Cinemagia Forum - Filmozofie

Cinemagia Forum (https://www.cinemagia.ro/forum/index.php)

- Film in general (https://www.cinemagia.ro/forum/forumdisplay.php?f=227)

- - Filmozofie (https://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=95590)

Eu zic ca admira preocuparea si timpul nostru petrecut pe forum...ii si asta o dovada de solidaritate!

Dar cred ca oricum timpul petrecut pentru film e unul al castigului personal, nu al pierderii. Altfe, de ce naiba mai stam aici?!

Originally Posted by Pitbull:

Recent, ne-a recomandat cuiva ca fiind cea mai substantialä sursä de informatii si opinii din spatiul cinevirtual românesc.

Cool! Sa incepem sa scriem in engleza de-acum inainte? In esperanto? Ne intelege nenea ala?
(ca daca e roman, a mai importanta figura din spatiul cinema tot Mungiu e, deci cine e nenea si de ce ne pasa? Si de ce nu stia de noi pana acum?)

Originally Posted by Pitbull:

(Sä nu-i uitäm pe äia de la nuntä... domnul Bebe... receptionera räcitä... etc.; omul are organ si pentru freaks, deci e firesc sä empatizeze cu noi per total general - si cu bune, si cu rele...)

Asta da, ca Gradina Zoo cred ca functionam bine. :D Sau mai degraba, fiind si sticla intre noi si el, ca Acvarium.

I am the walrus.

Si tu halebardule, ce ne graiesti despre filme? Asta apropo de intrebarile pe care le-ai pus la inceput:p

Si ce mai conteaza cine ne admira si cine nu? Important e ca suntem pasionati de filme, ca ne uitam la ele din motive diverse, si ca unora chiar le schimba viata! In rest, numai de bine!

mai incolo
sa mai zica altii intai (ca deocamdata doar Dragomara a raspuns complet)

Ai dreptate, deocamdata doar Dragomara a dat un raspuns complet, asa ca ii calc pe urme!
Pentru mine filmul e o regasire, inseamna foarte mult, ma face sa realizez cat de mult a evoluat, sau dupa caz, a involuat societatea. Deci da, filmul e o prioritate pentru mine.
Cred in film, pentru ca mai cred inca in oameni, in puterea lor de a modifica, de a imbunatati. Si cred ca filmul in general e o stare de bine, o religie contemporana greu de ignorat, indiferent ca esti pro sau contra.
Daca filmul e entertainment...nu stiu! Pt mine entertainment e Jay Leno sau David Letterman, filmele mai putin; pentru ca de multe ori si comediile au acel substrat moralizator care pun punct firului comic. Dar notiunea de entertainment are atribute diferite, asa ca depinde din ce perspectiva gandesti totul.
Doar o meserie nu va fi niciodata, pentru ca a lucra in mediul asta inseamna un anume stil de viata, nu ceva liniar care incepe dimineata la 8 si se termina la 4, ore mai tarziu. Inseamna multa emotie, una pe care nici o alta meserie nu o poate oferi. Hobby poate fi, pentru multi filmul e doar un hobby, asa ca raspund afirmativ.
Viata merge inainte cu sau fara film, dar nu ar mai merge atat de bine, ar avea nevoie de carje, pentru ca filmul e radiografia unui drum social; uita-te la un film din anii '40 si uita-te la orice film facut recent: diferenta e colosala. Ori sanatatea noastra sta de multe ori sub raze x ...
Pentru un film bun as merge departe, poate prea departe, dar ce pot face?!
Cred ca filmul e o forta, mai ales filmele in spatele carora se gasesc oameni capabili sa-si exprime ideile; spun asta fiindca sunt multe productii bune la nivel de concept, dar care esueaza la capitolul mod de expresie.
Ai dreptate, au existat carti care au schimbat lumea, numai ca au schimbat-o diferit pentru fiecare. La fel si cu filmul. Poate unele au produs deja schimbarea, dar pentru fiecare in parte.

