A amintit cineva cumva Ran al lui Kurosawa? Tot în această categorie intră, până la urmă. Povestea regelui Lear l-a inspirat pe Kurosawa care a transpus-o în cultura japoneză.

o parte din ele au fost difuzate cam pe atunci la televiziunea română.

da: Memorabile

Ciclul "Războiul celor două roze"

"Hamlet" cu Mel Gibson,
"Hamlet" (ala vechiul) cu Laurence Olivier ,
"Becket" (preferatul meu) cu Peter O'Toole si Richard Burton,
"The Tragedy of Macbeth" de Roman Polansky,
"Throne of Blood" de Kurasawa, adaptare dupa Mecbeth in stil japonez,
"Romeo si Julieta" ala vechiul, de Zeffirelli, cu celebra piesa de Mancini, "Romeo si Julieta" - "Romeo si Julieta" adaptarea moderna cu Leonardo Dicaprio
"The Taming of the Shrew" tot Zeffirelli cu Richard Burton si Liz Taylor

Adica asta? B-)

Chiar asta! Apropo, este vreun topic de muzica de film?
Eu de exemplu, descopar multa muzica din filme. Am revazut de curand "Moartea la Venetia" de Visconti, dupa care mi-am downlodat toate simfoniile lui Malher.
http://www.youtube.com/watch?v=4kpJehOi2p4&feature=fvw

(Scuze daca poluez topicul asta, poate adminul muta in alta parte trancaneala mea.)

Pentru muzica de film exista topicul asta:
http://www.cinemagia.ro/forum/showth...ghlight=muzica

Dar atata vreme cat se discuta despre filme inspirate din opera lui Shakespeare, nu vad de ce ne-am feri sa facem referiri inclusiv la muzica de pe coloana sonora a acestora.

nu imi place Malher. nu am putut urmari mai mult de primele 15 minute din Moarte la Venetia, mi se parea plictisitor. imi pare rau pt incultura mea. :D

Nu cred ca e incultura, cred ca esti prea obisnuit (ca sa nu zic conditionat) de sablonul filmelor hollywoodiene. 90 la suta din filmele astea sunt facute dupa paradigma clasica si sunt cele mai populare. Modelul vine de la Aristotel dar a fost pus la punct de un anume Gustav Freytag: http://en.wikipedia.org/wiki/Dramatic_structure
Deci pe scurt si simplificat e ca o diagrama in V, la inceput este o introducere in care se prezinta protagonistul, antagonistul si ce au de impartit, apoi tensiunea creste cu fiecare scena pana la punctul culminat, unde are loc confruntarea finala intre cei doi si in mod traditional castiga protagonistul, dupa care loc o descrestere a actiunii si in final concluzia sau incheierea,de obicei cu o nunta :) . Ceea ce vreau sa spun e ca, spectatorul e atat de obisnuit cu structura asta incat daca in 10 minute ( timp in care ar trebui sa aiba loc introducerea) nu este clar cine-i eroul principal si cu cine/cu ce trebuie sa se confrunte, devine confuz si renunta la film.

din ce imi amintesc, mie mi-era destul de clar cine e personajul principal si cu cine trebuia sa se confrunte. citisem parca un rezumat. cred ca pur si simplu subiectul mi s-a parut foarte neinteresant la care s-a adaugat plictiseala cadrelor din primele 20 min.

intr-un caz similar, am abandonat "Piesa neterminata pt pianina mecanica" la jumatea filmului. Ma saturasem de atata vorbarie intre personaje a caror tipologie era deja cam fumata (din teatru :D, ca filmul cam asta e, o piesa de teatru un pic ecranizata) .. senzatia de deja-vu era prea puternica

. A fost poate singurul film rusesc pe care nu l-am vazut pana la capat. (am avut dificultati si la Andrei Rubliov, dar acolo dupa 3-4 tentative de vizionare, la a 5-a am reusit sa il "termin". si aproape am plans la final, pe deasupra :) )

dar Mahler, mai mult de 10 masuri nu pot audia, nu ii neg valoarea dar nu e pt mine.

Sunt prea putine filme facute dupa Shakespeare care mi-au placut. Nu prind mai deloc esenta autorului. Adevarul este ca e si greu, piesele sale sunt complexe, minunate dar complexe, greu de pus pe ecran. De exemplu, intre cele facute de BBC sunt cateva filme reusite, chiar daca in maniera teatrala.

-ar interesa spre vizionare filme, ecranizari ale marelui dramaturg englez,,,?