Da, cred in ecranizari!
Mama, ce misto sunt ecranizarile!

Mi se pare absolut umilitor, pentru cinematografie ca arta - ce se vrea a fi- independenta sa se sprijine intr-un asemenea mod pe o alta.
Iar din perspectiva scriitorilor, mi se pare de-a dreptul ofensator cum cineastii taie bucati din carte, in care autorul si-a pus sufletul, doar ca se incadreze ei in spatiul alocat in mod obisnuit unui film.

PS: Cand a trecut C. Porumboiu pe la noi pe forum, a spus foarte frumos: " Cred ca literatura e o arta care are mijloacele ei, si nu cred ca m-as incumeta vreodata sa ecranizez vreo carte; poate as porni de la un fragment dintr-o carte, dar n-as ecraniza-o. "

In primul rand cartile au un farmec aparte si un film nu poate reda strict senzatiile pe care ti le provoaca o carte. Totusi sunt de parere ca si ecranizarile pot avea frumusete, depinde de cat de bine sunt facute si daca sunt privite ca produse de sine statatoare si nu mereu in umbra cartilor.

un film nu poate reda strict senzatiile din carte, dar poate reda ALTE senzatii la fel de interesante si de relevante, sau chiar mai interesante si relevante ca in carte.

In sparanghel si in praz credeti?

Da, dar gatite cum trebuie :D

Asta vroia sa-nsemne ca ti se pare stupid un subiect despre care se scriu carti intregi?

Acuma, daca e ceva ce nu suport, acela e arta cinematografica care traieste pe spinarea literaturii si se defineste in atatea cazuri relativ la aceasta (la literatura).

Mie imi plac ecranizarile cartilor sau operelor mele preferate. Cred ca o ecranizare e cu atat mai buna, cu cat in carte predomina dialogul si relatiile inter-umane - o piesa de Shakespeare transformata in film (mai ales daca e comedie) mi se pare ca are mai multe sanse de a da un film bun decat, nu stiu ce sa zic... Marile sperante, de exemplu. Pentru ca dialogurile lui Shakespeare sunt adanci sau sunt comice, dupa caz. Sau in alte romane unde dialogul predomina, ai presupune ca acesta trebuie sa fie unul inteligent. Mi-au placut ecranizarile la Mandrie si prejudecata (inclusiv aluzivul Bridget Jones' Diary) - pentru ca am citit cartea de nenumarate ori, o recitesc mereu cu aceasi placere, si Jane Austen isi bazeza in general romanele pe ce am spus mai sus - witty dialogues si relatii umane; de aia, din nou poate si Sense and sensibility si Emma sunt destul de ok. Eu in majoritatea cazurilor am vazut ecranizarea dupa carte, singura exceptie find Numele trandafirului. Cel mai haios mi s-a parut cum imi juca imaginatia feste la diversele ecranizari ale Mandrie si prejudecata - prima ce am vazut-o nu sunt sigura cu cine era, cu Laurence Olivier, parca, apoi a fost Bridget Jones, apoi varianta cu Keira Knightley si nu l-am suportat pe Darcy fiindca trebuia sa fie Colin Firth, iar adevarata varianta cu Colin Firth, n-am gasit-o niciunde... Pana la urma m-am obisnuit si cu Matthew Macfadyen...

Bridged Jones are aluzii la Pride & Prejudice, dar este pana la urma ecranizarea directa a cartii Bridget Jones de Helen Fielding. Trebuie sa vezi totusi ecranizarea cu Collin Firth, pentru ca e cel mai memorabil Mr Darcy. Are sase episoade mi se pare, sigur se gaseste usor pe net. :)

@Frederico - totusi nu poti sa stigmatizezi in felul asta ecranizarile, enorm de multe filme care au scris istoria cinematografiei sunt ecranizari. Aproape toate filmele lui Kubrick la fel.

noua moda e si invers pt k au inceput sa faca si carti in urma scenariilor pentru film... defapt noua moda e sa imbine o buna parte din filme cu carti (cu ocazia asta se folosesc de o idee de 2 ori ...ceea ce ofera si sanse mai mari pentru promovare). acest lucru poate deveni in cele mai multe cazuri o chestie parca un pic cam fortata

Cineva cre afirma ca uraste filmele care se sprijina pe alte modalitati artistice, inseamna ca nu are nici o treaba cu filmele.