Originally Posted by Dragomara:

- pentru mine filmul chiar nu înseamnă nimic, dacă aş fi sinceră până la capăt aş spune că cel mai adesea e pierdere de timp, şi chiar nu mă uit la orice.
- mă uit la filme pentru că o dată un om pe care-l apreciam mi-a vb despre filme, da'probabil că dacă mi-ar fi vb despre stele acum m-aş fi uitat la stele. :P
- de durut nu cred că m-a durut vreodată, ce-i drept uneori mă emoţionează şi plâng :"> , alte ori mă înfurie, însă de cele mai multe ori nu-mi spune nimic.
- pentru mine filmul nu e necesar.
- şi mă mai uit la filme pentru că mi-au zis unii că nu am cultură cinematografică, şi deci nu sunt suficient de modernă. =))
- cred nu am mers prea departe pentru un film, cred că e mai mult decât suficient că i-am acordat timp din viaţa mea. el e etern, eu nu. de obicei adorm la mai toate filmele, de aia tb să le revăd de vreo câteva ori, ocazie cu care le înţeleg mai bine.:))
- singurele filme din care am învăţat ceva într-adevăr util au fost cele porno. cultura nu se face în niciun caz la cinema oricâte filme de conţinut ai vedea, am dedus asta din ce postează oamenii inteligenţi pe aici, şi nu numai.
- nu cred că scopul filmului e să schimbe lumea. dp meu dv ar fi suficient să-i facă pe cei care-l urmăresc mai buni, mai toleranţi, mai interesaţi de cei de lângă ei - totală utopie! :D
- eu cred că majoritatea filmelor doar manipulează, ne mint cum că viaţa noastră ar putea fi şi frumoasă, că ar putea avea un rost, că mizeria, nefericirea şi singurătatea în care ne zbatem unii dintre noi sunt doar etape intermediare ale devenirii umane, că adevărata fericire s-ar putea să ne aşteapte după ce închidem TVul, sau părăsim sala de cinema!

care sunt cărţile alea care-au schimbat lumea?! :-?

----
şi mai cred că oamenii sunt incapabili să-şi trăiască visele, să iubească, să spere, şi de ce nu să creeze, şi de aceea preferă să se scufunde şi identifice temporar în/ cu vieţile/ visele celor de pe marele ecran. filmul e un tip de visat la îndemâna oricum. adevăratele vise trebuie simţite şi trăite până la capăt. şi din păcate sunt unele din care nu te mai poţi întoarce să povesteşti, aşa cum o faci adesea după ce părăseşti sala de cinema.

Eşti o ignorantă (caută explicaţia în DEX).

@dovey - frumos spus. m-a pus gânduri chestia cu regăsitul, totuşi dacă deja te ştii de ce continui să te mai cauţi până şi-ntr-un banal film?

Dragomara, ca sa-ti raspund la intrebare: ma regasesc in filme, si ma stiu, dar sunt unele filme, putine ce-i drept, care scot la iveala particele din mine pe care nu le-am asociat cu persoana mea pana in acel moment; asa ca ma surprind si ma recunosc mereu.

Si mi se pare fascinant!

Filmele imi ofera o perspectiva a realitatii din mai multe puncte de vedere. O sa sune cam schizofrenic, dar in cazul filmelor bune si foarte bune am senzatia ca lumea creata in film este o maaare camera si eu o privesc din mai multe colturi prin mai multe perechi de ochi :)) Freaky nu? Imi place cand mi se ofera posibilitatea de a percepe altfel totul;
daca la sfarsitul filmului pot spune :"nu m-am gandit niciodata ca se putea....." atunci cu siguranta il voi retine. :)
Si daca to vorbeati de carti, vin si eu cu un titlu care sustine ceea ce am scris mai sus: "Recviem pentru un vis" de Hubert Selby, Jr.
To my shame, nu am vazut inca filmul dar e urmatorul pe lista ;)

Originally Posted by halebardul:

Lasati cartile in pace, oricum era vorba de cele care au schimbat lumea, nu pe fiecare personal.
Ca de exemplu Biblia, Originea Speciilor, Trei eseuri asupra Teoriei Sexualitatii si multe altele.
Nu cartile preferate, incetati cu listele va rog

Scuze, abia acum am väzut precizarea asta.
OK, marile cärti profetice sunt cunoscute.
Dintre cele laice, îmi vin în minte: "Poetica", 'Politica", "Critica ratiunii pure", "Discurs asupra metodei", "Capitalul", "1984", "Arhipelagul Gulag"...
Gata paranteza.

Back to topic. Despre filme. Mai ziceti.

