Pai eu nu ma uit la filme doar pentru a ma simti frustrat dupa, sorry...

:)) nu mă refeream la genul ăla de frustrare. Era mai mult o metaforă. De fapt, e vorba despre, ăăă... stai să găsesc un cuvânt mai normal.
Curiozitate. E atât de exagerată lipsa emoţiilor încât te face curios în legătură cu ele. Practic, e un fel de psihologie inversă. Bresson nu îţi dă ce ai vrea să primeşti, tocmai ca să te gândeşti la chestia aia.:))

Nu ştiu, o să încerc mai încolo după ce mă mai gândesc puţin, să dau o explicaţie cât de cât logică în legătură cu ideile care le am vis-a-vis de film pentru că, întradevăr, acum realizez cât e de ciudat.

Off-topic: Momentan mi-a murit un neuron din cauze inexplicabile. Revin!

Da, domnu' Bresson prefera sa ne comunice verbal sentimentele decat sa le arate prin expresia actorului. O miscare de geniu, n-am ce zice.
In unele momente credeam ca voice-over-ul e folosit la misto, e o parodie ceva, ca nu poate fi atat de retardat autorul.
Asta nu-i deloc un compliment. Deloc nu-i in regula. Filmul e doar la un pas de a fi echivalat cu un audiobook. Am observat asta la Bresson mai demult la "Journal d'un Cure... " care daca nu ma adormea rapid, sigur ma omora pan' la final.

Pickpocket - Un tanar hot de buzunare caracterizat sumar se indragosteste de o fata draguta caracterizata si mai sumar. Asistam la numeroase scene de furt din buzunare, in general mult mai plicticoase decat s-ar presupune. Tanarul nostru se considera un om exceptional, desi nu are vreun motiv. Politia ii acorda o atentie deosebita, desi nu are vreun motiv. Multi oameni dau o nota mare acestui film, desi nu au vreun motiv. (:|

Pickpocket mi-a adus aminte de un desen marca Banksy pe care indraznesc sa v-o impartasesc:


Pur si simplu nu am fost pe aceeasi lungime de unda cu mesajul regizorului si nici nu am de gand sa filozofez asupra oricarui momentel plin de taine si subintelesuri (:| Un film place ori nu place. Pe mine m-a dezgustat.

Pickup, in tot cliseismul sau, mi-a incantat retina si spiritul cinefil. What more can I say? Nu este grozav dar nici plicticos si plin de ifose.

Din doua filme tre sa castige unul, nu?egalurile nu sunt interesante :))

Corect, asa se face. Mie imi place cateodata "sa filosofez asupra oricarui moment plin de taine si subantelesuri" ... INSA: nu ca sa caut sa plac filmul, ci pentru ca deja mi-a placut si vreau sa-l cunosc mai bine. Nu tre sa stii totul despre cineva ca sa te indragstesti, ci intai te indragostesti si apoi vrei sa stii absolut totul despre ea. Sa cauti sa aprofundezi la rece un film care nu te-a lovit emotional din capul locului se numeste baterea apei cu batul. Cu cat urma lasata la trecerea prin inima a filmului e mai adanca cu atat va creste interesul intelectual postludial. Despre filmele lui Kubrick as citi la analize care mai decare mai habotnice la nesfarsit, fara sa ma plictisesc; si asta pt ca filmele lui si-au castigat privilegiul asta fiindca m-au rasplatit deja in avans.

Federico, se poate foarte uşor să te îndrăgosteşti şi după ce cunoşti. Exact aşa e şi la filme... Unele ajungi să le cunoşti foarte bine înainte să le apreciezi. Dar trebuie un pic de efort. Bine, nimeni nu te obligă să vrei să ştii anumite lucruri despre un film care nu a trezit nimic în tine. Dar poate foarte uşor să te urmărească. E cum să spun, ca o melodie pe care o asculţi vrând-nevrând de multe ori, melodie care dacă la început nu ţi-a plăcut, la sfârşit îţi intră în sânge şi realizezi că o fredonezi involuntar sub duş...:))

Cred că depinde foarte mult de sensibilitatea fiecăruia dacă ajunge să îi transmită ceva sau nu filmul. Ţine mai mult de percepţia şi valorile după care suntem fiecare construiţi.