Un film poate imbogati o carte, ii poate adauga sau accentua aspecte care in carte sunt limitate, de exemplu (doh) - imagistica, vizualul!

Cum sa-ti placa frate filmele si sa zici ca le detesti pe cele care sunt bazate pe carti?

Mie mi se rupe daca e ecranizare sau nu.

De acord cu tine, Cinemania. Mi se pare de bun simt.

Nu urasc adaptarile in sine ci sunt alergic la ideea de ecranizari din punct de vedere al artistului, pentru ca cel mai important lucru in arta, spiritul creator ii e limitat in acest caz, drastic. Drept pentru care pe regizorii care nu isi scriu singuri scenariile ii situez la marginea artisticului.
Sunt o groaza de filme pe care le iubesc, bazate pe carti. Totul e sa nu fi citit cartea inaintea vizionarii. Altfel e jale.
Cazul cartilor bazate pe film e cu adevarat un barbarism. Nici nu credeam ca exista asa ceva. Am vazut odata la biblioteca "Rain Man" (scrisa post-film) mi-a fost si scarba ca am tinut-o in mana dupa ce am aflat. Nici nu le consider carti.

Nu cred ca spiritul creator al cineastului e "limitat drastic" in cazul unei ecranizari deoarece un film implica mult mai mult decit povestea luata din carte. Nu degeaba A Saptea Arta e considerata cea mai complexa - reprezinta o imbinare armonioasa a tuturor (ori a majoritatii) celorlalte arte. Exista ecranizari care sint adevarate capodopere si care si-au depasit, valoric, sursa de inspiratie (vezi The Shining, de exemplu). Ceea ce e interesant e faptul ca au ajuns la statutul de capodopera in ciuda faptului ca s-au abatut de la litera cartii.

Stiu, miercuri, de aia am si scris "aluzivul Bridget Jones' Diary", pe care, fie vorba intre noi, l-am citit tot inainte de film...:) . Eu n-am gasit ecranizarea cu Colin Firth :( si mie el mi se pare cel mai aproape de imaginea ce o aveam in minte a lui Darcy. Mai caut...

O singura carte am citit dupa film - Jurnalul Laurei Palmer, scrisa dupa serialul Twin Peaks, complete disappointment... Dar filmele facute dupa carti citite anterior nu m-au dezamagit in general, a depins intotdeauna de cat de bun a fost filmul, unele au fost ok, altele nu. Cele care mi-au placut insa, nu au daunat cartii, ci asa cum spuneau si altii, au imbogatit cartea.

@Federico

Filmul nu se limiteaza doar la story / scenariu.

+


Ai vazut vreun Kubrick ?

Nu fi... !


Cred ca "Portocala... " ,filmul, e mai puternic decat cartea.
Dar daca Kubrick s-a urcat pe umerii lui Burgess ca sa vada mai departe decat acesta, eu il respect si admir mai mult pe scriitor. Pentru originalitate. Conteza enorm pentru mine aspectul asta.

Nu sunt nicicum. A fost o intrebare cat se poate de simpla.

La urma urmei tu ai o problema cu demersul in sine, adica alegerea omului de film de a pleca de la o carte, nu cu rezultatul finit. Daca spiritul creator ii e limitat, faptul ca filmul e mai puternic decat cartea e un lucru bun sau rau ? Sau altfel: Portocala Mecanica, filmul, se situeaza la marginea artisticului doar pentru ca scenariul se bazeaza pe cartea lui Burgess?

E bine, e cu un film bun mai bogata cinematografia, dar nu stiu cat a castigat sfera spiritelor artistice. Cred ca inseamna mai putin sa imbunatatesti ceva mediocru, sa-l completezi, s-au sa-l derivezi, decat sa creezi tu ceva mediocru dar original, plecand de la zero.


Cred ca asta e singura cale de a reusi in vreun fel. Sa mergi cat mai paralel cu liniile pe care merge cartea. Sa luam aminte la cum a calcat in picioare Tarkovski "Picnic la marginea drumului" .