E cel mai ieftin DSLR de la Nikon. Sub 20 de milioane nou. Destul de multi romani si-l permit. Deci argumentul asta nu sta in picioare.
Eu zic ca si in cazul meu ca si la Puiu e vorba de talent.
Ca altfel v-as invita, dom' Chambord, in loja de onoare la premiera filmului meu maximalist. :D :P :D

Ma uimesti prietene Federico. Il pui pe Puiu (suna interesant nu?) in categoria lui Cassavetes, Leigh, Matteo Garrone, Jacque Audiard, Laurent Cantet, fratii Dardenne. Filmele lor sunt realizate intr-o nota mai realista, intr-adevar, nu sunt stilizate, dar asta nu inseamna ca-s minimalisti. Nici pe departe. Ii stiu pe toti si filmele lor. Mai vizioneaza-le odata si vei vedea compozitie de imagine, montaj, lumini, culori, toate ca forme semnificative. Ei nu filmeaza cu camera plantata intr-un colt de incapere si tremurata, ca la nunta sau botez, si in cadre secventa tot filmul.
Ce sustii tu aici, ca sa fac o comparatie, e ca si cum ai spune ca nu trebuie cumva cantat cu toata orchestra, ca e prea comercial, ci sa se cante numai la fluier, ca e mai natural.
Minimalistii, cum e Puiu, canta doar fluier. E adevarat ca o piesa la fluier, mai ales o doina, cum e cea cu Moartea domnului Lazarescu, poate fi impresionanta. Totusi, o simfonie e o simfonie. Si un autor bun stie sa foloseasca fiecare instrument, cu registrul lui propriu, atat cat trebuie si cand trebuie.

Objection your honor ! Speculation !
Nici vorba. Am spus doar ca "crezul estetic" al lui Puiu este modelat constient sau inconstient de cateva constrangeri, pe care le-am enumerat. Nu e oportunism mercantil dar te rog frumos, nu veni in secolul 21 cu sugestia ca : "convingerea propriului crez estetic" tine de foame. Puiu impaca (si foarte bine face) si capra si varza, si sufletelul lui si cerintele pietei de film de arta (presupun ca nu ii negi existenta). Nu vreau sa spun a 4-a oara ca n-ar avea cum sa faca altfel de filme decat minimalist tremurate chiar daca "convingerea propriului crez estetic" ar cam vrea. Nu stie si nu poate. Si 2, a ajuns si cu astea la fundul sacului, unless schimba ceva. Hai sa revenim amandoi aici dupa ce Puiu isi va lansa urmatorul film si va primi receptarea critica sa vedem daca predictia mea s-a bazat pe ceva sau nu. Cum indemna si brother Mercutio, e bine sa luam ce zic regizorii si mai ales cei romani, with a grain of salt. Daca ne uitam prea mult in gura lor, pericolul OTV-ismului apare la orizont (tip from Windom baci)

Credeti ca Cristi Puiu e idiot ? Dati SMS la 1234
DA 35 % NU 84 % :P

n-am timp acum sa intru-n detalii dar eram in trecere si vroiam sa las doar asta: :D
http://www.top10films.co.uk/archives/1148
Film director Mike Leigh’s Top 10 Films
1. The Tree of Wooden Clogs
2. Tokyo Story
3. I Am Cuba
4. The 400 Blows
5. The Death of Mr Lazarescu
6. Songs From The Second Floor
7. Some Like It Hot
8. Radio Days
9. Seven Chances
10. How A Mosquito Operates

