Asta si urmaraste filmul - sa para opusul a ceea ce am zis eu. Mesajul politic are grija sa se infiltreze in subconstient fara ca privitorul sa banuiasca ceva... Dar eu deja-s o vulpe batrina...;)

Bine bine, deja suna a teoria consipartiei ce zici, sorry but I'm not impressed. :P

The Bottom Line - Up in the Air ofera lectii de politica interna la fel cum The Hurt Locker se ocupa de politica externa. Americanii sint acoperiti pe toate fronturile. Acum pot premia in liniste Avatarul. Oscar 2010.(:|
Conspiratie? Neah, de la 9/11 s-au cumintit. Acum se multumesc, o perioada, sa propovaduiasca beneficiile democratiei si ale sistemului capitalist celor doritori sa asculte...(:| Mai nou, prin "comedii romantice"...=;

Filmul a fost bun. Ma asteptam de la jumatatea filmului sa se termine cu "happy end" dar nu a fost deloc asa. Oricum finalurile acestea sunt mai "neobisnuite" si parerea mea ca sunt si mai interesante pentru ca nu le vezi in toate filmele. Actorii si-au jucat bine rolurile si scanriul a fost foarte bun.
In concluzie este un film ce merita vazut.

Mi-a placut foarte mult cum personajul lui George Clooney, a fost adus cu picioarele pe pamant dupa ce a lasat doar cateva clipe "garda jos". Cu siguranta va castiga statueta pentru "Best Screenplay - Adapted," pe data de 7 martie.

O singura scena relativ reusita nu scuza aproape 2 ore de platitudini. Are sanse la idol insa pentru ca e exact atit de ipocrit cit sa le gidile orgoliul yankeilor...

Văd că este cineva frustrat pe aici.
Nici mie nu îmi plac filmele cu mesaje băgate pe gât și urăsc de exemplu Into the Wild care vrea să ne arate că scopul vieții e găsirea fericirii sau Avatarul care ne explică cum să ne închinăm la natură.
Dar nu am văzut niciun semn cum că acest film sau The Hurt Locker ar fi politice, sunt cât se poate de apolitice. Sunt plasate în centrul unor subiecte politice e adevărat, dar nu există niciun mesaj pro sau contra ceva, doar sunt expuse poveștile unor oameni prinși în aceste situații.

Din punctul meu de vedere tot filmul a fost încântător cu personaje cu care te puteai identifica, replici amuzante, dar cât se poate de autentice. Ce mai ador filmul acesta.

De fapt ideea era:


Personal nu mi se pare chiar bagata pe gat ideea, dar fiecare priveste altfel lucrurile. Tot personal sunt foarte de acord cu acea observatie... poate de asta nici nu mi se pare bagata pe gat.

Nu e un documentar asa cum nu e nici The Hurt Locker, simpatizezi cu ideea sau nu, nu cred ca incearca sa te convinga de ceva. Inveti ceva din film sau nu, nu te obliga nimeni sa asimilezi informatia. Doar scopul filmelor in general e sa transmita idei. Nu poti la fiecare film cu o idee ce nu-ti convine sa spui ca ti-o baga pe gat.

Total eronat - filmul ne arata destinul unui om care s-a ghidat dupa acest principiu. Ca a esuat sau nu, asta ramine la latitudinea fiecaruia sa hotarasca. Filmul nu ne baga pe git nimic...

În momentul în care ai idei clare despre anumite subiecte sau subiecte care chiar te privesc personal și vine un film și prezintă cealaltă parte a baricadei ca fiind bună nu se poate să nu ai un disconfort din această cauză. Iar 2 ore de prezentate în continuu a unei idei cu care nu ești de acord mi se pare că e similară cu băgarea pe gât a unei idei. Dacă subiectul nu te privește, nu ai o părere clară despre el, poți privi relaxat să vezi doar povestea, dar există și unele cazuri te poți simți ofensat de ce se prezintă.

O sa o spun de 1000 de ori: The Hurt Locker e un imens pas inapoi fata de nivelul impus de Generation Kill. La toate capitolele, inclusiv acea presupusa impartialitate pe care o vad unii in filmul lui Kathryn Bigelow.
In GK sunt scene care prezinta cruzimea razboiului fara sa faca din americani niste eroi, chiar dimpotriva uneori, se prezinta ce vedem si la stiri, in razboi mor civili, chiar ucisi de americani, din diverse motive, pornind de la simpla plictiseala a unui hill-billy, pana la accidente stupide, comunicare defectuoasa, sau ordine date in necunostinta de cauza. Si toate astea fara sa prezinte armata americana nici intr-o lumina proasta, nici intr-o lumina buna, ci intr-o idee reala, anuma ca armata e facuta din oameni, si in situatii limita unii fac ce trebuie sa faca, altii nu. Realitatea razboiului nu e cu baieti buni si cu baieti rai. Iar preocuparea numarul 1 a soldatului e siguranta sa si a camarazilor sai. Nu exista fapte de vitejie vecina cu nebunia.
In fine. Ce ne arata THL? Un super-soldat, preocupat din cale afara sa salveze civilii, uneori punand in pericol viata camarizilor sai. Si o scena lacrimogena in care isi cere scuze fata de un atentator sinucigas ce s-a gandit ca poate e mai bine sa nu sara in aer, pentru ca e om bun si are familie, si bla bla. Faza cu "I'm sorry, I'm sorry" e de tot rahatul. De ce naiba ti-e sorry? Dar toata ideea e sa provoace empatie lacrimogena, ca uite mama ce bun la suflet e soldatul american.
Filmul e bunicel, de acord, te distreaza, si e cool, dar nu merita in nici un caz toti laurii cu care a fost acoperit. Pentru ca e pacat ca se revine la aceleasti tipuri de filme propagandistice, gen Rambo. Apocalipse Now nu a luat Oscarul, si sa ia telenovela asta?

