recunosc, ar fi o situatie cam naspa

sunt de acord.

apoi, ma gandesc, daca cineva ajunge leguma (insemnand in coma, moarte celebrala sau cum s-o numi, adica el practic nu mai simte fizic nimic) suferinta e a celor din jurul sau (e oarecum frustrant si dureros sa stii ca X (sot, parinte, prieten etc) e in principiu viu si tousi nu mai "e prezent" asa cum erai obisnuit. e mai usor ptr unii sa se impace cu gandul ca bolnavul nu mai e - de tot - decat ca zace undeva in spital fara sanse de revenire. si e mult mai greu sa uiti. deci atunci cui ii faci un favor, tie sau "legumei" care poate are inca o traire interioare (nu putem sti ce se intampla pe bune cu mintea unui om in moarte clinica), are poate nu vrea sa moara, care poate se va trezi dupa 20 ani....adica, exista precedent...

apoi, daca bolnavul este constient ba chiar isi doreste sa moara, atunci, da, e mai greu si ptr el si ptr tine ca apropiat. dar eu cred ca ce-i tine in viata este faptul ca noi (oricat am incerca) nu puteam sa-i lasam sa se duca. chiar daca rational poate stim ca asta-i ar fi o eliberare, afectiv ne e fff greu. stiti fazele alea care se povestesc la tara ca poti intoarce pe cineva atunci cand trage sa moara daca il strigi.

Tocmai din aceste motive, judecätorul care ia (sau nu) hotärârea euthanasiei tine seama de opiniile tuturor acelor factori competenti pe care i-am mai mentionat de douä ori în acest topic - hai si a treia: comisie medicalä, psiholog, avocat, preot, apartinätori si pacient (când e cazul) - astfel încât sä fie cât se poate de clare toate aspectele. (Sä nu credeti cä ar fi o joacä, gen: "Uite moartea, nu e moartea / Ups, m-am räzgândit!")
Cazurile extreme sunt acelea în care bolnavul nu e doar incurabil, ci si supus unor chinuri inumane prelungite, de care e constient, iar paleativele nu i le pot atenua îndeajuns.

inteleg asta, eu ma refeream in ultima parte a postului meu nu la faptul ca celor apropiati le e greu sa hotarasca daca sa-l eutanasieze sau nu (si de asta trebui sa fie mai multi care sa poate decide). ma gandeam ca (la nivel spiritual sau nu stiu cum sa zic sa ma fac inteleasa), le prelungim agonia prin faptul ca nu ne puteam obisnui cu "plecarea" lor dintre noi. si ca daca ne-am educa sa intelegem moartea ca pe o eliberare, poate atunci dumnezeu le-ar curma mai repede suferinta. cumva prin decizia de a eutanasia pe cineva incercam sa "renuntam" la cel bolnav in mod rational.
acum asta e doar parerea mea, oricum e prea subiectiva problema asta ptr mine si nu ma pot raporta la ea decat prin prisma experientei pe care am trait-o (nu s-a pus problema eutanasiei, adica nu se ajunsese in stadiul asta, dar oricum, a existat multa suferinta). iar ceea ce am zis mai sus, a fost valabil.

Sunt întru totul de acord cu asta.
O prietenä cu ESP mi-a spus, la câteva luni dupä moartea Arellei, cä ar fi cazul sä-mi revin: fericirea ei de a fi la Dumnezeu era umbritä de prelungirea durerii mele, pe care o simtea.
Acelasi lucru e valabil si în cazul agoniei celor dragi. Dacä e evident cä Dumnezeu îi cheamä la ei, suntem datori sä le usuräm trecerea (nu neapärat s-o "gräbim", dacä nu e chiar un caz extrem - dar mäcar printr-o atitudine seninä de "facä-se voia Lui Dumnezeu!"), nu sä ne agätäm de picioarele lor si sä-i tinem cu forta aici.
(In acest sens, pentru cazurile cvasi-extreme, o solutie de compromis acceptabilä e "deconcectarea de la aparate" - luatä la modul cel mai larg.)

da, exact asta era expresia pe care o cautam

e interesant aspectul moral-religios in toata problematica asta, insa nu are nici o aplicabilitate "tehnica"

de acord ca pentru unii care privesc lucrurile si prin raportare la D-zeu (care o fi el) poate avea o oarecare insemnatate actul de a accepta ca cel suferind trebuie sa se duca in Ceruri...ca accepta asta iar suferindul e "luat" mai devreme sau mai tarziu, nu prea mai conteaza pentru ei; cel mai probabil vor spune ca "s-a facut voia Domnului"

dar mai sunt si cei care nu privesc lucrurile asa...cei care se raporteaza strict la persoanele implicate: bolnav si/sau ei insisi

oricum daca e sa fie vreo schimbare la noi legat de eutanasiere (desigur Biserica va spune NU si o va face pe buna ei dreptate) sper sa nu aiba ratiuni de factura economica, cum, daca nu ma insel, s-a intamplat in State pentru a mai scadea din costurile medicale

joc de-a D-zeu resp. pacat ? liber arbitru? iata doua componente ce dau mari batai de cap

Intr-adevär, Dane, aspectele evidentiate de tine dau mari bätäi de cap - altfel, cum? Eu, unul, le rumeg de vreo 35 de ani încoace, si cred cä singurul räspuns absolut e socraticul: "Tot ce stiu e cä nu stiu!" Dar cum absolutul ne e inaccesibil, avem la îndemânä räspunsul relativ - si anume: "Nu conteni niciodatä sä cauti - cu inima si mintea deschise."
...Iar continuarea, cel putin pe aceastä directie, ne-ar astepta aläturi, la: "Credeti în Dumnezeu?"