Ba da, sunt minimalisti. :D Nu neaparat in ceea ce priveste continutul (desi Entre les murs, L’Enfant, Le silence de lorna, Faces, pot fi incadrate aici) dar ca stilistica cu siguranta. Fara muzica (doar la Leigh) fara pretty pictures. Tot ce conteaza e informatia intrinseca a imaginii si aceasta e redata cat mai direct, cat mai obiectiv.
Nu e buna comparatia. :D In muzica, suratele de orchestra ale fluierului sunt obiecte de aceeasi categorie, din acelasi regn. In cinema, nu poti sa pui pe acelasi plan actorul si scenariul pe de o parte, iar de celalalta felul in care sunt filmati acestia. Ce aduc nou adaosurile acestea (la film) in afara de un strat de coolness care seduce usor multimea? Nu e pe principiul ambalajului stralucitor menit sa fure ochii naivilor si superficialilor? Reiau comparatia mea. De ce filme ca Un Prophete si Gommora n-au avut nici macar o sutime din succesul lui The Godfather? Nu din motive de superficialitate? Fara vedete, limba straina, fara pretty pictures, fara muzica pe care s-o asculti pana la slagarizare pe Youtube dupe ce te intorci de la cinema…


@Chambord: e o diferenta mare intre a fi restrictionat de disponibilitatile buzunarului, si a lucra doar pt a-ti umple buzunarul. Cazul lui Puiu cred ca e o ironie a sortii. Interesul sau pt filmul realist s-a aprins inca din Elvetia, cand studia meseria si i-a descoperit pe Jarmusch si Cassavetes, lucrarea sa de diploma intitulandu-se chiar "Note despre filmul realist" (informatii tot din articolul lui Gorzo). Intamplator, traieste intr-o tara in care chiar daca si-ar fi dorit sa faca altceva nu ar fi putut. :D Ma refer la un atlceva radical diferit.(blockbustere &shit) Pt ca altceva decat ce face el s-a facut si inainte de revolutia pe care a starnit-o primul sau film, si se face inca (Nae Caranfil si nu numai). Dar oricum, sa tragi pretty pictures sau sa maresti viteza de montaj, nu cred ca ar fi un vis imposibil chiar si in conditiile prapadite din Romania. Eu cred ca cinemaul lui Puiu nu ar diferi foarte tare daca s-ar trezi peste noapte bilionar in euro. Cred asta din impresia pe care mi-a lasat-o in zecile de intervirui in care l-am vazut sau citit. Omul chiar crede in ceea ce face, nu sunt ifose.

O explicatie pt sila lui Puiu pt cinemaul pictural poate fi extrasa si din faptul ca el fiind un pictor la origine, considera ca ar fi redundant sa-si propuna obiective de genul asta si in cinema. :))

Da, Antichrist e un mare pas inainte fata de ce facuse anterior, dar cu exceptia prologului, epilogului si a catorva momente intermediara, mi se pare ca omul a lucrat destul de ciobaneste si aici. In plus nu stiu daca rezolvam atat de lejer problema fondului si a formei. Da prologul e cool, pe mine m-a vrajit si m-a naucit, dar: la ce-a folosit ca l-a filmat asa?

Cred ca te referi la MinRep. :D

Revenind la tema topicului care nu se reduce numai la Cristi Puiu:
http://www.guardian.co.uk/film/2011/...beautiful-film

(Ne) foloseste fiindca exista.:D

Federico, de ce ne tot invartim in jurul cozii cu the higher meaning, cu ideea filmului. De cele mai multe ori ne place arta pentru ca-i estetica, pentru ca-i frumoasa, imaginea si muzica ne gadila simturile intr-un mod ce depaseste cerebralul. Uneori o poate face si prin profunzimea ideilor, dar estetica ramane o chestie de baza a artei oricat de inteligenti ne-am da noi.

Ok, fuck "arta este o forma a adevarului"!

Ma duc sa ma uit la Crazy Stupid Love.




Serios!

Mie mi-a placut Crazy, Stupid, Love :)) Multe clisee, dar pentru mine a functionat si chiar m-a distrat si bine dispus :P

Revenind la topic, nici chiar asa, ceea ce vroiam sa zic e ca oricat de mult am vrea noi sa credem ca ne place arta pentru ca transmite cine stie ce idei complexe nu se poate sa trecem cu vederea peste unul din principalele si cele mai simple scopuri ale sale: esteticul. Bineinteles ca esteticul poate fi folosit pentru intarirea unor idei, dar nu-i putem nega importanta primordiala in arta ca obiect de sine-statator.

