Nu am zis ca in Franta ar fi primita cu bratele deschise, ci ca o asteapta o viata cel putin linistita, unde prin linistita inteleg ca nu trebuie sa treci in fiecare zi printr-un baraj de negri inarmati pana in dinti care te pot impusca fara ezitare daca nu le platesti 100 de dolari taxa de trecere in drumul spre farmacie.
Da, da, avem inculcate idei marxisto-leniniste care ne impiedica sa ne bucuram de un film care indrazneste sa sparga tiparele cu care suntem obisnuiti 8-|

Mi-e teama ca e vorba mai degraba de disonanta culpabilizanta cu etosul leaganului civilizatiei, sau ca sa fiu sincer un adevarat complex oedipian fata de mama Africa mascat intr-un thumbs down.

ai fumat ceva? ce bine că nu vedem aceleaşi filme, m-aş îngrozi să avem lucruri în comun. minutul 23 se referea la trupa de copii înarmaţi.

Da, da, avem inculcate idei marxisto-leniniste care ne impiedica sa ne bucuram de un film care indrazneste sa sparga tiparele cu care suntem obisnuiti 8-|

n-am zis nimic nici de lenin, nici de tipare. :-?

Malombra, te rog sa revezi minutul 34 (nu cel eronat 23) si cu siguranta ai sa intelegi ce vreau sa spun. Nu imi imaginez ca cineva ar putea interpreta altfel imaginea acelui tufis, probabil ca nu l-ai vazut fiind usor ascuns de personajului principal, in coltul stanga jos. Pentru Dumnezeu, e primul tufis din film care intra in cadru prin partea stanga jos, de parca focalizarea neclara n-ar fi fost un indiciu suficient ca e vorba de vikingi!

desigur.

eu mai cred că părul deseori în dezordine al huppertei face aluzie la reprezentarea antică a discului solar. e imposibil să nu fii de acord, twinsen, părerea ta de specialist îmi e indispensabilă.

Stiam ca ai sa intelegi. Malombra. Exista filme care necesita o sensibilitate inefabila si care nu se preteaza la interpretari vulgare ca a lui White care are asteptari anacronice, as zice chiar retrograde cum ar fi poveste rationala sau personaje dezvoltate. Cand poti vezi vikingii din tufisul african, thumbs up-ul devine inevitabil.

iarăşi ai dreptate. eşti ca un oracol în seara asta.

e adevarat ca Malombrei ii place sa voiajeze pe terenurile alunecoase ale interpretarii. dar in cazul asta, Twinsen, sa fii ironic nu prea se potriveste. tu nici n-ai urmarit filmul pana la capat. zici de exemplu ca nu intelegi despre ce coflict armat e vorba. daca te uitai pana la sf. intelegeai. intelegeai si multe alte detalii si imagini care nu se explica decat catre sfarsit. sorry, dar eu nu sunt de acord cu regula de vota negativ filmul fara sa-l fi vazut in intregime. sau vrei ca aici sa ruleze doar binecunoscutele movies in care in primele 10 minunte personajele si miza sa fie clare? de ce atata caz despre un film cu naratiune in puzzle? cel putin de la Pulp Fiction incoace s-au turnat o gramada. ca si cinefil trebuie sa faci un efort sa vezi un film pana la capat. lucru ce ar trebui incurajat aici, zic eu.

Final de vot.

Thumbs up: 4
Thumbs down: 2

:-bd <:-P <:-P

thumbs up si de la mine. motivez maine. fa o concesie, ca nu e foc..

rvn, votul va fi luat in considerare daca dai o motivatie maine (adica azi mai exact).
Mercutio, s-a discutat deja pe larg despre regula asta pe threadul turneului, s-a si votat si parerile au fost impartite egal prin urmare a ramas. Orice as fi inteles, nu m-ar fi interesat. Conflictul ala e un pretext. Personajele sunt nedezvoltate. De ce m-ar interesa ce fac niste personaje de carton intr-un conflict fara sens?

