| zeno.marin |
30 Jan 2012 19:03 |
One Flew Over the Cuckoo's Nest (1975)
Cand un regizor exceptional reuneste aemenea actori de elita, transpunerea unei carti nu mai putin celebre nu poate fi decat magistrala la randul ei. Si asa a si fost! Sunt rare filmele despre care se poate vorbi la superlativul absolut, filme care sa te impresioneze in felul acesta. Cinci premii Oscar, sase BAFTA plus inca vreo cateva zeci de alte premii mai putin cunoscute plus nominalizari si parca... tot pare un pic prea putin. Piese de teatru, in nenumarate reprezentatii, unele antologice la randul lor au consfintit statutul de clasic al valorilor universale acestei capodopere. L-ati remarcat pe Florin Piersic in rolul lui "Chief" din pisea omonima cartii?...
Marturisesc ca intotdeauna am avut convingerea ca e mult mai usor sa interpretezi roluri de personaje anormale, dar am ramas uimit de cat de convingator e fiecare dintre actori. Unul si unu. Interesant, chiar impresionant Billy - Brad Dourif - un actor pe care l-am vazut in putine filme, dar pe care l-am remarcat fara sa ma uit la premiile acordate si spre surprinderea mea (placuta), elogiile criticilor mi-au confirmat cele observate.
Fantastic cum reuseste Forman sa surprinda fiecare sclipire din ochi, fiecare reflexie, fiecare milimetru de expresie. Reusete pur si simplu totul. Si tot fantastic Nicholson, in poate cel mai bun film al sau, nu ca n-ar fi reusit mai putin in altele, dar aici parca acest personaj a fost definit cu gandul la el. Memorabila scena maniei scapate de sub control in care Murphy o stranguleaza pe tiranica sora Ratched - Louise Fletcher, o actrita care a avut un rol greu, mult mai greu decat altii. Un rol de Oscar la randul sau. Am simtit si eu ura, oh da! Cat de bine poate sa te implice emotinoal acest film. Si tot catre final, intiparit ramane fragmentul in care Chief ii reda demnitatea lui Murphy, devenit legenda
institutiei.
Poate unii isi mai amintesc ca alaturi de multe altele, romanul se afla pe lista neagra in vremea lui Ceausescu din "ratiuni sociale", incopatibile cu "cele socialiste". Pe atunci nu era deloc greusa trasezi paralele alegorice cu constrangerile aparatului opresiv, sistem din care individul nu avea scapare. Dar dincolo de partea metaforica, se remarca foarte practica foarte concreta prin care dizidentii sfarseau internati abuziv in clinici de psihiatrie, care mascau adevarate lagare de lichidare secusriste. Cu alte cuvinte atunci, ca si acum, "aveau dreptul sa ne faca orice nu puteam sa-i impiedicam noi" si erau extrem de putine lucruri pe care le puteam impiedica.
|
