http://www.supliment.polirom.ro/imag...4_National.pdf

LANSĂRI
Pe 9 aprilie, la Teatrul Act, s-a lansat 4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc, iar o zi mai tîrziu Bunul, răul și urîtul în cinema la Librăria Cărturești din strada Arthur Verona (București).

INTERVIU CU ANDREI GORZO
Dacă acest volum are o temă, aceasta e apariția unui critic

Interviu realizat de George Onofrei

Acest volum reprezintă debutul tău editorial. Vine tîrziu, vine prea devreme?

Probabil, un pic prea devreme. Formarea unui critic cît de cît decent durează foarte mult timp. Există excepții (oameni ca André Bazin, de pildă, sau François Truffaut, care scriau lucruri extraordinary de pătrunzătoare despre arta cinematografică la vîrsta de 20-25 de ani), dar, în general, oricît de pasionat ai fi, oricît ai vedea și ai citi și ai medita și ai exersa, îți ia mult pînă să devii un critic cît de cît decent. Nu fac pe modestul: cred că sînt (sau sînt pe cale să devin) un critic decent. Dar tot mi-am făcut un car de draci lucrînd la cartea asta, deci recitind din urmă. Public în presă din 1996: se strînsese atîta!
Şi, în cea mai mare parte, juvenilia. De mai multe ori mi-a venit să sun la editură și să spun: „Fraților, I want out! M-am înșelat. N-am atîtea texte valabile încît să fac un volum“. Pe de altă parte, țineam să fac munca asta de autoclarificare, țineam să trag o linie și să spun: „Uite, pînă aici se întinde juvenilitatea și de-aici începe...
în fine, ce-o mai veni dup-aia“. Munca la Bunul, răul și urîtul mi-a permis să fac asta. Dacă această carte are o temă, tema ei e apariția unui critic. Dacă acest spectacol poate fi de vreun interes pentru cineva sau dacă e vorba doar despre autoindulgență din partea mea – iată niște întrebări la care nu știu să răspund.

Spui că trăiești din privitul atent al filmelor. Conștiințacă trebuie să „produci“ o cronică în urma vizionării filmelor nu te transformă într-un „robot de privit și judecat filme“, răpindu-ți plăcerea simplă a vizionării?

Cînd sînt la film, nu sînt conștient de faptul că trebuie să produc o cronică. Sînt însă conștient (sau încerc să fiu) de ce anume fac realizatorii, și cu ce intenții, și cu ce grad de succes. Dar acest efort de a fi lucid nu mă împiedică să răspund la ce fac ei. Dimpotrivă, îmi intensifică răspunsurile. Şi mi le purifică – în sensul că, atunci cînd un film mă emoționează, nu mă emoționează pentru că proiectez eu în el cine știe ce vulnerabilități de-ale mele, după cum, atunci cînd mă irită, nu e din cauză că s-a atins accidental de cine știe ce bubă de-a mea. Ce-i drept, nu răspund întotdeauna „pozitiv“, celor mai multe filme le răspund ostil, dar răspund întotdeauna filmului în sine (sau cel puțin încerc; evident, mi se poate întîmpla să fiu pe lîngă), minților care l-au creat. Şi răspund cu tot ce sînt, cu tot ce știu și cu tot ce am, cu toate simțurile și cu toată mintea. Nicicînd nu sînt mai departe de a mă simți ca un robot, nicicînd nu mă simt mai viu ca atunci cînd văd un film.

Vorbești chiar în debutul cărții despre relația ta cu cinemaul în copilărie, una foarte intensă... Spre exemplu, umpleai pagini întregi în încercarea de a reconstitui din memorie filmul, de a-l „păstra“ în viață...

Relația s-a adîncit, rămînînd la fel de intensă. Efortul acela de a reconstitui experiența pe hîrtie s-a transformat într-un efort de a o defini și de a o explica.

Are criticul interesul ca filmul să fie mai bun sau interesul profesional e mai ales în a căuta defectele?

Orice critic adevărat vrea filme bune.

