situatiilor. A intelegerii unei mentalitati a unei societati total altfel decat suntem noi obisnuiti sa definim prin formule ca: normal, corect, bun.

O fosta casatorie, perfect "legal" desfacuta de autoritatea religioasa, legiuitoare si posibilitatea "umplerii golului" tot atat de "legala" raportata la legea iudaica.

un unghi diferit de apreciere a moralitatii unei astfel de situatii.oare noi, cei care nu facem parte din lumea lor si propovaduim libertinajul, cum judecam pe femeile/barbatii care isi inseala sotii/sotiile cu cumnatii/cumnatele? nici casatoria cu fratele/sora decedatului nu este un caz exceptional blamat de societate, atata vreme cat ea este facuta cu acordul partilor. este normal sa-ti refaci viata, fie si cu cel/cea pe care pana mai ieri, il priveai cu altfel de dragoste, din cauza uzantelor sociale?

Final de vot

robertsandu 3.5
alali 4
Twinsen 1
sigalia 3
Mercutio 2.5
aniela07 3

total = 17
medie = 2.83