Daca as pleca pe o insula pustie si nu am cum sa ma uit la filme, as lua cu mine carcasa unui DVD, macar asa il pot retrai in minte.
Nu m-as mai simti singura pe insula daca stiu ca memoria ma va ajuta sa-mi regasesc favoritii de pe pelicula...
M-as regasi si eu cu ocazia asta!
(Gata nostalgia!)

daca wittgenstein nu era dezgustat de performantele sale intelectuale, ba dimpotriva? pai dupa tratatul logico-filosofic a crezut ca a rezolvat toate problemele filosofiei, 4ever! cind crezi asa ceva cum poti fi dezamagit de tine!? si, oricum, nu situ de ce tre sa fii dezgustat de propriile puteri intelectuale ca sa relationezi cu cinemaul in felul descris in text...
dupa o mina buna de ani, i-a trecut credinta asta, s-a apucat de alte lucrari (caiete)... si, la fel, cita vreme produci noi sensuri si idei, de ce ai fi frustrat din cauza propriei ratiuni?

vad ca e un citat din HRP.

Originally Posted by halebardul:

Originally Posted by dovey:

Recunosc insa ca sunt multe persoane care fac din film o lume diferita, si uita ca realitatea nu are operatori de imagine.

asta mi-a placut, o pastrez.

sigur ca si pasionatii de film au ceva de zis aici, sigur ca si actorii pasionati de film au ceva de zis.
sigur ca si dragomara isi are locul ei aici.
asteptam insa o mai mare reactie din partea facatorilor de film... Sunt unii care si-au sacrificat totul - inclusiv viata, sanatatea, familia - de dragul filmului (chiar daca deocamdata n-au facut nici un cacat).
Probabil si-au sacrificat si calculatorul si abonamentul la net, si nici macar nu intra pe forum. :D

Sa stii ca din pacate exista multi cinefili care sunt mult mai pasionati de film decat oamenii din domeniu. Si oamenii astia sacrifica mult mai multe si investesc o gramada in filme.

Iar ca sa-ti raspund la intrebarea referitoare la ce inseamna filmul pentru mine, considerand elementele din viata mea aranjate ca o piramida, filmul (generic vorbind) reprezinta elementul care face ca toate blocurile sa stea impreuna. Este liantul care conecteaza tot ce se intampla in viata mea. Orice as face, gasesc o legatura cu ceva legat de cinematografie. Asa cum sunt oameni care vad matematica, cifrele si conexiunile logice peste tot (vezi serialul "Numbers" sau filmul "Pi") asa sunt eu cu filmele...

Originally Posted by Bogdan.Andro:

Originally Posted by halebardul:

Ideea este: Ce inseamna filmul pentru voi? Cat va doare, cat conteaza? Cat de mult credeti in film? Si cat de departe poate merge credinta asta? E doar entertainment? Doar o meserie? Un hobby? Poate el deveni un crez? Sau un motiv pt fanatisme? Ce importanta are filmul in viata, ce greutate? Cat e de necesar, cum am trai fara el? Cat de departe ati mers sau ati merge pt el?
Ce putere are un film, ce poate face?

Un mod particular de a viziona filmul.

Din subcapitolul “Ludwig Wittgenstein şi cinematograful”.

“...
După cursuri, Wittgenstein era întotdeauna sleit ... Adeseori, ieşind din clasă, se repezea în oraş să vadă un film. Nu suporta să stea decât în primul rând de scaune. Se apleca înainte, în culmea încordării, şi nu/şi lua ochii de la ecran nici pentru o secundă. Nu/i plăcea să comenteze scenele de film şi nici să/i asculte pe alţii făcând/o. Se voia complet absorbit în acele clipe, indiferent cât de penibil sau artificial era filmul.

Avem aici un tip de experienţă pe care o putem interpreta în două feluri. Putem să interpretăm în chip derizoriu şi să spunem că omul, după cursurile în care îşi chinuia îngrozitor studenţii (...), era cuprins de un soi de nebunie.
Acum trec la interpretarea care cred că este validă. ... Prefera filmele poliţiste sau western. ... Impresia mea este că avem de/a face cu o experienţă cinematografică integrală. Wittgenstein nu căuta cinematograful nici pentru subiect, nici pentru informaţie, nici pentru tehnică, nici pentru artă. Filozoful dezgustat de sine şi de performanţele sale intelectuale reducea cinematograful la un simplu mediu producător de imagini – pur, nemijlocit, crud -, care cuplează spectatorul în priză directă cu sursa, cu operatorul imaginilor. ... Wittgenstein voia să se lipsească de imagini, parcă ar fi dorit să bage toate acele imagini cinematografice în sine însuşi.”
[Acest lucru ar trimite spre “operaţiunile magice”.]
“... un subiect cognitiv, Ludwig Wittgenstein, dotat cu trei facultăţi (facultatea senzitivă, cea imaginativă şi cea intelectuală), caută să/şi suspende facultatea imaginativă proprie, prin intermediul absorbţiei direct în sufletul său a imaginilor generate de un operator exterior (filmul). Este ca şi cum Wittgenstein îl invită pe operatorul de imagini numit cinematograf să îi înlocuiască imaginaţia proprie. În felul acesta scurtcircuita intelectul de simţuri şi, ca atare, pe lângă faptul că se lăsa vrăjit, în sens tehnic, reuşea să suspende ceea ce considera a fi fost profunda lui inautenticitate, ca gânditor.”