Crezi că „cititorii despre film“ își aleg criticul preferat dacă se regăsesc în opiniile lui sau tentația e mai mare să îi citești pe cei cu care nu ești de acord?

Unii citesc, într-adevăr, ca să se vadă măguliți în gusturile lor; aprobă sau nu un critic pe considerente narcisice. Nu e cel mai profitabil mod de a citi. Există însă și destui cititori care se folosesc de critică într-un mod corect: ca să-și chestioneze și să-și explice mai bine propriile răspunsuri. Cititori care-i cer criticului stimulare, nu confirmare.

Îți asumi libertatea de a-ți schimba opțiunile odată cu trecerea anilor sau preferi să dai un diagnostic în care să te recunoști și mai tîrziu?

Ca toată lumea, prefer să pot spune: „V-am zis eu! V-am zis de la bun început!“. Pe de altă parte, nu e nici o onoare în a rămîne tare pe poziții, atunci cînd pozițiile respective devin de nesusținut. Indiferent despre ce fenomen e vorba – despre un film controversat, despre o carieră, despre o modă –, ce mă interesează este să ajung la o viziune cît mai justă și mai comprehensivă asupra lui și, dacă acest demers mă duce foarte departe de punctul meu
de vedere inițial, nu văd nimic rușinos în asta.

Care este cel mai dur verdict pe care l-ai dat vreodată unui film la care ai scris sau nu cronică?

Nu există verdicte suficient de dure pentru lucrurile pe care le comit unii cineaști români, și în primul rînd pentru faptul că le comit pe bani publici. A scrie despre aceste filme – a căuta cuvinte care să caracterizeze inteligența, sensibilitatea sau ținuta profesională a celor care le fac – e o îndeletnicire prea sordidă ca să se poată numi critică. Pe de altă parte, trebuie scris despre aceste filme – ele reprezintă o bună parte din producția noastră anuală. Acum cîțiva ani, această provocare mă amuza – eram în stare să iau scrisul despre ele ca pe o provocare: ia să vedem, pot să fac un mic număr de step verbal în jurul acestui morman de gunoi? Mi se părea o soluție mai bună decît insultarea explicită, repetată – și, în ultimă instanță, monotonă – a făptașilor. Acum nu mai sînt în stare. Am ajuns la vorba lui Alex. Leo Şerban, care găsea că abordarea mea jucăușă, de entertainer, tinde să escamoteze gravitatea infracțiunilor. Acum sînt pentru insultarea făptașilor – cît mai explicită și repetată de cîte ori e nevoie. Cel mai departe, pînă acum, am mers în cazul filmului Dincolo de America, dar la nevoie pot merge și mai departe. Şi o să fie nevoie.

a. gorzo spune:

"Acum sînt pentru insultarea făptașilor – cît mai explicită și repetată de cîte ori e nevoie. Cel mai departe, pînă acum, am mers în cazul filmului Dincolo de America, dar la nevoie pot merge și mai departe. Şi o să fie nevoie"

mai e ceva de adaugat langa aceasta mostra de neam prost?

:confused:
????????

pai nu trebuie taxati faptasii dincolodeamericilor?
de ce adica e neam prost dac-o face?

halebardule, acolo e vorba de "insultarea faptasilor", nu de "taxare".
dar daca a. gorzo simte nevoia sa insulte, sa suduiasca, e liber sa o faca.
e loc pentru marlani sub soare.

e suparator sa-l faci pe gorzo marlan pt ca-i insulta pe gainarii acefali care murdaresc pelicula si o numesc film.

evident ca nu-i insulta injurandu-i de mama.
ia ca exemplu cronica de la DdA

>>Ce fel de film e Dincolo de America? Nu e un film de nici un fel, dar, dacă ar fi să-l includ într-un gen, aş spune "porno cu comunişti". Mă grăbesc să subliniez că e la fel de departe de a se împlini ca porno pe cît este de a-şi onora promisiunea din caietul de presă - aceea de a fi "un Casablanca est-european". Dar bruma de logică pe care o are e o brumă de logică porno.

