Cinemagia Forum - Digging for gold

Cinemagia Forum (https://www.cinemagia.ro/forum/index.php)

- Film in general (https://www.cinemagia.ro/forum/forumdisplay.php?f=227)

- - Digging for gold (https://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=96272)

Originally Posted by Windom:

Ideea topicului pe care il propun se datoreaza faptului ca in ultima vreme am vazut niste filme deosebite (unele chiar mici capodopere) peste care am dat absolut din intimplare, navigind pe IMDB sau pe Amazon. Sint de parere ca asemenea filme trebuie impartasite pentru a afla citi mai multi despre ele asa ca m-am gindit ca aici sa fie locul unde sa scoatem la iveala acele mici bijuterii de care nu a auzit multa lume dar de care ar trebui sa auda. As dori sa incep eu cu citeva dintre filmele despre care vorbeam mai sus:
Primul ar fi Le conseguenze dell'amore, in regia lui Paolo Sorrentino, aflat in competitie la Cannes in 2004 (nu stiu cum naiba a pierdut in fata lui Farenheit 9/11, pentru ca nici nu se compara). Filmul m-a lasat masca, este un film absolut bestial din toate punctele de vedere, de la acting, la modul de filmare extrem de stylish (cadrele curg pur si simplu, de la primul pina la ultimul), de la atmosfera deprimanta, pina la finalul ce nu se poate exprima in cuvinte (cred ca e cel mai haunting final pe care l-am vazut).
Ar fi apoi citeva filme spaniole deosebit de interesante, de care, din nou, am dat din intimplare - La noche de los girasoles (Jorge Sánchez-Cabezudo, 2006), un thriller inteligent cu o poveste care porneste de la o anumita premiza pentru a ajunge intr-un final cu totul altundeva; Palabras encadenadas (Laura Mañá, 2003), din nou un thriller facut cu cap, cu twisturi pina in ultimul moment; El habitante incierto (Guillem Morales, 2004), tot thriller, tot spaniol, cu o poveste un pic trasa de par dar destul de original; The Killing Kind (Curtis Harrington, 1973), un horror, american de data asta, o poveste oedipiana cu un John Savage foarte tinar...
Ar mai fi, dar nu vreau sa plictisesc pe cei care le-au vazut si care nu le considera chiar raritati. Ar fi interesant totusi ca asemenea experiente cinematografice sa fie impartasite de cit mai multi. Daca considerati ca ati dat peste o asemenea mica comoara ingropata, scoateti-o la lumina sa ne bucuram toti de ea...

Intr-adevar " Le conseguenze dell'amore" este un film demential. Neasteptat de bun!

The Unbelievable Truth-1989-Hal Hartley - perla marca Miramax .Josh (Robert John Burke ) se intoarce in orasul natal dupa ce ispasise o condamnare pentru cele doua crime comise. Se angajeaza la un atelier auto si se trezeste indragostit de fiica sefului (Adrienne Shelly ). Urmeaza o frumoasa poveste de amor intre cei doi O placere s-o vezi pe senzuala Adrienne Shelly pendulind intre rebeliune juvenila si
cariera banoasa de fotomodel.
Mare pacat ca o asemenea frumuste a sfirsit tragic fiind ucisa in 2006.
9/10

http://www.youtube.com/watch?v=pjvcrV8d0y8

http://www.youtube.com/watch?v=rkwePiafJfc

Oh yeah, Hartley.:x L-am descoperit din intimplare, apoi i-am devorat aproape toate filmele intr-o saptamina. Daca e primul, it's your lucky day, te asteapta o experienta interesanta. Alaturi de Lynch si Jarmusch, unul dintre putinii auteuri veritabili de peste ocean. Highly recommended.

Am mai vazut de el doar Trust si mi-a placut mult . L-au dat pe TV1000 cu citeva luni in urma

Originally Posted by Windom:

Cei care ati vazut aceasta bijuterie, spuneti-va aici parerea...
Am dat peste filmul asta absolut din intimplare, navigind pe Amazon. Mi-a stirnit curiozitatea, asa ca l-am cumparat. A fost, cred, cea mai placuta surpriza de care am avut parte, in materie de cinema. E o mica capodopera, pur si simplu nu i-am gasit nici un cusur.
Exista secvente, aparent banale, insa saturate de semnificatii... Spre exemplu, pe la inceputul filmului, personajul principal,Titta, priveste impasibil pe fereastra o duduie care trece prin multime. Un trecator, fermecat de prezenta femeii, intoarce privirile spre ea si intra cu capul intr-un stilp - the consequences of love? Intreaga scena e un preview pentru ceea ce urmeaza sa se intimple (domnisoara respectiva va avea o influenta asemanatoare si asupra personajului sus-numit).
In centrul povestii se afla acest Titta, un personaj taciturn, calculat, impasibil, ajuns, de voie de nevoie, pe statele de plata ale mafiei. Din cind in cind, isi scoate BMW-ul de la naftalina si face pe curierul – duce o valiza dintr-un punct in altul. Asta e tot ce are de facut. In rest, rutina...
În momentul in care EA apare, toata aceasta impasibilitate se duce naibii... Rationalul se transforma in irational, incep sa apara greselile si nu mai exista cale de intoarcere...
Interpretarile sint de zile mari, in special Toni Servillo in rolul lui Titta – respectivul este absolut magnific. Stilul de filmare este uluitor, secventele pur si simplu curg pe ecran, exista o miscare continua de camera care, alături de sobrietatea generala a filmului, creează un efect unic. Sint cele mai frumoase miscari de camera pe care le-am vazut intr-un film...
Nu vreau sa dezvalui finalul. Spun doar atit. Demential. M-am gindit şi am meditat asupra lui zile in sir dupa vizionare...
Ori de cite ori am ocazia recomand cu caldura acest film. Este o experienta unica...

