atentie! Liviu a zis mai demult o chestie pentru care ii dau dreptate 100%. nu trebuie sa ocolim filmele pe care le categorisim noi, sau altii, ca avand non-valoare sau nu corespund principiilor dupa care ne ghidam viata. consider ca, putem asimila, imbogati mintea, cu tot felul de experiente vizuale. important este, cum le "filtram". si-apoi, vizionand un film de "n" ori, intervine, inevitabil, uzura. eu sunt prodiversitate. cu conditia alegerii momentului optim pentru a savura filmul potrivit.
"ex drummer" este un film controversat, ca multe altele aparute de-a lungul istoriei cinematografiei. e bine ca exista si astfel de filme. isca discutii interesante si conflicte de pareri despre probleme ale umanitatii. cu alte cuvinte, e bine sa privim uratul, frumosul, violenta, ca stari care ne caracterizeaza, iar faptul ca unele dintre creatiile cinematografice le regasim intr-o forma care ne deranjeaza sau ne incanta este un lucru cat se poate de normal. cel mai important lucru dupa mine, este ceea ce ramane in mintea fiecaruia, perceptia, mesajul si impactul lui pe termen scurt sau lung.

Cu afirmația asta nu ești de acord, rvn?

este un pic cam extremista, mi-aduc aminte ca pe la incepurile "scribulatiei" tale pe forumul asta, ai scris ca n-ai fi atat de bucuros sa revezi Portocala Mecanica. replica mea a fost ca si eu simt acelasi lucru fata de Full Metal Jacket. ceva de genul acesta am vrut si eu sa spun mai sus.
nu stiu de cate ori as vrea sa revad un film care m-a dat pe spate, in orice caz, nu la intervale dese, dar, cat de neplacuta a fost experienta vizionarii lui "ex drummer", (de fapt, ceea ce am simtit,a fost in doze inegale revolta si repulsie), tot trebuie sa recunosc faptul ca nu-mi pare rau ca l-am vazut.

M-am tot invirtit in jurul subiectului asta gindidu-ma daca e cazul sau nu sa scriu si eu ceva. Tinind cont ca am vazut filmul, demult, si mi-a placut, desi nu am gasit nimic inteligent de spus despre el, poate pentru ca unele filme doar se simt nu se pot si descrie sau isi pierd din intensitate atunci cind incerci sa pui in cuvinte ceva ce ai simtit, ma leg totusi de ultimul subiect dezbatut aici; disponibilitatea de a vedea/revedea filme vechi, consacrate in detrimentul celor mai noi sau a explorarii unor genuri diferite de ceea ce deja consideri ca ai experimentat. Eu una sint de partea lui White sau robertsandu in privinta asta. Chiar ma intriga uneori atita pierdere de energie in favoarea unor filme care vor fi uitate in cit timp? o luna? 2? hai sa zicem un an pentru aia mai ageri la memorie, cind sint filme care ar putea fi analizate cadru cu cadru, cum ar fi vrut cu ceva timp in urma Federico :) numai ca nimeni nu s-a bagat in discutii acolo. Sa fie clar ca nu judec pe nimeni sau nu judec timpul nimanui, era o remarca poate pentru ca sint multe luni de cind nu am mai scris nimic aici si dupa ce timp de mai multe luni am vazut maxim 2-3 filme pe luna, in ultima saptamina am vazut 2 :) niste restante Altman, de acum jumate de an, care la vremea respectiva nu au fost luate in considerare in turneul respectiv, oricum, macar unul din ele ar fi meritat, merita cu virf si indesat sa fie vazut si revazut si ma refer la McCabe si Mrs Miller. Vazind filmele astea 2, al doilea, The long goodbye, n-as putea spune ca ar fi extraordinar, dar mi-a placut gradarea lui, atmosfera, detaliile, amindoua filmele fiind in felul lor un altfel de poem cinematografic, n-am putut sa nu le compar cu celelalte filme vazute in ultimul timp, cele mai multe fiind filme frantuzesti ceva mai noi. Nu le poti alatura nici macar la generic, si ala e lucrat cu o total diferita minutiozitate de Altman. Oricum, ma opresc aici din balmajeala si vreau doar sa spun ca eu una as fi interesata de un turneu cu filme clasice daca se va lua vreodata in considerare asa ceva.