[...] Judecînd după pretenţiozitatea semidoctă a dialogurilor lui, Şerbănescu trebuie să-şi închipuie că face literatură, dar scrisul lui e plin de impulsuri de pornograf. (Motivul pentru care i le atribui lui şi nu regizorului Marius Th. Barna este că acesta din urmă e prea nul ca să aibă pînă şi impulsuri de genul ăsta.) Cum altfel se explică secvenţa în care securistul interpretat de Dorel Vişan o împunge între picioare pe Milena cu propria ei carte, iar ea, care pînă atunci a arborat o expresie stoică, începe brusc să-l provoace prin gîfîieli excitate? Singurul sens al comportamentului ei e un pornosens: Şerbănescu se înfierbîntă scriind despre gagici torturate de comunişti.

[...]"De ce s-a sinucis marinarul?", zbiară Vişan, referindu-se la un personaj din cartea Milenei. Cum Milena ne-a regalat la începutul filmului cu un pasaj din cartea ei, din care reieşea clar că marinarul s-a sinucis pentru că n-a reuşit să fugă în America, întrebarea sună ca un început de banc ("De ce-a trecut puiul strada?"), dar Şerbănescu şi Barna fac din ea un mister care chinuie personajele - un fel de Rosebud într-un Citizen Kane al celor defavorizaţi neuronal. [...]

[...] Altă mostră: tovarăşul Stan, cel cu putere mare, dă dovadă de o potenţă surprinzător de mică. Clişeul ăsta mizerabil (aha, deci comuniştii erau complexaţi sexual!) spune totul despre calitatea omului de cultură Şerbănescu (actualmente preşedintele CNC), aşa cum tăietura aceea spune totul despre inteligenţa şi sensibilitatea lui Barna: asemenea minţi nu pot să producă decît gunoi.<<

Cam astea-s "insultele". Oare nu si le merita respectivii autori?

ultima fraza citata de catre tine:
"asemenea minţi nu pot să producă decît gunoi"

ti se pare demna de un critic cu pretentii?
daca acolo nu e insulta, atunci ce e?
sa scrie pe usa toaletei astfel de "observatii critice"!

:))))))
"GUNOI" e chiar titlul articolului.
Mie mi se pare cuvantul potrivit la obiectul potrivit. Daca e gunoi cum sa-i spuna? "Rest menajer?" "Deseu"? Si apoi de ce sa-i menajeze? Filmul i-a insultat inteligenta, el i-a raspuns pe masura.
Daca scria pe usa toaletei putea linistit sa scrie "Căcat". Ar fi fost poate o cronica si mai la obiect :)

Halebu,de unde stie Dragomoartea ca tu esti doctor ,ai peste 40 si ochi albastri?(a scris pe forum)
Da,rusine domnului Gorzo.Sincer , mie mi se pare cam teapan.

Păi e foarte simplu: e psih... asta... nevr...ăăă... telepată.
Asa ca a ghicit la fix, doar ca nu-s doctor, n-am 40 si nici ochi albastri.
In rest, drept la tinta! Toata admiratia.

Ce aveti cu Gorzo, ca ma si supar pe voi! :mad:

halebardule,
ma mir ca aperi un mitocan ca gorzo.
din cate stiu, esti un tip temperat.
pacat ca nu-l pot intalni fata in fata pe individul care se pregateste cu entuziasm sa insulte diversi regizori.
cu toata firea mea rezervata, i-as spune cateva vorbe grele.
daca vine la Iasi, cu siguranta i le voi spune in fata.

FAIN:

"seara difuzării Corsarului fusese o seară mare pentru toţi băieţii de la mine din clasă. N-aveam atâtea ocazii de a ne umple ochii cu dueluri şi bătălii navale. Urmăream filme întregi pentru un semn cât de mic de bătaie, ca nişte căutători de aur care trec prin sită râuri întregi, dar rareori ne duceam la culcare bogaţi: mai exista câte un serial de aventuri, mai exista câte o superproducţie istorică românească sau câte un film cu comisari, mai exista câte un western sau câte un film de capă şi spadă - vechi, desigur. [...]

trebuie să fi detectat ceva în aerul hollywoodian (şi, într-o mai mică măsură, în aerul filmelor franţuzeşti), ceva mai greu, mai subtil, mai molipsitor decât oriunde în altă parte. Cum altfel să explic faptul că am amintiri atât de puternice despre filme ca Lumină de gaz, Rancho Notorious, Casablanca sau Jezebel, deşi la vremea aceea am resimţit ca pe un junghi de foame felul în care se zgîrceau cu focurile de armă şi croşeele în figură? [...]