Eu sunt interesat de o poveste care sa-mi spuna ceva si personaje complexe, asa cum fiecare om real e complex. Nu ma prea intereseaza in ce ordine se petrec evenimentele, unde e amplasata camera, cum cade lumina, ce premii a luat regizorul etc.

personaje carton
Marie
-o femeie hotărîtă, decisă să nu plece dintr-un loc de unde ar fugi oricine, care administrează o proprietate dată ca monedă de schimb pentru două paşapoarte de partenerul ei de viaţă.
- se bucură din plin de libertatea oferită de natură , într-o ţară cu o grămadă de issues, mai ales într-o ţară unde ca femeie şi ca albă e periculos să fii. e de o feminitate destul de bine echilibrată încît nici să nu genereze un asalt sexual, nici să se camufleze într-un hermafrodit.
- suficient de curajoasă ca să-şi facă singură comisioanele, deşi fragilitatea ei se simte la fiecare pas. am stat să văd pînă la sfîrşit dacă e o naivă ce dă în gropi şi nu e. să o vezi expunîndu-se continuu, ziua pe drum, şi noaptea, în curtea prost luminată, e de ajuns ca să te crispeze. dar tipa asta înţelege că nici o baricadare fizică nu te scapă de inevitabil şi de aceea forţa şi calmul cu care merge în întîmpinarea evenimentelor , fără a le declanşa,este impresionantă.
- deşi îndeajuns de flexibilă ca să nu pară sfidătoare în relaţiile cu oamenii, e o fire conservatoare. îşi face datoria la plantaţie oricare ar fi starea naţiunii, îşi cicăleşte fiul pentru că nu e cetăţean model, are un simţ acut al proprietăţii. cu toate astea, e destul de tînără ca să încalece o motocicletă şi destul de nepupincuristă faţă de autorităţi, ca să nu-l dea în gît pe un rebel care se adăposteşte în casa ei.
- o individă lucidă, care îşi dă seama că chestia aia cu 'if you can do it there, you can do it anywhere' e o scorneală de doi lei, că un loc e ireductibil la altul, că nu în orice parte a lumii rezistenţa ei ar avea un sens, iar personalitatea ei ar fi adecvată. spune la un moment dat că franţa nu i-ar prii, ar sucomba confortului de acolo, unde instituţiile îşi fac treaba, unde rolurile sunt definite în alt fel. într-o societate aproape perfectă ea nu ar mai funcţiona perfect, nu ar mai funcţiona deloc. e de apreciat faptul că îşi conştientizează această limită, raportul intim dintre om şi loc.

Mda, un peronaj pe jumatate autist care se agata prosteste de rutina administrarii plantatiei in timp ce totul se duce la dracu' in jurul ei, inclusiv (si in primul rand) propria familie. E drept ca la sfarsit face un pas induiosator in reglemantarea relatiilor familiale si isi omoara socrul pentru ca...pentru ca...De fapt nu stiu de ce il ucide, dar sunt sigur ca aveti voi o idee sau doua.

şi ce opţiuni avea? să aterizeze în aeroport în paris şi să înceapă să cerşească?
l-a omorît pentru că a trădat-o, pentru că a lăsat-o pe drumuri, pentru că şi-a pus semnătura pe o hîrţoagă ce o deposeda de tot ce avea. nimeni nu a spus că a procedat corect, nimeni nu a spus că gagica is easy to swallow. făcea deja munca unui bărbat pe plantaţie, e şi ea responsabilă pentru degradarea familiei, dar mă îndoiesc că doar ea. again, aici nu facem procesul ei, ci dacă filmul stă sau nu în picioare. pentru unii nu stă. atîta pagubă.

trebuie sa definesti intai ce intelegi tu prin personaj complex. eventual sa dai si niste exemple in comparatie cu Marie. please, mentioneaza cand afirmi ceva ca e strict parerea ta, referitor la personajele de carton si nedezvoltate, si ca n-ai urmarit filmul pana la capat. ca sa-ti mai dau un exemplu: in ultima scena personajul principal Marie comite o crima. in opinia ta, o crima iti spune ceva despre un personaj, despre caracterul lui? cum il face, de carton sau mai complex?
daca pleca in franta, adica asa cum te-ai fi asteptat tu, devenea un personaj mai interesant, mai complex? tocmai faptul ca ramane acolo, intr-un loc periculos, o face personaj complex. cum spunea cineva pe undeva, o poveste interesanta nu e despre un om muscat de un caine, ci despre un om care musca un caine.

apoi spui ca nu te intereseaza in ce ordine se petrec evenimentele. pai te intereseaza.
vrei sa fie in ordine cronologica. altfel nu te mai uiti pana la capat ca n-ai inteles ce se intampla. apropo, ai vazut memento?