Pana acum nu am prea citit alte mesaje in cadrul vreunei partide inainte sa postez, dar de data aceasta am fost surprins de cat de multe mesaje s-au adunat in numai doua zile. Si mai surprins am fost sa vad atat de multe mesaje virulente la adresa ambelor fiecare, pe care niciunul nu le merita. Sincer, este foarte greu sa aleg intre doua filme atat de diferite si atat de bune.

Pickup on South Street
Filmul lui Samuel Fuller arata ca o melodrama noir misogina, dar acesta este doar un invelis pentru a masca un thriller politic care traduce pe ecran panicile si paranoia epocii in care a fost facut. Personajul sau principal este „neprietenos”, un hot de buzunare de pe cea mai de jos treapta a societatii, care, odata aflat in posesia unui important MacGuffin, nu se gandeste decat la propriul sau profit. Desi atitudinea sa se schimba, personajul nu este complet reformat nici pana la finalul filmului. In ultimele scene, ura sa pentru autoritati si realitate este la fel de vie ca oricand, ba mai mult, se pare ca a „convertit-o” si pe Jean Peters...
Samuel Fuller are un ochi extraordinar pentru compozitie si filmul abunda de imagini superbe in care decorul „vorbeste” mai tare decat personajele. Acestea sunt adesea incadrate de diferite obiecte sau sunt plasate in pozitii aproape nenaturale unul fata de celalalt (chiar si in scenele de dragoste). Abunda unghiurile de filmare exagerate, joase, trademark al genului, dar si cel mai bun mod de a prezenta o lume distorsionata.
Richard Widmark face un rol macho care probabil nu a fost o mare provocare pe hartie, dar a stiut sa aduca un plus de ura incrancenata, dar si pathos, care dau o noua dimensiune personajului. Dar cea mai buna interpretare din film, de departe, este cea data de Thelma Ritter in rolul nefericitei Moe. Rolul sau este o replica subtila la cel facut de Widmark si Ritter fura fiecare scena in care apare. Aparitiile ei in filme ofera adesea amuzament (vezi ”All About Eve” sau ”Rear Window”), dar aici personajul ei este trist si, sincer, cu un picior in groapa din primele scene.

Pickpocket
In general, imi este greu sa diger un Bresson, dar asta nu inseamna ca nu ii apreciez filmele. Iar, in mod straniu, cele pe care le-am revazut au inceput sa imi intre pe sub piele.
”Pickpocket” poate fi vazut ca o poveste moralizatoare (comparatia cu Dostoievski nu este deloc exagerata, mai ales ca acesta pare sa fie citat in mai multe filme de-ale francezului), dar - sincer - ei m-am saturat demult de parada de asa-zisi sfinti din filmele lui Bresson. Desi conced ca exista o dimensiune a acestor filme care nu ma intereseaza deloc, ”Pickpocket” nu este pentru mine mai mult decat scrie pe ecran la sfarsit - o incercare de a spune o poveste prin imagini si sunete.
Dar ce incercare! De la locuinta saracacioasa si goala a lui Michael pana la gara aglomerata, decorul da tonul povestii si dicteaza cate personaje sunt in cadrul, cat de ample sunt miscarile lor, ce miscari de aparat sunt permise etc. Actiunea decurge fluid - secventele de furt in grup sunt celebre si mult discutate, dar una dintre scenele care imi plac cel mai mult despre cea in care Michel merge sa isi cumpere un bilet de la gara. El coboara din taxi, intra in gara si merge la ghiseu, stiind ca poate fi urmarit. Totul este compus din vreo 4-5 cadre diferite, dar impresia generala este ca ai urmarit intreaga scena „dintr-o bucata”, in timp real, ceea ce aduce un plus de dinamism intr-un moment important.
Martin LaSalle poate fi criticat pentru multe lucruri (n-are mimica, isi bombane replicile din off etc.), dar prezenta sa impenetrabila este, cred, exact ceea ce avea nevoie filmul. Si daca tot vorbim de interpreti amatori, nu stiu cat de amator era Pierre Etaix la vremea la care s-a facut „Pickpocket”, dar acesta apare in rolul unuia dintre hoti.