Am dat la schimb toate pozele mele cu staruri din alte vremuri pe poze cu Schwarzenegger şi Stallone, şi am fost deosebit de mândru de felul în care am negociat obţinerea unei piese de mare frumuseţe şi raritate (Schwarzie în ipostaza lui Conan Barbarul) în schimbul a trei sau patru nimicuri - o Anita Ekberg, o Sarita Montiel, parcă o Raquel Welch, în fine, toate gagici, lipsite de faimă şi de valoare în ochii băiatului mai mare cu care făceam afacerea, deşi tot în ochii lui puteam să remarc un fel de interes, o convingere, de neînţeles pentru mine, că până la urmă or să-i folosească ele la ceva. Pe scurt, mă comportam ca un copil normal. Mi se oferise această şansă. Şi am dat-o în bară. [...]

Culmea e că nici una dintre funcţiile cinematografului nu-mi inspiră mai mult respect decât aceea de a oferi unui cuplu o primă ocazie de a sta foarte aproape unul de celălalt, cu lumina stinsă; o primă experienţă comună pe care s-o discute după aceea; o punte; un preludiu. Sunt de partea adolescenţilor care lasă filmul să meargă în durerea lui, ei fiind ocupaţi să se giugiulească: cinefilul n-ar trebui să-i judece prea aspru pentru indiferenţa lor faţă de obiectul interesului său - indiferenţa aceea e de fapt o înţelegere profundă a unuia dintre rolurile de bază ale cinematografului."




This brings back some memories :)


Daca asa simte un "teapan" si un "marlan", atunci se pare ca si eu sunt teapan si marlan. ;)

treaba asta cu teapan si marlan e asa, ca sa vorbim discutii, sunt absolut gratuite si n-au nici o baza:
keepwalking, pe ce te bazezi cand zici ca e marlan? Pe "Gunoi"? Cand sunt folositi bani publici, probabil trase si sfori pt obtinerea lor, si se face o dejectie, trebuie sa ne purtam cu manusi? Adica ei ne calca in picioare si ne injura inteligenta si bunul gust (inclusiv tie, nu?) noi sa-i luam asa, mai cu perdea? Cand ti se caca unul la usa ta, tu il inviti in casa la dulceturi?

iar daca vrei sa-i spui ceva nu-l astepta in Iasi, zi-i aici, ca poate citeste.

halebardule,

aici deja i-am spus.
il astept pe viu.

eu ma intreb pana unde vrea sa mearga gorzo cu spiritul sau critic.
a spus ca nu e suficient sa dea cu filmele de pamant, trebuie sa ajunga la insultarea regizorilor.
daca nu va fi multumit nici de aceasta metoda, ce va urma?
le va da cate un cap in gura?

te temi de ceva anume, keepy?

nu, doar raman neplacut surprins de aparitia unor asemenea accente razboinice in critica cinematografica romaneasca.
parca ar fi o gherila urbana, o vanatoare de "dusmani" ai cinematografiei pe care trebuie sa-i starpim pe orice cale, mai ales prin aprecieri jignitoare la calitatea lor mentala.
cu ce il ajuta pe gorzo daca ii va insulta pe respectivii?
devine filmul romanesc mai bun?
nu.

are valoare purificatoare, sau de igiena culturala, cum vrei sa-i zici.

Malaele s-a suparat cand l-a atacat Gorzo pt Nunta Muta, dar sunt sigur ca acum sta mai mult pe ganduri inainte sa faca o trasnaie, ca-l stie pe "gorzoul cinefag" (cum i-a zis in iesirea aia negandita) la pândă. Si daca se teme de gura lui, poate face filmul mai cu grija.
Si uite-asa devine filmul romanesc mai bun.