Scenariu, actori, decoruri, lumini exista si in teatru. Exista si tot felul de muzici si efecte sonore in teatru. Filmul face vreo diferenta? Tocmai felul in care e filmata o scena, miscarile si unghiurile camerei si montajul fac diferenta. Deci acestea nu sunt adaosuri, asa cum spui tu, ci reprezinta elementele care caracterizeaza filmul ca arta.
Unui spectator ii place o scena, o gaseste impresionanta, dar nu stie exact de ce. Miscarea de la stanga la dreapta e fireasca, e similara scrisului, miscarea de la dreapta la stanga e stanjenitoare, anormala, intr-un plan. In filmele lui Hitchcock baietii buni intra prin stanga, ce rai prin dreapta. Un personaj privit de sus pare mic, neajutorat, unul privit de jos e amenintator, puternic. Un close-up transmite emotiile personajului mai intens decat un un plan general. O focala lunga da impresia de ingramadeala, o focala scurta creaza spatiu. O profunzime mica concentreaza atentia asupra detaliului, un unghi oblic transmite confuzie, ambiguitate, etc., etc., efectul kuleshov, si altele. Toate astea apartin limbajului cinematografic, esteticii filmului. Nu e gaselnita, nu e ambalaj stralucitor, nu e spoiala. Sunt elemente prin care filmul transmite spectatorului semnificatii. Tine de psihologia omului, pentru ca de cele mai multe ori mesajul, codul, e perceput la nivel inconstient. Filmele comerciale sunt slabe pentru ca utilizeaza doar cateva din aceste tehnici cinematice, cele mai eficiente in a transmite emotii de baza: reaction shot, close-up, montaj rapid.
Chiar si Puiu al tau foloseste estetica filmului, nu e asa de obiectiv cum crezi tu. Camera care nu se deplaseaza, ramane la distanta, incat nu poti vedea prea bine fizionomiile personajelor, transmite frustrare. Tremuratul ei sugereaza nesiguranta. Filmarea in spatii inguste - constragere (closed form se mai spune). Adica sentimente de care are nevoie pentru a spune istoria deprimanta a lui Lazarescu. Asta inseamna estetica de film, nu estetica in sensul termenului vulgar, cum e folosit de omul de pe strada. Fa rost de o carte de limbaj cinematografic sau estetica a filmului si o sa te lamuresti.

Total Off Topic


... fara acelasi buget de marketing si strategie de promovare. Cred ca 80% din succesul unui film ca numar de spectatori tine de marketing si promovare

Chiar daca ramanem in zona auteur, tu chiar crezi vreodata ca filme ca alea de mai sus sau si mai rau, filme de Kaurismaki, Dardenne, Tarr etc. se vor apropia ca numar de spectatori de un film al lui Scorsese?
In cate cinematografe si de cate proiectii ale filmelor regizorilor de genul asta ai auzit tu prin Romania?
Tu unde ai vazut toate filmele astea, pe ecran la cinema? :-/

:D http://www.cinemagia.ro/forum/showpo...&postcount=204
Am mai citit si Grid Modorcea. :D Se pune?
WOW! Suna oribil! Ce clisee ingrozitoare!!! Iti dai seama ce s-ar intampla daca chiar ar asculta lumea de ele?! Toata lumea?! Sa le ia ca litera de lege? Moartea termica cinemaului! :( Eu am mai spus-o: nu sustin problema pe care-o discutam aici! Mie-mi place estetica in general, doar ca nu sunt un dogmatic, imi pun intrebari. Iar in legatura cu cele enumerate de tine mai sus nu sunt de acord de nicio culoare. Daca e ca estetica sa aiba un rol meritoriu in cadrul filmului ea trebuie sa fie neaparat originala. Cele enumerate de tine or fi mers cand erau proaspete, dar nu se poate sa ne mai agatam de ele si astazi. Auzi: baietii buni intra prin dreapta!! Dumnezeule, ce preposterozitate!!! @-) Cum sa iei de bune enormitatile astea?!
Repet: unde am spus eu ca sunt fan Puiu?!

