Procesul lui Orson Wells nu e tocmai suprarealist insa inrudirea lui Kafka cu Absurdul cred ca ne apropie mult de zona asta. Atmosfera aceea ilogica, misterioasa si care functioneaza dupa propriile legi, camerele mici, mansardele intunecoase (toate acestea simbolizand intunericul inconstientului - o sa credeti ca sunt obsedata de inconstient, well, da, sunt!)......

credeti ca e corecta incadrarea aici a Procesului?

de unde luashi colectia ?

a propos de vise sau in fine, dreamlike insanity : Das Cabinet Des Dr. Caligari de Robert Wiene /:) suprarealism expresionist :D if there is such thing

nu musai suprarealism expresionist, ci Avangarda pura.....both of them are included here....si ambele exploateaza la maxim Onirismul.....

am colectia criterion de la un prieten care si-a cumparat-o de pe amazon.....

pai tu ai vazut "poveste inchegata" in Cainele Andaluz ?!

pai nu, acolo nu este, dar Jactati e cel care sustine ca Bunuel e singurul care sta in picioare....si are dreptate, iar cainele andaluz e doar o exceptie (in sensul ca nu e asa inchegat)

Nu stau in picioare (poate am exagerat) pentru ca pot fi orice combinatie de poezie, pictura/fotografie si muzica. Dar nu sinteza lor care se cheama film. Cel putin experimentele din anii '20 si '30. Nu e o parere finala. E o ipoteza de lucru. Nu cred ca eu reduc cinematograful la structura dramatica in 3 acte (nu mi-a placut niciodata chestia cu introducerea, cuprinsul si incheierea), dar nici nu absolutizez creatiile inconstientului - probabil termenul de subconstient este mai potrivit daca-i intrebam pe suprarealistii din banda lui Breton. Deci, back to square one.;)

NUuuuuuuuu


nu si tu!

nu face si tu confuzia de inconstient cu subconstient.....fir-ar sa fie de treaba....

Chambord mi-a luat-o inainte. Cainele andaluz e un film care m-a marcat groaznic. Dupa ce am vazut cele 14 minutele n-am mai dormit vreo doua saptamani si am dat in prima depresie din viata. Cum dadeam sa atipesc visam ca sunt claustrat intr-o camera fara usi si ferestre pe ai carui pereti se proiecta fara sfarsit filmuletul ... again and again. Si ma sculam cu transpiratii reci. Nasol era ca-l invatasem secventa cu secventa, asa ca nu ratam niciodata. Ce film bun ar iesi din visul meu ... :D
Sunt niste intuitii geniale in film referitor la dragoste, pasiune, inocenta, moarte si relatia dintre ele care n-au mai fost egalate - si nici nu pot fi. Asta este partea cea mai buna din suprarealism, prezenta si in operele de tinerete ale lui Dali, Ernst, Eluard, etc. Dupa aia s-au autopastisat groaznic.

OK. Nu si eu. Permite-mi sa mai studiez problema. Sunt familiarizat cu Freud dar vreau sa revizitez avangarda.

pai cum poti atunci sa faci confuzia asta imensa? :d

deci: subconstientul e o chestie banala, insipida - acolo sunt stocate deprinderile (scrisul, cititrul), gesturile, ticurile verbale, ticurile fizice, automatismele......

pe cand Inconstientul e tot lacasul ala sfant unde zac toate dorintele noastre, visele cele mai ascunse si necunoscute noua (Calauza, Stalker - ZONA unde ti se indeplineste cea mai adanca dorintza), frustrarile, tendintele, fortele nebanuite ale mintii noastre.

OK. Nu mai fac. Multumesc pentru clarificari. Am gasit si un referat scolaresc pe tema subconstientului din care citez:
"S-a acreditat si idea ca, desi amplasat intre constient si inconstient, subconstientul este orientat mai mult spre constiinta. El nu este total obscur, ci presupune un anumit grad de transparenta, putand fi considerat, de aceea, o “constiinta implicita”. Aceasta l-a determinat pe Freud sa respinga subconstientul, desi intr-o prima faza a activitatii sale l-a folosit pentru a desemna prin el inconstientul. Argumentul adus de Freud era urmatorul: subconstientul sugereaza ideea unei alte constiinte, “ca sa spunem asa subterana”, a unei “constiinte secunde” care, oricat de atenuata ar fi, ramane in continuare calitativa cu fenomenul constient. Cu alte cuvinte, intre constient si subconstient n-ar exista o diferenta calitativa consecinta externa a unei asemenea conceptii o reprezinta excluderea subconstientului ca nivel de sine statator din structura psihicului."