Din capitolul “Despre scris, ascultare şi imaginaţie”, Discernământul modernizării. HRP

Nu prea inteleg ce anume e scris de tine si ce de Patapievici. Si daca totul e un mare citat, nu stiu de ce l-ai tranti ca atare fara sa-ti dai cu parerea despre el.
Din punctul meu de vedere, desi evident nu m-am conversat cu Wittgenstein, cred ca el isi dorea genul de xeprienta totala descrisa in The Dreamears de Bertolucci. O astfel de experienta insa nu e deloc focusata doar pe imagini (asa cum deduc din postul tau), ci e vorba de film ca traire (chestia care cuprinde imagini, subiect, filozofie, emotie, stare, perceptie senzioriala etc.). Sin intr-adevar, de multe ori trebuie sa stai fix in primul rand ca sa poti face abstractie totala de spatiul din jurul tau, si sa simti ca intrii in ecran.

Originally Posted by Bogdan.Andro:

Originally Posted by halebardul:

După cursuri, Wittgenstein era întotdeauna sleit ... Adeseori, ieşind din clasă, se repezea în oraş să vadă un film. Nu suporta să stea decât în primul rând de scaune. Se apleca înainte, în culmea încordării, şi nu/şi lua ochii de la ecran nici pentru o secundă. Nu/i plăcea să comenteze scenele de film şi nici să/i asculte pe alţii făcând/o. Se voia complet absorbit în acele clipe, indiferent cât de penibil sau artificial era filmul.
[...]
Wittgenstein nu căuta cinematograful nici pentru subiect, nici pentru informaţie, nici pentru tehnică, nici pentru artă. Filozoful dezgustat de sine şi de performanţele sale intelectuale reducea cinematograful la un simplu mediu producător de imagini – pur, nemijlocit, crud -, care cuplează spectatorul în priză directă cu sursa, cu operatorul imaginilor. ... Wittgenstein voia să se lipsească de imagini, parcă ar fi dorit să bage toate acele imagini cinematografice în sine însuşi.”

“... un subiect cognitiv, Ludwig Wittgenstein, dotat cu trei facultăţi (facultatea senzitivă, cea imaginativă şi cea intelectuală), caută să/şi suspende facultatea imaginativă proprie, prin intermediul absorbţiei direct în sufletul său a imaginilor generate de un operator exterior (filmul). Este ca şi cum Wittgenstein îl invită pe operatorul de imagini numit cinematograf să îi înlocuiască imaginaţia proprie. În felul acesta scurtcircuita intelectul de simţuri şi, ca atare, pe lângă faptul că se lăsa vrăjit, în sens tehnic, reuşea să suspende ceea ce considera a fi fost profunda lui inautenticitate, ca gânditor.”

Din capitolul “Despre scris, ascultare şi imaginaţie”, Discernământul modernizării. HRP

Foarte tare asta, abia acum am observat-o.

Deci folosea filmul ca mijloc de "spalare a creierului" dar nu in totalitate ci numai pe partea de "imaginatie".

isi anula imaginatia proprie pentru a crea drum direct de la facultatea senzitiva la cea intelectuala. Pt ca el considera ca imaginatia statea intre astea doua, blocand, intermediind comunicarea intre ele.

Tare.

(desi nu-s de acord ca asta e menirea filmului, spalarea creierului de latura imaginativa :) )

atuncii si actorii de la teatru sunt la fel de ipocriti?? tocmai asta e frumos si greu in meseria de actor. Actorii transmit ideiile regizorului prin intermediul filmului. La fel cum personajele transmit ideea scritorului prin intermediul cartilor. Din punctul meu de vedere filmele si cartile sunt aproape la fel, dar si filmele si cartile au avantaje si dezavantaje