Mda, n-ai dreptate, am explicat mai pe larg și mai coerent, dar mi-a dat o eroare când să postez și acuma nu mai am chef să rescriu. Dacă vor pot pune administratorii forumului mesajul la care mi-a dat eroarea.

Atit Up in the Air cit si The Hurt Locker au o chestie comuna: modul parsiv in care incearca sa-ti bage pe git un anumit tip de propaganda, invelita intr-o asa-zisa autocritica. Lame.:-q

Hmmm, ce mi-a plăcut la film [exceptând imaginile din avion pe care le-aş fi vrut mai multe], este exact ideea că în "lupta" om-tehnologie într-o oarecare măsură câştigă umanismul. Fiecare a trecut prin eşecul personal fie plângând, fie zâmbind, lucru firesc, deşi văzut tot mai des ca o slăbiciune [chiar cred că zâmbetul - prezent în toate felurile lui - este un laitmotiv al filmului]. Au fost câteva replici chiar haioase dintre care vreau să o amintesc pe: No one's got any manners any more. Pusă în context este definiţia concretă a înspre ce ne... îndreptăm. :D

Aia cu manierele mi-a plăcut mai mult în secvența ștearsă din Chicago. (melodia Class)

Și da ne este prezentată o secvență din viața americanilor și cum se încadrează americanii în acea schemă.
Dar cum spuneam mai devreme când ai convingeri ferme împotriva a ceva așa cum are Windom păreri anti americane, e clar că simpla prezentare a americanilor îl face să urască filmul.
Sunt sigur că despre orice ar fi fost filmul îl întorcea pe o față sau cealaltă numai să iasă că e pro american. Nici nu vreau să mă gândesc ce va face din Wall Street 2.

Windom, zici ca trimiterile politice sunt in acelasi timp bagate pe gat dar si subliminale. Cum vine asta? Nu e chiar atat de multa propaganda. In afara de finalul cu confesiunile disponibilizatilor care isi regasesc linistea in sanul familiei, si felul imbecil in care Clooney le propune victimelor sa vada jumatatea plina a paharului, filmul are o latura sensibila, umana... artistica. Ca nu e sclipitor construita e alta poveste.

Bagate pe git a la Fight Club ca sa zic asa.;) (iti aduci aminte de acele imagini cred, ce dispareau intr-o clipita). Cam asa e si cu The Hurt Locker. Cit este de oribil razboiul asta, vai, vai:(( insa, pina la urma, e un rau necesar iar noi (americanii) trebuie sa continuam cu orice pret ceea ce am inceput, chiar daca pentru asta trebuie sa parasim sinul lui Avram si sa ne intoarcem where the action is precum Chuck Norris in tineretze...(:|

Scuze de off, se poate muta la The Hurt Locker...

OK. M-ai convins. THL e cel mai bun film. Ever.

Stai să fi văzut postul meu că atunci te închinai la THL.
Acuma serios nu e cel mai bun, ba Up in the Air e și mai bun. E THL mai bun ca GK? Numai de vreo 10 ori, dar tot e mai slab ca Up in the Air.

Legat de ce spunea Windom. Asta e societate în care trăim, majoritatea dintre noi nu sunt eroi și nu fac nu știu ce lucru important. Ne integrăm și facem tot ce putem. Desigur că concediatul oamenilor sau detonatul bombelor, sau învârtitul hârtiilor în bănci sau mai știu eu ce nu e un ideal ci doar o rotiță care face parte din mersul omenirii. Că e o direcție bună, rea nu prea poți să îți dai seama chiar din centru, tu doar îți faci partea.
Iar dacă un film prezintă aceste detalii din viața unor oameni implicați nu înseamnă că e de acord sau în dezacord cu ce se prezintă. Fiecare face ce poate, fiecare e cu ideile și idealurile lor, dar prea multe nu se pot schimba omenirea merge în continuare neafectată de modul în care gândesc și acționează unul sau altul.


Desigur ce am spus mai sus nu e o idee din film sau un lucru care ar face filmul mai bun, e doar contextul. Oamenii merg mai departe individual poate pentru că le face plăcere, poate doar atâta știu, nu le place alternativa, însă nu decid ei politica fiscală sau de apărare a SUA.

Oare am vazut acelasi GK si acelasi THL?