Pai de ce nu sunt promovate?! :D
Se stie ca nu merita. Si cu o campanie agresiva gen Avatar, receptia nu ar spori cantitativ intr-un grad considerabil. Pt ca n-au ambalaj stralucitor, nu sunt frumoase in sensul omului sarac cu doxa, sunt incofortabile, daca nu chiar dureroase.
Oui. <:-P

PS: Mercutio, sper sa nu te deranjeze modul meu de a intra mai tare la minge. Stii ca nu-i nimic personal. Never was. Never will be. :)


LE: Ain't that the truth?! :)

Asta e abordarea ta si n-ar trebui sa o generalizezi. Sigur ca estetica e importanta, dar pentru mine tocmai acel "higher meaning" si "ideea filmului" conteaza cel mai mult. Si nu le pierd aproape niciodata din vedere, oricat de mult mi-ar placea o imagine sau un actor. E vorba cum ziceam de abordari diferite, poti sa privesti un Ferrari si ca o bijuterie estetica si ca un triumf al ingineriei.

Discutia a ajuns intr-un punct in care pur si simplu nu pot sa m-ambtin sa-l citez (din nou) pe Pitbull. http://www.cinemagia.ro/forum/showpo...&postcount=203

Lectia Number One:
"Despre ce e vorba în filmul cutäricä" e un tip de întrebare pe care trebuie s-o lasi în urmä. Asa-l întrebam eu pe tata, la 4 ani, când îi ceream sä-mi explice fiecare film, dupä ce se termina.
In orice film, dar mai ales în alea importante, "este vorba despre" multe: despre temä, despre idee, despre subiect - sau, mai clar: un film DEZBATE (sau "trateazä") o TEMA, prin intermediul unui SUBIECT, pentru ca în final sä COMUNICE o IDEE (sau mai multe!).

Exemplu (tratat foarte simplificat):
"Otto e mezzo", ("8 1/2" sau "Opt si jumätate"), de Federico Fellini.
TEMA: conditia artistului (despre asta vorbeste)
SUBIECTUL: criza de creatie a unui regisor, inspiratä din propria situatie a lui Fellini, care dupä ce fäcuse opt filme si jumätate în cheie neorealistä, simtea nevoia sä-si gäseascä alt drum (ceea ce a si fäcut).
IDEEA: (sistemul de idei al acestui film e atât de complex, încât comitem aproape un sacrilegiu comprimându-l într-o singurä frazä, dar sä încercäm, totusi...) Orice artist se regäseste pe sine însusi în oamenii care l-au fäcut sä fie ceea ce este (de la nastere si pânä în prezent); un fel de: "eu sunt voi".

Prin urmare, de fiecare datä când te incitä un film despre care se sugereazä cä e "mare", pregäteste-te pentru o adeväratä aventurä a descoperirii si cunoasterii!
Iar acum, fä bine si buchiseste acest topic paginä cu paginä. Vei gäsi multe îndrumäri în acelasi sens.

Asta era un raspuns la ideea lui Federico cum ca daca am dezbraca unele filme de estetic n-ar mai fi foarte diferite de altele. Vezi si completarea adusa dupa mesajul pe care l-ai citat. Nu ma uit la filme neaparat pentru a vedea imagini frumoase, ci mai degraba pentru idei, dar pur si simplu ador cand vad un film extrem de frumos vizual. Si cand zic frumos vizual nu ma refer la Sucker Punch sau Transformers, alea sunt spectaculoase vizual, imaginile alea nu-mi transmit frumusete. Nu ma refer nici la ineptii de genul Enter the void, nici pe ala nu-l consider frumos, pentru ca estetica la care ma refer eu transmite ceva, dar apeleaza la receptorii senzoriali, ii gadila, descarca dopamina (sigur ati simtit cum se descarca dopamina in momente artistice intense) si e peste cerebral in sensul ca e inexplicabil. Oricum nu cred ca am vazut vreun film in care cele doua elemente, esteticul si povestea, sa nu se completeze intr-o anumita masura. Pana la urma un film estetic transmite acel "higher meaning", acea idee, intr-o forma mai mult sau mai putin cerebrala. Exprimarea mea a fost foarte nefericita mai inainte. Vroiam sa fac o diferentiere si am scris prostii.