E greu sa aleg unul dintre ele pentru mai departe. Imi plac ambele filme, dar am sa-l aleg pe cel care, cred eu, a facut un mare pas cinematografic inainte. ”Pickpocket” reprezinta apogeul cinema-ului lui Bresson si un foarte important punct de reper pentru noul val care atunci se nastea.

Vot: Pickpocket

Pickpocket

E un film existentialist. Cu trimiteri, asa cum s-a amintit, la Dostoievski si Camus. Nu e un film moralizator. Celor care cred ca mesajul transmis e ceva de genul "nu furati ca ajungeti la puscarie", le-a scapat ideea. Camus spunea in Mitul lui Sisif (daca nu ma insel) ca lenea te face sa gandesti. Personajului principal i se potriveste vorba asta. Nu este genul care inghite usor traiul "comme il faut". E un tip inteligent, care citeste - singurele lucruri remarcabile din camera lui mizerabila sunt cartile - care simte ca ceva nu se potriveste in lumea in care traieste, care isi pune intrebari existentiale. El nu poate accepta ca in viata tot ce poti sa faci e sa ai o sluja, sa intemeiezi o familie, sa fii un bun cetatean. Semenii lui, in spirit gregar, urmeaza acest curs al existentei fara sa-si faca probleme. El nu e capabil. Descopera totusi ceva care il face sa simta ca traieste. Furtul din buzunare. Indeletnicire condamnabila si fatala, dar in final salvatoare. In puscarie isi gaseste identitatea, rostul, sensul. A trebuit insa, cum spune in ultima fraza, sa parcurga un drum ciudat.
Apropo de modalitatea simpla (dar nu simplista) de a face cinema, Bresson vrea ca la sfarsitul filmului sa ramana doar ideea. Daca in rolul principal ar fi jucat un actor profesionist, celebru, Alain Delon de exemplu, acesta ar fi captat atentia aproape in intregime. Ar fi devenit un alt film printre altele din filmografia lui. S-ar pierde drama traita undeva jos si s-ar reface traiectoria actorului, undeva sus.
Citez dintr-o cartulie despre Bresson:
"Ce conteaza in cinemaul lui Bresson? Povestea? Este banala, fara surpriza, cunoscuta. Actorul? Este rezervat, unidimensional, necunoscut. Montajul? Strans, discret. Decorul? Este gol. Sunetul? Este functional. Muzica? Este cateodata solemna. Imaginea? Are o plastica geometrica. Ce cauta el de fapt? El vrea, ca un etnolog, sa culeaga o farama de umanitate."

Pickup on South Street

Scena de debut m-a satisfacut mai mult decit intregul film al lui Bresson - modul in care e construita, close-up-urile cu reactiile personajelor, aparentul flirt care se dovedeste a fi pina la urma un jaf... Nu e un film de propaganda, dimpotriva, e o critica a sistemului american, a modului in care guvernul ”popularizeaza” lupta impotriva inamicului. Din punctul asta de vedere, e un film de actualitate. Ce stie Moe despre comunisti? Nimic, doar ca nu-i suporta. De ce nu-i suporta? Pentru ca au fost catalogati drept inamici, demonizati, de catre propriul guvern si daca in el nu ai incredere, atunci in cine? De altfel, Fuller a fost catalogat drept comunist dupa lansarea filmului.
Frica de amenintarea rosie e atit de puternica incit patrunde pina si in rindurile potlogarilor care habar n-au cu ce se maninca comunismul. ”But, there is a line you do not cross!” Mai ciordesti, mai calci strimb, insa cind e vorba de a te alia cu Diavolul, iei atitudine, ca un cetatean onest si cu frica de Dumnezeu. Widmark e badass, dialogurile la fel, iar cadrele sint cireasa de pe tort.