Din päcate, da... Desi încä mai sper sä nu fie cazul, nu mi-e greu sä-mi imaginez cazuri de necesitate a aplicärii unor pedepse fizice - aruncarea cu rosii stricate, ouä clocite si pisici moarte, sau chiar bätaia propriu-zisä, corporalä, brutalä (un cap în gurä, cum bine preconizeazä Keepy - dublat si de-un sut în cur). Targeturi posibile: Eugen Serbänescu, Daneliuc, Nichitus...
Cel mai aproape de acest deziderat s-a situat, din câte stiu, Räzvan Penescu, care nu s-a sfiit sä huiduiascä la rampä o montare scenicä a lui Florin Fätulescu.

Tristul adevär e cä, uneori (nu atât de rareori pe cât ar fi acceptabil în ordinea fireascä a lucrurilor), chiar si pentru un intelectual fin, elegant, distins ca Andrei, atacul verbal dur e singura atitudine adecvatä.

mie imi place Gorzo. nu e genul de critic rigid si coleric, poti discuta cu el in contradictoriu pe un ton super elegant - am avut ocazia sa fac asta la cursurile de la UNATC si la cinecluburile Next de la Mall.....este un cunoscator foarte intim al filmelor, are o minte extrem de patrunzatoare, si este doxa de cunostinte......ca uneori este nevoit sa ia o pozitie foarte ferma, mi se pare normal.....iar criticul de arta are prin excelenta un dozaj minim (macar) de agresivitate la adresa artei, pt ca a critica presupune a spune, de multe ori, lucruri dure, negative.....

recunosc, nu cunosc cazul despre care vorbiti. dar toti criticii de pe lumea asta s-au trezit la un moment sau altul exagerand, sarind calul. nu e nici unul din ei sfinti si nu asta e menirea lor. nu sunt oameni de PR sau purtatori de cuvant ca sa promoveze imaginea buna a cuiva.

ru nu sari calul niciodata?

zic asa; de cele mai multe ori, Gorzo este cumpatat in exprimare. dupa cum ziceti voi, mai intinde si coarda uneori.

sa lase piatra jos cine.....

problema e ca andrei gorzo, aflat intr-un juriu cnc, a dat unda verde unui scenariu de mircea daneliuc, ulterior desfiintat de catre critica.
este vorba de Legiunea straina.
chiar in cronica filmului, gorzo spunea ca l-a recunoscut inca de la primele pagini pe mircea daneliuc drept autor si ca s-a luptat cu ceilalti membri ai juriului pentru a i se acorda o nota favorabila.
in excesul sau de zel, gorzo recunoaste ca a facut astfel o anumita presiune asupra membrilor juriului cnc pentru ca un scenariu lipsit de valoare sa obtina finantare.
pai ce tupeu mai poti avea acum, venind sa critici productiile incerte dpv calitativ sustinute de catre CNC, atata timp cat tu insuti ai promovat non-valoarea prin nota acordata??

iata, redau fragmentul din acea cronica:
Filmul nu merită văzut, după cum nu merita finanţat. N-ar fi fost finanţat dacă nu l-aş fi susţinut chiar eu, la concursul CNC din 2005, în faţa obiecţiilor vehemente ale mai multor colegi de comisie. Tot ce pot să spun în apărarea mea este că, pe hîrtie, satira avea o formă (era o satiră, nu o forfotă fără sens), iar dialogul (care pe ecran devine totuna cu zgomotul de fond) avea o vitalitate obscenă, inconfundabilă; deşi scenariul era nesemnat, după două pagini am ştiut cu cine am de-a face. Dilema mea de-atunci a fost: oare avem dreptul de a-i refuza finanţarea unui talent atît de artezian, fie el oricît de bezmetic? Acum ştiu răspunsul.

pai, domnule gorzo, dupa o astfel de fapta, cred ca ar trebui sa fii mai ponderat cu judecatile de valoare si cu preconizatele injuraturi adresate anumitor cineasti.