@ White1
reiese destul de clar din film de ce Marie l-a omorat pe socru-sau. pentru ca el a informat armata ca seful rebelilor se ascunde la ferma. iar armata a venit, i-a macelarit pe rebelii-copii, dar si pe fiul Manuel si pe Andre. singurul care a scapat macelului era mosul. evident, el era informatorul.

Nu il face nici mai complex nici mai putin complex. Depinde de context. In filmele de actiune vedem 100 de crime pe ora, dar asta nu inseamana character development.
Un personaj care fie are niste resorturi interioare complexe, fie e un exponent a unui conflict sau a unui curent de idei complex. Poate "complex" nu e neaparat cel mai bun termen, nu ma refer ca trebuie sa fie un cifru sau un puzzle. Referitor la Marie, simplul fapt ca vrea sa ramana acolo nu inseamna nimic. Mai important e de ce vrea sa ramana acolo. E o exilata care incearca sa-si uite trecutul sau dimpotriva a venit in Africa ca sa-si gaseasca adevarata patrie spirituala? Apoi orice varianta ar alege filmul sa sustina, trebuie sa o faca convingator. Nu poti sa ai un personaj care fuge de viata din Franta fara sa prezinti intr-un anumit detaliu viata sa din Franta. Nu poti sa ai un personaj care vine in Africa fiindca e atras de cultura africana, dar filmul in sine sa nu prezinte intr-un anumit detaliu cultura africana. Cateva exemple de personaje excelent dezvoltate: To Live a lui Yimou, Au revoir l'enfants a lui Malle, L'amour L'apres-midi a lui Rohmer.

Nu am nevoie de personaje easy to swallow si nici de personaje care fac totul cum trebuie. Nu faptul ca nu a procedat corect ma deranjeaza pe mine, ci faptul ca nu inteleg de ce nu a procedat corect. Poate de vina e faptul ca sunt mai greu de cap, sau poate ca regizoarea se preocupa prea putin de aspectul asta, pentru ca are alte prioritati. No problem, doar ca atunci filmul nu o sa fie pe placul meu. Fara empatie, cu un grad foarte scazut (spre zero) de implicare emotionala filmul e o experienta destul de seaca. Ia-l si pe fiul ei, de exemplu. Are o schimbare de atitudine brusca, in urma unui eveniment...sa-i zicem inedit. Dar tu nu stii prea multe despre cum era el inainte de eveniment(lenes, apatic si cam atat) , nici nu-i intelegi prea bine schimbarea radicala de comportament. Ca sa nu mai zic de restul personajelor care-s aproape degeaba in poveste: Boxer, sotul, socrul...
Mercutio, reiese atat de clar din film incat nici macar unul din userii care i-a dat Thumbs Up nu a inteles exact despre ce e vorba. Dar ai dreptate.
(si cred ca Marie e prea blonda ca sa creada ca cersitul e singura posibilitate de a supravietui in Franta).

Am sa fiu scurt pentru ca am prea multe lucruri de facut si vacanta e prea scurta :P Nu m-a dat pe spate, dar mi-a placut cum a fost facut, in special atmosfera. Nu se poate sa nu-mi placa Huppert chiar daca joaca (sau poate pentru ca joaca atat de bine), dupa parerea mea, un personal destul de detestabil (un cuvant poate prea puternic) prin prisma incapacitatii de acceptare a realitatii. La un moment dat chiar vorbeste despre "meseria" ei de mama si nu ma mir ca a dat rateu avand in vedere ca ea insasi are probleme serioase, chiar daca aparent e o persoana decenta. De altfel intreg filmul parca da o senzatie de psihoza prin haosul si absurdul unei lumi care poate de mult nu mai e considerata astfel.

Thumbs up, dar cu o singura mana.