Vot: Pickup on South Street

Pickup on South Street

Slabut! Imagine si montaj de tip industrial hollywood + intriga cu McGafin, la fel ca alte zeci sau sute de filme din epoca respectiva. Nici o nuanta personala a regizorului. Nu cred ca poate fi numit auteur, daca ar fi sa ne luam dupa "la politique des auteurs".

Vot pentru Pickpoket.

Am revazut in sfarsit Pickpocket. Mi-a placut mai mult decat prima data, probabil si pentru ca am incercat sa-l inteleg mai bine de data asta, dar tot mi se pare departe de a merita laudele ce i se aduc. Dupa cum s-a mai zis pe aici seamana foarte mult cu Crima si pedeapsa, ideea de motivare a crimei (aici furt) prin superioritate intelectuala(dar care superioritate nu prea reiese din film), jocul hotului cu politistul, apoi invers, jocul polistului cu hotul, pierderea calmului acestuia din urma, iar la sfarsit descoperirea iubirii si acceptarea crimei. Fata de data trecuta i-am simtit sentimentul de singuratate si zbuciumul interior, dar nu sunt de acord cu Chambord cum ca ar reiesi cumva emotia din exterior, cel putin nu mai mult decat oricare alt film normal din punctul asta de vedere. Exista scenele din propriul apartament, un mediu sarac, solitar si trist (inca o asemanare cu Dostoievski), poate astea il caracterizeaza, dar cele din exterior cu metroul, barurile etc. nu cred ca zic vreo ceva despre personaj. Nici actorul nu prea ajuta in sensul asta, are fata potrivita, dar gesturile de multe ori aiurea, se cunoaste ca e amator si lucrul asta se simte, nu la fel de mult ca in Au hasard Balthasar, dar destul incat sa fie la limita dintre iritant si penibil. Nu sunt de acord cu ideea lui Bresson de utilizare a unor actori amatori, un joc actoricesc bun nu conduce la indepartarea ideii de baza a filmului, ci o sustine, o intareste, ii da veridicitate. In fine, sunt pe graba asa ca inchei aici. Sincer parca n-as vota in meciul asta, pentru mine e prea la limita, dar pentru ca am ajuns sa nu prea mai suport stilul hollywoodian vechi de melodrama (desi nici filmele cu mari pretentii artistice, dar care nu zic mare lucru nu prea le suport) am sa votez cu Pickpocket.

PS: S-ar putea sa nu mai am acces la net vreo cateva zile, deci sa intarzii cu noile meciuri. Daca luni seara inca nu apar rog pe altcineva sa posteze in locul meu. Nu-i nevoie sa fie aranjate cum le fac eu, pot sa fac asta mai tarziu, dar sa fie un loc pentru discutii.

Pickup on South Street

Film din categoria "playlistul lui TCM", unde nu cred ca s-ar remarca printre zeci de alte filme. Poate gresesc si sunt nedrept.
Nu stiu daca e prea mult de despicat firul in patru la un astfel de film.
De bine e de zis ca e un film agreabil, de vazut cand ai ceva timp liber si vrei relaxare fara multa bataie de cap. N-am mai vazut un film de genul asta de mult timp, ceea ce e de bine. Sa fie masa bogata si diversificata la turneul asta. Bufet. :D
De rau e tot ce s-a zis deja pana acum: film facut la tiparnita Hollywoodului, cu personaje "tipologizate" la greu (macho-ul gainar a carui proprie morala e deasupra sistemului, fata naiva cu inima de aur care se indragosteste de macho-ul gainar treptat-treptat dupa fiecare sarut, personajul secundar "who makes a living and knows a few things" ajutator la distribuirea intrigii si a firelor actiunii din cand in cand, baietii rai compusi ca niste comunisti plati, sticletii mai mult de decor etc.), cu scenariu plin de clisee si cu happy endul in care rebelul de baraca ia fata de aur la figurat si la propriu pe dupa umeri.
"Honey, you look as good as new." Curata si apretata. :D
Regizorul te tine de mana de-a lungul intregului film ca un nene cu proprii copilasi, oferindu-ti toate detaliile inainte si are respect pentru timpul tau, nelungind povestea mai mult decat e cazul, ceea ce e de bun simt pentru un film de genul asta.