Ce vreau sa spun cu bolduirea de mai sus e ca se intampla confuzii si la case mai mari. Si probabil ca la data la care-l citeau suprarealistii pe Freud astfel de confuzii erau frecvente. Dar in esenta tu ai dreptate. N-am nici o scuza pentru superficialitatea de care am dat dovada, dupa atat de multi ani de cand conceptele au fost aruncate pe piata. Shame on me.

bine, bine, am fost eu prea exagerata in reactii, mea culpa, dar pur si simplu aud citat subconstientul la tot pasul, toata lumea isi explica pronirile prin subconstient, cand de fapt there's nothing so special and important about that....

scuze pt reactie


ce spui despre Procesul?
merge aici?

Deci cum cobori in psyche dai peste urmatoarele milestone-uri, nu ?:

1.Constientul
2. Subconstientul
3. Inconstientul

Pe ultimele 2, tre sa recunosc ca si eu le cam inversam. Poate pt ca nu imi place cum suna:

"Esti un inconstient ! " :P

Aaaa, si atunci "continentul" si "contingentul" ce sunt ? :-/

Nici o problema pentru reactie. E bine sa lucram cu concepte corect definite.

Putem include si Procesul, oarecum pe filiera Dr. Caligari de care zicea Chambord. Ca stil vizual mi se pare expresionist. Kafka oricum intra in avangarda din prima. Apropos de Caligari, Georges Sadoul isi aminteste cum l-au vazut suprarealistii (mai mult dadaistii pe atunci) in ilegalitate - filmele germane se pare ca erau interzise pe vremea aia in Franta. Cam acelasi tratament s-a aplicat si Crucisatorului Potemkin. Iaca v-am propus si un film cu ilegalisti.

Procesul si alte cateva filme ale lui Orson Welles au elemente expresioniste clare: de exemplu in Citizen Kane - castelul atat de sumbru si de insingurat din deschiderea filmului, decorurile somptuoase (gotice), inspaimantatoare etc.

@Chambord

vezi ca am povestit despre LYNCH.

Hai sa-l numim pe Lynch suprarealistul contemporan. Asta e farmecul suprarealismului - poti sa apartii de acest curent in orice epoca (din anii'20 pana in prezent si pana in viitorul nedeterminat) pe cand impresionist, romantic, renascentist nu poti fi, decat cazand intr-un penibil amuzant....

de asta ador eu suprarealismul - este etern valabil, inepuizabil ca resurse, fara granite imaginative, actual, uman ....

man ray merge aici? adica el e suprarealist dar un pic altfel. mie mi-a palcut mult "etoile de la mer" sau asa ceva
ce va place la dali? mie mi se pare, ca pictor, cam naspa fata de alti suprarealisti. sunt cam offtopic, dar sunt curioasa de parerea voastra

Man Ray merge aici, chiar l-am mentionat atunci cand am deschis topicul .... Dali imi place in unele realizari dar in altele, nivelul de kitsch ma depaseste, imi sterpezeste dintii .... imi place nonsalanta si nepasarea cu care expune absolut orice si siguranta de sine in expresie - pictura(desi in viata personala era dezastruos de nesigur de el).

Si-mi place ca s-a dus la Freud si i-a zis "Vreau sa ma faci sa devin nebun. Daca tu poti sa vindeci nebuni si sa-i faci sanatosi, inseamna ca poti si invers, sa ii faci sa innebuneasca" - trebuie sa iasa acum film dupa romanul "Eu si Dali".

si-am vazut ca nimeni n-a amintit de curva avangardismului (in sensul bun al cuvantului bineinteles) jean cocteau cu trilogia lu orphica

despre alti avangardisti am mai zis pe postu ala cu filme experimentale (nu neaparat legat de suprarealism)

bunuel a fost extrem in cainele andaluz si l'age d'or urmand o perioada de conformare de fatada si revenind glorios cu le fantome de la liberte

si ca tot vorbim de bunuel va propun o reclama: http://www.youtube.com/watch?v=1s-aXtrrdpU

acu cativa ar mai fi Jodorowsky, interesanta e si Maya Deren, Paradjanov nu suprarealist dar Sayat Nova ca poem vizual poate fi interpretat bine

pina la 'trilogia lui orphica' (care-o fi aia? k eu nu stiu decit de 'orphee' & 'le testament d'orphee'...), cocteau facuse 'le sang d'un poete' - care e mult mai suprarealist decit tot ce a urmat :|