LE: raspuns la mesajul lui Twinsen.

Tot fiind pe profilul lui Gorzo din 24 Fun am aruncat un ochi si peste artioclasul despre Drive. Si ia-u' ce spune:
Cea mai buna regie, westernul urban Drive (Cursa), al carui public ideal poate fi impartit in doua categorii situate la capete opuse ale scarii educationale: cei care apreciaza la un film simpla prezenta a unor ingrediente precum masinile rapide, interlopii duri, eroul taciturn si puternic, razbunarile sangeroase etc.; si cei care apreciaza finetea in chestiuni tinand de constructia cadrelor, de folosirea luminii, de alternarea miscarii cu nemiscarea, a linistii cu zgomotul etc.[
http://bucuresti.24fun.ro/articol/pr...nes-10752.html

Nu stiu, am senzatia ca nu intelegi. E adevarat, felul in care sunt folosite in unele procedee in filme devine un cliseu. Dar tot ce am spus tine de psihologie, de perceptie, sunt realitati despre natura omului si functioneaza si asupra ta, chiar daca zici tu ca nu. Daca ii prezinti unui om o imagine cu niste personaje intr-o incapere, o percepe imediat. Daca intorci camera invers, spectatorul nu intelege din prima imaginea, e putin socat, trebuie sa intoarca capul, recunoaste mai greu. Imaginea intoarsa sugereaza altceva intr-un film decat o imagine normala. Un delfin sau alt animal poate nu ar avea probleme, dar omul are felul lui anume, totusi limitat, de a percepe lucrurile. Nu stiu daca ma fac inteles.

Si de altfel, vrand-nevrand, odata ce a inceput sa filmeze cu o camera, autorul devine subiectiv.
Transmite ceva prin felul in care filmeaza, bine sau prost, ce filmeaza, cat filmeaza, etc.
Problema care ce se pune, zi eu, nu tine de aceste elemente de estetica, care sunt aceleasi de la inceputul cinemaului si o sa fie la fel, pentru ca aparatul de filmat are si el limitele lui.
Cum am mai spus, modul in care un autor stie sa foloseasca aceste tehnici cinematice, cand si cat. In asta consta arta, in asta consta talentul unui autor. Nu toata lumea e Kubrick sau Tarkovski. Sigur ca pot aparea noi mijloace de expresie, noi formule artistice, insa vor fi tot combinatii sau variante ale elementelor de baza.
De exemplu m-a impresionat o scena in Audition de Miike. O formula interesanta de a tranmsite un mesaj. Scena din hotel, in care el intra, ea asezata pe pat, cu spatele, intr-o camasa de noapte, si intoarce capul cand el intra. La fel ca in celebra secventa din The Exorcist. O modalitate de a transmite un mesaj despre tipa, ca e diabolica, printr-o referinta la un film celebru. Excelent.

De ce e Enter the void ineptie?

E o poveste lunga, dar daca nu ma-nsel, tot din acelasi motiv pt care considera The Tree Of Life o capodopera... :D :P

Not really. Esteticul in filmul asta consta in imagini de tip Windows Media Player. Nu exista nicio emotie in ele, nu e vorba de frumusetea lumii, e doar un experiment de lumini, scenariul nu ca ar fi ceva mai subtirel cum se zice despre ToL, ci e de-a dreptul inexistent. Cred ca era mai bine daca il prezenta direct ca un film experimental si scoatea de tot "scenariul" ca sa nu ne induca in eroare si sa ne distraga atentia cu personaje.