:x Unul din westernurile mele favorite, impreuna cu Jesse James-ul lui Dominik. Chiar am vrut sa-l propun in turneul asta... si poate chiar o s-o fac cand imi vine randul.

Chiar ma intriga uneori atita pierdere de energie in favoarea unor filme care vor fi uitate in cit timp? o luna? 2? hai sa zicem un an pentru aia mai ageri la memorie

aşa s-a spus şi despre multe filme devenite clasice.

Eu cred ca o sa astept cu astea noi sa devina clasice :)

Am uitat sa spun de The long goodbye, priceless scena in care Schwartzy ramine la bustul gol si jumate de slip :))

adică să le consacre alţii. succes :)

In cazul turneului asta regulamentul e clar: se cauta filme pe care nu le-a vazut majoritatea forumistilor. Asta nu inseamna ca se elimina filmele clasice, de exemplu Spirit of the Beehive nu-l vazusera multi.

Da, vorba lui Cristi Puiu* : Comme l'on serait savant si l'on connaissait bien seulement cinq a six livres.

Also, legendele paltinisene pretind ca Alex Paleologu ar fi citit Razboi si Pace de 14 (patrusprezece!) ori. Go figure.

*de la Chambord am si eu informatia asta, mi-a trimis-o mai-nainte... e obsedat de Puiu. :|

Dincolo de scenele extraordinare de dans si musical, de fascinatia punerii in scena a unui spectacol pe Broadway, de culisele show business-ului, de vechea tema a modului nesanatos de viata al artistului (cu tenta moralizatoare) si cea a sacrificiului in arta, ceea ce gasesc remarcabil la All that jazz e latura onirica. Confesiunea lui Joe, judecata de apoi, darea de seama catre Moarte. Aceasta fiind intruchipata, of course, cum altfel, de o femeie frumoasa (Angelique), seducatoare, imbracata in alb (moartea alba are o anumita semnificatie). Joe, afemeiat cu reputatie, flirteaza in prezent cu Moartea.
Trecerile dintr-un univers in altul, din universul real in cel imaginar si invers, sunt facute printr-un montaj excelent realizat. Am observat in cateva randuri folosindu-se o tehnica numita "cut to an idea" (daca imi aduc aminte bine termenul).
Intr-una din secvente, de exemplu, Joe intinde mana spre Angelique (Moartea), apoi cut la o imagine cu Joe pe strada ducand mana la inima, cuprins de un atac de cord, si cut in continuare spre imaginea stand-up-comedien-ului care spune "not me man, not me". Ideea mortii leaga cele trei planuri. Alta scena interesanta, folosind aceiasi tehnica, e cea in care imagini de la operatia chirurgicala a lui Joe sunt intercalate cu imagini de la sedinta producatorilor discutand sumele implicate in spectacol: disectie la propriu si la figurat.
Iar la sfarsit, ca o concluzie a povestii, sunetul fermoarului inchizind sacul in care se afla cadavrul lui Joe, da tonul la piesa There's No Business Like Show Business.

Thums up

Mișto observație! Da, exact așa se cheamă, cut to an idea. Este o tehnică ce face parte din categoria editărilor discontinue (montaj) și se bazează foarte mult pe simbolism sau pe o congruență de idei. Mai multe cadre, aparent fără legătură unul cu altul, se succedă (rapid) pentru a sugera ceva.

merci robert! eram prea obosit ca sa mai rasfoiesc prin carti. :)

replica asta merge pusa sus undeva aici , cand intrii pe forum ca sa o vada toata lumea...,