Recunosc faptul ca din cauza review-ului tau am vizionat acest film.:)
Impresia generala? Nu m-a cucerit dar e ceva aparte. Sunt de acord ca Toni Servillo a jucat impecabil, mi-a placut scenariul si mai ales interventiile personajului principal. Atmosfera generala a filmului este in perfecta concordanta cu atitudinea lui Titta- greoaie, monotona, anosta-care insa ia avant odata cu schimbarile din viata lui. Coloana sonora se pliaza foarte bine pe actiune, scena in care el se indreapta spre capii mafiei pentru a le oferi explicatia de rigoare e insotita de un sunet grav, ca de "dead man walking" si iti lasa impresia ca n-ai sa asisti la un happy-end. Dupa vizionarea lui, m-am trezit analizand in detaliu toate actiunile personajului principal si legatura dintre acestea si titlul fimului.
Imprevizibil, acaparant, reflexiv.

Aparitia ei il rupe practic pe Titta din monotonie, ii ravaseste cinismul si ajunge sa-i marturisesca toate secretele lui. E ca o declaratie de dragoste..:)
Finalul este intr-adevar surprinzator.

Originally Posted by Windom:

L-am vazut astazi si pot sa spun ca mi-a placut foarte mult.Primul meu Sorrentino.
Olivia Magnani e superhot :-*

Kárhozat (Damnation) [1988]
r: Béla Tarr

Karhozat e un film relativ necunoscut chiar si in randul celor care au auzit de Bela Tarr si au mai si vazut cate ceva de el. Si e pacat, pentru ca e quietly devastating. Privindu-l, ma gandeam ca un astfel de film nu putea fi facut color. Ar fi dispersat atentia de la esenta, de la ADN-ul lui. Ploaia neincetata, ceata, noroaiele, disperarea muta, pasiunea mistuitoare, pustiul, ciclicitatea uroborica ar fi fost inecate, spalate, ingropate de culoare. Aici mi-am dat seama ca la Tarr, alb-negrul nu e un moft ci e singura cale naturala de focaliza microscopul pe forma si nu pe fond. Acest film in color ar fi ca un film 3D la care te uiti fara ochelari. You're going to be dizzy and you're going to miss the point. Mizeria si durerea nu mai sunt violente in BW. Sunt pasnice si pot fi privite si sondate. Chiar si cainii vagabonzi apar ca o realitate sine-qua non, o oglinda a trairilor personajelor. Par cand o turma de bivoli bine organizata cand un musuroi de furnici cu directii imprastiate. Dar BW-ul nu joaca singur in acest meci. Celelalte 2 dimensiuni ale cartezianului Tarr sunt timpul si sunetul. Odata eliberati de povara culorii, autorul te lasa sa privesti un cadru un timp bine definit, nici mai lung, nici mai scurt, ci fix atat cat sa extragi maximum de informatie si de feeling si nu face tracking si nu taie pana atunci. In tot timpul asta, fiecare sunet e captat cu maximum de fidelitate si imbogateste real implicarea spectatorului in scena. Nu imi amintesc de vreun regizor la care sunetul sa fie atat de revelator. Fiecare soapta, reverberatiile vocilor, fiecare scartait, torsul nesfarsit al funicularului, fiecare tigara murind ... te cutremura. Iar muzica lui Mihaly Vig intervine ca un analgezic, asemeni cantecelor de sirena din filmele lui Lynch. Personajul principal e victima hopeless a unei asemeanea sirene, cantareata de bar din mrejele careia nu poate si nu vrea sa scape desi e constient ca n-o poate avea total si nu are ce sa-i ofere. "One must return to beauty" (l-am vazut cu subtitrare in engleza) indrazneste sirena sa spere la un moment dat, la fel de prizoniera in micul oras damnat ca si barbatul cu care isi omoara timpul ca pisica cu soricelul. Dar, ca in colosala scena de final, nu gasesc forta decat sa urle mai tare decat urletul vietii si sa sfideze distrugerea cautand-o.

10 / 10 (esential)

2 scene daramatoare din film:

http://www.youtube.com/watch?v=45py8...eature=related

http://www.youtube.com/watch?v=vDBsrd8beJg

:-bd

mie mi s-a părut un film foarte matur. nu ştiu ce înseamnă asta, dar ştiu că asta m-am gîndit, că filmul acesta este despre grown-ups, aşa cum puţine pot fi, făcut de un grown-up, aşa cum puţini pot fi. pentru că atîţia regizori se preocupă să fie tineri în primul rînd, să nu treacă de eternul up-to-mid-twenties, dacă se poate.

In primul rand Mal, este ilegal sa-ti stergi mesaje bune, care alimenteaza o discutie. Odata ce ai scris, cuvintele tale devin proprietatea intelectuala a Partidului ... astaaa... Forumului. Si nu poti sa le stergi cand ai tu chef. Ce-i, democratie aicea ?! Capitalism salbatic ??

In al 2-lea rand, corect. Personajele degaja intr-adevar maturitate (mai bine zis: au fost maturizate dincolo de point of no return). Valabil si pentru Tarr. Pentru ei e singura reduta inainte de a o lua razna. Cine zicea: Daca privesti prea mult in abis, abisul ajunge sa priveasca in tine ?