Votul meu: Pickpocket, pentru tot ce am scris despre el.

Pickup on South Street - Film banal, de consum. Dupa cum s-a zis deja, practic nu e nimic de dezbatut sau analizat la el, dar are audienta sa tinta, care ar trebui sa fie multumita. Pe de alta parte Pickpocket e un film ratat din punctul meu de vedere, fara nici un motiv de a-l urmari.

Vot: Pickup on South Street

Imaginea postata de tine Pepper e mai rea ca un off-topic. E inutila si de un prost-gust barbar. La fel si reducerea lui Pickpocket la ea. Adica exact opusul pozelor cu care ne-ai obisnuit la Fotomagia. Inteleg ca fiecare poate sa caute altceva la un film, dar daca toti ne-am reprezenta grafic obsesiile ...

Eu as da dreptate ambelor persoane, si lui Pepper si Chambord. Imaginea e insultatoare, dar e insultatoare cu un motiv. Pentru detalii suplimentare a se urmari Exit trough the gift shop, tot al lui Banksy :D Pe de alta parte tin sa se respecte gusturile celorlalti, iar criticile aduse sa fie cat mai decente (asta nu inseamna ca nu trebuie sa fie dure).

Puteti sa stati linistiti. Vad ca s-a afisat tura urmatoare si ... e de bine #:-S

(B9. Robert Bresson) A Man Escaped vs Zerkalo (B10. Andrei Tarkovsky)

Le-am vazut pe amandoua si voi vota cu Oglinda, care mi-a placut clar mai mult. De altfel, Tarko e si regizorul meu preferat (dupa Godard ... da, stiu ca nu-s perfect :-< )

Deci dp meu dv the sonofabitch Bresson n-o sa mai ne mai chinuie mult. <:-P

Si cu asta i-am suit in avion si i-am trimis pe totzi frantzujii din turneu asta pachet acasa tu-le muma-n-cur dă banditzi

Allez les bleus ! (a la maison!!) sau pă limba noastra stramoseask: Haullez baullez la mezon !

Cred ca e ultima oara cand mancatorii astia de melci ne vor mai cotropi noua gazonul strabun sau ne vor ciordi vreo calificare sau va trebui sa vedem filme de ei bleah :-& prin turnee.

FIN
(DU)
(CINE-FRANCE)

Interesant meciul, chiar vroiam sa vad foarte mult filmul lui Bresson si o sa mai vad pe langa asta si Diary of a country priest. Poate l-oi intelege mai bine pe francez :P Chiar daca imi va placea cred ca-i imposibil sa nu votez iar cu Tarkovsky. Pentru mine Oglinda e pe aceleasi piedestal pe care se afla Stalker, Andrei Rublyov si Nostalghia (poate si Solyaris & Offret dupa ce le revad si pe astea).


Pai daca francezii tot fac misto de noi pe la TV :P Dar mai e Malle care s-ar putea sa aiba sanse pentru runda urmatoare. Varda am vazut ca s-a nascut in Belgia, dar parca a facut filme in Franta.

Eu sunt putin dezamagit de lipsa de interes pentru celalalt meci, mai ales ca, dupa umila mea parere, Andrei Rublyov ar fi trebuit sa bata usor oricare alt film de pana acum (poate chiar asta a fost motivul, prea one-sided) si e singurul pe care l-as numi capodopera, ba chiar as zice ca face parte din categoria putinelor filme pentru care nici cuvantul asta, aruncat prea usor de obicei, nu le face dreptate.

PS: Atentie ca in runda curenta e vorba de partea a doua din Ivan Grozny, deci ar fi de vazut inainte si prima parte. Votul se va acorda, desigur, doar in functie de partea a doua.